Sportul Popular, august 1956 (Anul 11, nr. 2861-2876)
1956-08-04 / nr. 2862
BOBIRNACUL Duminică, pe o căldură excesivă, s-au desfăşurat două importante întreceri cicliste: campionatul republican de fond, pe şoseaua Sibiului şi primul concurs al şcolilor de tineret, pe şoseaua Urzicenilor. In prima probă, peste 30 de alergători , maeştri ai sportului şi ciclişti de categoria I, majoritatea dintre ei internaţionali — realizaseră pînă la km. 180 o medie orară care depăşea categoric cifra impusă de regulamentul competiţiei, 37 km. Apoi, depăşindu-se, toată munca lor s-a irosit şi titlul de campion nu a mai putut fi decernat. In cealaltă probă, tineri (parte din ei începători) în vîrstă de 18-19 ani, au stabilit pe o distanță de 100 km., media orară de peste 37 km. Este drept, pe şoseaua Sibiului fusese vorba de o cursă de 200 km., dar şi de alţi alergători, de un pluton tare, de multe nume cu rezonanţă în sportul nostru. Intre timp, pe şoseaua Urzicenilor alergaseră nişte tineri aproape anonimi. Or, cei peste 37 km. pe oră, realizaţi de-a lungul a 100 km. pe un drum fără pic de umbră, din marginea Bărăganului, constituie un usturător bobîrnac la adresa cicliştilor consacraţi. Pentru acest izbutit bobîrnac merită să fie felicitaţi, in mod special doi,puşU" curajoşi: Constantin MOICEANU şi Ion ANGELESCU Primul, este strungar, aparţine şcolii d° tineret din Bucureşti şi este fratele maestrului sportului Gabriel MOICEANU (pe urmele căruia se pare că este hotărît să calce cu succes), iar secundul este un tinăr muncitor din Ploeşti. Aceştia, după cum se ştie din cronica alergării, au fugit din pluton la ciţiva kilometri de la plecare şi, organizînd cu însufleţire o „morişcă“ pe deplin reuşită, au terminat cursa cu un avans de aproape zece minute. Nici un moment, cei doi „fugari" nu au slăbit cadenţa, ci şi-au dus efortul coninnat până aproape de linia de sosire, unde au angajat sprintul final. Aşadar, peste 37 km. pe oră, NUMAI IN DOI, in vreme ce un pluton compus din elemnte de prima mină a reuşit să-şi irosească munca a peste 5 ore de rulat suspint, din pricina delăsării pe ultimii kilometri. Socotim că nu mai este nevoie de nici un comentariu pentru a ilustra două concepte de luptă sportivă diametral opuse. Găsim, insă, necesar să notăm și numele altor cicliști tineri: I. Udrea (Brăila), C. Florescu (Bucureşti), P. Solzut (Oraşul Sta- Un), Ariton Simion (Bucureşti), Petrişor Vădescu (Brăila), N. Marinescu (Giurgiu), Daniel Dulu (Ploeşti), A. Poenaru (Ploeşti), şi alţii. Cu titlu informativ subliniem că formaţia brăileană, compusă din M. Voinea, A. Enache, S Dută şi M. Simion, cîştigătoarea cursei de 50 km, contra cronometru pe echipe, a realizat media orară de 38,450 km. Antrenorii respectivi, Virgil Mormocea (Brăila), Marin Papurcu (Giurgiu), Ion Dobere (Ploeşti), C. Cîrjan (Bucureşti) şi, în parte, Martie Ştefănescu (Dr. Stalin) merită toate laudele. Totodată, însă ei au sarcina importantă să continuie cu şi mai multă rîvnă munca grea, dar frumoasă, de dascăli ai cadrelor tinere. In acelaşi timp, forul în drept are sarcina să sprijine şi mai mult aceste şcoli. Dacă toate condiţiile necesare propăşirii acestor şcoli vor fi asigurate, sunt de aşteptat şi alte ,,bobîrnace" care în fond, nu reprezintă decăt progresul tineretului în ciclism. Un tineret valoros şi bine îndrumat pe care îl aşteptam de multă vreme EMIL JENCEC Plutonul tinerilor in plină acţiune. (Foto: E. K1MAKOW1CZ) Festival sportiv-artistic, cu prilejulZilei unionale a sportului” Ziua Unională a Sportului va fi aniversată şi în acest an într-un cadru deosebit. Pentru a-şi manifesta dragostea faţă de valoroşii sportivi sovietici, sportivii români vor organiza luni 6 august, la orele 19:30, la teatrul de vară din parcul de Cultură şi Odihnă I. V. Stalin, un mare festival sportiv artistic. Cu acest prilej, Elena Jianu, căpitanul echipei R.P.R. de handbal feminin — campioană mondială — va ţine o conferinţă. Din program mai fac parte demonstraţii de box, lupte, scrimă, haltere şi gimnastică, susţinute de maeştri ai sportului şi sportivi fruntaşi ai C.C.A. Programul