Scînteia, august 1988 (Anul 57, nr. 14293-14317)
1988-08-02 / nr. 14293
PAGINA 2 PUTERNICĂ MOBILIZARE, ORDINE ȘI DISCIPLINĂ PENTRU REALIZAREA INTEGRALĂ A SARCINILOR ECONOMICE Încheierea grabnică a secerişului, executarea celorlalte lucrări de sezon impun o puternică concentrare a forţelor din agricultură, o temeinică organizare a muncii sălaj. Se acţionează energic pentru recuperarea întîrzierilor Pină la începutul acestei săptămîni, în unităţile agricole socialiste din judeţul Sălaj griul a fost recoltat de pe 22 000 hectare, reprezentînd 69 la sută din suprafaţa cultivată. In unele cooperative agricole, cum sunt cele din consiliile agroindustriale Sărmăşag, Someş, Odorhei, Pericei şi Nuşfalău, in care secerişul a început mai devreme, această lucrare s-a încheiat sau se desfăşoară pe ultimele suprafeţe. In unele unităţi se seceră intens pe ultimele suprafeţe, timpul călduros favorizînd coacerea rapidă a tuturor lanurilor, inclusiv a celor situate în zonele mai reci. Vitezele la recoltare au crescut peste tot ca urmare a unei exemplare mobilizări a mecanizatorilor, a tuturor lucrătorilor ogoarelor. Chiar în condiţiile unui teren accidentat, cu parcele mici, situate la mari distanţe unele de altele, tot se realizează 4—5 hectare pe combină într-o zi. Aşa s-a lucrat şi se lucrează în consiliul agroindustrial Sărmăşag. La cooperativa agricolă Bocşa, de exemplu, simbătă s-a încheiat recoltarea griului de pe cele 370 ha cultivate. De la Ştefan Nedişan am reţinut că activitatea a fost gindită în aşa fel încît deplasarea combinelor de la o parcelă la alta s-a realizat în exclusivitate noaptea. Tot pe timpul nopţii s-au făcut unele remedieri de ordin tehnic, care au necesitat timp mai îndelungat. Practic, s-a intrat în lan cel tîrziu la ora 9 dimineaţa şi s-a lucrat pînă la ora 21. Această experienţă bună a fost extinsă şi în alte unităţi agricole. De asemenea, s-a trecut la redistribuirea combinelor. De la Sărmăşag, combinele au fost trimise la C.A.P. Chieşd, unitate care are de recoltat o suprafaţă mult mai mare şi în care griul a ajuns ceva mai tîrziu la maturitate. Atit aici, cît şi la Bobota, Sălăjeni, Chieşti, combinele — organizate pe module — erau supravegheate fie de ingineriişefi ai unităţilor, fie de şefii fermelor vegetale, iar împuterniciţii consiliului popular se ocupau de transport. Alimentarea cu motorină se face direct în cîmp, iar griul se transportă cu cupluri de remorci şi camioane bine echipate, pentru a nu se pierde nimic din recoltă. „Am luat toate măsurile pentru a preîntimpina orice pierdere la recoltare sau pe durata transportului, ne spunea Vasile Ilieş, organizatorul de partid. Producţia realizată în acest an este cu cel puţin 700—800 kg mai mare decît în anul precedent şi este normal să manifestăm toată grija pentru a fi transportată şi depozitată corespunzător“. Tot în contextul bunei organizări de care vorbeam se înscrie şi ampla desfăşurare de forţe la eliberarea terenului, cositul manual al suprafeţelor de grîu căzut, la transportul baloţilor, acţiune în care erau folosite numeroase atelaje ale membrilor cooperatori. De altfel, in acest mod se lucrează peste tot în unităţile agricole sălăjene, mobilizarea de care vorbeam anticipînd realizarea uneia dintre cele mai scurte campanii de recoltare a griului din ultimii ani. Eugen TEGLAS corespondentul „Scînteii" piese de schimb, astfel încît toate combinele să poată funcţiona normal. Concomitent cu terminarea recoltării, o atenţie deosebită trebuie să se acorde eliberării de paie a terenului şi transportului acestora in bazele furajere. Din datele preluate de la direcţia generală a agriculturii rezultă că au fost eliberate numai 35 000 de hectare, aici incluzindu-se şi suprafeţele cultivate cu orz. Deoarece aceasta reprezintă numai 30 la sută din sarcinile perioadei, o consemnăm pentru a fi privită cu mai multă responsabilitate pe agenda lucrărilor care trebuie realizate în acest moment de finalizare a campaniei agricole de vară. Eugen HRUȘCA