Sportul Popular, octombrie 1953 (Anul 8, nr. 2310-2327)
1953-10-15 / nr. 2318
Gheorghe Şandru (Metalul) cel mai bine clasat dintre cei ,,vârstnici" Ştefan Poreceanu mezinul echipei Recolta şi cel mai tânăr dintre participanţi, 18 ani După circuitul ciclist al R.P.R. Despre comportarea echipelor Circuitul R.P.R. a avut, pe lângă clasamentul individual, şi unul pe echipe. Omogenitatea formaţiilor, ca şi tactica lor de echipă, au fost factorii determinanţi ai acestui clasament pe echipe. Trebuie să subliniem că „jocul“ de echipă a avut o deosebită importanţă şi nu obţinerea victoriilor individuale cum şi nu sprijinirea cicliştilor care luptau pentru primele locuri sau pentru victoria în etape. Vom nota mai întâi că numai trei echipe: Dinamo, Spertac şi Voinţa au terminat înconjurul cu efectivul complect. Să pornim, deci, la analiza comportării echipelor în ordinea clasamentului general final. DINAMO. — A plecat cu 7 alergători, toţi tineri, şi a sfârşit cursa cu efectivul complect. Omogenitatea acestei echipe a fost evidentă. Deasemeni, în repetate rânduri s’au făcut remarcate acţiunile de echipă şi ajutorul reciproc între componenţii formaţiei. Echipa a contribuit efectiv la consolidarea poziţiei lui Vasilescu, deţinătorul tricoului alb. In ce priveşte conducerea tehnică, ea s’a dovedit competentă, bine orie’ntată, şi nu a forţat pe alergători. Însemnăm aci câteva aspecte. Vasilescu se afla în etapa a doua pe primul plan la Târgul Frumos, 45 km. de Iaşi, cu un avans de 6 minute. Antrenorul dinamoviştilor a vorbit cu Vasilescu, l-a observat atent, şi l-a sfătuit să se alimenteze şi să continue cursa în aşa fel încât să mai aibă resurse în cazul că va fi fijuns. In prima etapă de munte, Fălticeni-Vatra Dornei când Istrate, aflat de unul singur pe primul plan continua să acumuleze avans, Vasilescu a fost condus prudent şi în aşa fel încât la Vatra Dornei să mai păstreze o bună parte din cele 15 minute pe care le avea asupra lui Istrate la Fălticeni, după etapa a treia. Aceasta, ţinând seamă că a doua zi urma cea mai dură dintre etapele de munte, etapă în care, deasemeni, Vasilescu, deşi seafla detaşat pe primul plan, nu a fost deloc forţat ci condus cu multă chibzuinţă. CASA CENTRALA A ARMATEI.După victoria categorică din Cursa Victoriei era de aşteptat o comportare pe aceeaşi linie şi în Circuit. Desfăşurarea plutei a arătat însă că C.C.A. a avut numai oameni pentru asfalt. Pe şosele dure cicliştii de la C.C.A nu au corespuns decât parţial. In bună parte ei au alergat izolaţi, fapt influenţat serios şi de numeroasele defecţiuni materiale suferite de unii din componenţii echipei. Deasemeni, ieşirea din cursă a lui C. Şandru s-a resimţit serios Cu excepţia a două etape mai slabe, Norhadian a fost cel mai bun dintre cei cu vechime. El a cucerit victoria în una din cele mai grele etape. Vatra Dornei-Cluj, 208 km.deşi, dealungul etapei, suferise patru pane de cauciuc. A făcut tot timpul o alergare inteligentă şi a dirijat acţiunile celor tineri care au vădit combativitate dar nu au reuşit totuşi să fructifice acţiunile lor nici în etapele cu asfalt. Un alt „vârstnic", Pantazescu, a luptat curajos dar a cunoscut unele momente de mare slăbire care au contat în clasamentul pe echipe. In schimb, tânărul Ion Hora a adus permanent o preţioasă contribuţie în clasamentul pe echipe. Totuşi, comportarea cicliştilor Casei Centrale a Armatei în acest circuit nu poate constitui un criteriu de apreciere definitivă asupra posibilităţilor, în ansamblu, ale acestei formaţii care a înregistrat frumoase succese în acest an. METALUL. — A