Sportul, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 1070-1099)
1970-11-01 / nr. 1070
Amintiri din coiful ringului • »CONDAMNATUL* ! — citesc In „Gazeta sporturilor*» din 9 martie 1928 că „Nour este un fenomen. Are tot ce ii trebuie pentru a face faţă celui mal pretenţios ring (...) Şi ce ar putea deveni Nour cu un antrenament riguros şi cu un antrenor chibzuit care să-l Iniţieze In tainele nobilei arte In situaţia de astăzi a boxului român. Nour e condamnat Insă să se limiteze la posibilităţile mijloacelor sale naturale*. După mai bine de 4 decenii, „Sportul" ne Informează că antrenorul emerit Constantin Nour a... uitat că e pensionar şi îşi asistă In continuare elevii participanţi la campionatele pe 1970! • „INTERNATIONAL BOXING UNION*, forul de conducere a boxului profesionist european, a anunţat In noiembrie 1935 ca nu mai recunoaşte Federaţia română de box care... nu şi-a plătit cotizaţia. Motivul : lipsa de fonduri ! Fără comentarii I • LA BELLE EFOQUE I — I.F. B. Boxul... un dolce far nlente ? (...) Coculescu umblă cu limba scoasă (să ni se ierte expresia) ca să găsească un organizator pentru gala lud. Vrea băiatul să boxeze. N-a mai boxat de aproape un an şi se găseşte in formă bună. Iile Petrescu işi plimbă titlul de campion la toate categoriile prin ezihiţiiie efectuate la Buzău, Ploieşti şi Momii. Aceasta e o situaţie strălucită . Se poate numi activitate sportivă demnă de numele unei federaţii fruntaşe 7 („Universul sport” din 25 septembrie 1933). • „ION POPA este cel mai autentic campion din acest an", sublinia „Universul sport" din 23 februarie 1939, după finalele campionatelor naţionale de amatori. Trimiţându-şi de 2 ori la podea adversarul (Victor Dorian) şi făcind o veritabilă demonstraţie de scrimă" pugilistică, tinărul slătinean, Ion Popa, a cucerit primul său titlu, după care a adresat mulţumiri publice maestrului său, Cristian Panaitescu. Intr-adevăr, un autentic campion !9 DUPĂ 9 ANI de întrerupere, campionatele naţionale de amatori au fost organizate din nou, in 1948, chemînd la startul turneului final 46 de boxeri, reprezentanţi a 20 grupări din 14 oraşe ale ţării (comparaţi aceste date cu cele ale actualei ediţii). Cite 2 titluri au revenit reşiţenilor (prin Vasile Secoşan şi Gheorghe Fiat) şi timişorenilor (Bogdan Popovici şi Paul Mentzel). Alte 3 titluri au fost obţinute de clujeanul Francisc Ambruş, braşoveanul Ion Boarnă şi constanţeanul Ştefan Iordache. In Capitală... a rămas un singur titlu, cel obţinut la categoria cocoş de elevul de 18 ani, Eustaţiu Mărgărit, caracterizat „cel mai tânăr, mai tehnic şi mai defensiv campion". Astăzi este profesor la I.E.F.S., unde predă — bineînțeles — boxul !... • .LEAC* CONTRA AVERTISMENTELOR ! — In semifinalele Campionatelor mondiale universitara din 1951 (la semimijlocie), viitorul campion olimpic Nicolae Linca primise „cadou" 2 avertismente care echivalau cu mec! pierdut. Atunci, a folosit singurul „leac" eficace : un pumn cum trebuie şi polonezul Leiss a fost k.o. In finala cu sovieticul Romanov, Linca a primit rar 2 avertismente, drept care a... repetat reţeta, obţinind o nouă victorie Înainte de limită şi titlul II .RINGUL*, prima „foaie săptiminală* de specialitate a apărut la 2 februarie 1929. Puţinele mijloace materiale i-au Împiedicat insă pe fondatorii ei — Jean Constantineseu şi Ovidiu Tănăsescu — să-i asigure apariţia mai mult de 3 numere. Nu ar fi, oare, timpul ca Iniţiativa unei publicaţii pugllistica să fie reluată, marea masă a iubitorilor boxului asigurându-i... longevitatea ? • PRONOSTIC. A întrebat la un reporter de la „Gazeta sporturilor". Înainte de meciul care avea să-l aducă lui Lucian Popescu al treilea titlu european (1 Iunie 1939), Ionel Teodoreanu răspundea : „Doresc să clștige Lucian Popescu, dar mai cu seamă doresc să lupte corect. Căci e penibil să