corespondentul „Scînteii” botoşani. Măsuri de întrajutorare In aceste zile se recoltează griul de pe ultimele suprafeţe din cele 80 000 hectare cultivate în judeţul Botoşani. încă de duminică seara secerişul fusese executat pe 62 000 hectare neprezentînd circa 77 la sută din suprafaţa în cultură. Prin eforturi susţinute, în după-amiaza zilei de luni se înainta rapid spre atingerea suprafeţei de 70 000 hectare. In succul judeţului, mai ales în consiliul agroindustrial Albeşti, Truşeşti, şi înestul judeţului, in special în consiliul agroindustrial Ripiceni, combinele trăgeau ultimele brazde. In mod operativ, comandamentul judeţean pentru agricultură a trecut la redistribuirea combinelor devenite disponibile în aceste unităţi. Primul lot de 45 combine s-a deplasat încă de luni seara spre consiliile agroindustriale Havima, Dragalina, Sendriceni, unde griul s-a maturizat ceva mai tîrziu. Principala problemă care se pune acum în fiecare unitate este folosirea deplină şi susţinută a mijloacelor mecanice, incit în 1—2 zile să se termine lucrările de recoltare în ultimele lanuri. Sub acest aspect se mai semnalează din păcate şi unele deficienţe în utilizarea combinelor şi folosirea integrală a timpului de lucru. La C.A.P. Tătărăşeni, din 13 combine abia dacă funcţionau cite 3—4 şi aceasta doar pe parcursul a unei jumătăţi de zile. Cauza ? Lipsa curelelor de transmisie şi a altor piese de schimb. De aceea, la începutul acestei săptămini în această cooperativă agricolă mai erau de recoltat circa 400 hectare de grîu. Prin grija comandamentului judeţean s-au repartizat aici încă 10 combine disponibilizate de la C.A.P. Ripiceni din consiliul agroindustrial vecin. O atare situaţie subliniază necesitatea ca baza judeţeană de profil să se ocupe mai gospodăreşte de procurarea celor mai solicitate VRANCEA: Finul—în fînare, nu în brazde! „Producţia fîneţelor naturale din cadrul consiliului agroindustrial Panciu — preciza inginerul zootehnist Alexandru Popa — este în măsură să satisfacă cerinţele sectorului zootehnic pînă la recolta anului viitor. A fost un an bun pentru fin prin condiţiile climatice favorabile, la care s-au raliat, la timpul cuvenit, lucrările de curăţire şi îngrijire, de fertilizare a fineţelor, lucrări care prin volumul şi calitatea executării lor au marcat un plus de preocupare faţă de anii anteriori“. Măsura muncii rămîne să fie acum făcută de cîntarul parcurilor de furaje, punct de pornire şi pentru investigaţiile noastre în teren. La cooperativa agricolă Soveja, unitate cu un efectiv important de animale, a fost o zi record la transportul şi depozitarea finului. „Am recurs la măsuri suplimentare pentru ca, în timp cit mai scurt, întreaga producţie să fie adusă la loc sigur ,— ne spunea Radu Morunglav, preşedintele cooperativei. Acum sunt la lucru 50 de atelaje, 120 de oameni cosesc ultimele hectare de fîneaţă, alţi 100 adună finul din brazde in căpiţe. Cu transporturile de astăzi, trecem de jumătatea celor 1 577 tone de fin planificate pentru depozitare. Ne-am propus ca in următoarele zile să sporim forţa de muncă, mobilizare care a început încă de astăzi, fiind sprijiniţi în această acţiune şi de consiliul popular comunal“. Vremea finului era din plin folosită şi la cooperativa agricolă Răcoasa, unitate unde erau depozitate aproape 800 tone de fîn, în vecinătatea cărora se mai aflau 85 tone de siloz din lucernă, peste 300 tone de paie. Aici, ca şi la Soveja, de altfel, se impune o prezenţă mult mai numeroasă de oameni şi atelaje, fîneţele fiind ocupate încă de mari cantităţi de fîn în brazde şi căpiţe. In altă unitate, la C.A.P. Străoane, pentru sectorul ovin transportau fin doar 7 atelaje şi după cum am reţinut de la tehnicianul Vasile Apostu, unele dintre atelaje erau „tocmite“ din altă comună. Străbătînd uliţa principală a localităţii, am întîlnit aproape 10 căruţe folosite în alte scopuri, în timp ce cantitatea de fîn din depozite nu se afla nici la jumătate din cea stabilită. Mai sînt însă şi suprafeţe cu fîn