Scînteia, aprilie 1987 (Anul 56, nr. 13875-13900)

1987-04-01 / nr. 13875

SCI­NT El A — miercuri 1 aprilie 1987 PAGINA 3 lflZITfl OFICIALA DE PRIETENIE fl TOVARĂŞULUI NICOLflE­­SCI), ÎMPREUNA CU TOVARĂŞA ELENA CEAIŞESCU IN REPUBLICA ZAIR DINEU OFICIAL ÎN ONOAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ŞI A TOVARĂŞEI ELENA CEAUŞESCU Toastul preşedintelui Nicolae Ceauşescu (Urmare din pag. I) Ştim bine insă că, pentru a realiza planurile noastre, avem nevoie — ca şi alte popoare pentru a-şi realiza planurile de dezvoltare economico-so­­cială — de pace, de colabora­re pe principiile deplinei ega­lităţi intre toate naţiunile lumii.­­ Am dezvoltat şi acţionăm pentru dezvoltarea continuă a relaţiilor cu toate statele lu­mii, fără deosebire de orindui­­re socială. Considerăm că la baza relaţiilor dintre state tre­buie să stea deplina egalitate în drepturi, respectul indepen­denţei şi suveranităţii naţiona­le, neamestecul in treburile interne, renunţarea cu desă­­vîrşire la forţă şi la amenin­ţarea cu forţa. Sfidând dorinţa de pace a popoarelor, a maselor popu­lare de pretutindeni, cercurile imperialiste şi reacţionara mondiale continuă o politică antipopulară. Asistăm la o în­răutăţire, în continuare, a si­tuaţiei internaţionale. Con­tinuă cursa înarmărilor nu­cleare, precum şi a înarmări­lor convenţionale. Cele două mari puteri nucleare dispun astăzi de atâtea arme nucleare incit pot să distrugă, fiecare, de cel puţin de cite 10 ori întreaga omenire. Iată de ce problema fundamentală a e­­pocii contemporane este aceea a dezarmării, și în primul rînd a dezarmării nucleare, a eliminării complete a armelor nucleare de pe planeta noastră. Se poate spune că omenirea se află într-un moment ho­tărâtor pentru viitorul său, că acum trebuie făcut totul pen­tru a impune o politică nouă de pace, de colaborare inter­naţională. Mai mult ca ori­când, sunt necesare unirea e­­forturilor şi conlucrarea strân­să a tuturor popoarelor, a for­ţelor iubitoare de pace de pretutindeni pentru schimba­rea cursului periculos al eve­nimentelor, pentru apărarea dreptului fundamental al oa­menilor, al naţiunilor la viaţă, la pace, la dezvoltare liberă şi demnă. România susţine propuneri­le pentru lichidarea armelor nucleare, în mai multe etape, pînă în anul 2000. Ne-am pro­nunţat şi ne pronunţăm pen­tru soluţionarea diferitelor probleme şi faze ale dezarmă­rii nucleare şi generale, în mod independent, fără a fi condi­ţionate unele de altele. De aceea, România a salutat şi sprijină propunerile Uniunii Sovietice privind realizarea unui acord cu S.U.A. In pro­blemele armelor nucleare cu rază medie de acţiune, în ve­derea eliminării complete a a­­cestora din Europa şi limita­rea numărului total la cel mult 100 de rachete, urmînd ca, in continuare, să se acţioneze pentru înlăturarea completă a tuturor rachetelor cu rază medie de acţiune şi a altor arme nucleare. Considerăm, de asemenea, că propunerile făcute în această direcţie şi de S.U.A. deschid perspectiva pentru a se ajunge, in scurt timp, la un acord corespunză­tor intre cele două ţări In a­­ceastă problemă. Noi considerăm Insă că pro­blema armelor nucleare pri­veşte toate statele şi, în­deosebi, cele din Europa, unde se află cea mai mare cantita­te de arme nucleare, dar şi alte state ale lumii. De aceea, pentru lichidarea armelor nu­cleare sunt necesare intensifi­carea eforturilor, conlucrarea strânsă a tuturor statelor. In acelaşi timp, ne pronun­ţăm pentru trecerea la redu­cerea armamentelor conven­ţionale, clasice. Pornind de la aceasta, România a hotărât — in cadrul unui referendum na­ţional la care a participat în­tregul popor — să reducă in mod unilateral, începând din anul trecut, cu 5 la sută ar­mamentele, efectivele şi chel­tuielile sale militare. Cheltuielile militare, este bine cunoscut, au depăşit 1 trilion de dolari. Multe din greutăţile