Sportul Popular, martie 1948 (Anul 4, nr. 942-972)
1948-03-01 / nr. 942
a t IE AMWAM. IH Ş I A NINS DIN NOU, astănoapte. Dar nu ne-am mai mirat. Am ICIL început şi noi să ne obişnuim cu clima care a adus Alpfior renumele de munţi ai Teiului. Şi parcă am privit cu ciudă această zi care avea in dreptul ei pe programul de antrenament cuvântul odihnă. Ne-am consolat însă cu gândul că o să vedem la lucru o parte din concurenţii care peste câteva zile vor lupta pentru titlurile de campioni olimpici. Şi aşa am ajuns la Pontresina. Sau mai bine zis aşa ne-am trezit într’un autobuz care avea să ne redea prima impresie despre pista de coborîre olimpică. Să nu vă închipuiţi cumva că am mers cu autobuzul pe pârtia olimpică. Nu! Nici măcar nu am trecut pe alături. Dar la coborîrea un autobuz în mica localitate despărţită de St. Moritz doar de... un munte, nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că o bună parte din partenerii de drum aveau câte un picior în ghips şi îşi sprijineau mersul în bastoane cârjă. întrebării care ni se citea pe faţă i-a răspuns conducătorul vostru, mai vechi cu câteva zile pe aceste tărâmuri: ,,Sunt victimele pârtiei de coborîre. Nu sunt însă aici decât jumătate”. Nu ştiu dacă trebue să vă mai spun cât am fost de surprinşi când am auzit că cei şapte şchiopi dinaintea noastră reprezintă doar 30 % din cei ce şi-au fracturat picioarele în goana antrenamentului preolimpic. Sau atunci când, în compietate, am aflat că evidenţa celor ce au avut doar entorse nu o mai ţine rumeni. — Poate or fi dintre cei foarte slabi? — Aşi! De unde! Cel cu puloverul roşu este Edy Rominger, speranţa Nr. 1 a Elveţiei şi fratele celebrului campion mondial. Este în ghips dela 15 Ianuarie. Blonda din stânga era cea mai bună suioră americană... N’am mai spus nimic dar mă Hotărisem. Mâine cobor... S PARTIA OLIMPICA I A DOUA ZI am pornit-o de dimineaţă. Ne-am înghesuit în funicularul ce ne va urca de la 1.800 la 2.000 de metri, l-am luat pe- al doilea care ne-a ridicatpână la-2.400 ,-i luasem bilet de corespondenţă — şi, cu toate aşteptările, după 20 de minute lunecam, agăţat de centura unui ski-lift spre Piz-Noir, startul pârtiei olimpice la 2650 ro, deasupra nivelului mării. Cu inima în dinţi am pornit în coborîre directă paralel cu ski-liftul. Skiurile goneau din nu de speriat. Era doar partea cea mai uşoară a pârtiei, parte pe care toţi skiurii o coborau direct, terasele peste care trecea nederanjând cu nimic echilibrul. Am lăsat în dreapta staţia finală a funicularului — Corviglia — şi ne-am angajat vertiginos într’o căldare cu p puţin mai mică decât cea dintre Furnica noastră şi Valea lui Carp. Un viraj la dreapta şi... cum mă opresc? Un punct roşu... o cristiană în disperare şi iată-mă pe loc. Punctul roşu? O bluză de skior ce liniştit îşi înfipsese skiurile în zăpadă alături de o targa şi aştepta. Era primul post sanitar de pe pârtie, prezent la fiecare antrenament şi, desigur, foarte necesar. De-aici în jos, panta cobora vertiginos 2-300 de metri şi se termina într’un scurt plat ce se ghicea a fi tare ondulat. Ne-am oprit aşteptând să apară coborîtorii. Care vor fi primii? Albastrul de mătase al francezilor ne lămureşte imediat. Vin ca nălucile. Câţiva se opresc lângă noi. Cei mai mulţi însă se avântă în jos pe pantă în poziţie înaltă, cu braţele ridicate. De-abia schiţează două uşoare cristiene ce vor să fie frână apoi se