Scînteia, septembrie 1984 (Anul 53, nr. 13070-13095)
1984-09-01 / nr. 13070
PAGINA 2 Prin utilizarea intensă a mijloacelor mecanice şi concentrarea puternică a forţelor umane de la sate STRINGEREA CULTURILOR DE TOAMNĂ ŞI PREGĂTIREA INSAMINTARILOR DESFĂŞURATE PE UN FRONT LARG! RECOLTAREA LEGUMELOR Rodul grădinilor - adunat mai repede şi bine valorificat Recoltarea legumelor se desfăşoară din plin în unităţile agricole din judeţul Arad. Cum se acţionează pentru stringerea şi transportul legumelor din cîmp, pentru ca ele să ajungă cit mai repede la beneficiari? Din discuţia avută la Trustul horticulturii am reţinut că zilnic se livrează la fondul de stat între 4 500 şi 5 500 tone de legume, iar tendinţa este să se ajungă la 6 500 tone pe zi. In general, se poate spune că graficele de recoltare stabilite zilnic sunt depăşite. In ziua de 30 august, faţă de 4 900 tone prevăzute s-au recoltat 4 935 tone, iar în ziua de 29 august, faţă de 5 000 tone s-au realizat 5 117 tone. In ansamblu, pe cele 8 luni ale anului, planul a fost realizat şi depăşit, cantitatea de legume livrată pînă acum apropiindu-se de 100 000 tone. Se remarcă, prin rezultatele bune obţinute, asociaţiile legumicole Ineu, Nădlac, Pecica, fermele I.P.I.L.F., dar şi multe cooperative agricole. Cu această imagine de ansamblu, să vedem cum se desfăşoară activitatea în unităţi. In general, la întreprinderea pentru producerea şi industrializarea legumelor şi fructelor „Refacerea“ din Arad, cantităţile de legume destinate industrializării sunt asigurate ritmic. Există totuşi şi unele greutăţi. Bunăoară, in luna august trebuia să se producă aici o cantitate de 1 600 tone pastă de roşii, ceea ce presupunea prelucrarea a 11200 tone de roşii. De la tovarăşul Liviu Derban, directorul întreprinderii, aflăm însă că în august au intrat la prelucrare pentru producerea pastei doar 2 200 tone roşii, ajungindu-se la o restanţă de 9 000 tone pe întreaga lună august. Desigur, aşa cum aveam să ne convingem şi noi„ principala cauză a acestor restanţe o constituie stadiul întîrziat de coacere a tomatelor. Nu este însă mai puţin adevărat că, printr-o supraveghere mai atentă a culturilor, urmărindu-se permanent stadiul de coacere, printr-o mai bună organizare a muncii în vederea creşterii ritmului zilnic de recoltare, această mare restanţă putea fi, dacă nu prevenită, cel puţin mult redusă. La asociaţia legumicolă Horia, ce cuprinde mai bine de 1 500 hectare, se aflau la lucru peste 800 de oameni. Pînă în prezent aici au fost culese aproximativ 5 000 tone legume, ceea ce, după cum recunoaşte inginerul-şef al asociaţiei, Ioan Stancu, nu este nici muit şi nici pe măsura posibilităţilor unităţii. Tocmai de aceea, activitatea va trebui intensificată în zilele următoare, pentru aceasta fiind necesară suplimentarea forţei de muncă până la 1 000 de oameni. Dovadă că ritmul recoltării trebuie mult sporit este şi faptul că, în ziua raidului nostru, de la cele 11 ferme ale asociaţiei trebuiau livrate peste 200 tone legume, dar pînă la ora prinzului nu fuseseră expediate nici 50 tone, iar cantităţile recoltate pină la ora respectivă nu garantau că graficul pe acea zi va fi realizat. Mult mai intens se lucra intr-o unitate mai mică — Aradul Nou. Deşi ferma legumicolă dispune doar de 90 hectare, de aici s-au recoltat şi expediat în ziua respectivă 40 tone de legume. Dealtfel, după cum ne spunea şefa fermei, Mariana Săbăilă, această unitate a livrat pînă acum beneficiarilor peste 1 500 tone de legume. Se poate spune că, in ansamblu, în grădinile din judeţul Arad se lucrează bine. Sunt totuşi de soluţionat unele probleme legate mai ales de mai buna organizare a transportului. In primul rind, sunt frecvente cazurile cind unităţile care trebuie să asigure transportul (I.T.S.A.I.A., bunăoară) oferă maşini, dar fără... motorină. In al doilea rind, nu se asigură întotdeauna, la timp şi la capacitatea