încă necosite. De la C.A.P. Soveja, de exemplu, au fost repartizate aproape 300 hectare unor cooperative din zona de cîmpie, pentru ca acestea să recolteze şi să beneficieze de iarbă. Dar cosaşii de la cooperativele agricole Milcovul, Măicăneşti, Vînători şi din alte unităţi încă nu ajunseseră pe fineţe. Vremea finului nu aşteaptă, sunt şi alte lucrări care „bat la uşă“ şi care vor cere, în continuare, o mobilizare pe măsura volumului lor mare de muncă. La nivelul consiliului agroindustrial Panciu era depozitată aproape 60 la sută din cantitatea de fîn de peste 13 500 tone prevăzută în program. In alte consilii agroindustriale — Sihlea, Cîmpineanca și altele — procentul de realizare la depozitarea finului nu trecea încă de jumătatea planului stabilit Dan DRAGULESCU corespondentul „Scînteii” Planul la export - îndeplinit la înalt nivel calitativCUNOAŞTEREA CERINŢELOR PIEŢEI -stimulent de creştere şi modernizare a producţiei îndeplinirea planului este, de bună seamă, un criteriu definitoriu în aprecierea activităţii de export a unei întreprinderi, o dovadă a faptului că preocupările şi iniţiativele pe această linie ale colectivului au dat roadele scontate. Este ceea ce se poate spune şi despre colectivul întreprinderii „Electrobanat“ din Timişoara, unitate care a îndeplinit, în şase luni, peste 58 la sută din planul anual de export, contractele pe relaţia devize convertibile pină la sfirşitul anului fiind mai mari cu aproape 50 la sută faţă de nivelul realizărilor din anul 1987. Aceste împliniri şi perspective nu sunt cîtuşi de puţin întîmplătoare, ci reprezintă rodul unei asidua căutări pentru diversificarea ofertei, pentru îmbunătăţirea nivelului calitativ al produselor, pentru satisfacerea mai bună a exigenţelor partenerilor. Discuţiile purtate cu mai mulţi specialişti din producţie au pus în lumină numeroase asemenea preocupări şi realizări, dintre care ne oprim numai la cîteva : • Oferta de export este diversificată. în prezent, „ELBA“ exportă — direct sau indirect — corpuri de iluminat fluorescente, faruri și lămpi de semnalizare pentru autovehicule, corpuri fluorescente pentru mediu exploziv, alte corpuri de iluminat stradal ori de uz casnic. • In perioada care a trecut din actualul cincinal, gradul de înnoire a producţiei se situează la 66 la sută, ceea ce înseamnă că unul şi acelaşi produs nu „rezistă“ în fabricaţie nici măcar cinci ani. Intre noutăţile acestui an consemnăm un nou corp fluorescent destinat exportului, prin a cărui realizare s-a urmărit simplificarea operaţiilor de montaj, precum şi un nou model de far proiector pentru iluminatul stradal, solicitat de parteneri din R.F.G. • Pentru a răspunde exact exigenţelor actuale, „ELBA“ realizează unele produse cu o parte a componentelor furnizate chiar de partener. Este o formă de cooperare ce s-a dovedit eficientă pentru exportul în mai multe ţări vest-europene. în aceste cazuri — ne-au precizat interlocutorii —, pe lingă calitatea execuţiei şi a finisajului, un rol deloc neglijabil revine unei ambalări estetice şi funcţionale, în pas cu cererea pieţei. Cu toate aceste bune realizări, interlocutorii noştri au insistat mai mult asupra... posibilităţilor nefructificate, a piedicilor de natură preponderent subiectivă în calea sporirii mult mai accentuate a încasărilor valutare. In fond, această permanentă stare de nemulţumire explică dorinţa de a obţine în continuare noi realizări şi mai bune. Deci, ce nemulţumeşte azi pe producătorii de corpuri de iluminat din Timişoara ? Mai întâi, faptul că evoluţia spre miniaturizare a transformatoarelor de pornire realizate la Tîrgovişte nu este suficient de rapidă. Apoi, faptul că există un veritabil „loc îngust“. La întreprinderea „Electrobanat” Timişoara dat de nivelul livrărilor la unele materiale. Principala piedică in extinderea şi diversificarea mai accentuată a exportului este însă dată, paradoxal, nu de limitările de natură tehnică sau cantitativă ale componentelor din care sunt realizate produsele, ci de