Scînteia, noiembrie 1984 (Anul 53, nr. 13122-13148)
1984-11-01 / nr. 13122
PAGINA 2 Zile decisive, de activitate intensă pentru ÎNCHEIEREA GRABNICĂ A RECOLTĂRII BUZĂU Cu forţe sporite pentru a pune repede la adăpost toate roadele toamnei ". Profitînd din plin de aceste frumoase zile de toamnă, oamenii muncii de pe ogoarele judeţului Buzău acţionează cu forţe sporite pentru strîngerea grabnică a întregii recolte şi pentru punerea unor baze solide celei din anul viitor. Ca urmare a bunei organizări a activităţii, a participării la cules a tuturor locuitorilor de la sate şi a sprijinului acordat de oameni ai muncii din industrie, de elevi şi studenţi, pînă marţi seara porumbul, strugurii şi fructele au fost recoltate de pe cite 94 la sută din suprafeţele aflate în cultură, iar sfecla de zahăr de pe 73 la sută. Un număr de 45 de cooperative agricole din consiliile agroindustriale Cislău, Balta Albă, Măgura, Ruşeţu, Ziduri, Mihăileşti şi Săgeata au încheiat recoltarea porumbului şi acţionează cu toate forţele pentru strângerea furajelor şi efectuarea arăturilor adinei de toamnă. Am pornit spre „polul“ secetei din judeţ, adică în zona unităţilor agricole din consiliul agroindustrial Balta Albă, unde din cauza lipsei îndelungate a precipitaţiilor se poate ara numai cu tractoare A—1800. I-am găsit pe oamenii de aici luptînd cu aceeaşi îndîrjire şi ambiţie pentru a smulge pămîntului roadele pe care şi le-au planificat. Preşedintele cooperativei agricole, Puieşti, inginerul Iordache Granate, aflat în fruntea a 180 de cooperatori, grăbea ritmul la strîngerea porumbului. „De aproape 6 luni n-a picat nici măcar o bură de ploaie — remarca cu năduf preşedintele cooperativei agricole. Realizăm insă peste 7 000 kg de porumb ştiuleţi la hectar şi aceasta datorită respectării densităţii şi aplicării la timp a lucrărilor de întreţinere. Concomitent cu strîngerea manuală, acţionăm şi cu o formaţie de combine, iar atelajele noastre asigură transportul la baza de recepţie şi în patulele proprii a întregii cantităţi de porumb recoltate din zori şi pînă seara tîrziu“. Cu aceeaşi „sudoare“ a hărniciei a fost „irigată“ şi sfecla furajeră, a cărei recoltare a intrat în această unitate în faza finală, obţinindu-se o producţie medie de peste 60 tone la hectar. Şi în lanurile cu porumb ale vecinilor de la C.A.P. Nicoleşti lucrează zilnic 250 de cooperatori şi o formaţie de patru combine. Tot aici consemnăm şi o bună colaborare a legumicultorilor cu întreprinderea de producere şi industrializare a legumelor şi fructelor din Rîmnicu Sărat, care a făcut ca întreaga producţie de tomate să fie recoltată şi livrată pentru consum şi industrializare înainte de căderea brumelor. Seara tîrziu, cînd am ajuns la cooperativa agricolă Florica, din consiliul agroindustrial Mihăileşti, am discutat cu preşedintele unităţii, Dumitru Andronescu. Era liniştit pentru că ultimele cantităţi de porumb de pe cele 423 hectare cultivate fuseseră expediate la baza de recepţie. După câteva socoteli, dînsul ne-a spus : „Am fost primit pe judeţ la grîu, cu 5 171 kg la hectar, şi cred că şi la porumb vom fi printre fruntaşi cu cele 5 749 kg boabe la hectar. Avem şi satisfacţia unui randament foarte bun, a unei producţii de calitate pe care am reuşit să o punem la adăpost înainte de termenul stabilit“. Cu aceeaşi satisfacţie a muncii împlinite, dar şi cu nemulţumirea firească a aspiraţiei spre mai mult, ne-au vorbit şi preşedinţii cooperativelor agricole din Padina, Robeşti, Glodeanu Siliştea, Smeeni, Săhăteni — unităţi care au obţinut şi în acest an producţii superioare de porumb. In această săptămină, ca urmare a măsurilor stabilite de comitetul