cerută, vagoanele necesare. Astfel, la Nădlac, în ziua de 29 august au fost necesare opt vagoane şi s-au primit numai două, iar cu o zi înainte, din patru vagoane s-au primit tot două. Cu atît mai, mult, este nevoie să fie rezolvate operativ aceste probleme care privesc transportul, deoarece în zilele următoare recoltarea legumelor va trebui să crească mult în intensitate. Este, deci, nevoie ca şi în unităţile agricole producătoare forţele concentrate la culesul legumelor să fie mult sporite, pentru ca rodul grădinilor să fie strins mai repede şi bine valorificat. Tristan MIHUŢA corespondentul „Scînteii" In unităţi agricole din judeţul Arad EXECUTAREA ARĂTURILOR Vitezele de lucru cresc de la o zi la alta Pe ogoarele buzoiene, pregătirile pentru apropiata campanie a însămînţărilor de toamnă sunt în plină desfăşurare. Practic, stringerea producţiei secundare de pe cele 80 389 hectare, din care 42 302 hectare urmează să fie insăminţate în această toamnă, se va încheia în cursul zilei de duminică, creindu-se astfel condiţii ca ritmul de lucru la arături să se intensifice. Datorită acţiunilor responsabile, bine coordonate, in care sunt implicate direct organele agricole judeţene, organizaţiile de partid din unităţi şi consiliile populare comunale, ogoarele de vară, lucrare de bază pentru asigurarea unor producţii sporite de orz, grîu şi furaje in anul viitor, sunt executate acum, în pragul toamnei, sub semnul urgenţei şi, mai ales, al calităţii. In cele 14 consilii agroindustriale se acţionează cu 1 500 tractoare la arat şi 780 agregate complexe la fertilizarea şi pregătirea terenului, ,asigurindu-se astfel condiţii ca aceste importante lucrări să se încheie pină la 15 septembrie. Dealtfel, aşa cum a stabilit comandamentul judeţean pentru agricultură, începînd de săptămîna viitoare la arat se va atinge o viteză zilnică de 5 300 hectare, iar la pregătirea patului germinativ — 4 700 hectare. în timpul raidului nostru, efectuat joi şi vineri, în consiliile agroindustriale Mihăileşti, Stîlpu şi Săgeata, am remarcat grija deosebită a conducerilor de unităţi, a specialiştilor şi mecanizatorilor pentru executarea unor lucrări de calitate şi pentru realizarea şi depăşirea graficelor zilnice stabilite la arături. Pe o solă de 80 hectare a C.A.P. Mihăileşti, 9 tractoare erau in brazdă pe la ora 6:30. Informaţie îi regăsim pe cîţiva dintre combinerii fruntaşi în campania de seceriş : Stelian Pogonaru, Aurel Frîncu, Oprea Matei şi Gheorghe Lupaşcu. Preşedintele unităţii, Gheorghe Manta, care a fost mulţi ani mecanizator, supraveghează cu atenţie calitatea arăturii. „Avem condiţii bune pentru a grăbi ritmul de lucru, astfel ca pînă la 8 septembrie să încheiem arăturile şi pregătirea terenului pe cele 700 hectare pe care le vom însăminţa în toamnă. Mai bine facem acum un efort in plus, de dimineaţa şi pînă seara tîrziu, decit atunci cind se strică vremea. Nu vrem să mai repetăm „lecţia“ din anul trecut, cind, atît din cauza întîrzierilor la eliberarea terenului, cit şi a ploilor abundente, am fost nevoiţi să tragem cu două tractoare de un plug, iar calitatea arăturii s-a „văzut“ în această vară, cind am obţinut, în medie la hectar, 4 553 kg griu şi 4 460 kg orz, faţă de peste 5 000 kg cit au recoltat vecinii noştri de la C.A.P. Florica“. Pe cooperatorii din consiliul agroindustrial Stilpu i-am intîlnit la eliberarea de paie a ultimelor 400 hectare. De la inginerul Teodor Muşat, directorul S.M.A. Stilpu, aflăm că la arat şi pregătirea terenului se lucrează zilnic cu 66 tractoare şi 24 agregate complexe. Pînă vineri, aceste lucrări fuseseră executate, în condiţii de bună calitate, pe mai bine de 2 600 hectare din cele 4 860 hectare planificate a fi insăminţate în această toamnă. Mai avansate erau cooperativele agricole de la Costeşti, Stîlpu şi Merei. La Izvorul Dulce şi Movila Banului se impune insă de urgenţă o mai mare mobilizare de forţe