ghemuesc peste hopuri, sunt aruncaţi în sus, ei se aruncă înainte şi dispar. Reapar mai jos într’un salt uriaş ce ne permite să vedem pe sub ei pădurea ce ascunde a doua jumătate a pârtiei. Niciunul nu cade... Timizi, uitâri’du-ne înapoi să nu fim piedică pentru cei care vor urma, îndrăznim să ne continuăm drumul în zeci de cristiene, făcând un adevărat slalom. La sfârșitul planului ne oprim — pentru a vedea această a doua pantă mai scurtă dar mai accentuată şi cu un sfârşit orizontal cu şi mai numeroase ondulaţiuni mărunte. Vin iugoslavii, apoi skiorii noştri. Mai prudenţi fac din când în când — uneori prea des — cristiene spre a opri din viteză. In antrenamentul lor ziua de azi este rezervată studiului aşa că pârtia o împart în porţiuni ce le acoperă succesiv. Pornim şi noi după ei pătrunzând prin „trecerea lui Rominger” în pădure. Aspectul pârtiei este aici altul. Hopurilor mărunte le-a a luat locul terasele înalte „cât casa” după expresia plastică a lui Coliban, Intr’adevăr când eşti luat în primire de aceste terase e greu să scapi fără căzătură, fiindcă porţiunile de plat scurte dintre ele nu fac altceva decât îngreunează aterizarea după salturile uriaşe. îndemânarea şi rutina sunt aci singurele arme eficace, curajul fiind imaccesoriu necesar dar nu esenţial. Când am ajuns la „sosire” acele oboseli sfârtecau dureros muş- chil iar concluzia a venit logică. O PARTIE CARE NU IARTĂ CEI UN GHIPS de ieri, cel de mâine, nu pot decât să confirmi că nu te poţi juca cu o astfel de pârtie. Curajul nebun nu-ş are nici locul fiindcă scăpat de o serie de hopuri te ia în putoare alta şi cea mai uşoară dezechilibrare este urmată neapărat de ritipire deloc plăcută în viteza de 70 80 km. la oră. Zeno Colo, scăpat teafăr din cursele vijelioase ale antrenamentului, a încercat să înfrunte direct această pârtie. Era unul di tre cei mai buni, dar n’a fost iertat. Cu skîurîle făcute mici aşc. » fost silit să renunţe şî astfel nîri nil a fîgurai intri un clasament în care putea ocupa un loc de frunte. I Pârtia Olimpică cu a ceste lupuri eare de tot amatori de pante line ne-a derutat şi ne-a impresionat, a fost însă pârtia cea nimerită pentru o astfel de competiţie. Numai în condiţiile care te-a oferit ea se putea obţine o clasificare justa a unui număr atât de mar® de skiori buni. ! ! De aceia organizatorii nici nu s’au gândit să o niveleze, ci atunci când au bătătorit-o metru cu metru pentru concurs au respectat in tetul accidentele care de altfel erau In parte artificiale. PREA PUTINE NOUTATI TEHNICE ' 1 18 CONCURENTI a adunat la start cursa olimpică ’de coborîre A fost numărul cel mai fiare înregistrat de o disciplină la aceste jocuri olimpice, ■fteni fi dmigm mrn &Şgdgr nament. Totuşi se poate tpwnemă din punct de vedere teHrUe au fost mici diferenţe şi puţine noutăţi. Astfel în ceea ce priveşte echipamentul şi materialele câteva uşoare,„ modernizări fi câteva amănunte de construcţie de ordin practic, W* î Lemnul — hickory — a rămas încă suprafaţa cea mai bună de alunecare. Peste el se aşterne însă straturile de lac şi ceară care — se pare — nu vor putea fi niciodată înlocuite. încercarea făcută de fabricanţi de a adăuga o talpă de „temporit” — un fel de linoleum — a fost găsită interesantă dar nu s’a dovedit practic superioară. Cel mult pentru fabricanţi fiindcă se strică la primul contact cu un colţ de stâncă. Legăturile şi ele sunt cele