judeţean de partid, campania de strângere a roadelor acestei toamne se va încheia. Este însă necesară in continuare o mai mare mobilizare de forte la strîngerea si însilozarea furajelor si la efectuarea arăturilor adinei de toamnă. Stelian CHIPER corespondentul „Scinteii* cîmp în glugi sau arioaie si livrarea de îndată a cantităţilor stabilite pentru fondul de stat şi pentru fondul de nutreţuri combinate. „Insistăm în acest fel — ne-a spus inginerul Dumitru Popa, director adjunct la direcţia agricolă judeţeană — ca recoltarea, depănuşarea şi transportul porumbului să se facă cît mai repede, pentru a pune cit mai repede la adăpost întreaga producţie de porumb. Au fost luate măsuri ca la transportul recoltei, pe lingă mijloacele mecanizate proprii ale unităţilor agricole şi cele repartizate de I.T.A., să fie utilizate şi toate atelajele din cooperative şi cele ale gospodăriilor populaţiei. În mai multe unităţi agricole ne-am convins că măsurile stabilite sînt aplicate cu fermitate. Astfel, un număr mare de unităţi agricole au şi încheiat lucrările de recoltare şi de transport al porumbului cu tot cu ştiuleţi. Alte unităţi se apropie de sfîrşit cu depănuşarea ştiuleţilor, grăbind transportul lor la bazele de recepţie. Rezultatele cele mai bune la aceste lucrări le-au înregistrat unităţile agricole din consiliul agroindustrial Belceşti, care au terminat primele de tăiat porumbul de pe toate cele 3 494 hectare cultivate, din care depănuşarea s-a făcut pe mai bine de 3 000 hectare. In acest fel, din consiliul Belceşti au putut fi livrate la fondul de stat si la cel de nutreţuri combinate, 60 la sută din cantităţile planificate. In acelaşi ritm se desfăşoară recoltarea si depănuşarea porumbului, precum si transportul lui la bazele de recepţie şi in unităţile agricole din consiliile agroindustriale Hîrlău, Tîrgu Frumos, Movileni, Podu Iloaiei, Vlădeni şi altele. O altă măsură care se aplică cu bune rezultate, îndeosebi in unităţile agricole din jurul oraşelor, este mobilizarea unui mare număr de oameni ai muncii din unităţile industriale şi instituţiile de la oraşe pentru a sprijini unităţile agricole la efectuarea lucrărilor de depănuşare şi transport al producţiei. La Ciorteşti şi Dolheşti, zilnic se găsesc la tăiatul porumbului de pe ultimele suprafeţe cite 300—400 de cooperatori, iar la depănuşat este utilizată întreaga suflare a satelor. Din situaţia operativă centralizată la Direcţia agricolă judeţeană reiese însă că mai sunt destule unităţi unde lucrările nu se desfăşoară în flux, pentru punerea cit mai repede la adăpost a porumbului. Sunt încă mari decalaje între suprafeţele recoltate şi cele depănuşate, îndeosebi în unităţile agricole din consiliile agroindustriale Scinteia, Holboca, Ţibăneşti, Popricani şi altele. Este o situaţie care impune ca organele judeţene de partid şi agricole să întreprindă măsuri hotărite pentru a asigura şi în aceste unităţi agricole mobilizarea tuturor forţelor umane şi a mijloacelor de transport. Manole CORCACI corespondentul „Scînteii" STADIUL RECOLTĂRII SFECLEI DE ZAHAR. Cifrele înscrise pe hartă reprezintă, în procente, pe judeţe, suprafeţele de pe care a fost strînsă producţia pînă în seara zilei de 30 octombrie. In judeţele marcate cu o liniuţă nu se cultivă sfeclă de zahăr. (Date comunicate de Ministerul Agriculturii) IAŞI Exemplul fruntaşilor — cel mai bun îndemn pentru toţi In judeţul Iaşi recoltarea celor aproape 68 000 hectare cu porumb pentru boabe a intrat în fază finală. Este vorba de tăiatul porumbului cu ştiuleţi cu tot şi de scoaterea acestuia la marginea lanurilor sau de adunarea lor în aripaie special amenajate, cum este obiceiul prin