şi atelaje la transportul baloţilor de paie, in vederea asigurării frontului de lucru pentru tractoare. O problemă care se cere rezolvată cu promptitudine pentru a se putea organiza mai bine schimburile prelungite şi de noapte pentru executarea arăturilor este cea a mai bunei distribuţii a combustibililor. Organele agricole judeţene trebuie să acţioneze în aşa fel incit toate unităţile agricole din judeţul Buzău să încheie arăturile şi pregătirea terenului pentru însăminţările de toamnă pînă la 15 septembrie. Stelian CHIPER corespondentul „Scînteii" în unităţi agricole din judeţul Buzău Mîndria constructorilor, calitatea muncii, chipul luminos al localităţilor ţării Slobozia a fost şi este încă un şantier, un şantier în care, de la un an la altul, s-a construit mai repede şi mai bine, iar munca şi inteligenţa şi-au dat mina, creînd din beton, oţel şi sticlă edificii minore spre cer. Dacă în 1968 Slobozia avea mai puţin de 200 apartamente, astăzi ea are 12 000. Adică aproximativ cîţi locuitori avea în 1965. Astăzi, 75 la sută din cei 45 000 de cetăţeni ai oraşului locuiesc în apartamente cu un confort sporit, problema spaţiului locativ fiind in bună parte rezolvată. Pe locul vechilor case insalubre, al ulițelor ce nu aveau nimic comun cu urbanul, au apărut blocuri si bulevarde. Da. Slobozia are astăzi bulevarde. Bulevarde a căror arhitectură îmbină în cel mai armonios mod utilul cu frumosul, bulevarde ce poartă nume luate din istoria neamului, dar şi din realităţile prezentului: „Matei Basarab“, „Cosminului“, „Unirii“, „Chimiei“. S-au construit de către oameni şi pentru oameni : două case de cultură — una a sindicatelor cu 600 de locuri, alta a tineretului cu 350 de locuri — un cinematograf cu 450 de locuri, spaţii comerciale pe aproape două hectare, o hală agroalimentară ultramodernă, spitalul cu 800 de locuri, policlinică. De construit, ialomiţenii au învăţat să construiască de la zidari şi fierari betonişti, dulgheri şi mozaicari, instalatori şi electricieni veniţi de pe alte meleaguri. Din cei sosiţi atunci la începutul anilor ’70. Unii au plecat, alţii au rămas. Astăzi, din cei aproape 3 000 de constructori ai întreprinderii de antreprize de construcţii şi montaje Ialomiţa, 85 la sută sunt născuţi şi crescuţi în Bărăgan. Mulţi dintre ei sunt absolvenţi ai liceului industrial sau ai şcolii profesionale de maiştri care pregăteşte, in continuare, noi detaşamente de muncitori calificaţi. Constructorii de astăzi ştiu că în apartamentele pe care le ridică vor locui rudele, prietenii, concitadinii lor de pe platforma combinatului chimic, de la filatura de bumbac sau întreprinderea de ulei, din alte unităţi economice şi instituţii ale municipiului. „Am învăţat să construim mai repede şi mai bine, util şi frumos, aşa cum clădeşti pentru tine, pentru ai tăi“, ne spunea maistrul constructor Vasile Sabin, urmaş de ţăran din lunca Ialomiţei, ajuns specialist in construcţia edificiilor înalte. Coordonatorul economic al Întreprinderii de antreprize de construcţii şi montaje Ialomiţa, tovarăşul Constantin Dănilă, om care ştie valoarea banului şi preţuieşte fiecare leu investit, ne-a demonstrat că, in ultimii doi ani, această unitate a ajuns de la pierderi, nerealizări şi depăşiri ale cheltuielilor — la un moment dat, alarmante — la obţinerea unor succese pe care mulţi le considerau de neatins. „In anul 1981, unitatea noastră construia doar 641 de apartamente din cele 1 066 planificate, iar cheltuielile la mia de lei erau depăşite cu 536 lei, inregistrindu-se pierderi însemnate. Iată că, după numai doi ani, în 1983, planul de construcţii a fost realizat şi depăşit. Faţă de 1 008 apartamente planificate, au fost construite, recepţionate şi predate beneficiarilor a 215 apartamente, iar cheltuielile la mia de lei au ajuns la 951 lei, cu 36 lei mai puţin decit era prevăzut. Nu este un succes trecător, ci o schimbare radicală şi de