vechi. Francezii şi-au păstrat sistemul lor de curele — Langriman ~ ceilalţi cablurile de oţel fie cu arcul la spate fie cu el în faţă. MICI VARIATH DE STIL IN CEEACE PRIVEŞTE stilul, această coloratură personală a tehnicei, s’au putut observa mici deosebiri. Astfel pe porţiunile de mare viteza Skiorii francezi coborau în poziţie înaltă în timp ce ceilalţi mergeau ghemuit. Iar tot ei la trecerea peste hopuri aveau o pronunţată aruncare spre înainte de multe ori făcând uz de beţe ce punctau parcă crestele obstacolelor. In rest o grijă mare pentru păstrarea echilibrului şi mărirea vitezei, cu neglijarea ţinutei ce rare ori era cea clasică. De aceea ierarhia valorilor a determinat-o nu stilul, ci rutina. Obişnuinţa cu marile concursuri, obişnuinţa—în special—cu pârtiile de acest gen şi pregătirea tehnică îndelungată căreia i s’a adăugat o condiţie atletică bună, a categorisit pe campioni. Diferenţa de timp dintre primii clasaţi şi ceilalţi concurenţi este de altfel o confirmare. Intre Oreister, campionul olimpic, şi al 30-lea clasat nu s’au scurs de cât 20 de secunde, în timp ce pe parcursul unui minut s’au înscris 77 de concurenţi. Iată dece, în concluzie, putem spune că în ceeace priveşte cursa de coborîre clasa skiului mondial deşi foarte ridicată este de valoare aproape egală în Nord ca în Sud, la Est ca la Vest şi că doar posibilităţile de pregătire dau astăzi ocazia unei oarecari ierarhizări care mâine însă poate fi alta. JAMES COUTTET, bătrânul vinoiu care a adus Franţei o modali« da ar«fi»» şi ura de breaz, se des* cmptă cu un calm desăvârşit prin pădurea de fanioane a slalomului dia cadrul combinaţiei. Va fi de altfel câŞtigătorul. ngft tgURĂ^ 'irfjptyr Újvári#?*’'* ■*""**& 0 pârtie de coborfire cere mx iartă şi pe tare nu poate câştiga cel mai curajos, ci cel mai bun Puţine noutăţi tehnice, dar mulţi skiori de clasă I Recordurile sportive sunt expresia desvoltârii sociale de I. HORN AXIOR&CRI acostă t»mai toate sporturile şi există recorduri pe baze regionale, politice, continentale, olimpice, pe vârste, pe sex, etc. Record însemnează cea mai bună performanţă stabilită la o anumită probă de către o anumită categorie de oameni. Recordul este expresia efortului unul sportiv, care reprezintă la un moment dat cel mai ridicat nivel tehnic al categoriei sale. Reponfyfi este în genere — nu întotdeauna — o cifră, care oglindește nivelul tehnic de dezvoltare sportivă al rareii categorii de oameni. Aşa stând lucrurile, recordul (cel naţional) este totodată şi un criteriu de stabilit a gradului de desvoltare culturală a unei ţâri. Cum însă acest grad de dezvoltare depinde direct de condiţiile economico - sociale ale ţărilor, aşa şi recordurile trebuesc interpretate în raport cu aceste condiţii specifice. • 1 # După această scurtă introducere putem trece la subiectul propriu zis. , ECORDURI există în toate să fie şi asupra sportului care nu este rile şi ele reprezintă o culme a foceva decât o afacere, o mare haitetextuilui, culne ce există Austrie cu întreprinderi, cu clienţi şi numai pentru a fi întrecută. El este cu exploataţie o etapă, care de obiceiu nu durează prea mult şi pe care generaţii întregi de sportivi se pregătesc s’o bată. Dar există recorduri şi recorduri. Cum există şi campfoffli şi campioni. Altceva este un record în Statele Unite şi cu totul altceva este un record în Uniunea Sovietică. Căci alte sunt comdiţioaiile de naştere a unui record şi alta este şi semnificaţia lui în fiecare ţară. Recordul în USA IN STATELE UNITE recordul este expresia, felului de viaţă american. 