se va încheia printr-un interesant spectacol muzical şi coregrafic, executat de ansamblul de cîntece şi dansuri al Sfatului popular al Capitalei. Performanţe de valoare în finala campionatelor şcolare de nataţie Sîmbătă şi duminică au avut loc la ştrandul Progresul din Sibiu, finalele campionatului şcolar republican de nataţie pe anul 1956. Cu acest prilej au fost stabilite 12 noi recorduri şcolare dintre care merită a fi citat cel de la 50 m spate realizat de Eva Banfi (Cluj) (la 8 zecimi de recordul republican de junioare), întrecerea celor mai buni înotători din şcoli s-a bucurat de o organizare excelentă. Participanţii din Bucureşti şi Cluj au obţinut rezultatele cele mai valoroase. Meritoriu s-au comportat înotătorii din Galaţi şi RAM, şi submediocru participanţii din regiunea Stalin, lată acum cele mai bune rezultate înregistrate : fete : 50 m. liber: Marieta Jurciuc (Buc.) 36,9 (nou record şcolar); 50 m. spate: Eva Banfi (Cluj) 38,8 (nou record); 50 m. bras: Iudith Oros (Cluj) 44,1 (nou record); 100 m. liber: Maria Casovici (Buc.) 1:20,8 (nou record scolar); 100 m. spate: Eva Banfi (Cluj) 1:28,4 (nou record); 100 m. bras: Enriko Boros (Cluj) 1:35,3 (nou record); stafeta 4x50 m.: Bucuresti (Prodanov, Iordan Rada, Iordan Sanda, fost Edita) 2:57,5 (nou record); băieţi; 50 m. liber: Al. Kovaci (Cluj) 29,8 (nou record); 50 m. spate: Daraci Ladislau (Cluj) 36,8 (nou record); 50 m. bras: Benedek Nagy (RAM) 39,5; 100 m. liber: Nicolae Toth (Cluj) 1:07,1; 100 m. spate: Nicolae Toth 1:19,0; 100 m. bras: Victor Ştefănescu (Buc.) 1:25,8 (record egalat); ștafeta 4x50 m. liber: București (Rottman, Maximilian, Ursu, Poroneanu) 2:28,0 (nou record); 4x100 m. mixt: Cluj (Daroczi, Lörincz, Toth, Kocsis) 5:23,3 (nou record) *“ ~ *"*'•-4. In prima parte a articolului acesta, am vorbit mai mult despre condiţiile de joc, despre impresiile cu care delegaţia noastră a plecat din Republica Federală Germană, despre atmosfera care a domnit în timpul celei de a II-a ediţii a Campionatului mondial feminin de handbal. Astăzi ne vom ocupa de echipa noastră, de echipa campioană mondială. In primul rînd, o precizare: s-a recunoscut în unanimitate că reprezentativa Republicii Populare Romíne a fost cea mai bine pregătită și că a cucerit pe merit titlul de campioană mondiala. Ziarele au încercat să asemuiască sistemul nostru de joc cu unul existent. S-a spus, astfel, că noi am aplica sistemul „rulantsuedez“, pentru ca, ulterior, să se adauge că facem aceasta cu foarte multă fantezie. La încheierea competiţiei, însă, majoritatea specialiştilor au fost de acord că sistemul de joc al echipei noastre este specific romînesc. Aceasta ştiam şi noi, tehnicienii romîni prezenţi la acest campionat mondial. Dar abia acum, după ce am văzut cele mai bune echipe de handbal din lume, putem afirma cu tărie că avem un sistem de joc propriu romînesc, care se potriveşte de minune calităţilor şitemperamentului jucătoarelor noastre. Dacă am descrie acest sistem, nu am face altceva decit să repetăm ceea ce am scris anul trecut după Festivalul de la Varşovia. în ceea ce priveşte apărarea, de atunci şi pînă acum nu s-a făcut absolut nici o modificare în sistemul de joc. In schimb, în atee au fost introduse cîteva elemente tactice noi, care se încadrează perfect în principiile de bază stabilite încă anul trecut, cînd echipa se pregătea pentru jocurile de la Festival. Această linie unitară în tactica şi concepţia de joc, menţinută de-a lungul anilor, a constituit, după părerea mea, un factor determinant al victoriei echipei noastre. In apărare, echipa reprezentativă a ţării — de altfel, ca şi majoritatea echipelor de colectiv — a jucat de la început (anul 1953) în sistemul „om la om“, aplicat de la 35 şi chiar 40 m., cu suficientă severitate şi hotărîre. Apărătoarele propriu-zise sînt asigurate de o linie de înaintaşe care vin în apărare şi care se aşează la semicerc, unde acţionează după regulile „zonei“. In aceste condiţii, apărarea este întotdeauna supranumerică şi, cel mai adesea, efectuată de întreaga echipă. In atac, arma de bază a echipei noastre este