durată. Ea a fost posibilă datorită sprijinului pe care comitetul judeţean de partid, comitetul excutiv al consiliului popular judeţean ni l-au acordat in mod direct, analizindu-ne munca şi îndrumindu-ne cu exigenţă. Acum s-ar putea spune că fiecare cărămidă, fiecare găleată cu mortar este dirijată cu precizie spre destinaţia ei corectă, prevăzută în deviz. S-a pus capăt dezordinii şi lucrului făcut de mintuială, rutinei, nepăsării, lipsei de spirit gos- *podăresc. Noi nu am făcut încă totul, mai avem de furcă cu unii care consideră că şi locatarii mai pot contribui la finisări. Dar a trecut vremea când pe o uşă a apartamentului ieşeau constructorii noştri, iar pe alta intrau meseriaşii tocmiţi de noii locatari. Despre unitatea noastră se va vorbi numai cu cuvinte măgunitoare“. La cele exprimate de tovarăşul Constantin Dănilă am adăuga că, faţă de anii trecuţi, şi locatarii, cei care beneficiază de modernele construcţii, şi-au schimbat optica. Majoritatea demonstrează o grijă temeinică nu numai faţă de apartamentele lor, ci şi pentru scara respectivă, pentru întregul imobil, faţă de spaţiile din jurul blocului. In Slobozia, odată cu construcţiile, s-au amenajat şi parcuri şi zone de agrement. Se credea, pină nu demult, că un Bărăgan nu creşte decit salcimul, că doar el poate rezista. Astăzi, mestecenii şi stejarii, teii şi castanii, brazii şi molizii, pomii ornamentali, firavi acum 12 ani, cind au fost plantaţi, oferă un minunat şi surprinzător cadru natural. Slobozia este un şantier, constructorii ajungind cu noile blocuri, concepute după noi şi interesante linii arhitecturale, către vechiul centru. Ei sunt hotărîţi ca, pină la sfirşitul anului 1986, axa centrală „Matei Basarab“, care porneşte de la un capăt la altul al municipiului, să definească cu adevărat o aşezare demnă de renumele de „perlă a Bărăganului“, demnă de anii noştri luminoşi, de anii împlinirii socialiste, ani ai unei noi vieţi, ai unor realităţi sociale schimbate fundamental. Mihai VIŞOIU corespondentul „Scînteii" SANTEIA - simbätä 1 septembrie 1984 PE ŞANTIERELE RECICLĂRII RESURSELOR REFOLOSIBILE DE LA COMBINATUL METALURGIC DIN TULCEA Livrarea ritmică a utilajelor condiţionează punerea la timp in funcţiune a instalaţiilor La Combinatul metalurgic din Tulcea, pe fluxul tehnologic de producere a feroaliajelor rezultă însemnate cantităţi de materii prime şi energie refolosibile. Cercetările efectuate de Institutul de cercetări metalurgice Bucureşti şi de specialiştii tulceni au relevat că intr-un an instalaţiile din cadrul uzinei de feroaliaje „produc“ 30 000 tone praf de bioxid de siliciu şi aproximativ 15 000 tone praf cu conţinut de mangan, la care se adaugă 200 000 tone zgură. Odată recuperate, aceste resurse pot fi folosite in procesul de producţie atît în combinatul din Tulcea, cit şi în alte unităţi siderurgice din ţară. Tovarăşul Ismail Reşat, specialist în combinat, ne spune : „In recenta sa şedinţă, Comitetul Politic Executiv a analizat, între altele, si Raportul privind îndeplinirea consumurilor normate de materii prime, materiale, combustibili, energie electrică şi normativelor de valorificare în semestrul I 1984. Prin lucrările de investiţii ce se execută in prezent ne regăsim si noi în marele efort ce-i face tara pentru reducerea cheltuielilor materiale. Astfel, praful cu continut de mangan recuperat intr-un an asigură materia primă de trei luni pentru realizarea producţiei de feromangan a combinatului, înlocuind astfel importul a 15 mii tone de minereu de mangan. De asemenea, zgura rezultată de la producerea feromanganului înlocuiește minereul de mangan in procesul de fabricare a silicomanganului ; ca atare, cele 200 000 tone de zgură produse anual devin materie primă. Refolosind aceste resurse combinatul nostru ar economisi anual aproape 100 milioane lei“. Pe platforma combinatului din Tulcea au mai fost identificate însemnate resurse