3fim prea bine că acolo sportul nu contează ca an factor de educaţie ci totul se reduce la o goană confpirui după recorduri Recordurile nu sunt numai sportive, ci recorduri există în absolut tonte domeniile vieţii Recorduri în construcţia şgârienorilor din ce în ce mai înalte, în vânzarea chewing-gumului, în costul de producţie al filmelor, şi numărul criminalilor, în exploatarea muncitorilor, în linşarea negrilor. Toată viaţa americană este bazată pe o concurenţă nemiloasă între diverse case de comerţ trusturi, san-aarne, industriale de transporturi, de presă, etc. Agentă concurenţa însemnează luptă cu orice mijloace, permise fi nepermise unde învinge cel mai tips’1* de scrupule, cgi mH imoral. Această concepţia a vieţii a imprimat caracterul e‘i speri Spiritul imperialismului monopolist este dominant şi nu sportul american Sportivul devine aici un element pentru atragerea clienţilor (publicul spectator) care să aducă înflorirea întreprinderilor de manageri şi organizatori. Sportivul nu contează decât în măsura în care el poate atrage publicul la marile manifestaţii sportive adică atâta timp cât el crfe un campion Sport pentru ridicarea fizică a individului nu interesează gj sunt «Ieşi din/s e tineri numai axei ce pot deveni campioni [gr de ceijfljfl nu se ocupă nimeni, Cluburile nu sunt decăt afaceri *1* unor capitalişti, sau, dacă sunt școlare sau universitare ataliei, in cel mal.bun caz. consfitue reclama insti tuțiilor respective. De amatorism nici nu poate Q vorba, căci nu*, perite fi amator sportivul pus pg mari performanțe aflat în serviciul unorafriSf. prinderi sportive. -i Recordul tn 1MRUS»S. J H.S.S. ESTE PATRIA SOCIAL LISMULUI, în care se construește societatea viitorului» fără clase și fără exploatarea omu» lui. Socialismul în aport însexmpează sport de masse, sport pus în slujba ridicării culturala a masselor. Aici, totul se face pentru xăsepSandirea sportului în massele mari şi pentru crearea condiţiilor necesare, pentru ca toată lumea să aibă acces pe terenuri, să aibă la dispoziţia materiale de sport şi să fie introdus în tainele sportului de maeştri pricepuţi. Această operă de răspândire a sportului ridică probleme remiere şi organizatorice foarte complexe cari nu se pot rezolva dacât pa baza ştiinţifice. Aceasta însamnsează şcoli de conducători sportivii şcoli de profesori de sport, mal arial, echipament, săli, bazine, terenuri şi stadioane cât mai încăpătoare, cât mai moderne şi cât BIOS serios studiate din punct de vedere ştiinţific. Se urmăreşte educarea sportivă a masselor, dar implicit se ajungi la ridicarea technică a individisului, care aduce cu sine performanţe ridicate la media practicanţilor de sporturi. Din aceste masse se test ridica în mod normal campionii» cari sunt cultivaţi în Uniunea Sovietică, fiindcă sunt viitorii profesori ai masselor de tineri şi SUNT PURTĂTORII CEI MAI AVANSAŢI AI TECENICEI SPORTIVE. Recordmanul sovietic este şi el un campion, un idol al masselor, dar numai fiindcă prin el se ridică masse unul şi de la el învaţă mii de practici mii anonimi tainele technical sportive. El devine in acest fel un mijloc şi nu un scop în sine, ca in USA un mijloc preţios, poate chiar cel mai preţios. Condiţiile de amerşorera in