nivelul scăzut al informării reciproce , a partenerilor în legătură cu posibilităţile furnizorului, dar mai ales a acestuia din urmă în legătură cu tendinţa pieţei, spre a-şi putea alinia rapid oferta. Aceasta a fost şi principalul subiect la care s-a referit ing. Ladislau Zahradnyik, şeful serviciului desfacere-export . „Aş vrea să precizez din capul locului că avem o colaborare ireproşabilă cu întreprinderea de comerţ exterior «Electroexportimport», care este comisionarul nostru în activitatea de export. Unul şi acelaşi specialist din această întreprindere se ocupă de mulţi ani de contractarea produselor noastre ; el vine lună de lună în Timişoara pentru a menţine un contact cît mai strîns cu producţia, iar noi participăm direct, cel puţin o dată la două săptămini, la negocieri cu parteneri mai vechi sau mai noi, cu care prilej putem stabili o strategie a evoluţiei ofertei noastre. Dar în domeniul în care ne desfăşurăm activitatea un rol esenţial revine participării active la tîrguri şi expoziţii internaţionale. Este cea mai bună ocazie pentru a cunoaşte «pulsul pieţei», pentru a încheia noi contracte, pentru a stabili contacte cu potenţiali parteneri de viitor. Este adevărat, produsele noastre sunt prezente la numeroase manifestări de acest gen. In prima jumătate a anului am avut exponate la tîrgurile din Cairo, Poznan, Hanovra, Leipzig, New Delhi şi Milano ; de curînd am expediat mostre pentru tîrgul de la Damasc şi ne pregătim pentru expoziţia de la Moscova. Această bună prezenţă pe piaţă este una din explicaţiile nivelului ridicat al contractelor încheiate. Dar ce informaţii ne parvin de la aceste tîrguri ? Practic, nici una ! Se iroseşte astfel cea mai importantă sursă de orientare a strategiei de export, se pierd posibile contracte pentru perioada imediat următoare“. Există soluţii pentru această problemă ? Evident, da, iar acestea sunt in exclusivitate de ordin organizatoric ; o posibilitate ar fi ca reprezentantul întreprinderii de comerţ exterior la respectivele manifestări să aibă însărcinări precise pe linia informării largi a producătorilor în legătură cu tendinţele sesizate cu privire la cerere şi la ofertă. Este acesta un domeniu al colaborării între întreprinderile producătoare şi cele de comerţ exterior aflat încă... în suferinţă, susceptibil la substanţiale îmbunătăţiri. Mult mai util ar fi insă — aşa cum realitatea o dovedeşte cu prisosinţă — ca însăşi întreprinderea producătoare pentru export să aibă un reprezentant la cele mai importante tirguri de profil. Experienţa întreprinderii „Electrobanat“ arată elocvent că participarea unor reprezentanţi ai unităţii la asemenea tîrguri şi expoziţii contribuie la cunoaşterea mai bună a tendinţelor de pe piaţa externă şi promovarea pe scară mai largă a exportului ! De unde se poate vedea că realizarea planului nu reprezintă şi măsura maximă a posibilităţilor, că pentru a putea exporta cît mai mult unităţile producătoare trebuie să fie la curent cu tendinţele manifestate pe piaţa externă. Eugen RADULESCU Cezar IOANA (Urmare din pag. I) de nerecunoscut. Vă spun eu, că trăiesc si muncesc aici de-o viată. De fapt, l-ati văzut si dumneavoastră cum arată. Toate casele s-au înnoit în numai 20 de ani, multe străzi au fost asfaltate, s-au construit si se construiesc în continuare blocuri de locuințe moderne, s-a tras apă curentă, s-a făcut canalizare. Satul s-a reconstruit în întregime prin oameni, oamenii reconstruindu-se pe ei înşişi. Pentru că să ştiţi — dacă pot vorbi astfel — oamenii s-au sistematizat ei înşişi, cu gîndurile lor, cu felul lor de a fi şi de a acţiona. Să-mi fie iertată folosirea acestui cuvînt — sistematizare — şi în ceea ce-i priveşte pe oameni. El este foarte mult folosit la staţia de radioamplificare, în adunările generale ale cooperativei, în adunările cetăţeneşti, la Tribuna democraţiei socialiste, de arhitecţi şi de cei care au studiat ce şi cum să facem să ne săltăm comuna la rangul de oraş. Dar el exprimă tot ce se întîmplă acum in