aplauzi o victorie orfett de măgulitoare, atunci clnd sportul e Învins. Doresc deci să învingă sportul. Și apoi, doresc victoria lui Lucian Popescu". ...Cit de succint se poate exprima fair-play-ul !... • TOT DESPRE... PUMN. — La C.E. de la Varşovia — 1953, trebuind să slăbească 11 kg In 2 săptămîni pentru „a face" categoria semigrea, Dumitru Ciobotaru s-a prezentat sub aşteptări. La aceeaşi ediţie, sovieticul Sotikas cîştiga titlul la grea. După numai 3 luni, cei doi s-au Intilnit la Bucureşti, In cadrul categoriei maxime, ceea ce i-a permis Iul Ciobotaru să renunţe la cura de slăbire ! Simţindu-sa In... kilogramele Iul, a pornit din primele secunde un vijelios atac, Soţikas a recepţionat un puternic croşeu de dreapta, urmat de o stingă la bărbie, iar arbitrul și-a făcut datoria numărlnd cele lo secunde șl pronunțtnd fatidicul „out". • „CURSA* LUI DOBRESCU. — La J.O. din 1956, „Herculele de buzunar*, Mircea Dobrescu a făcut o veritabilă cursă In urmărirea medaliei de aur. Primul adversar, filipinezul Frederico Bonis, a făcut cunoştinţă cu podeaua In repriza a doua. Iar in ultima i-a slujit drept sac de antrenament. A urmat Intilnirea cu campionul S.U.A., Ray Perez, despre care Nat Fleisher, directorul revistei „The Ring" afirmase că : „este cel mai bun boxer american trimis la Melbourne. Titlul olimpic nu-l poate scăpa“ . Dar Perez a fost stopat de seriile lui Dobrescu. Irlandezul Johnny Caldwell, „boxerul cu ochii de gheaţă“, viitor campion mondial profesionist, cedează şi el în faţa „maşinii de pumni" — Dobrescu. Mai rămăsese englezul T. Spinks. Tiberio Mitru, „fostul campion profesionist al Europei (n.n. : şi cronicarul de specialitate pentru J.O. al ziarului „Corriere dello sport") a sărit indignat de pe scaun cind s-a anunţat decizia care II priva pe Dobrescu, micul român, de o victorie meritată. Şi astfel, o decizie nedreaptă a reuşit ceea ce nu realizase nici un adversar în ring . Dobrescu a fost stopat în cursa pentru medalia de aur, trebuind să se mulţumească cu cea de argint... • RENVENITI este astăzi un nume binecunoscut tuturor iubitorilor sportului cu mănuşi, înainte de a deveni campion Din coiful mai anonim al „VIEŢII STUDENŢEŞTI*, ziaristul G. Mitroi şi-a trecut CRONICILE MICROBISTULUI In vitrina mai largă a editurii Stadion. Culegerea de articole — cele mai reuşite ale autorului — va capta, fără îndoială, atenţia cititorului, cu deosebirea aceluia interesat de fenomenul sportiv, mondial profesionist al mijlociilor“, dar deţinea 2 titluri de campion european amator, el a boxat şi In ţara noastră. La 4 octombrie 1959, pe Stadionul Republicii, l-a Intilnit pe Şerbu Neacşu într-un meci care a ridicat tribunele In picioare. După două reprize, în care tehnica strălucită a lui Benvenuti i-a adus un uşor avantaj, Şerbu Neacşu — „omul care ride”, aşa cum 11 caracteriza Linca — a avut un finiş de-a dreptul exploziv. Nino — vrînd, nevrînd — a simţit atunci forţa loviturilor lui Şerbu. In aşteptarea deciziei, cei 15 000 de spectatori păstrau o tăcere mormlntală. Nu-l epuizase atât dramatica încleştare de pe ring, cie unda unei speranţe îşi făcea loc în sufletele entuziaştilor. Actorul Ion Lucian care-l purtase în braţe pe Mihali, după victoria asupra lui Musso, era gata să facă acelaşi lucru şi cu Neacşu. Dar... bătuse Benvenuti ! Dorin ŞTEFLEA I. A. COMENIUS - MARELE PRECURSOR CU 300 DE ANI IN URMĂ, PE BARICADELE EXERCIŢIULUI FIZIC St împlinite 300 de ani de la moartea lui Iu-» Amos Co- I meniu» (Komernici), unul din cei mai mari pedagogi ai tuturor timpurilor, din a cărui operă pedagogia modernă te a- Umentează şi astăzi. De origine cehi, el a călătorit mult, căpătând o bogată experienţă a vieţii care, adăugată la cultura sa vastă, i-a permis elaborarea unor lucrări de prestigiu dintre care amintim : „Didactica magna“, „Schola ludus“, „Orbis sensualium