energetice recuperabile. Prin recuperarea căldurii gazelor arse de la secţia nr. 2 de feroaliaje se poate asigura o economie anuală de 75 000 tone combustibil convenţional, echivalent cu energia necesară termoficării tuturor apartamentelor din orașul Tulcea. Argumente suficiente pentru ca specialiștii din combinat, împreună cu cei din institutul „IPROMET“ din Bucureşti să ia decizia de a realiza instalaţii pentru recuperarea căldurii gazelor arse, a prafului cu conţinut de siliciu şi a celui de mangan, precum şi a instalaţiei pentru refolosirea zgurii de feroaliaje. CARE ESTE STADIUL LUCRĂRILOR ? Mai întîi o precizare. Toate aceste investiţii sunt, din diferite motive, restante de anul trecut, ele fiind reprogramate să intre in funcţiune în ultimul trimestru al acestui an. Lucrările la instalaţiile de recuperare a prafului de siliciu şi a prafului cu continut de mangan, precum si la cea de refolosire a zgurii se găsesc acum intr-un stadiu destul de avansat. Brigada complexă din Tulcea a Antreprizei de montaj utilaj chimic Brăila a concentrat forţele pe şantierele respective pentru a încheia lucrările la instalaţiile de recuperare în următoarele zile. Instalaţia de refolosire a zgurii a fost pusă parţial în funcţiune. Aria de depozitare este predată beneficiarului, iar o linie de concasare şi sortare funcţionează din luna iulie. „Intirzierile la punerea în funcţiune a celei de-a doua linii de concasare şi sortare a zgurii de feroaliaje, ne spune inginerul Ivan Frodan, șeful brigăzii Tulcea a Antreprizei de montaj utilaj chimic Brăila, au apărut din cauza livrării cu întîrziere a benzilor transportoare de către întreprinderea „UNIO“ Satu Mare. Acum benzile au sosit, dar sunt incomplete. Lipsesc lonjeroanele. Pentru a urgenta finalizarea instalaţiei, vom executa noi aceste lonjeroane in atelierele de pe platforma combinatului împreună cu beneficiarul, urmînd ca în citeva zile să punem în funcţiune întreaga linie tehnologică de recuperare şi refolosire a zgurii de feroaliaje“. Lucrările sunt de asemenea avansate şi la instalaţia de recuperare şi brichetare a prafului de mangan. Dacă Combinatul de utilaj greu din Iaşi va livra în luna septembrie maşina de brichetat, aşa cum s-a angajat, la finele lunii septembrie şi această instalaţie va putea funcţiona. Restanţe serioase se înregistrează însă la cel mai important obiectiv de investiţie de pe această platformă industrială — instalaţia de recuperare a căldurii gazelor arse. în ultimele luni, constructorul şi-a concentrat forţele şi a executat fundaţiile şi planşeele unde urmează să fie montate 3 din cele 5 cazane recuperatoare, iar la celelalte două lucrările vor fi încheiate în luna septembrie, predînd astfel front de lucru echipelor de montaj. Reţeaua de conducte a fost executată în proporţie de 80 la sută, forţe însemnate lucrează acum la montarea estacadei şi a conductelor de transport al agentului termic din apropierea centralei termice. Forţele existente acum la acest punct de lucru pot încheia operaţiile de montaj în citeva zile. Totuşi, cazonele de recuperare a căldurii gazelor arse care urmează să furnizeze energie termică pentru termoficarea oraşului Tulcea nu pot fi puse în funcţiune. Motivul ? Furnizorii de utilaje nu şi-au onorat angajamentele. TIMPUL PRESEAZĂ, INTÎRZIERILE TREBUIE GRABNIC RECUPERATE. Restante mari în livrarea utilajelor înregistrează Combinatul de utilaj greu din Cluj-Napoca. Mihai Danielescu, şeful biroului investiţii din cadrul Combinatului metalurgic Tulcea, ne precizează : „Fabricarea primului cazan recuperator a început cu aproape trei ani în urmă, fără să fie gata pînă acum. Anul trecut, combinatul din Cluj-Napoca a oprit lucrările la cazane motivind că nu există posibilitatea aprovizionării cu ţeavă. Unităţile metalurgice, la solicitările noastre, au pus la dispoziţia combinatului ţeava necesară încă din anul trecut. Execuţia cazanelor