sat, în toate privinţele, nu numai în trasarea pe hartă a hotarelor viitorului nostru orăşel. Socotim că este momentul să oferim cititorului, o dată cu cele cîteva opinii ale cetăţenilor din Pogoanele despre prezentul şi viitorul comunei lor, şi cîteva date sintetice despre personalitatea aşezării, despre amploarea transformărilor petrecute aici în „Epoca Nicolae Ceauşescu“, împreună cu satul Căldărăşti care îi este vecin. Pogoanele numără 8 500 de locuitori, cu 2 750 de gospodării. Pînă acum două decenii agricultura era principala preocupare — toţi pogonarii erau plugari. Uniţi în cele două C.A.P.-uri, sporind producţiile, muncind altfel decît înainte, beneficiind de o puternică mecanizare — la fel cum s-au intîmplat lucrurile în întreaga agricultură românească — aplicînd din ce în ce mai competent tehnologii agricole moderne de lucrare intensivă a pămîntului, cooperatorii din Pogoanele şi-au revăzut fundamental rostul lor de ţărani. Receptivi la tot ce este nou, învăţînd mereu, dornici să se afirme ca lucrători ai ogoarelor care nu mai depind de capriciile naturii şi-au făcut arme din ştiinţa agricolă şi prin gindirea economică la nivelul cerut de marea exploatare agricolă cooperatistă. Migraţia spre oraş, spre industrie, prin eliberarea braţelor de muncă datorită mecanizării, a fost mai redusă ca în alte părţi ale ţării, pentru că aproape de la început şi-au pus problema făuririi unui sector industrial specific, folosind ca materie primă produsele agricole. „In anul 1978 — ne informa doctorul Gheorghe Salaoru, directorul spitalului comunal, cercetîndu-şi statisticile — mişcarea populaţiei s-a stabilizat, s-a echilibrat. Pornind de la această dată, înregistrăm o îmbunătăţire a structurii pe vîrste, mai ales în zona 20—45 de ani. Deci, comuna din punctul acesta de vedere este tînără, este viguroasă Vă vorbesc ca medic. Comuna intinereşte. Natalitatea este in creştere. In 1986 sporul natural era de 1,6 la mie , in 1987 de 6,2 la mie. Meditez ades pe marginea acestor statistici şi-mi dau seama că nu ajung să ies eu la pensie şi va trebui să Înregistrez sporul de 18 la mie. Cunosc oamenii, dragostea de copii a satului românesc dintotdeauna. Cu deosebire acum această dragoste îşi are împlinirea ei, pentru că această comună, de pildă, are o puternică forţă economică. Viitorul fiilor ei este asigurat la nivelul cerinţelor mereu crescinde, moderne, ale vieţii noastre. Ceea ce s-a realizat intr-o perioadă are timp foarte scurtă — toate construcţiile din cele două C.A.P.-uri, toate unităţile economice de profil industrial cu specific agricol şi neagricol — cele mai mari dintre acestea grupate pe o veritabilă platformă industrială — cer forţe de muncă înalt calificate. Oamenii sunt pretenţioşi cu ei înşişi, pretenţioşi cu comuna lor. De pe acum aşezarea are multe atribute urbane, cele esenţiale. Ele vor fi sporite rapid in acest efort susţinut de sistematizare aflat în plină desfăşurare. Oamenii îşi mobilizează întreaga capacitate şi resursele de gunoi pentru a-l desăvirşi aşa cum îl doresc ei. Este un efort colectiv de consultare şi participare exemplară“. Am străbătut de la un capăt la altul comuna, am fost pe platforma industrială care grupează o mare moară de degerminat porumbul, un uriaş siloz cerealier, o fabrică de brînzeturi, o întreprindere metalurgică în plină dezvoltare. Din cele 147 milioane investiţii alocate comunei o bună parte se va materializa într-o oţelărie feromanganoasă pentru fabricarea de „inimi de cale ferată“ — sectoare de încrucişare feroviară foarte pretenţioase din punct de vedere constructiv. Am vizitat diversificatul sector de prestări de servicii al comunei şi cel de industrie mică — o secţie de filtre auto, o secţie de covoare persane, o secţie de prosoape şi broderii. Valoarea producţiei-marfă industrială a comunei se ridică la aproape 300 milioane de lei, din care numai industria mică realizează 37 de milioane. In Pogoanele, am amintit, este pe terminate construcţia unui nou centru de cultură