partea locului. Aceste lucrări — tăiatul şi scoaterea din cîmp a porumbului cu tot cu ştiuleţi — se apropie de 95 la sută din totalul suprafeţelor cultivate. La indicaţia comandamentului judeţean pentru agricultură, în ultimele zile forte importante au fost concentrate la depănuşarea ştiuletilor astfel încît să se urgenteze transportul porumbului aflat încă pe IN ÎNTIMPINAREA CONGRESULUI AL XIII-LEA AL PARTIDULUI MUNCĂ SPORNICĂ, REZULTATE SUPERIOARE Prin aplicarea (infl a pripi«iaartid global REMARCABILE REALIZĂRI IN ORGANIZAREA PRODUCŢIEI SI A MUNCII După cum se cunoaşte, cu un an în urmă, conducerea partidului şi statului a hotărit generalizarea aplicării acordului global in toate unităţile economice. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, această formă superioară de organizare şi retribuire a muncii este menită să asigure stimularea spiritului de răspundere şi de bună gospodărire al intregului personal muncitor pentru utilizarea cu eficienţă superioară a mijloacelor tehnice şi resurselor materiale, creşterea productivităţii muncii şiîndeplinirea in cele mai bune condiţii a sarcinilor de plan. In această perioadă, intr-o serie de unităţi s-au întreprins acţiuni de organizare a activităţii productive în scopul aplicării în cit mai bune condiţii a acordului global. Ne propunem să prezentăm experienţa acumulată în acest domeniu la întreprinderea mecanică nr. 20 din Braşov, care a obţinut rezultate bune în organizarea şi retribuirea muncii, potrivit principiilor acordului global. DE ACORD GLOBAL _____________LA SECŢIA CARBURATOARE ________ în nouă luni din acest an, comparativ cu sarcinile de plan (în procente) Producţia fizică 104,1 Număr de personal 95,3 Productivitatea muncii 109,2 Retribuţia medie 105,9 Acordul global stimulează răspunderea, spiritul de colaborare şi intransigenţă faţă de lipsuri. "Suntem colectiv muncitoresc puternic, închegat, care an de an s-a străduit să-şi îndeplinească în cele mai bune condiţii sarcinile de producţie — ne-a spus inginerul Radu Vijoli, director adjunct al întreprinderii. De cind am trecut la generalizarea acordului global, rezultatele noastre sunt net superioare. Regula de fier care a fost instituită, şi anume că nu se plăteşte manopera decit pentru reperele, piesele şi produsele a căror fabricaţie a fost finalizată şi s-au livrat la magazie, a făcut să dispară spiritul individualist în activitatea de producţie. Mai exact, fiecare participant la procesul de producţie este nemijlocit interesat ca piesele şi reperele la care el a executat numai o anumită operaţie tehnologică să fie rapid terminate şi, de aceea, nu o dată dă ajutor tovarăşilor de muncă de pe fluxul tehnologic, netolerînd abateri de la disciplina muncii şi calitatea producţiei“. — Se poate afirma, deci, că a sporit spiritul de echipă, de Întrajutorare în muncă ? — Intr-adevăr, acesta este sensul exact al afirmaţiilor mele: ne răspunde interlocutorul. Pe de o parte, muncitorii cu calificare superioară LA ÎNTREPRINDEREA MECANICĂ NUMĂRUL 2 DIN BRAŞOV au tot interesul să contribuie la ridicarea nivelului pregătirii profesionale a unor muncitori mai tineri şi să-i ajute să lucreze in ritmul şi la nivelul pretenţiilor calitative impuse de specificul fabricaţiei. Pe de altă parte, leneşii şi indisciplinaţii se autoelimină din colectiv. Nu o dată se intimplă ca muncitorii dintr-o formaţie de lucru să ceară maistrului sau şefului de secţie scoaterea din rindul lor a celui care, lipsind de la lucru sau muncind fără tragere de inimă, mai mult ii încurcă decit ii ajută în realizarea sarcinilor de plan. — Cum a influenţat aplicarea acordului global sporirea răspunderii conducerii