intîrzie însă. Pină acum au fost livrate pe şantier doar elementele de structură de la două din cele cinci cazane. Pentru a continua montajul la primele două cazane, constructorii de maşini din Cluj-Napoca trebuie să ne livreze neintirziat economizoarele, supraincălzitoarele, vaporizatoarele, instalaţiile de suflare, colectoarele şi distribuitoarele“. Neîndoielnic, vinovaţi de intirzierile înregistrate la realizarea acestor importante obiective de investiţii sunt toţi factorii care concură la realizarea instalaţiilor respective — beneficiar, proiectant şi constructor. Beneficiarul a soluţionat cu intirziere o serie de probleme cheie, a contractat prea tîrziu utilajele, favorizînd astfel apariţia şi persistenţa restanţelor actuale. Formaţiile de construcţiimontaj care au angajat aceste lucrări — Antrepriza de construcţii industriale Tulcea şi Antrepriza de montaj utilaj chimic Brăila — nu au dovedit permanent răspundere, abandonînd perioade lungi de timp lucrările, motivind că nu au sosit utilajele pe şantier, cu toate că existau şi mai există încă o serie de lucrări de efectuat care nu sunt condiţionate de prezenţa utilajelor. Proiectantul — Institutul de proiectări „IPROMET“ Bucureşti — de asemenea a predat cu mare intirziere documentaţiile de execuţie, iar la fiecare din acestea s-au semnalat omisiuni care au grevat serios asupra modului de desfăşurare a lucrărilor. Este suficient să amintim că, la data find investiţiile trebuiau să intre in funcţiune, constructorii nu dispuneau decit de 80 la sută din documentaţiile de execuţie. Toate aceste neajunsuri au fost între timp înlăturate. Constructorii şi montorii au concentrat forţe suplimentare pe şantier, iar lucrările avansează conform ultimelor grafice stabilite în vederea punerii in funcţiune a instalaţiilor în lunile care au mai rămas din acest an. Stadiile de execuţie înregistrate acum dau certitudinea că instalaţiile de recuperare a prafului de siliciu si mangan, precum şi cea de recuperare şi refolosire a zgurii vor putea funcţiona încă din luna septembrie. Necorespunzător se desfăşoară insă lucrările de montaj la cazanele de recuperare a căldurii gazelor arse. Motivul ? Lipsesc foarte multe componente la primele două cazane la care a început montajul, iar 3 cazane nu ausosit încă pe şantier. Colaborarea dintre constructori. Beneficiar şi proiectanţi, care este evidentă în momentul de faţă, nu poate suplini lipsa unor utilaje de care depinde punerea în funcţiune a acestui important obiectiv de investiţii de pe platforma Combinatului metalurgic din Tulcea. Ca atare, zilnic, în loc să se economisească, se aruncă pe coşurile de fum ale combinatului 300 tone de combustibil. Neculai AMIHULESEI corespondentul „Scînteii" ■ UUEFOLOSIREA resurselor materiale ( tÖppnKinmAWÄppA I WiNtLJÎ I IwîNMniC/ffl Unităţi turistice în judeţul Caraş-Severin Celor ce doresc să petreacă vacanţa sau o parte din concediu şi, totodată, să cunoască pitoreştile meleaguri ale judeţului Caraş-Severin le stau la dispoziţie citeva frumoase unităţi turistice, gazde ospitaliere in orice sezon. Printre acestea se numără hanul „Tibiscum“, situat la intrarea în oraşul Caransebeş, pe malul Timişului. El dispune de 72 locuri in camere şi de căsuţe camping. O unitate apreciată este şi hanul „Bocşa-Izvor“, amplasat pe malul rîului Bîrzava, în zona turistică a oraşului Bocşa, pe şoseaua ce leagă Reşiţa de Timişoara. La un kilometru de Bocşa se află cabana „Stejarul“, intr-o pădure aproape deLacul Metreş, unde se poate, pescui şi se pot face plimbări de agrement cu bărcile. Hanul „Caraş“ din Oraviţa pune la dispoziţia turiştilor 60 locuri de cazare şi restaurant, iar la o altitudine de 1 000 metri, pe muntele Semenic, hanul „Gărîna" oferă în orice sezon locuri de cazare, iar masa se poate servi la restaurantul unităţii. In fotografie : Hanul „Caraş“ din Oraviţa. Meleaguri ridicate la adevărata lor putere (Urmare din pag. I) anii celei mai spectaculoase dezvoltări a României socialiste, o industrie cu adevărat puternică. Azi, în 1984, valoarea producţiei depăşeşte 6,5 miliarde, adică de 41 de ori mai mult decât acum 40 de ani... Călugăreni, locul răsunătoarei izbinzi a lui Mihai Viteazul, este azi o comună dintre cele mai înfloritoare, cu producţii agricole ridicate. Nici pe departe n-a fost dintotdeauna aşa. Preşedintele cooperativei, Ion Logofatu, localnic (din satul aparţinător Brăniştari), ne istoriseşte : — Tatăl meu, un țăran firoscos, era un mare îndrăgostit de culturile de porumb. Eram copil si mă scula cu noaptea in can, in crucea iernii ca să ducem gunoiul de grajd de cîmp. Dar oricit s-a căznit, orice a făcut n-a putut să scoată, de pe un hectar, nici un sfert din cit scoatem noi azi. Deşi era bun pămîntul, nici ţăranii şi nici cei patru moşieri de De aici nu scoteau mai mult de 1 000 de kg la hectarul de porumb, de griu, de orz ori de secară. Producţii mari scoatem noi, azi, in condiţiile agriculturii socialiste, superioare. Şi asta cam de 15 ani încoace, de cind tovarăşul Nicolae Ceauşescu ne-a cerut nouă, agricultorilor, să modernizăm agricultura şi a făcut totul pentru a se crea condiţiile necesare, îngrijindu-se de sistemele de maşini, de dezvoltarea cercetării, de perfecţionarea organizării. Am ajuns astfel să vedem ce putere are pămîntul ăsta al nostru, atunci cind e lucrat cum se cuvine. In 1982 am recoltat, de pe toată suprafaţa, cite 12 010 kg de porumb la hectar si am ocupat locul al doilea pe ţară.Cind au văzut aşa, unii localnici care fuseseră plecaţi pe la oraş au început să se întoarcă. Pentru că producţii bune înseamnă si cistig bun. In anul următor, in ’83, am scos si mai mult : 12 400 de kg boabe la hectarul de porumb. Am scos si anul ăsta, la griu si orz, o producţie bunicică, de peste 4 500 kg la hectar, neirigat. Bunicică zic, pentru că se putea mai mult. Toată producţia noastră de cereale e numai pentru sămîntă, adică o producţie de calitate. Avem si grădini de legume, ceea ce de aici nu prea exista înainte. De aici, de la noi, pleacă zilnic spre oraş 50—60 de tone de legume. Avem si o ciupercărie mare. Avem si 1 000 de vaci din care 450 pentru lapte, rase locale, le-am adus la peste 2 000 de litri pe cap de vacă furajată, o să îmbunătăţim rasele şi o să scoatem şi mai mult... Că în nici o privinţă, la nici un sector de producţie nu ne oprim aici, suntem puşi de creşteri... Cele spuse de Ion Logofătu mărturisesc convingător despre destinul agriculturii din acest colţ de ţară. Drumul străbătut de agricultorii judeţului Giurgiu este identic drumului întregii agriculturi româneşti, de la condiţia scurmatului în pămint cu plugul tras de boi („Eram două zile la un pogon“ — spune Ion Logofătul la condiţiile agriculturii mecanizate și la tehnologiile moderne de azi... De la casa de lut cu una sau cu două odăi şi cu un inventar gospodăresc sărman la casele mari şi cochete de azi. „Locuinţa tipică de la noi are astăzi citeva camere, cu mobilier nou şi modern, cu frigider, televizor, maşină de spălat, aragaz, n-o să mea mai găsiţi casă fără toate astea". La Călugăreni, la Braniştea, la Oinacu, la Puţi-. neiu, in toate satele dealtfel, progresul agriculturii din ultimele două decenii iată-l transformat în nivel de viaţă superior, uşor de observat cu ochiul liber. Acum, cind incen să se adune recoltele acestui an, eşti tentat firesc să le compari cu ale anilor din urmă cu decenii. Multe unităţi agricole au obţinut anul acesta recolte de griu de 6 000 şi 5 000 kg la hectar. Ne amintim cu zîmbetul pe buze de acele recolte de acum patru decenii : 930 kg griu, 960 kg orz, 1 670 kg porumb. Se obţin curent acum, la aceste culturi, 4 000 sau 5 000 sau 6 000 kg la hectar. Judeţul Giurgiu are mai bine de jumătate din suprafaţa sa agricolă, adică peste 154 000 hectare, irigată, prin construirea, de către