contraatacul executat cu pase rapide şi în adîncime. In faţa unei apărări organizate, contraatacul se transformă în atac organizat, pentru care apelăm la schimbarea rapidă a jocului de pe o parte pe alta şi la multe pătrunderi succesive, cu şi fără minge. In general, se merge pe consumarea rapidă a fazei, prin aruncarea la poartă. Este foarte adevărat, de multe ori se exagera în această privinţă, executîndu-se aruncări pripite, din poziţii necorespunzătoare. Şi acum să încercăm a caracteriza pe fiecare din componentele echipei noastre în parte, cu calităţile şi defectele lor. Irina Naghi (portar). După un început destul de slab în activitatea internaţională a acestui an, ea şi-a găsit consacrarea în turneul final al Campionatului mondial. Dacă in 1955 presa îi acordase titlul de cel mai bun portar din răsăritul Europei, acum tot ziariștii s-au grăbit să i-1 acorde pe acela de cel mai bun portar din lume. La acest titlu aspiră însă și alte jucătoare. De pildă, Schöne si Dobrowski (R.F.G.), Dedrak (R.P.U.) și Tiller (Austria) îi sunt concurente de temut, şi numai munca sa susţinută o va putea face pe Irina Naghi să se menţină pe acest prim plan de preţuire. Spunem aceasta, în speranţa că ea nu va uita greşelile care le mai face, în special la mingile care-i vin pe partea stîngă şi, mai ales, pentru că dorim din tot sufletul ca Irina Naghi să-şi păstreze modestia de care dă dovadă astăzi. Ea nu trebuie să uite, printre altele, că gloria pe care a cucerit-o la Campionatul mondial se datoreşte în mare măsură şi apărării, care a afirtat-o întotdeauna. Josefina Ugran (fundaş dreaptă). A făcut un joc excelent în meciul cu Austria cînd a avut sarcina s-o „ţină“ pe Bauma, una dintre cele mai periculoase jucătoare ale echipei austriece. In rest, a jucat pe linia comportărilor ei anterioare, adică, fiind foarte utilă în apărare şi în alcătuirea „zidului“. Carolina Răceanu (fundaş stingă). In ciuda staturii sale mici, a fost una dintre cele mai bune apărătoare. Uşor accidentată în primul meci, nu a putut juca în partida cu Franţa, lipsa ei resimţindu-se serios în apărare. In jocul final a fost foarte utilă în cîmp, orientîndu-se excelent în defensivă, mai ales cînd trebuia să facem faţă aruncărilor libere de la 17 m. Aurora Popescu (half centru). După un început mai slab, a jucat apoi din ce în ce mai bine. In finală a făcut o partidă excepţională, anihilind-o aproape total pe Inge Walter, vedeta nr. 1 a handbalului vest-german. Foarte utilă în coordonarea acţiunilor de apărare. A dirijat excelent „zidul“ care, în decursul celor trei partide, nu a primit decât un singur gol pe deasupra lui. Nu a fost suficient de eficace în atac, datorită lipsei de curaj în aruncările la poartă. Aurelia Sălăgeanu (half dreapta). S-a comportat foarte bine în atac, dovedindu-se periculoasă pentru adversar mai ales prin şuturile la poartă. A stăpînit jocul făcînd mult uz de forţă, de care, ce-i drept, a şi abuzat, iar arbitrul Westblad nu a iertat-o în finală. In apărare a acţionat uneori in contratimp, tocmai din dorinţa de a realiza cît maimult în atac. Cu forţa pe care o are şi în felul în care ştie să se orienteze, n-ar fi exclus să ajungă în curînd o excelentă înaintaşă, Maria Scheip (half stînga). Deşi de obicei a jucat înaintaşă, a făcut totuşi fată cu succes jocului de apărare. Era evident însă că un loc în atac îi convenea mai bine, deoarece s-a orientat cu mult curaj spre acţiunile ofensive. Lucia Dobre (extremă dreapta). A jucat bine de-a lungul celor trei jocuri şi s-a dovedit foarte eficace, mai ales în finală. De asemenea, s-a făcut remarcată prin spiritul său de iniţiativă, uneori chiar... prea mult. Faptul că a acţionat în forţă şi cu multă eficacitate după perioade de odihnă, arată că nu are încă suficient de dezvoltată rezistenţa, asupra căreia, dacă ar insista in pregătire, şi-ar ridica şi mai mult valoarea. Elena Jianu (inter dreapta) căpitanul echipei. In intregul campionat a avut o comportare constantă şi la un nivel ridicat s-a orientat destul de bine în teren şi uneori a condus atacul ai multă competenţă. Cîteodată