UNIUNEA SOVIETICA, zilac se bat recorduri. Se bat curgule republicilor, cele naţionale şi Ce,ele mondiale. Regimul Socialit a preluat o ţară, devastată de războiu şi într-un stadiu cultural şi economic dintre cele mai mizerabile. In numai 30 de ani totul trebuia refăcut pe baze 71 cui fi U* sP°rt a trebuit să se pornească de la zero pentru a ajunge azi la acest stadiu de dezvoltrrre formidabilă , care face din URSS ţara cea mai racfinitivă din lume din punct de vedere sportiv. Massere sportive din Uniunea Sovietică scot la iveală anual campioni tineri c®ri se pot bate cu succes cu cei mai buni din lume dovedind prin recorduri gradul de dezvoltare al sportului sovietic. Aceste masse garantează că recordurile sovietice vor fi în scurt timp şi ale lumei Vtreglasate sporturile Arta este situaţia sportului în Statele Unite unde sportul se află in slujba afacerilor fi ameliorarea racordurilor este rezultatul concurenţei comerciale. Trebue să recunoaştem că acest stimulent este fericte puternic fi aduce o ftUrducere mare între sportivi pentru docborîrea recordurilor Dar, aceste stiig cari se întrec pentru ameliorarea recor curilor sunt lipsite complet de baze, de cadre, de masse si de ace^. nu vor putea fi de pasul cu desvoltarea sportului în acele ţări unde există aceste baze. De altfel, numărul recordurilor sportive ameliorate anUal deţările democrafiei populare din lume sunt incomparabil mai mari decât in ţărire cu regim capHvist Şi acest fapt arată clar tendințele desvoltării sportului in lume. CINE VA FI MONDI Răspunsul în această întrebare este greu de dat. Forţa participanţilor este atât de apropiată şi lupta care se dă va fi atât de grea încât nu se poate face ni-1 pronostic sigur. Vom încerca totuşi să apreciem pe baza rezultatelor trecute şansele participanţilor în această luptă epocală. MIHAIL BOTWRINIK CAMPIONUL ABSOLUT al Uniunii Sovietelor are de partea sa o pregătire extrem de serioasă. El a declarat odată : ZIARUL NOSTRU va\ t publica în fiecare mie reportajele cele mai complete asuttra campionatului mondial tic [ șah, trimise rm în anione de către coresponden-i tul nostru special la It afa. d. SERGIU SA, MARIAN. Urmăriţi în ,,SI*OR- J TUL 'POPULAR* mai rea luptă pentru pronatul lumii. Că peste jumătate dîn poziţiile pe care le-a întâlnit în partidele sale de turneu îi erau cunoscute dinainte şi fuseseră analizate. BOTWINNIK este invulnerabil în deschidere. Cunoştinţele sale în acest domeniu sunt deosebit de mari. Aceasta nu înseamnă însă că jocul lui BOTWINNIK este sec şi prudent. Din contră, caută chiar de la începutul partidei complicaţiile şi partidele sale sunt pline de luptă. BOTWINNIK a câştigat de cele mai multe ori premiul 1 dintre toţi participanţii concursului, cam 20 începând din 1927 până astăzi. Această cifră este foarte mare dacă se ţine seamă de faptul că BOTWINNIK nu participă la mai mult de un concurs mare pe an. Campionul sovietic are deasemeni cel maiult rezultat total împotriva celoriroi participanți ai match-turneurii. El pierdut flurtfal împotriva lui EUWE (2 înfrângeri — la HASTINGS’ 1934 A AVRO 1938 și patru remize) și împotriva lui TINE (la AVRO 1933 și 2 remize). I (considerând în totalitatea lor rezultatele trecute ale lui BOTWINNIK , mai ales faptul că din 1941 până astăi s’a clasat triereu primul la toate concursurile la care a luat parte», el poati fi considerat ca unul dintre principali