stat, a marelui sistem Giurgiu—Răzmireşti. Lucrările care se fac în zona Greaca—Mihai Bravu vor mai adăuga la această zestre încă aproximativ 10 000 de hectare irigate. Ştiinţa a venit şi ea substanţial în sprijinul unor recolte bogate. Există pe teritoriul judeţului Giurgiu două institute naţionale de cercetări : unul în domeniul irigaţiilor şi desecărilor şi un altul specializat în legumicultura. Crearea acestor institute de cercetare în folosul agriculturii, dotarea lor cu aparatură şi fonduri reprezintă o altă latură a eforturilor pe care statul socialist le face, în epoca Ceauşescu, pentru a pune la dispoziţia agriculturii mijloacele necesare înfăptuirii noii revoluţii agrare. La Greaca, locul atît de fertil pentru gustoşii struguri de masă, au fost extinse suprafeţele de viţă de vie cu numeroase soiuri de înaltă productivitate şi calităţi gustative, soiuri create chiar la staţiunea experimentală ce poartă denumirea localităţii. Pe porţile combinatului chimic inixa şi ies zilnic peste 3 000 de oameni , aşa cum se întimplă, cu alte mii şi mii, la I.C.M.U.G., la „Dunăreană“, la fabrica de case, în toată noua industrie giurgiuveană. Toţi aceşti oameni sunt, in marea lor majoritate, localnici, cărora industria le-a oferit locuri de muncă, profesii noi şi necunoscute aici altădată, un nou orizont de cunoaştere şi, fără îndoială, un alt nivel al calităţii vieţii. Există acum locuri de muncă pentru toţi locuitorii, în zeci şi zeci de profiluri şi domenii. Asta s-a rezolvat doar în cîţiva ani datorită politicii partidului de industrializare. Dintr-o populaţie de 65 000, peste 40 000 reprezintă populaţia ocupată, în privinţa asta municipiul Giurgiu se află pe locul doi în ţară, după Hunedoara. Locuinţe ? Se construieşte intr-un ritm de 2 000 de apartamente pe an si nu-i departe ziua cind toate cererile de locuinţe vor fi satisfăcute. Giurgiu fusese declarat „municipiu“ încă înainte de război, deşi zestrea edilitară a oraşului era extrem de săracă. Doar ciţiva kilometri de străzi pietruite, iar canalizarea măsura numai 800 de metri, încă şi mai sărăcit a rămas oraşul după inundaţia catastrofală din 1942, cind a fost pe jumătate distrus. Pătrunzînd astăzi un Giurgiu dinspre Bucureşti te întîmpină un alt oraş. Un larg bulevard, străjuit de noi şi cochete blocuri, cu elegante magazine (şi încă nu e gata totul, inaugurări au loc aici în fiecare zi). In stingă, in adincime, se succed noile cartiere Oinac I şi II, Negru Vodă, Policlinicii, Tineretului... De reţinut e faptul ✓ că populaţia oraşului s-a dublat fată de 1965... In cele patru decenii de socialism, 84 la sută din populaţia judeţului s-a mutat in locuinţe noi. Procesul a fost mult mai pregnant în a doua jumătate a acestui interval (de 6,7 ori mai multe apartamente s-au construit in intervalul 1965—1984 decît în cel anterior — 1945—1965). Să adăugăm că populaţia şcolară s-a dublat, că sunt în judeţ 573 de medici şi 1 181 de cadre sanitare medii (un ziar local din 1947 publica insistent anunţul că se caută un farmacist pentru singura farmacie existentă pe atunci in Giurgiu) ; să mai spunem că intr-un singur an, 1983, comerţul a vîndut populaţiei din judeţ mărfuri în valoare de aproape două miliarde şi jumătate lei (de peste patru ori mai mult decit în 1965) , să mai amintim căminele culturale, cinematografele săteşti, bibliotecile, formaţiile cultural-artistice şi sportive. Şi, adunînd toate aceste lucruri intr-o imagine a vieţii de fiecare zi a locuitorilor din atît de frumoasele case noi ce te vor însoţi pe orice drum, din orice sat, ca si a celor ce îşi duc viaţa in confortabilele apartamente noi, vom înţelege că şi aici, pe meleagurile giurgiuvene, ca în toată România, s-au făcut paşi uriaşi pe drumul făuririi unei orinduiri drepte şi prospere, construită cu oameni pentru oameni, cum atît de plastic o definea secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.