însă, din dorinţa de a ajuta cît mai mult , echipa, a greşit dînd pase joase, prea... pretenţioase sau aruncînd prea de departe la poartă. In jocul final s-a mişcat foarte bine, fiind foarte utilă şi în apărare. Mora Windt (centru înaintaş): A fost, aşa cum o ştim, extrem de folositoare în ofensivă ca şi în apărare. Străbătînd terenul cu multă uşurinţă, a participat aproape la toate acţiunile de atac şi de ofensivă ale echipei. Şi-a interpretat cu multă fantezie rolul de centru înaintaş, iar dacă nu a fost eficace, aceasta s-a datorat în mare parte excesului de joc colectiv şi lipsei de încredere în forţa aruncării sale la poartă, Elena Pădureanu (inter stînga). Nu şi-a găsit întotdeauna cadenţa şi, mai cu seamă în primele două jocuri, nu a manifestat un echilibru între acţiunile sale individuale şi cele colective. Lipsa de încredere în forţele proprii a împiedicat-o să dea maximum de randament, aşa cum a reuşit în repriza a doua a jocului final, cind... şi-a luat inima în dinţi şi a j'Jecat fără greşeală. La această jucătoare este îmbucurătoare creşterea forţei în aruncare. Victoriţa Dumitrescu (extrem stînga): Tînăra noastră debutanta în echipa naţională a corespuns, deşi nu este încă acomodată ax postul de extremă în care nu a mai jucat Eficacitatea Şi tăria şutului ei s-a impus atenţiei specialiştilor străini. Eficacitatea sa va creşte în mod deosebit atunci cînd ea va înţelege că tocmai postul de extremă îi convine şi cînd va scurta timpul de aruncare. Ileana Colesnicov. Prima noastră rezervă s-a dovedit folositoare atît în apărare ct şi în atac. Numai lipsa de forţă şi de rezis-* tenţă a împiedicat-o să joace mai mult, aşa cum i-ar fi dat dreptul tehnica şi cunoştinţele sale tactice. Ana Stark. Cea de a doua rezervă nu a fost utilizată în postul de portar, unde era mereu înscrisă ca înlocuitoare a Irina Nagh. Ea a jucat un atac, unde introducerea ei în meciul cu Franţa, la scorul de 2—2, a fost salvatoare. Este foarte probabil că anul viitor să joace tot în atac, mai ales dacă îşi va îmbunătăţi viteza. Irina Günther şi Magda Haberpursch nu au fost întrebuinţate în nici un joc de-a lungul turneului. In general, aşa după cum am mai spus, absolut toate jucătoarele au corespuns şi merită aprecierile noastre. Trebuie să subliniem chiar că unul din factorii hotăritori ai succesului nostru l-a constituit omogenitatea echipei, care a format un puternic colectiv în tot timpul Campionatului. Din această cauză nici nu putem face remarcări individuale şi tot de aceea adversarii noştri au fost derutaţi, neştiind asupra cărei jucătoare să-şi îndrepte atenţia. Omogenitatea în joc şi în toate acţiunile se datoreşte faptului că echipa reprezentativă a suferit puţine modificări faţă de anul trecut. Mai precis, a fost introdusă o singură jucătoare nouă (Victoriţa Dumitrescu), iar o rezervă a devenit titulară (Carolina Răceanu). In rest, este aceeaşi echipă care a cîştigat locul I la Festivalul de anul trecut de la Varşovia. Dacă victoria obţinută anul trecut la Festivalul de la Varşovia ne-a încurajat foarte mult în munca noastră, să nu uităm nici, o clipă că titlul de campioană mondială adus ţării de echipa reprezentativă atrage după sine obligaţii nespus de mari. Trebuie să înţelegem cu toţii, dar în special noile maestre emerite ale sportului, că de-abia de acum înainte începte greul şi că este firesc ca poziţia noastră fruntaşă să fie asaltată de multe echipe, dornice să se afirme sau, mai ales, să se reabiliteze. Aceasta este valabil îndeosebi pentru echipa germană, profund afectată de faptul că titlul de campioană mondiala a părăsit ţara ei, patria handbalului. Eforturile trebuie acum înzecite, fără să precupeţim nici un fel de sacrificiu, pentru ca handbalul nostru să meargă mereu înainte şi să se menţină pe culmea cuce- rită anul acesta. CONSTANTIN POPESCU din colectivul de antrenori al echipei feminine de handbal a R.P Romîne După campionatele mondiale feminine de handbal însemnările ţinut antrenorii) Maestra emerită a sportului Irina Naghi blocind cu siguranţă o minge. In R.F. Germană, ea a cucerit o unanimă apreciere.