pretendenti la titlul de campion al lumii PAUL KERES — ”CE PĂRERE aveţi despre iffat.htumeul care se apropie“ a ’fost în.? »■ — ”Mi se pare că va fi o mare toterie“ — a glumit KERES. Suntem convinşi însă că PAUL KERES se bazează în acest turneu şi pe altceva în afară de noroc, încrederea pe care o are în şansele sale se bazează în primul rând pe cunoaşterea perfectă a tuturor adversarilor săi. El are un resultat nefavorabil, în întâlnirile trecute numai cu Botwinnik (2 pierdute — Moscova 1941 şi Moscova 1946 — şi 6 remize) şi un rezultat egal cu EUWE (la care a câştigat însă un match de 14 partide în 1940). In întâlnirile cu ceilalţi trei concurenţi, KERES are un avantaj apreciabil. Iubitorii şahului îşi mai amintesc de faimosul t trneu AVRO disputat in Olanda în 1938, la care au luat parte 5 dintre participanţii viitorului mateh turneu pentru campionatul lumii plus cei doi foşti campioni ai lumii CAPABLANCA şi ALEHIN iar în locul lui SMISLOV a jucat FLOHR. KERES a jucat strălucit şi câştigat primul loc, la egalitate cu FINE, fără să piardă o siingură partidă. Şansele lui KERES sunt considerate foarte mari. EUWE, de exemplu, îl consideră ca cel mai probabil învingător. CEL DE-AL TREILEA CONCURENT sovietic, VASILI SMISLOV, n’are încă succese atât de apreciabile în marile concursuri internaţionale. Totuşi, având în vedere tinereţea lui, rezultatele obţinute până acum pot fi considerate strălucite. SMISLOV a fost de patru ori campion al Moscovei şi s’a clasat de mai multe ori pe locurile doi şi trei în campionatele Uniunii Sovietelor. Dsaal treilea la marele concurs internaional din Gronningen 1946, după BOTWINNIK şi EUWE. Acest succes a avut drept urmare desemnarea lui ca al şaselea candidat la campionatul mondial. Şansele lui SMISLOV sunt foarte greu de apreciat. Tinereţea este plină de ambiţie şi poate produce cele mai neaşteptate surprize. MAX EUWE are 42 de ani, în viaţa lui el a cunoscut gloria de a câştiga titlul de campion al lumii (în 1935) şi amărăciunea de a-l pierde (în 1937). Profund cunoscător al teoriei şahului, MAX EUWE este un adversar redutabil pentru oricare jucător din lume. Campionul olandez excelează în jocul de combinaţie, lucru care s’a văzut în imtchurile sale împotriva lui Alehin, care era- după cum se ştie un extraordinar tactician. Cu toate acestea, în jocul practic Powert’a obţinut până acum succese excepţionale El a pierdut câteva ruatchuri la diferenţă de câte numai un punct (două Contra lui ESOGOLIUBOV, cu ALEHIN, KÉRÉS şi CAPABLANCA) şi nu puţine au fost marile turnee în care i-a lipsit numai jumătate de punct pentru a câştiga premiul I. Nici chiar atunci când a deţinut titlul de campion al lumii. Euwe n’a reuşit să câştige primul loc într’un mare concurs. Să se producă oare tocmai acum surpriza ? SAMUEL RESHEVSKI MARELE MAESTRU SAMUEL RESHEVSKI şi-a început carieri sa bîstă la 6 ani, când considerat ca un togn minunet dădea serii de simultane in Europa. Mai târziu, prin 1934—35, ■ el a devenit campion a! Statelor Unite. Jocul lui RESHEVSKI se caracterizează prin concepţii deosebit de originale. Această calitate, combinată cu o tehnică deosebit de avansată i-au permis să câştige mulţi ani la rând campionatul Americii. In Europa însă, succesele sale au fost mai mici. Printre defectele lui RESHEVSKI este ’’criza de timp“ (adică se gândeşte prea mult a unele mutari şi nu-i mai rămâne timp sufîrient