Întreprinderii pentru soluţionarea problemelor producţiei ? — Intrucît nivelul retribuţiei personalului de conducere şi al celui din compartimentele funcţionale este nemijlocit legat de realizarea producţiei fizice pe ansamblul întreprinderii, specialiştii, cadrele de conducere s-au implicat mai direct, nemijlocit în soluţionarea problemelor de aprovizionare tehnico-materială şi cooperare interuzinală, de corelare a unor indicatori de plan s.a. Bunăoara,_ întîmpinam o serie de dificultăţi în relaţiile de cooperare interuzinală cu întreprinderea „23 August“ din Capitală, care ne livra piese forjate cu impurităţi si alte defecte calitative, care erau identificate in timpul prelucrărilor prin aschiere. Or, acordul global nu permite Plata manoperei pentru piesa rebutată, independent de cauze. Deci am fost obligaţi să căutămi un alt furnizor, care să fie in măsură să ne livreze piese de bună calitate. După mai multe investigaţii am găsit acest furnizor : Combinatul de oţeluri speciale din Tîrgovişte, care a dovedit că poate satisface pretenţiile noastre. „Un plan de producţie bine pregătit este pe jumătate îndeplinit". Sunt cuvintele cu care a început discuţia noastră cu inginerul Costel Cazacu, şeful serviciului producţie. „In ultimul trimestru al anului trecut, de fapt primul trimestru in care am aplicat acordul global — ne spune interlocutorul — am intimpinat greutăţi in realizarea sarcinilor de plan si, in consecinţă, nu am realizat retribuţiile planificate, deoarece, potrivit unei practici mai vechi, lăsasem greul producţiei pe această perioadă de sfîrşit de an. Pentru a nu se repeta o asemenea situaţie nedorită, am luat măsuri din timp pentru pregătirea judicioasă a producţiei acestui an, din toate punctele de vedere. Astfel, am repartizat de la bun început în mod proporţional sarcinile de plan pe fiecare trimestru. Am avut, de asemenea, in vedere asigurarea portofoliului de comenzi atît pentru piaţa internă, cît şi pentru export, în strînsă corelare cu posibilităţile de producţie si cu sarcinile de plan. Ne-am interesat în secţiile de producţie de modul în care se acţionează pentru organizarea producţiei şi a muncii în funcţie de sarcinile prevăzute in contractul de acord global. S-a desprins ca o idee principală cerinţa organizării judicioase a fiecărui loc de muncă, a repartizării raţionale a forţei de muncă pe întreg fluxul tehnologic. „Acordul global ne-a învăţat că trebuie să asigurăm o structură elastică a personalului muncitor, astfel incit toţi să aibă de lucru şi să poată realiza retribuţii cît mai mari — ne-aspus Ion Sava, maistru principal specialist la secţia carburatoare. In această privinţă se cuvine precizat că, in anumite perioade, aveam deficit de forţă de muncă la unele meserii şi surplus la altele. De aceea, am acţionat cu fermitate pentru policalificarea oamenilor. De exemplu, suntem in măsură să acoperim necesităţile de muncitori la atelierul de turnare sub presiune prin redistribuirea, pe perioade limitate, a unor muncitori de la alte locuri de muncă“. In strinsă legătură cu cerinţa folosirii raţionale a forţei de muncă, în secţie au fost luate o serie de măsuri tehnice si organizatorice, care vizează in primul rind creşterea productivităţii muncii. Cea mai importantă acţiune iniţiată în acest domeniu o constituie introducerea in fluxul tehnologic a maşinilor agregat, realizate prin autoutilare, acţiune care s-a intensificat în mod deosebit după generalizarea acordului global. Aceste agregate, pe lingă faptul că realizează un randament superior, utilizează spaţii reduse şi sunt deservite de muncitori cu categorii de calificare mai mici. Interesul sectorului de