pictus“ etc. Concepţia sa umanistă, ideile sale progresiste au făcut ca întreaga operă pedagogică să fie marvre educaţia integrală a omului, spre dezvoltarea sa polivalentă. In ansamblul acestei concepţii pedagogice a lui Comenius, educaţia fizică îşi găseşte un loc bine determinat în mai toate lucrările sale. In afara aplicării unor principii didactice generale elaborate de el şi la lecţiile de educaţie fizică, dintre care cel intuitiv este pe prim plan. Comenius a mai avut şi alte contribuţii de seamă privind educaţia fizică în perioada preşcolară şi şcolară. Comenius este unul dintre pedagogii care au reluat dictonul antic „mens sana in corpore sano“ pe care îl transpune In viaţă incadrind exerciţiile fizice in activitatea cotidiană a copilului. Astfel, el împarte ziua in trei părţi, rezervind 8 ore învăţăturii, 8 ore somnului şi 8 ore exerciţiilor fizice, mesei şi preocupărilor igienice. In şcoala de la Saroş—Patak pe care a condus-o după principiile lui pedagogice în perioada 1650—1654, exerciţiile fizice au avut un rol important, contribuind la întărirea sănătăţii copiilor, la dezvoltarea lor fizică, la formarea unor trăsături de caracter etc. Pornind de la rolul important al educaţiei fizice in şcoală, Comenius a fost unul dintre primii pedagogi care pe lingă introducerea ei in programul şcolii a arătat necesitatea ca fiecare şcoală să aibă terenuri special amenajate pentru exerciţiile fizice şi jocurile copiilor. O mare atenţie a acordat-o Comenius jocurilor copiilor, pe care le recomandă pentru importanţa lor igienică, recreativă, morală şi socială. Copiii trebuie lăsaţi să alerge, să facă exerciţii fizice, să se joace de cum ajung la o vârstă care le permite aceste activităţi. Dar jocul copiilor nu trebuie lăsat la voia intimplinii, ci să fie bine orientat, să i se dea un anumit conţinut educativ, copilul să înveţe şi să se dezvolte fizic prin joc. Din exerciţiile pe care marele pedagog le-a recomandat şcolarilor amintim: alergările, săritura, aruncarea, patinajul, tirul cu arbaleta, scrima, călăria, jocurile cu mingea, exerciţiile de gimnastică etc. Contribuţia lui Comenius la fundamentarea ştiinţifică a educaţiei fizice şcolare a fost importantă, mai ales dacă ţinem seama de perioada in care el a trăit, cind această disciplină işi făcea cu greu loc in şcoală după îndelungata epocă a scolasticii medievale. La aniversarea a trei secole de la moartea sa, pedagogii specialişti in educaţie fizică se alătură oamenilor de şcoală din lumea întreagă, aducindomagiul lor marelui om şi operei sale închinată umanităţii. Ioan TODAN Rezultatele şi performanţele sportive au atins o asemenea cotă, incit unele par de domeniul fanteziei. Câteva exemple sunt, credem, edificatoare : 8,90 m la lungime bărbaţi, aproape 5,50 m la prăjină, alergătorii pe 5000 m la graniţa celor 13 minute... Munca intensă, ştiinţifică, precum şi controlul medical, metodele noi, moderne şi altele, au stat şi stau la baza acestor rezultate. Dar de o eficienţă remarcabilă a început să fie şi filmul sportiv care şi-a asumat rolul de îndrumător al antrenorilor şi specialiştilor. In plus, el constituie un instrument de propagandă pentru diferitele ramuri sportive, de popularizare a exerciţiului fizic in rîndul maselor. In dorinţa de a pune la dispoziţia cititorilor noi şi interesante date despre filmul sportiv, ne-am adresat tov. prof. VIRGIL ANASTASESCU, din cadrul sectorului de propagandă al GN.EFS ! — V-am ruga să ne vorbiţi de începuturile filmului sportiv. — La noi, filmul sportiv are o existenţă tânără. Din iniţiativa C.N.E.F.S., a avut loc în anul 1966 o consfătuire cu conducerea Cinematografiei şi atunci au fost trasate jaloanele viitoarei activităţi, stabilindu-se şi modul in care se vor realiza filmele cu tematică sportivă, atit cele finanţate de C.N.E.F.S., cit şi ale D.D.F. (Direcţia