actuale sunt legate nemijlocit de uriaşele cheltu­ieli pentru înarmare. De a­­ceea, se impun măsuri hotărâ­te, concrete pentru reducerea cheltuielilor militare şi aloca­rea mijloacelor economisite atît pentru soluţionarea unor probleme din fiecare ţară, dar şi pentru sprijinul ţărilor în curs de dezvoltare. Dacă s-ar reduce cu numai 10 la sută cheltuielile militare, ar deveni disponibile 100 miliarde dolari anual. Dar ţările socialiste din Europa au propus o reducere de 25 la sută a cheltuielilor militare — aceasta ar însemna anual o disponibilizare a circa 250 miliarde dolari. Este sin­gura cale care ar putea con­tribui la soluţionarea proble­melor grave ale subdezvoltării şi la relansarea dezvoltării e­­conomiei mondiale ! In diferite zone ale lumii Continuă o serie de conflicte şi chiar s-au agravat. Româ­nia se pronunţă pentru înce­tarea conflictelor militare şi soluţionarea tuturor proble­melor dintre state numai şi numai prin tratative. Sunt multe conflicte în lume — nu doresc să mă refer la fiecare. Aş dori să menţionez însă ne­cesitatea unei conferinţe in­ternaţionale privind soluţio­narea problemelor din Orien­tul Mijlociu. Am susţinut şi susţinem ferm dreptul po­porului palestinian la autode­terminare, inclusiv la un stat propriu. Ne pronunţăm pen­tru încetarea războiului dintre Irak şi Iran. Considerăm că este necesar să se înceteze sprijinirea diferitelor grupări şi forţe antiguvernamentale în America Centrală, să înceteze orice amestec în Republica Nicaragua. Condamnăm ferm politica de apartheid din Africa de Sud. Susţinem şi acordăm întregul nostru sprijin S.U.A.P.O. în lupta pentru independenţa Na­mibiei. Ne exprimăm deplina solidaritate cu ţările din Afri­ca australă în lupta lor îm­potriva intervenţiei din partea Africii de Sud. In general, considerăm că este necesar să se aplice rezoluţiile O.N.U., atît în ce priveşte Namibia, cit şi în ce priveşte condam­narea şi măsurile împotriva Africii de Sud. Ţările africane au reuşit, printr-o luptă îndelungată, să-şi cucerească independenţa politică. Trebuie spus însă că, datorită politicii imperialiste, neocolonialiste, a monopoluri­lor internaţionale, inclusiv a capitalului financiar, situaţia economică a celor mai multe ţări africane este foarte gravă. Se poate spune că problema fundamentală pentru ţările africane — ca şi pentru toate ţările in curs de dezvoltare, — este aceea ,a lichidării sub-­ dezvoltării. Este necesară o dezvoltare economico-socială independentă a fiecărui popor. Fără aceasta nici indepen­denţa politică nu se poate asigura ! In general, trebuie spus că în ultimii 5—6 ani si­tuaţia ţărilor în curs de dez­voltare s-a agravat şi mai mult. Ţările dezvoltate, boga­te, au acumulat, an de an, zeci de miliarde de dolari, în dauna ţărilor în curs de dez­voltare, în timp ce ţările în curs de dezvoltare au sărăcit şi mai mult, veniturile lor re­duci­ndu-se cu zeci de miliarde de dolari anual. Aceste date sunt susţinute de organisme internaţionale oficiale, care recunosc injusteţea actualelor raporturi economice interna­ţionale. Este evident că o ase­menea situaţie nu mai poate continua. Alături de proble­mele dezarmării, problemele subdezvoltării ocupă un loc de importanţă deosebită în viaţa internaţională. Noi ne pronunţăm pentru soluţionarea globală — în ca­drul unor tratative între ţări­le dezvoltate şi cele In curs de dezvoltare — a acestor probleme. Se ştie Insă că toate tratativele Nord-Sud de pînă acum, sub diferite forme, nu au dus la nici un rezultat. De aceea credem că ar fi nece­sară o conferinţă internaţio­nală în cadrul O.N.U., la care să participe şi ţările în curs de dezvoltare şi ţările dezvol­tate. In acest cadru ar trebui soluţionate toate problemele. Inclusiv problema datoriilor externe ale ţărilor în curs de dezvoltare. Este şi în interesul ţărilor dezvoltate să se ajungă la o