plecat cu 7 oameni şi a terminat cu 5. G. Şandru, clasat al treilea, a fost de departe cel mai bun. Singurul care s’a apropiat de valoarea lui Şandru a fost D. Doncu şi, mai puţin, Şerban. Traian Chicomban nu s’a prezentat în forma lui cea mai bună, iar Costel Georgescu, cu toate strădaniile depuse, nu a putut contribui decât parţial la reuşita echipei. Totuşi, în ultimele etape, echipa a manifestat o frumoasă revenire şi a alergat mai închegat. De notat că şi Metalul a avut de suportat handicapul a numeroase pane. FLAMURA ROŞIE. — A plecat cu 18 alergători şi a terminat cu 6, pier- zând pe cel mai bun. C. Stănescu, Martie Ştefănescu, Naida şi Mircea Stan au luptat cu tot elanul de la prima până la ultima etapă. Marin Niculescu, după câteva etape foarte slabe, şi-a revenit cucerind 2 victorii. Pe ultima parte a cursei, echipa a lucrat mai închegat, a iniţiat atacuri şi a avut în Octavian Amza un preţios colaborator. Şi acestei formaţii i-a lipsit, în mare parte, omogenitatea. PROGRESUL. — A pornit cu 9 ciclişti şi a terminat cu 7. La început a avut o comportare bună prin Sebe, Moraru, Lirius. Dar Sebe a dispărut apoi de pe primul plan, Moraru a slăbit mult şi a abandonat iar G. Dumitrescu nu şi-a revenit decât pe a doua parte. Dolete, sub posibilităţile ştiute ca şi Zosima. Tinerii Suciu şi Moiceanu s’au evidenţiat, dar nu au putut fi elemente de bază în clasamentul pe echipe. Singur Istnate s’a dovedit alergător de prima linie şi a adus trei victorii asociaţiei sale. Insă a fost prea mult forţat în prima etapă de munte, după care s’a „prăbuşit”. Mai chibzuit condus, el ar fi ocupat un alt loc în clasamentul final, dat fiind marile lui resurse. VOINŢA a prezentat 5 ciclişti dintre care trei tineri Ion Vasile, Mayerbuchler şi Aurel Ionescu, care au făcut tot posibilul ca echipa lor să se claseze cât mai bine. O comportare onorabilă, — un timp — şi, apoi, progresivă a avut cel mai vârstnic din formaţie: Ion Cristea. Conducerea tehnică ar fi trebuit să fie mai atentă pe parcurs. Ar fi evitat astfel unele întârzieri serioase, după ce unii alergători au avut defecţiuni materiale. RECOLTA a prezentat 17 ciceşti şi a terminat cu 15. O echipă tânără, cu excepţia lui Waltchner care dealtfel s-a clasat pe locul II. Despre tinerii de la Recolta ne-am ocupat în alt număr. Ei sunt capabili de serioase progrese, dar pentru aceasta au nevoie de o îndrumare temeinică. SPARTAC a plecat cu 5 alergători şi s-a întors tot cu 5. Toţi cinci : Grigoriu, Avrameasca, Ciuplea, Ciorobea şi Stepanian, cel mai tânăr şi mai combativ, au avut o comportare frumoasă. Este evident că mai bine pregătiţi şi cu acţiuni mai legate ar fi izbutit şi mai mult. Şi ei au avut de suferit de pe urma deselor pane. FLACARA a plecat cu 5 alergători şi a terminat cu 3. G. Coman, categoric cel mai bun, nu a putut avea vreun sprijin de la Focşeneanu şi D. Ionescu, care, prea tineri şi încă neformaţi nu au putut conta în disputa pe echipe. Rezultă de aci că o bună parte din asociaţii au sarcina principală de a se ocupa de creşterea cadrelor, de întărirea echipelor prin elemente de valoare cât mai apropiată pentru ca în viitor să nu se mai prezinte cu formaţii de valori disparate şi care fireşte nu pot colabora cu succes în timpul unei competiţii. EMIL JENCEC Campionatul de calificare pentru Divizia B se dispută după o nouă formulă In prezent, campionatele regionale de fotbal sunt terminate, iar în majoritatea regiunilor echipele campioane au fost desemnate. Trebue arătat că anul acesta, în afara campionatelor orăşeneşti şi raionale, s-au desfăşurat campionate