şi creaţie „Cintarea României“. Dar oraşul are de acum patru şcoli generale, un liceu agroindustrial, cinci grădiniţe de copii, un modern spital cu 135 de paturi, 2 dispensare şi o policlinică ş.a.m.d. Cifrele in sine dau nişte proporţii care impresionează dacă ţinem seama de mărimea comunei , dar mai impresionanţi, mai de admirat sunt oamenii care le realizează, pentru că în substanţa tuturor împlinirilor se concentrează o preţioasă gindire tehnică şi ştiinţifică. Viitorul orăşel agroindustrial — deocamdată încă o comună obişnuită, ca atîtea altele din România socialistă — nu mai are nimic sau aproape nimic (în afară de valorile etice, morale, de suflet românesc tradiţional, fundamentale, care sunt zestrea lui de preţ, de frumuseţe, de nobleţe) din vechiul sat aşa cum îl mai amintesc documentele foarte apropiate în timp de noi. Satul românesc, cunoscîndu-l acum, a ieşit un sfîrşit la lumină, întinereşte văzînd cu ochii, şi-a descoperit orizonturi moderne de nouă civilizaţie şi prosperitate. Iată, Pogoanele, de exemplu, este în întregime nou, modernizat, în privinţa construcţiilor edilitare, în cea a echipamentului edilitar de infrastructură, cum i se spune : are o reţea de apă potabilă de 10 km, o reţea de canalizare de 5 km (şi este în extensie), prevăzute cu decantor şi staţie de epurare, are 12 blocuri cu 232 de apartamente şi cinci centrale termice, un hotel modern trecut în ghiduri turistice, 32 de unităţi comerciale, de electronică, de electrotehnică, de alimentaţie, de obiecte de uz casnic etc. Străzile însumează 50 de kilometri lungime, din care 35 de kilometri sunt asfaltaţi. Putem enumera în continuare alte realizări. Ele dau un profil cu totul inedit satului românesc de astăzi, aflat intr-un urcuş impetuos spre înflorire multilaterală — economică, edilitară, culturală. Satul a intrat deplin în avîntul dezvoltării generale a ţării, pune întrebări cutezătoare prezentului şi, prin tot ce face pentru creşterea şi întinerirea sa, dă răspunsuri cutezătoare viitorului prin propria-i creaţie socialistă, materială şi spirituală. SATUL ROMÂNESC SCINTEIA — marți 2 august 1988 TEZELE PENTRU PLENARA C. C. AL P. C. R. Noul-ca stare de spirit Activitate intensă peste tot, pe unde am poposit în periplul nostru constănţean (vezi „Scînteia“ nr. 14 291 şi nr. 14 292, din 30 şi, respectiv, 31 iulie). In atmosfera de puternică activizare politică generată de ideile novatoare ale Tezelor pentru viitoarea plenară a Comitetului Central al partidului, de îndemnurile şi sarcinile trasate cu prilejul vizitei de lucru efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, in mari unităţi economice din municipiul Constanţa, organele şi organizaţiile de partid, forurile autoconducerii muncitoreşti, organizaţiile de masă şi obşteşti, toţi oamenii muncii acţionează intr-un ritm dinamic, intr-un spirit nou ce ar putea fi cel mai bine caracterizate printr-un termen marinăresc, de prin partea locului: „cu toate motoarele înainte !“. Realizările obligă la şi mai mult Obţinerea de către întreprinderea integrata de lină din Constanţa a licenţei „Woolmark“ este, după cum ni se spune aici, un rezultat al conducerii şi organizării ştiinţifice — „ştiinţifică pînă in cele mai profunde aspecte“ — ale întregului proces de producţie, care „nici n-ar putea cîştiga altminteri acerba competiţie pe plan internaţional“. Cele care ne dau, rînd pe rînd, aceste lămuriri sînt tovarăşele ing. Elena Vlăducu, membru al biroului comitetului judeţean de partid, director al întreprinderii, și filatoarea Petra Cristea, secretar al comitetului de partid din întreprindere. Le-am găsit — cum, desigur, se intim- 111 1 plă de atîtea alte ori — lucrînd împreună, sfătuindu-se împreună, elaborind împreună proiecte, în spiritul Tezelor pentru plenara C.C. al P.C.R. Acum era vorba de corelarea planurilor de activitate ale co- ________ mitetului de partid, consiliului oamenilor muncii și ale biroului său executiv, în scopul înfăptuirii hotărîrilor plenarelor comitetului de