proiectare Si al secţiei de autoutilări din întreprindere pentru realizarea unui număr cît mai mare de asemenea maşini-agregat a fost, la rindul său, stimulat de aplicarea acordului global in compartimentele respective. Citeva exemple sint edificatoare in această privinţă , agregatul de frezat axe pentru clapeta de aer a carburatoarelor asigură creşterea de trei ori a productivităţii muncii la această operaţie , sau un alt agregat, cel de frezat, găurit şi filetat axe pentru carburatoare. Sporeşte productivitatea muncii de patru ori. Sarcini şi răspunderi bine precizate pentru fiecare muncitor din secţie. Cu ajutorul calculatorului, la începutul fiecărui trimestru se stabilesc programe de lucru privind realizarea producţiei fizice pe sortimente, pe fiecare secţie şi formaţie de muncă. In mod concret, un asemenea program de lucru cuprinde : denumirea produsului care urmează a se executa, cantitatea ce trebuie fabricată, eşalonarea pe luni a executării Volumului de producţie, cu precizarea termenelor limită de livrare in cadrul fiecărei luni, manopera aferentă, în unităti de timp de muncă, tariful unitar pe produs şi operaţie tehnologică, valoarea totală a manoperei. Fiecare maistru primeşte acest program cu cel puţin o săptămină înainte de începerea trimestrului, pentru ca, dezbătindu-l cu muncitorii din formaţia sa de lucru, să stabilească concret cum se va desfăşura producţia în perioada următoare, ce sarcini revin fiecăruia şi ce retribuţii se pot obţine în situaţia îndeplinirii integrale a planului la producţia fizică. La sfîrşitul fiecărei luni, după ce se cunoaşte situaţia , îndeplinirii planului şi se stabileşte fondul de retribuire cuvenit formaţiei de lucru, se analizează în şedinţa grupei sindicale modul în care a muncit fiecare lucrător. Deci, în afară de timpul de muncă efectiv lucrat, intervine şi criteriul aportului nemijlocit al fiecăruia la bunul mers al producţiei. Cu alte cuvinte, se aplică acea prevedere a reglementărilor legale de majorare sau diminuare cu 20 la sută a retribuţiei individuale stabilite in raport cu retribuţia tarifară şi timpul lucrat, in limita sumei cuvenite întregii formaţii. Citeva concluzii ce se desprind din activitatea de pînă acum. Pentru ca toate marşurile organizatorice stabilite să-şi dovedească din plin eficienta şi ca avantajele acordului global să fie pe deplin valorificate este necesar ca, in continuare, conducerea întreprinderii să acţioneze ferm pentru crearea celor mai bune condiţii de producţie. Din discuţiile purtate cu muncitori, maiştri şi specialişti din secţiile de producţie s-au desprins ca fiind deosebit de importante următoarele probleme : • In prezent, se întîmpină greutăţi In calculul tarifelor pe produse Si repere şi a realizărilor la producţia fizică, din cauza volumului mare de lucru pe care îl implică aceste operaţii ; se impune deci generalizarea efectuării de calculator a acestor calcule. • Nu în toate secţiile acordul global se aplică pină la nivelul formaţiilor de muncă ; extinderea aplicării acordului global la toate nivelurile organizatorice este absolut necesară, în mod deosebit la liniile pe care se execută repere cu flux de fabricație mai îndelungat, măsură de natură să creeze decalaje mai mari între uzinaj și montaj. . • Asigurarea din timp a bazei materiale necesare în fiecare secţie de producţie. • Organizarea mai bună a muncii in schimburile II si III, în sensul asigurării asistenţei tehnice corespunzătoare din partea maiştrilor şi cadrelor tehnice. • Aplicarea neîntîrziată a măsurilor stabilite în urma studiului critic al fluxurilor tehnologice în vederea eliminării tuturor locurilor înguste, cale pe care