regionale de foibal, într'una sult două serii, din 10 până la 14 echipe. Datorită noilor condiţiuni de disputare, campionatele regionale (în care au luat parte şi numeroase echipe săteşti, evidenţiate anul trecut, de exemplu, în campionatul regiunii Arad), au deveni competiţii extrem de importante, menite să desemneze echipele cele mai bune şi, deci, cele mai îndreptăţite să aspire la un loc în Divizia B. Până în prezent sunt cunoscuţi campionii din regiunile: Cluj (FI. Roşie Janos Herbak), Oradea (Spartac Salonta), Arad (Constructorul Arad), Regiunea Autonomă Maghiară (Spartac Tg. Mureş), Craiova (Constructorul Craiova), Bucureşti (Dinamo Olteniţa), Constanţa (Locomotiva P.C.A. Constanţa), Bârlad (Vulturii Focşani), Hunedoara (Constructorul Hunedoara), Iaşi (Dinamo Iaşi), Baia Mare (Avântul Sighet), Suceava (Spartac Burdujeni) şi Galaţi (Dinamo Galaţi). In restul regiunilor, barajele sunt în curs de disputare. Echipele campioane de regiuni vor lua parte la campionatul de calificare pentru Divizia B, cea mai importantă competiţie de toamnă, cu care se încheie activitatea de un an a sute de echipe din întreaga ţară. Anul acesta, campionatul de calificare pentru Divizia B — care va începe la 25 octombrie — se va desfăşura după un nou sistem. Pornind de la constatarea făcută cu prilejul ediţiilor precedente, că formula de disputare tur-retur elimiatoriu (un joc acasă, unul în deplasare) nu este în măsură să asigure desfăşurarea cea mai buna și mai regulata, comisia centrală de fotbal a hotărît ca anul acesta calificarea să se desfăşoare în patru oraşe după sistemul turneu, cu jocuri simple şi clasament întocmit în baza rezultatelor. Echipele participante (18 campioni regionali şi primele două clasate în campionatul oraşului Bucureşti) au fost împărţite în patru grupe, după cum urmează : Campionii regiunilor Suceava, Iaşi, Bacău, Bârlad şi Galaţi formează GRUPA l-a, ale cărei jocuri vor avea loc în oraşul Ploeşti. GRUPA Il-a : Constanţa, Bucureşti regiune, Bucureşti oraş, Piteşti şi Ploeşti. Echipele vor juca la Iaşi. GRUPA IlI-a: Craiova, Hunedoara, Timişoara, Arad şi Bucureşti oraş II. Turneul va avea loc la Sibiu. GRUPA IV-a : Oradea, Baia Mare, Cluj, Regiunea Autonomă Maghiară şi regiunea Stalin. Toate jocurile se vor disputa la Arad. Jocurile se vor disputa de la 25 Octombrie, în fiecare Duminică şi Joi. In caz de egalitate de puncte între două sau mai multe echipe, la terminarea turneului, locurile vor fi stabiite după criteriile existente pentru întocmirea clasamentelor în Divizia A şi B (goalaverage, numărul victoriilor, rezultatele directe dintre echipele interesate). Echipele vor putea întrebuinţa în campionatul de calificare jucători cu drept de joc pentru echipele respective şi care au luat parte la cel puţin trei jocuri din cadrul campionatului regional respectiv, pentru echipa care participă în calificare. Echipele câştigătoare ale turneelor de la Ploeşti, Iaşi, Sibiu şi Arad vor promova în Divizia B. ACTIVITATEA LA FOTBAL După cum se ştie, săptămâna aceasta sunt programate în Capitală două partide divizionare A şi un joc în cadrul seriei I a Diviziei B. Aceste întâlniri se vor disputa după cum urmează: SAMBATA 17 OCTOMBRIE Stadionul Giuleşti, ora 15, Locomotiva Griviţa Roşie — Casa Centrală a Armatei. Arbitru: Ştefan Geac — Bucureşti. DUMINICA 18 OCTOMBRIE Stadionul Dinamo, ora 13.15. Metalul 23 August — Dinamo Turnu Măgurele (Divizia B.) ora 15: Dinamo Bucureşti — Minerul Petroşani. Arbitru Alexandru Toth — Oradea. * Celelalte jocuri din cadrul Diviziei A vor fi conduse de: N. Szegö Arad (Progresul