difuzării filmului). Rezultatele nu au întirziat. Pînă in prezent, C.N.E.F.S. a realizat 38 de filme cu tematică sportivă, de documentare, de popularizare şi metodice, 14 diafilme cu caracter de instruire şi 2 filme de desene animate. La baza tematicii acestor producţii au stat obiectivele principale, în perioada corespunzătoare, ale mişcării sportive. Astfel, s-au realizat filme care au subliniat necesitatea practicării exerciţiului fizic, folosirea mijloacelor larg accesibile, sportul de masă etc, din care reţinem: „Mai sus, mai repede, mai puternic“, „Este necesară mişcarea la copii ?“, „Femeia şi sportul“, „Timpul care-ţi aparţine“, „Culturism“, „Stadioanele vă aşteaptă“. O altă serie de filme se referă la tradiţiile şi succesele mişcării sportive din ţara noastră: „Campionii — minduna ţării“, „învingătorii“, „Mexic ’68“, „Victorii de prestigiu“, „Istoria s boxului din România“, „Rachete de argint — Ţiriac, Năstase". In sprijinul sportului şcolar şi universitar s-au realizat: „Primii paşi în sport“, „Microbistul“, „Minivolei“, „Şcoa- ta şi sportul“, „Gimnastică, fantezie“ etc. Pentru popularizarea unor sporturi, accentul deosebit s-a pus pe cele olimpice şi anume: „Pledoarie pentru box“, „Echipajul-bob“, „Schi“, „Campionatele mondiale de lupte“, „Stăpînire de sine“, „Gimnastica sportivă“ şi altele. Suntem mai deficitari în privinţa filmului educativ, moralizator. In această direcţie avem o singură peliculă: „Spectatori şi spectatori“, dar ne-am propus ca in viitor să abordăm mai profund această tematică. — Am aflat că filmul nostru sportiv a înregistrat citeva performanţe la festivalurile internaţionale. — Da. Am participat la patru festivaluri unde, spre bucuria noastră, am obţinut ctteva premii. Astfel, în 1967 la Oberhausen (R. F. a Germaniei) „Lecţia de gimnastică“ a primit menţiune. După acel prim contact internaţional a început o perioadă de muncă asiduă, iar rezultatele nu au întirziat. La Grenoble (Franţa) s-a obţinut premiul CIDALC (Comitetul internaţional de artă şi literatură cinematografică) pentru „Lupta la semicerc“. La Budapesta, s-a primit premiul pentru cel mai bun film Kranj (Iugoslavia), „Lupta la semicerc“ a înregistrat încă un succes: premiul pentru regie, iar „20 de secunde“ (tir) premiul pentru scenariu. Putem spune fără exagerare, că filmul sportiv românesc a căpătat un prestigiu internaţional binemeritat. In plus, premiile cucerite la Cortina d’Ampezzo, despre care s-a relatat intr-alt număr al ziarului. Deoarece realizarea acestor filme presupune munca unor specialişti din domeniul cinematografiei, ce ne puteţi spune de colaborarea cu acest for ? — Relaţiile sectorului nostru cu cinematografia sînt bune. Sperăm ca această strînsă colaborare să dea şi pe mai departe roade bogate, astfel ca filmul nostru sportiv să-şi atingă ţelurile pentru care a fost creat şi — de ce nu ? — să obţină noi lauri la festivalurile internaţionale. Dintre specialiştii cu care conlucrăm şi de la care aşteptăm realizări pe măsura talentului lor, remarcăm pe Andrei Blaier, Savei Stiopul, Ervin Sekler, Eugen Popiţi, Florica Holban, Eugenia Guţu, Octavioniţă, Lucian Bratu şi Remus Nasta. ★ Am mulţumit prof. V. Anastasescu pentru documentatele explicaţii, convinşi fiind că filmul sportiv românesc ia înregistra noi succese, că el va deveni în şi mai mare măsură un ajutor şi un îndrumător pentru antrenorii şi specialiştii din ţara noastră, in răspindirea ideii de mişcare in aer liber, de practicare a exerciţiilor fizice şi sportului. Paul IOVAN &\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\W^ FILMUL SPORTIV LA ORA BILANŢULUI ŞI A PROIECTELOR Interviu CU prof. VmCH. ANA3TA3E3CU,~*Tm din cadrul sectorului de propagandă al C. N. E. F. S. NOUA VEDETA A FILMULUI AMERICAN — un fost campion de atletism: Lee Brown Acum 20 de ani, Roscoe Lee Brown era unul