partid, ale adunărilor generale ale reprezentanţilor oamenilor muncii, cît şi ale propriilor hotăriri. — Desigur, atît organele şi organizaţiile de partid, cît şi organismele democraţiei muncitoreşti revoluţionare au, fiecare in parte, atribuţiile lor specifice, de îndeplinirea cărora răspund deplin, ne spune tovarăşa Elena Vlăducu. Aceste atribuţii şi răspunderi nici nu se exclud unele pe altele, încît fiecăruia să nu-i pese decît de propria sa „felie“, nici nu se contopesc, astfel încît să nu ştii cine şi ce trebuie să facă. Atribuţiile şi răspunderile nu sunt noţiuni abstracte. Ele înseamnă îndatoriri precise, bine delimitate, reieşite din sarcinile de plan şi mai înseamnă oameni cu nume, cu prenume şi cu funcţii, care dau socoteală de înfăptuirea lor. Nici conducerea de către organizaţia de partid a activităţii din întreprinderea noastră nu-i o noţiune abstractă. Conducerea politică de către organizaţia de partid înmănunchează tot ce-i mai bun, tot ce-i mai înaintat, întreaga experienţă de muncă şi de viaţă, înaltele trăsături morale şi cunoştinţe profesionale, toate la un loc sintetizate incapacitatea de a mobiliza, de a duce lucrurile înainte. Dacă am obţinut licenţa internaţională menţionată, dacă exportăm 95 la sută din producţia de ţesături, dacă gradul de Înnoire a fabricaţiei a ajuns anul acesta la 65 la sută, depăşindu-l pe cel planificat — toate acestea materializează conducerea activităţii de către organele şi organizaţiile de partid, conducerea ştiinţifică. Rezultatele acestea ne obligă enorm pentru viitor. Tocmai de aceea ne-aţi găsit examinînd împreună, în lumina Tezelor pentru plenara Comitetului Central, sarcinile trasate cu prilejul recentei vizite de lucru efectuate în municipiul nostru de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, acţiunile ce se cer întreprinse pentru lichidarea unor neajunsuri, cum ar fi cele privind costurile de producţie, unele manifestări de indisciplină în producţie şi, mai ales, pentru asigurarea unui grad mai mare de participare a membrilor colectivului la întregul proces de autoconducere muncitorească. Conţinutul real, angajant al participării — Acţionăm în aceste zile spre a Înfăptui cerinţele recentelor documente de partid , să dăm tot mai mult un conţinut real şi să asigurăm spiritul angajant al participării la conducerea organelor şi organizaţiilor de partid, a comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii, adaugă tovarăşa Petra Cristea, secretar al comitetului de partid. Este momentul să depăşim stadiul întrebărilor de tipul I „în C.O.M. sunt 21 de membri, dar cîţi participă la dezbateri ?“ Acum trebuie să evaluăm : cu ce substanţă de idei participă fiecare ? Asta şi la C.O.M., şi în adunările generale, şi în adunările reprezentanţilor oamenilor muncii. Ca să nu mai vorbim de activitatea de partid unde rolul conducător al fiecărei organizaţii se realizează prin însumarea capacităţilor şi răspunderilor comuniştilor. Tocmai de acea, pornind de la teza că „numai un om educat şi stăpin pe cele mai inalte cunoştinţe din toate domeniile poate înţelege legile obiective, cerinţele dezvoltării economico-sociale“, luăm măsuri şi pentru îmbunătăţirea educaţiei şi pentru funcţionarea unor forme de pregătire, intr-un ansamblu pe care-l concepem cît mai unitar şi coerent. Iniţiem, împreună cu comitetele de sindicat şi U.T.C., diferite acţiuni, desfăşurate pînă la nivelul locurilor de muncă, pentru descoperirea unor noi resurse de creştere a producţiei şi productivităţii muncii, reducerea costurilor, îmbunătăţirea calităţii, avind grijă ca propunerile şi iniţiativele să ajungă pînă la nivelul forurilor de decizie, pentru a se lua măsurile corespunzătoare. Toate acestea sunt preocupări a căror înfăptuire sporeşte spiritul de participare a oamenilor muncii la conducere, întăreşte legătura organizaţiei de partid cu masele şi, în acelaşi timp, accentuează rolul său conducător, de centru vital al întregului colectiv. In prezent, cu gîndul la viitor Abordăm, Împreună