soluţionare a acestor pro­bleme, care să deschidă calea unui progres economico-social al ţărilor în curs de dezvol­tare. Considerăm că ţările în curs de dezvoltare trebuie să-şi în­tărească mai mult solidarita­tea şi unitatea. Ele reprezintă peste două treimi din omenire, şi dacă vor acţiona într-o uni­tate mai mare, vor putea să determine ţările dezvoltate să meargă la rezolvarea mai justă a problemelor. Este, fără îndoială, necesară o restructurare a sistemului monetar internaţional. Actua­lele organisme trebuie să aibă o atitudine nouă, de sprijin nu pentru ţările bogate, ci de a sprijini ţările în curs de dez­voltare. Trebuie, într-adevăr, să se aibă în vedere că pro­cesul de dezvoltare econo­­mico-socială şi asigurarea ri­dicării nivelului de trai al po­poarelor din ţările în curs de dezvoltare, noua ordine eco­nomică mondială presupun re­laţii echitabile, pe principiile egalităţii şi avantajului re­ciproc d­in toate domeniile. Noi considerăm că în so­luţionarea gravelor proble­me internaţionale se impune participarea cu drepturi de­pline­ a tuturor statelor, fără deosebire de mărime şi de orînduire socială. In mod deo­sebit este necesară participa­rea tuturor ţărilor mici şi mij­locii, a ţărilor în curs de dez­voltare, a ţărilor nealiniate, care reprezintă majoritatea omenirii şi sunt vital interesa­te într-o politică nouă, demo­cratică. Considerăm că Organizaţia Naţiunilor Unite, alte orga­nisme internaţionale trebuie să aibă un rol mai activ în soluţionarea problemelor mon­diale. Deşi problemele sunt grave, avem ferma convingere că popoarele, acţionînd unite, pot să schimbe actuala situaţie, să asigure o politică de pace, de colaborare, de dezvoltare eco­nomico-socială a fiecărei na­ţiuni. îmi este plăcut să menţio­nez conlucrarea activă dintre România şi Zair, in cadrul O.N.U., al mişcării de neali­niere — unde România parti­cipă ca invitată — al grupu­lui ţărilor în curs de dezvol­tare şi în alte organisme in­ternaţionale. Doresc, încă o dată, să ex­prim convingerea că vizita noastră, convorbirile pe care le vom avea împreună, dom­nule preşedinte, vor da o nouă perspectivă colaborării bilate­rale, cu­ şi pe plan internaţio­nal, între ţările noastre. Cu această convingere, do­resc să toastez : — în sănătatea dumnea­voastră, domnule preşedinte, şi a doamnei Mobutu. — pentru poporul zairez prieten. — pentru progresul şi pros­peritatea sa. — pentru întărirea priete­niei şi colaborării dintre România şi Zair. — pentru pace şi colaborare în întreaga lume, — în sănătatea dumnea­voastră, a tuturor! (Vii aplauze). Toastul preşedintelui Mobutu Sese Seko (Urmare din pag. I) Nu aş dori să­ citez In aceas­tă seară numeroasele proiecte de acorduri care sunt în curs de negociere sau de finalizare Intre ţările noastre, fie că este vorba de agricultură şi de dezvoltare rurală, de învăţă­­mînt, de ştiinţă şi cultură, de proiectul conductei Intre Ma­­tadi şi Kinshasa sau de pro­iectul de producere a manga­nul­ui electrolitic de la Ki­­senge şi multe altele. Republica Zair se bucură să numere ţara dumneavoastră printre partenerii privilegiaţi cu care ea înţelege să pro­moveze o cooperare dinami­că, sub multiple forme şi care să garanteze avantaje re­ciproce. Dorinţa noastră fierbinte este de a diversifica schimbu­rile într-o interdependenţă bine înţeleasă, care să respec­te suveranitatea tuturor. Ata­şamentul nostru la acest prin­cipiu face ca Zairul, ţara mea, să se arate întotdeauna dis­pus să coopereze, chiar cu state ale căror ideologii sunt diferite de a noastră. Efectuaţi această vizită in­­tr-o perioadă în care lumea este confruntată cu numeroa­se probleme. Pacea, care este esenţială pentru viitorul pla­netei noastre, apare mai pre­cară ca oricând. Totul se pe­trece ca şi cum noi am trăi Intr-o lume a surzilor ; pen­tru a ne convinge este sufi­cient să observăm ce se pe­trece