se va asigura creşterea productivităţii muncii şi a producţiei fizice. Corneliu CÂRLAN Gheorghe IONIŢA REALIZAREA INDICATORILOR SOLUȚII DE MARE EFICIENŢĂ PENTRU ECONOMISIREA METALULUI « Arătam în articolul anterior („Scînteia“ nr. 13116, din 25 octombrie) că un sfert din cantitatea de metal produsă anual în lume se pierde din cauza coroziunii. Cu alte cuvinte, un furnal din patru lucrează exclusiv pentru a compensa pierderile provocate de acest fenomen fizic neiertător. Tocmai de aceea, ţinîndu-se seama de importanţa economică a problemei, multe institute de cercetări din ţara noastră şi-au creat laboratoare speciale, în care se desfăşoară o activitate susţinută pentru combaterea efectelor coroziunii, pentru a determina dacă nu stagnarea completă, atunci cel puţin diminuarea in timp a acţiunii ei. In acest context, ziarul „Scinteia" şi-a propus să reflecte intr-un ciclu mai amplu de articole felul cum s-a implicat cercetarea ştiinţifică din ţara noastră în activitatea de căutare şi adoptare a celor mai eficiente metode şi tehnologii care să confere rezistenţă metalului împotriva coroziunii. In prima parte a acestui ciclu ne-am referit la rezultatele cercetării din domeniul metalurgiei. Printre altele, am menţionat că s-au creat noi mărci de oţeluri inoxidabile, tehnologii neconvenţionale de producere şi tratare a metalului, inhibitori de coroziune adecvaţi şi altele. Acestea sunt însă doar citeva din „armele" moderne ale ştiinţei in lupta împotriva coroziunii. O unitate de cercetare cu mare experienţă în acest domeniu — atît sub aspect practic, cît şi teoretic — este Centrul de chimie fizică. Aici au fost elaborate o serie de soluţii şi tehnologii de protecţie şi combatere a coroziunii pentru industria chimică, construcţia de maşini, industria extractivă, transporturi etc. — Nici nu vă imaginaţi, ne mărturiseşte dr. chimist Eugen Roman, cît de perfidă şi subtilă este acţiunea coroziunii asupra metalului, fie chiar a celui inoxidabil. Voi da un exemplu. Producătorii de rulmenţi au mari necazuri cu conservarea rulmenţilor. Efectele coroziunii se făceau simţite chiar şi în pungile de polietilenă in care aceştia erau ambalaţi si transportaţi. Fireşte, am găsit si soluţia : un inhibitor volatil de coroziune, care se incorporează în aerul din pungile de polietilenă. In felul acesta, reuşim să anihilăm efectele coroziunii în proporţii de 95 la sută. Un efect similar il realizează şi inhibitorul introdus într-o reţetă nouă de lichid de frînă pentru autocamioane si autoturisme, precum si alti inhibitori testati in industria extractivă pentru protejarea materialului tubular din instalaţiile de foraj. Cu precădere în ultimii ani, completează dr. chimist Mihai Popa, în laboratoarele noastre au fost rezolvate, în colaborare cu Institutul Naţional de Chimie şi Institutul „Proiect“-Bucureşti, teme de cercetare privind protecţia anticorozivă a instalaţiilor si conductelor metalice folosite la construcţia metroului. Aici apar — ca dealtfel în toate mediile care favorizează propagarea curentului electric — efecte corozive foarte puternice. Metalele se disociază, practic se dizolvă, intr-un timp foarte scurt. In aceste situaţii, de la caz la caz, se aplică protecţii catodice sau anodice, domenii în care am putea spune că ne-am specializat. Asemenea soluţii au fost adoptate şi pentru protecţia conductelor îngropate ale magistralelor de gaze naturale sau petrol, a conductelor de termoficare, a rezervoarelor pentru produsele petrolifere sau de apă sărată şi de acid sulfuric, a structurilor platformelor de foraj marin şi chiar a navelor maritime. Rezultatele sunt extraordinar de eficiente : durata de