cu tovarăşul Gheorghe Marinică, prim-secretar al comitetului municipal de partid Constanţa, problemele perfecţionării conducerii politice a activităţii economico-sociale — ca preocupare permanentă a organelor şi organizaţiilor de partid, propunind să ne referim atit la unele realizări, cit şi la neajunsuri. — Propun să trecem direct la:_ punctul doi, adică la neajunsuri şi în special la modalităţile concrete de acţiune pentru a le depăşi. De pildă, nu ne împăcăm cu situaţia că într-o serie de unităţi economice organizaţiile de partid şi conducerile colective aşteaptă ca alţii să le îndeplinească atribuţiile, să le rezolve problemele de conducere şi organizare a producţiei. Aşa s-au petrecut lucrurile la întreprinderea de prelucrare a lemnului, unde existau mari deficienţe organizatorice, cei în cauză pozînd in oameni copleşiţi de probleme, manifestind tendinţa de a justifica, de a tergiversa, de a demonstra că „nu se poate“ face mai mult. Analiza la faţa locului a secretariatului comitetului municipal de partid a pus în evidenţă atît adevăratele cauze, care ţineau de stilul şi metodele necorespunzătoare de conducere, cît şi resursele colectivului. Dovada cea mai bună constă în îndeplinirea şi depăşirea planului în ultima perioadă. Această experienţă ne foloseşte în aceste zile, cînd evaluăm întreaga muncă de partid din municipiu şi acţionăm în lumina Tezelor pentru viitoarea plenară a Comitetului Central al partidului. — La ce concluzii vă duc aceste evaluări şi cum acţionaţi concret ? — De exemplu, nu toate consiliile oamenilor muncii acordă atenţia cuvenită folosirii unor metode noi, moderne, de conducere, bazate pe studii şi analize temeinice, pe decizii fundamentate ştiinţific, pe un sistem informaţional bine pus la punct, pe urmărirea sistematică a aplicării măsurilor preconizate. Acţionăm prin organizaţiile de partid, prin comuniştii din organismele colective ale autoconducerii muncitoreşti pentru a determina o schimbare de atitudine şi, implicit, îmbunătăţirea stărilor de lucruri. De pildă, în municipiu funcţionează 152 cercuri de calitate. Dar nu peste tot conducerile întreprinderilor le-au înțeles rolul, care nu este în primul rînd acela de a exercita un control în plus, ci de a determina participarea responsabilă a oamenilor muncii la rezolvarea operativă a problemelor privind calitatea produselor, perfecţionarea unor tehnologii de fabricaţie. Pentru a realiza nivelurile de calitate stabilite — acţiune deosebit de importantă determinind şi sporirea posibilităţilor noastre de export__ — cu sprijinul comisiilor pe probleme, al specialiştilor şi muncitorilor de înaltă calificare din activul de partid, am analizat 186 de produse şi grupe de produse pentru care s-a stabilit concret îmbunătăţirea a peste 1 300 parametri tehnico-economici, prevăzînd, pentru fiecare caz în parte, şi măsurile necesare. Aceste măsuri au şi început să fie aplicate şi urmărim, în continuare, exercitind ferm şi operativ controlul de partid, deplina lor traducere în viaţă. Tot în aceste zile am luat o serie de măsuri politico-organizatorice pentru îmbunătăţirea activităţii de partid, deci şi pentru întărirea rolului conducător al organizaţiilor de partid, la marile combinate, pe platforma portuară, în domeniul sistematizării şi al construcţiei de locuinţe. De altfel, Întregul municipiu este un şantier al muncii de partid, al conducerii şi organizării ştiinţifice, al transpunerii în viaţă a Tezelor pentru plenara Comitetului Central, al orientărilor şi sarcinilor stabilite cu prilejul recentei vizite de lucru efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu in municipiul Constanţa. Acţionăm în prezent cu gîndul la viitorul tot mai bun pe care ni-l asigură înfăptuirea, încă de pe acum, a prevederilor documentelor de partid — călăuza muncii noastre de fiecare zi. Gh. ATANASIU G. MIHAESCU PERFECŢIONAREA CONDUCERII ŞTIINŢIFICE A ACTIVITĂŢII ECONOMICO-SOCIALE - PREOCUPARE PERMANENTĂ A ORGANELOR ŞI ORGANIZAȚIILOR DE PARTID * !