In lume. Zairul, ţara mea — a con­tinuat preşedintele Mobutu Sese Seko — a ales o cale po­litică ce II este proprie, in afara luptelor ideologice străi­ne. Noi am acţionat întot­deauna pentru a menţine şi întări neutralismul nostru pozitiv în cadrul mişcării de nealiniere. Diplomaţia noastră este ani­mată de idealuri de pace. Noi credem mai mult în virtuţile dialogului decît în folosirea forţei, dar din nefericire în zilele noastre aceste bune in­tenţii nu sunt suficiente pen­tru garantarea păcii. Este îngrijorător că astăzi relaţiile internaţionale conti­nuă să se caracterizeze prin politica de forţă şi echilibru al terorii. Principala amenin­ţare la adresa păcii şi secu­rităţii internaţionale o consti­tuie arsenalele nucleare deţi­nute de marile puteri. Nu se poate instaura o nouă ordine mondială atît timp cit aceste naţiuni vor acumula arme tot mai distrugătoare şi sofisti­cate. Este momentul să fie acce­lerate negocierile internaţio­nale pentru dezarmare. Intîl­nirea de la Reykjavik, de anul trecut, şi recentele propuneri asupra rachetelor cu rază me­die de acţiune constituie un pas pe calea cea bună, chiar dacă sfera lor de aplicare este strict limitată. Este absolut necesar ca ma­rile puteri să poată adopta măsuri concrete pentru a se ajunge la o dezarmare reală, la reducerea bugetelor milita­re, astfel ca mijloacele desti­nate înarmării să poată fi uti­lizate pentru dezvoltarea eco­nomico-socială a statelor şi, în acelaşi timp, pentru apărarea umanităţii de pericolul imul nou război distructiv. Instaurarea unei noi ordini economice internaţionale a devenit o necesitate imperati­vă, aşa cum a arătat Sesiu­nea specială a Adunării Ge­nerale a Naţiunilor Unite pri­vind situaţia economică criti­că a Africii, care a avut loc la New York, între 27 şi 31 mai anul trecut. Cu toate că statele noastre şi-au reînnoit dorinţa de a conlucra, în continuare, pen­tru stabilirea unei noi ordini economice internaţionale, dia­logul Nord-Sud bate pasul pe loc şi se găseşte un impas. Po­litica economică a statelor In curs de dezvoltare se loveşte de refuzul tenace al marilor puteri industriale şi financia­re de a accepta instaurarea unei noi ordini economice in­ternaţionale, factor esenţial pentru regularizarea pieţei ca­pitalurilor şi a materiilor prime. Noi nu am încetat niciodată să declarăm, de fiecare dată când am avut ocazia, că siste­mul economic actual este ine­chitabil şi că trebuie înlocuit printr-o ordine economică mai dreaptă, mai echitabilă şi mai bine adaptată la noile date ale lumii in permanentă schimbare. In faţa acestei grave situa­ţii, noi trebuie să intensifi­căm eforturile pentru a ieşi din starea de subdezvoltare, contînd în primul rînd pe propriile noastre mijloace. Astăzi, noi trebuie să luăm In considerare soluţii concrete, fiindcă masele noastre munci­toare slnt obosite de rezoluţii abstracte şi de programe de acţiuni adoptate, dar fără viitor. Ţările In curs de dezvoltare trebuie să-şi strângă rândurile în cadrul negocierilor cu ţările industrializate pentru a-şi a­­tinge obiectivele lor. Este vorba, în special, de restructurarea comerţului In­ternaţional printr-o stabilire de preţuri corespunzătoare pentru materiile prime, prin­tr-o revizuire a sistemului mo­netar internaţional şi soluţio­narea problemei datoriei pu­blice. In special pentru ţările cel mai puţin dezvoltate. Reducerea datoriei externe a ţărilor In curs de dezvoltare constituie o necesitate urgentă. Problema nivelului exorbitant al datoriei externe publice si particulare si problema dobin­­zilor grevează In mod deosebit economiile ţărilor in curs de dezvoltare. Ţinînd seama de experienţa noastră cu Fondul Monetar Internaţional — a continuat preşedintele Mobutu Sese Seko — politica de redresare eco­nomică trebuie să răspundă în mai mare măsură imperative­lor dezvoltării economice şi sociale a