funcţionare a acestor materiale se triplează, ba chiar, în unele cazuri, ajunge de zece ori mai mare. . Un sector economic în care protecţia anticorozivă se impune cu necesitate este cel al construcţiilor metalice. Literatura de specialitate arată că peste 80 la sută din pierderile de metal din acest domeniu se datoresc coroziunii. Pagubele sunt însă mult mai mari, ele fiind amplificate de perturbarea desfăşurării normale a procesului de producţie, ca urmare a operaţiunilor de întreţinere, de supradimensionarea — pe considerente de protecţie anticorozivă — a unor elemente de rezistenţă etc. — In ţara noastră, ne spune ing. Dinu Teodorescu, şeful secţiei protecţia contra coroziunii din cadrul Institutului de cercetări în construcţii (ÎNCERC) sunt utilizate anual, in domeniul construcţiilor circa 5 milioane metri pătraţi de tablă. Principala formă de protecţie in acest caz este acoperirea la suprafaţă, realizată prin zincare sau cu diverse vopseluri. Materialele folosite sunt însă scumpe, deficitare. Una din preocupările colectivului nostru constă tocmai in înlocuirea acestor materiale cu altele mai ieftine şi mult mai uşor de realizat. Putem afirma că sintem pe drumul cel bun. Substanța anticorozivă elaborată de noi este calitativ superioară materialelor folosite pînă acum. Noi am denumit-o smoală plastifiată, in reteta sa predominind un material secundar rezultat în procesul de fabricare a cocsului — gudronul de cocserie. La Combinatul chimic din Craiova au fost protejate cu smoală plastifiată toate construcţiile metalice, a căror suprafaţă insumează citeva zeci de mii de metri pătraţi. Au trecut deja mai bine de doi ani şi metalul nu prezintă urme de coroziune. Dacă aceleaşi suprafeţe ar fi fost acoperite cu clor cauciuc, de exemplu, după circa 3—6 luni, protecţia ar fi trebuit refăcută. — In ce măsură se acţionează pentru generalizarea acestei soluţii ? — Fireşte, metoda ar trebui generalizată. Dar pînă în prezent nu s-a găsit nici o unitate industrială care să preia fabricarea noului produs. O altă problemă nerezolvată corespunzător este aceea a protecţiei tablelor zincate sau a tablei negre, produse de Combinatul siderurgic din Galaţi. Consider că este mult mai economic ca întreaga cantitate de aceste materiale să fie protejată prin acoperire intr-o întreprindere specializată si nu pe şantiere, cum se procedează in momentul de fată. Avantajele sunt categorice : consum mai mic de materiale, energie şi manoperă, concomitent cu realizarea unei productivităţi mai mari. Din investigaţiile făcute rezultă, aşadar, că în ţara noastră s-au luat măsuri la toate eşaloanele, începînd cu cercetarea ştiinţifică şi proiectarea şi continuînd cu activităţile de producţie şi exploatare pentru promovarea unor soluţii moderne de protecţie a metalelor. Un singur exemplu este concludent. Dacă pină acum ciţiva ani la întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa roşie“ nu se făceau decit 1—2 teste de coroziune, astăzi numărul acestora a ajuns la 9. La fel, în multe întreprinderi constructoare de utilaj energetic, echipament de foraj, in industria navală etc., testele de coroziune au devenit obligatorii, ele înscriindu-se in nomenclatorul de sarcini privind controlul calităţii produselor, de creştere a fiabilităţii lor în exploatare. Din discuţiile cu specialiştii s-a ridicat insă o problemă foarte serioasă : cine stabileşte soluţia anticorozivă pentru un utilaj, pentru construcţii, echipamente etc. ? După cum ne spunea ing. Cornel Moţiu, de la Institutul de cercetări şi modernizări energetice, de regulă, această decizie o iau proiectanţii şi, in cele mai multe cazuri, cu suficientă competenţă. Din