Oradea — Ştiinţa Cluj), Gh. Dragomirescu — Ploeşti (Flamura Roşie Arad — Locomotiva Timişoara) şi D. Schulder — Bucureşti (Ştiinţa Timişoara — Locomotiva Tg. Mureş). Peste 2000 echipe in Cupa R.P.R. 1954, la fotbal In ţara noastră au început să se dispute jocurile ediţiei 1954 a Cupei R.P.R. la fotbal ! Comionii unei decizii ma vechi a comisiei centrale de fotbal, jocurile unei ediţii a Cupei R.P.R. se consideră începute in toamna anului precedent. S’a ajuns la această formulă pe de o parte pentru a descongestiona programul fotbalist, iar pe de alta pentru a asigura sutelor de echipe din ţara activitatea după terminarea campionatelor orăşeneşti, raionale sau regionale. In general, aceste campionate se închee la sfârşitul lunii Septembrie şi dacă nu ar fi partide de Cupă, echipele respective ar trebui să-şi înceteze activitatea în lunile Octombrie şi Noembrie. Pentru ediţia 1954 numărul înscrierilor a atins cifra de 2275 (lipseşte o singură regiune, Baia Mare, care nu a comunicat încă lista echipelor înscrise. Numărul de 2275 de echipe înscrise constituie un maresucces pentru Cupă, pentru însuşi fotbalul nostru care cuprinde într’o activitate organizată tot mai multe tempe, în specil din mediul sătesc. Numărul echipelor inscrise pentru ediţia 1954 depăşeşte cu 379 echipe pe cel din 1953 (1990) cu luzi pe cei din 1952 (1254) şi cu 1821 pe cel din 1951 (454). Cele mai multe înscrieri s’au făcut în Regiunea Autonomă Maghiară : 235. Urmează apoi regiunile: Craiova 220, Timişoara 206, Ploeşti 202, Bucureşti 178, oraşul Bucureşti 158, regiunile Stabil 123, Arad 135, Constanţa 113, Cluj 105, Galaţi 101, Hunedoara 98, Oradea 87, Bacău 86, Bârlad 77, Piteşti 59, Suceava 57 şi cele mai puţine Iaşi 35 Din totalul de 2275, cca. 1200—1400 sunt echipe săteşe, din gospodării agricole de stat şi colective, S.M.T., sau cămine culturele, ceea ce înseamnă un mare succes pentru totbalul nostru. Din prima fază, 2-3 etape ale Cupei R.P.R. 1954 se dispută toamna aceasta, urmând ca Jocurile să continue la primăvară, fiecare regiune urmând să califice pentru faza a doua, în care intră echipele din Divizia B, un anumit număr de echipe, stabilit de comisia centrală de fotbal. Atacul asupra portarului Vom vorbi în articolul de ţaţă despre atacul la portar şi modul defectuos cum înţeleg unii jucători să efectueze acest atac. Este bine să reamintim că in suprafața porfii (careul de 5,50 m), portarul nu poate fi atacat decât dacă este in posesia mingii sau împiedică pe un adversar. De un atac asupra portarului, când acesta nu are balonul, nu poate fi vorba şi dacă el se produce, va fi considerat fault. In situaţia când portarul are balonul şi se găseşte pe linia porţii, el poate fi împins cu pieptul în goal, fără a fi lovit sau împins cu o altă parte a corpului. Dacă acestea sunt recomandările cu privire la atacul portarului, este bine să arătăm că o bună parte dintre înaintaşii noştri, ignorând prevederile regulamentare şi chiar sfaturile antrenorilor, forţează nota, atacând portarii exact când nu trebue şi fără posibilitatea de a obţine astfel un avantaj pentru echipa lor. Cel mult, inoportunitatea atacului atrage dezaprobarea publicului spectator şi pe de altă parte, enervarea portarului care, la un atac următor, sub pretextul unui plonjon sau al unei ieşiri rapide, îl poate ataca ceva mai „tare” pe înaintaşul respectiv. Pentru a exemplifica această situaţie, este suficient să analizăm felul cum jucătorul Ozon — de pildă — înţelege să atace portarul. L-am urmărit tot timpul unui joc şi am putut sesiza următoarele : 1. La loviturile de colţ, jucătorul Ozon nu s-a postat lângă portar pentru ca, fiind lângă acesta în momentul prinderii paionului, să-l introducă cu balonul în poartă, în condiţiunile permise de regulament. Dimpotrivă, el a căutat poziţii de unde să poată intercepta balonul cu minimum de efort. Neavând un fizic robust, el a procedat foarte bine şi, nu de puţine ori, am văzut că acest jucător a marcat goaluri când aproape nimeni nu se aştepta. 