ţărilor noastre. Mai mult, rambursarea datoriilor nu trebuie să se realizeze in detrimentul nivelului de trai al popoarelor noastre şi al programelor noastre de dez­voltare. In acest spirit. Zairul, ţara mea, a luat hotărârea de a li­mita plata datoriei sale exter­ne într-o măsură compatibilă cu capacitatea sa bugetară şi cu nivelul balanţei sale de plăţi. Lumea contemporană este marcată de focare de tensiune şi tulburări. Situaţia în anu­mite continente nu conduce deloc la optimism. Pe continentul asiatic, pro­blema reunificării celor două Corei, situaţia din Afganistan, precum şi cea din Orientul Mijlociu nu oferă deloc moti­ve de bucurie comunităţii in­ternaţionale. Războiul fratricid continuă să afecteze Libanul. In timp ce israelienii şi palestinienii sunt departe de a vedea conturin­­du-se, la orizont, pacea. Iranul şi Irakul s-au angajat de peste şapte ani intr-o con­fruntare distrugătoare al că­rei sfîrşit riscă să aibă ca pro­babili învingători mizeria şi dezolarea, iar ca învinse — cele două popoare frăţeşti. Situaţia nu este mai bună nici în America Centrală, unde „Grupul de­ la Contadora“ îşi vede zădărnicite eforturile pentru instaurarea unei păci mereu repuse în discuţie. Africa, continentul nostru, nu este nici ea cruţată. Cre­dem că problema care opune Marocul şi Polisario se află pe o cale bună din momentul în care cele două părţi în cau­ză au acceptat medierea se­cretarului general al Organi­zaţiei Naţiunilor Unite în ve­derea organizării unui refe­rendum liber şi democratic a­­supra autodeterminării. Referindu-se la conflictul din Ciad, preşedintele Zairu­lui a exprimat satisfacţia faţă de eforturile preşedintelui Hissene Habre, care este gata să încheie procesul de recon­ciliere naţională. In Africa de Sud, lupta populaţiei de culoare pentru instaurarea unei societăţi mai democratice si mai demne se loveşte de intransigenţa regi­mului rasist de la Pretoria. Acesta din urmă persistă să ocupe în continuare, în mod ilegal, teritoriul namibian. Singura soluţie rămîne acor­darea imediată a independen­ţei Namibiei, sub conducerea S.W.AP.O., pe baza Rezolu­ţiei 435 a Consiliului de Secu­ritate şi a altor rezoluţii ale Consiliului de Securitate şi Adunării Generale a Naţiuni­lor Unite. Fac apel la conştiinţa şi la solidaritatea comunităţii in­ternaţionale pentru aplicarea împotriva Africii de Sud a sancţiunilor obligatorii decre­tate de Naţiunile Unite şi de ultima conferinţă de la Paris, din iunie 1986. Fac apel, de asemenea, la solidaritatea tuturor ţărilor nealiniate şi altor ţări de bună credinţă să contribuie la fon­dul de solidaritate pentru A­­frica australă, creat la Harare, cu prilejul ultimei întilniri la nivel înalt a ţărilor nealiniate, în septembrie 1986, cu scopul de a ajuta ţările din Africa australă să facă faţă şantaju­lui economic al Pretoriei. Mă bucur să constat, dom­nule preşedinte, că poporul ro­mân a fost totdeauna solidar cu lupta popoarelor din Africa australă pentru realizarea as­piraţiilor lor legitime la inde­pendenţă. Ţara dumneavoastră mili­tează pentru egalitate între state, pentru respectul inde­pendenţei şi al suveranităţii naţionale. Subscriem la toa­te aceste obiective, deoarece Zai­rul militează pentru o societa­te mai umană şi mai dreaptă. In încheiere, vă invit, dom­nilor miniştri, cetăţeni comi­sari de stat, domnilor ambasa­dori şi şefi de misiuni diplo­matice, doamnelor, domnilor, cetăţene, cetăţeni ca după tra­diţia noastră să ridicaţi paha­rul în onoarea domnului pre­şedinte al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a doamnei Elena Ceauşescu, cărora le reînnoiesc omagiile mele cele mai adese, ca şi a oficialităţilor care îi însoţesc şi a întregului popor român, cu urarea să trăiască în veci prietenia şi cooperarea româ­­no-zaireză ! România — Oyee! (Tră­iască). Zair — Oyee! Vă mulțumesc. (Vii aplau­ze).

Next