pentru a termina partida într’un ritm normal) şi o slabă pregătire teoretică îri deschideri. Ziarele americane scriu că RESHEVSKI se pregăteşte de 6 luni pentru marele match-turneu. Dacă în cursul acestei pregătiri el a reuşit să îndepărteze defectele jocului sau, atunci şansele pe care Ie are în concurs sunt dintre cele mai mari, ROfBOfl FINE MARELE MAESTRU REUBEN FINE constitue o problemă pentru mulţi. După victoria în turneul AVRO (la egalitate cu KÉRES), FINE rt’a mai partcipat la nici un mare turneu ,şi s’a ocupat în special cu scrierea de cărţi de şah dintre cari ’’Basic Chess Endings“ (o carte asupra finalelor) este deosebit de valoroasă. Această activitate analitică desigur că a avut o influenţă asupra jocului său practic. L-am întrebat pe KERES Ce părere are despre şansele lui FINE. Mi-a răspuns că un jucător de talia lui FINE nu-şi poate pierde forţa de joc, chiar dacă n’ar juca de loc 10 ani. EUWE a declarat că şi FINE se pregăteşte pentru campionatul lumii şi că a jucat nu de mult un match de antrenament. In nici un caz şansele lui FINE nu trebuesc desconsiderate. lif maf tru cam'te VIITORUL AL DE CAMPION ŞAH? de ALEXANDR KOTOV vice-preşedintele comisiei de arbitri a match-turneului din Olanda LA 1 MARTIE, mâine ,deci, şase mari maeştri ai şahului, consideraţi astăzi ca cei mai buni jucători din lume, se vor întâlni in capitala Olandei — Haga — unde vor disputa titlul de campion mondial. Aceşti jucători sunt cunoscțim lumea întreacări sunt MHAIL BOTWINNIK, PAUL KERES şi VASILI SMISLOV - din partea Unniunii Sovietice, ex-campionul mondial olandezulDrMAX EUWE şi doi americani: SAMUEL RESHEVSKI şi REUBEN FINE. Participanţii vor juca fiecare împotriva celuilalt câte patru partide - două au albul şi două cu negrul întregul match - turneu este împărţit în două jumătăţi: primele zece runde vor fi jucate la Haga, iar ultimele zece la Moscova Acela rare im rimmul trei mare număr de puncte va fi campion al lumii de şah. Cine va fi învingătorul match-turneului? Cine va câştiga titlul suprem al şahului, pe care l-au deţinut odată jucători vestiţi 'm LASKER, CAPABLANCA şi ALF.H IN? 1 0 a jucaton vestiţi ca VASSLI SMISLOV MAX ElIWE Dela stânga la dreapta: A. Li lienthal, PAUL KERES, MIHAIL OTWINNTK, S. RESHEVSKI, H. Steiner, G Löweafisch, S Flohr, A Jnkus şi MAX EUWE. ^ ^Fotografia a fost luată cu ocazia matchurii URSS — USA din KARVER ÎNVINGĂTOR LA NEW-YORK NEW-YORK. — In absența lui Gil Dodds, care se odihnește, proba de 1 millă a fost câștigată de Gerry Karver în 11 mirt. 15 sec. Al doilea s-a clasat Tommy Quinn. SUEDIA NUMEROŞI Şl ARUNCĂTORI STOCKHOLM. — In ultimul timp, Suedia a devenit o adevărată pepinieră de discoboli şi aruncători de greutate. In prima specialitate, 128 de atleţi au reuşit să treacă de 40 ffl., în timp ce secunzii au 98 de oameni cu peste 13 m. Niciodată în istoria atletismului suedez, n’au existat atâţia atleţi de asemenea clasă în acest domeniu. Totuşi deşi progresele înregistrate sunt atât de importante, nu desco- POSED DISCOBOLI DE GREUTATE perit încă "materialul“ din care să se formeze campioni olimpici. Un singur aruncător de greutăte se detaşează din rhassa colegilor săi. Este vorba de Roland Nilsson care a reuşit o aruncare de 15 m. 9. In fruntea Estei celor mai buni discoboli pe 1947, figurează veteranul E. Westlin cu 49 m, 03. In urma lui Uno Fransson cu 46 m, 68 si E. Knutsson cu 45 m, 21 I