2. Dacă aceasta a fost poziţia sa atunci când în urma unei lovituri de colţ (corner) sau a unei centrări se formau „buchete” de jucători în faţa porţii, alta a fost la un shot tras la poartă de la o distanţă apreciabilă, când balonul a fost prins precis de portarul advers. Ce a făcut jucătorul Ozon? El a găsit că atunci ar fi momentul cel mai prielnic să atace portarul, când acesta are balonul la piept şi se găseşte la o distanţă de poartă de cca. 5 metri lateral. Este complect greșit acest fel de atac. In primul rând, pentru că oricare ar fi jucătorul care va ataca, nu va putea realiza nimic decât să imprime fazei respective o notă de „sâcâială", prin aceia că încearcă să atace portarul când acesta are balonul în brațe, fără nici o posibilitate ca el (atacantul) să intre în posesia mingii. Un alt aspect al fazei va fi acela că fundaşul sau un al apărător, văzându-şi portarul în pericol, se va interpune între el şi înaintaş, făcând o obstrucţie care, aparent, nu ar putea fi sancţionată, deoarece toţi cei trei jucători (portarul, fundaşul şi înaintaşul) se găsesc la distanţă de joc, adică în imediata apropiere a balonului. Totuşi, datorită faptului că apărătorii încearcă să oprească un jucător să participe la joc, fără ca acest apărător să aibă intenţia de a juca balonul, el comite o greşeală de obstrucţie care trebue sancţionată. Ce învăţăminte se pot trage din asemenea situaţii ? 1. Jucătorii trebue să înţeleagă că atacul la portar nu trebue privit îngust, în sensul că el poate fi efectuat numai de dragul unui paragraf din regulament, care permite asemenea atacuri. Ceea ce e important de reţinut este momentul şi locul unde poate fi atacat portarul. In cazul când are asemenea intenţii, înaintaşul rebue să întrevadă ce şanse imediate va avea de a intra în posesia salonului sau de a crea o fază dil care s’ar putea marca un goal. Antrenorii noştri trebue să insiste învăţându-i pe jucători când este bine ca un portar să fie atacat, pentru că — trebue să recunoaştem — foarte multe ocazii de goal sunt ratate datorită neatenţiei atacanţilor, manifestată atunci când portarii prind balonul pe linia porţii sau îl scapă după un plonjon defectuos. 2. Jucătorii apărători (de exemplu, Lungu de la Locomotiva Griviţa Roşie) să nu se mai interpunâ Intre înaintaşi şi portar, pentru că — practic — nu realizează nimic, deoarece la o distanţă de câţiva metri de poartă, înaintaşul advers nu-l va putea Introduce niciodată pe portarul Dungu în poartă şi, mai puţin, nu-i va putea lua balonul din braţe. Din contră, apărătorul va comite o greşeală, făcând o obstrucţie care, dacă va fi sancţionată, poate aduce un goal şi chiar pierderea jocului 3. Portarii să caute ca imediat ce au prins balonul în suprafaţa porţii să iasă din ea neîntârziat şi să-şi facă loc cu corpul, bineînţeles fără a-şi îmbrânci adversarul, ci, în condiţiuni regulamentare, piept la piept sau umăr la umăr, căutând să degajeze. O mai bună înţelegere a regulilor obstrucţiei de către jucători poate aduce o contribuţie efectivă la creşterea nivelului tehnic şi spectacular al jocului de fotbal. MIHAIL POPA arbitru de fotbal PORTUL POPULAR Nr. 2318 Pag. 5-a.