nefericire, se intîlnesc insă destule situaţii cind chiar din proiectare nu se adoptă cele mai bune soluţii de protecţie anticorozivă a metalelor. Aceasta , din necunoaştere sau, pur şi simplu, pentru a face unele economii nejustificate. Este foarte adevărat că protecţia anticorozivă costă. Dar pierderea este mult mai mare atunci cind un utilaj, care ar trebui să reziste 4—5 ani, este scos din funcţiune după un an sau doi. — Cu o asemenea situaţie ne confruntăm şi noi, ţine să precizeze cercetătoarea ştiinţifică Petra Dordea de la acelaşi institut de cercetări. Practica a arătat că, dacă înainte de punerea în funcţiune a cazanelor energetice, acestea sunt curăţate chimic, durata lor în funcţionare creşte foarte mult. Din cercetările noastre a reieşit că, utilizind în acest scop o soluţie pe bază de acid citric, efectele sunt net superioare metodei care utilizează acidul sulfuric diluat. Tratate cu acid citric, două din cazanele de la C.E.T. Govora au funcţionat între 25 000 şi 29 000 de ore fără a se semnala spargeri de ţevi, faţă de alte cazane similare de la C.E.T. Grozăveşti şi Borzeşti, unde avariile în sistemul fierbător, tratat cu acid sulfuric, au apărut după circa 10 000 ore de funcţionare. Recunoaştem, acidul citric este mai scump, el se prepară din melasa sfeclei de zahăr, motiv pentru care ni s-a interzis de către Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale si Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe să-l mai utilizăm. Precizăm insă că produsul se fabrică in tară, iar pentru necesităţile noastre nu solicităm cantităti prea mari. Nu mai puţin importantă este şi problema pregătirii cadrelor din unităţile industriale, care trebuie să adopte cele mai bune soluţii pentru prevenirea coroziunii. Iată ce ne spune în acest sens prof. univ. dr. ing. Doru Constantinescu, de la Facultatea de utilaje şi ingineria proceselor chimice : „In prezent un număr de 15—20 de studenţi din Institutul Naţional de Chimie aprofundează domeniul, prin cursuri de specialitate şi elaborează proiecte de diplomă legate de coroziune şi protecţia anticorozivă. Din păcate, după repartizarea în producţie, prea puţini dintre aceştia se mai ocupă, in cadrul întreprinderilor în care lucrează, de probleme de coroziune. Or, exigenţele actuale cerute de competitivitatea şi calitatea produselor impun cu obligativitate existenta in fiecare întreprindere a unui cadru specializat în coroziune, care să fie la curent cu toate cercetările în acest domeniu, să tină o legătură permanentă cu cercetătorii şi să fie în măsură să aplice soluţiile şi tehnologiile cele mai eficiente de prevenire a coroziunii. Totodată, cursurile postuniversitare pe această temă nu-şi ating pe de-a-ntregul scopul din cauza pregătirii eterogene (absolvenţi de la diferite facultăţi) a cursanţilor. Eficienţa acestor cursuri ar putea creşte însă printr-o dirijare atentă a cursanţilor, care să fie pregătiţi pentru domeniul lor de activitate : chimie, construcţii de maşini, industria extractivă etc. Totodată, consider că schimbul de informaţii şi de experienţă în domeniul coroziunii trebuie mai bine dirijat“. Acestei mari probleme, care este lupta împotriva coroziunii, trebuie să i se dea o mai mare atenţie din partea forurilor coordonatoare, atît departamentale, cît şi centrale. Numai in acest fel, rezultatele valoroase ale zecilor de colective de specialişti din unităţile de cercetare sau din producţie îşi vor găsi mai repede drumul spre valorificare, contribuind astfel la prelungirea vieţii maşinilor, agregatelor şi instalaţiilor din industrie, la gospodărirea judicioasă a metalului Vlaicu RADU SâNTEIA - joi - noiembrie 1984