din semifondiştii de frunte ai atletismului american. Faptul că a cucerit de două ori titlul de campion al Statelor Unite în proba de 1000 yarzi şi că parcurgea distanţa de 800 m sub 1:49,0 (reţineţi acum 20 de ani!) ni-l recomandă suficient pentru ipostaza de sportiv pe care avea să o abandoneze, prea curând, hotărîndu-se să se consacre exclusiv studiilor, la Lincoln University din Pennsylvania. Nu a trecut prea mult timp şi Lee Brown avea să renunţe la studii, atras în mod irezistibil, de luminile rampei. După ani de zile petrecuţi pe scenă, în cadrul unei trupe oarecare, el a fost angajat la „New York Shakespeare Festival", formaţie teatrală care reuneşte numai actori valoroşi. Recent, Lee Brown a adăugat palmaresului său artistic o mare biruinţă , el interpretează cu mult succes, în ultimul film realizat de cunoscutul regizor William Wyler (film intitulat „Tăcerea nu se cumpără“), rolul unui negru din sudul Statelor Unite care îşi riscă viaţa opunîndu-se unui şantaj rasist. Fotografia alăturată ni-l înfățișează pe Lee Brown într-o scenă dramatică a filmului realizat de Wyler. ^\\\\mm\\\\\\\\\\\\\\\\m\m\\\m 0 Cristinel Caţu a spus adio burlăciei ! Luni 20 octom-bria, înconjurat (ca şi in fotografia făcută cu această 0 0 ocazie) de colegii din echipa Steaua, de prieteni şi, 0 0 fireşte, de rude (n-a lipsit nici cronicarul de fotbal Petre 0 00 Gaţu...), el a spus răspicat DA atunci cind ofiţerul stării 10 civile l-a întrebat: „Consimţi de bună voie să iei în ^ ^ căsătorie pe Tamara Antonia Craiovesanu ?“ Relattnd 0 0 fericitul eveniment din viaţa cunoscutului sportiv, l-am 0 0 „salvat" şi pe Ion Poştaşu care de acum înainte nu va 0 0 mai fi asaltat de numeroasele amatoare de handbal cu 0 0 întrebarea „este sau nu căsătorit Cristinel Gațu?“ VARIETĂŢI MISTERUL STATUII La ultima expoziţie de pictură şi sculptură, deschisă în capitala Angliei, foarte mulţi vizitatori se opreau in faţa unei sculpturi (destul de misterioasă), incercind să ghicească ce reprezintă opera de artă respectivă. In fine, printr-un consens unanim, vizitatorii au ajuns la concluzia că sculptura reprezintă un tată care plinge moartea prematură a fiului său. Când sculptorul a auzit de asta, s-a grăbit să atime de statuie veritabila explicaţie : „Ratarea anul penalty“. PREGĂTIRI OLIMPICE... UNIVERSITARE Candidaţii la telecţionarea in echipele de atletism ale S.U.A. se vor pregăti pe lingă cinci universităţi din ţară. Astfel, Io Durham (Carolina de Nord) se vor antrena săritorii, iar la Universitatea Colorado — decatloniştii. Universitatea din Oregon va găzdui antrenamentele alergătorilor de garduri și semifond. La San Diego se vor pregăti sprinterii, iar la Washington — fondiștii. EXERCIŢII PENTRU DEFICIENŢII FIZICI 400 de pagini, bogat ilustrat, dedicat unei probleme extrem de importante pentru lumea noastră de citadini, vizitaţi de atîtea maladii : „Educaţia fizică specială pentru deficienţii fizici“. Redactorii principali ai cărţii, conf. univ. dr. C. I. Bucur şi medicul specialist dr. Victor Cătină, oferă celor ameninţaţi de sedentarism, celor traumatizaţi de nocivitatea vieţii moderne, celor care au uitat de mişcare , mijloacele de a se însănătoşi. Programele complexe de exerciţii fizice propuse de autori sunt rezervate celor care suferă de afecţiuni ale aparatului respirator şi cardio-vascular, de boli gastro-intestinale, de afecţiuni ale sistemului nervos sau aparatului locomotor. Interesanta lucrare a colectivului bănăţean ar fi meritat să fie tipărită de editura de specialitate. Catedra de educaţie fizici şi sport a Institutului politehnic „Traian Vuia" din Timişoara a publicat, în editură proprie, un volum litografiat de peste DUMITRU COLT, COMUNA SIMMETRU. Aveţi o controversă fotbalistică, In familie. Mai precis , cu cumnatul tiv. Şi m-aţi alea pe mine, ca arbitru. Deşi e mai bine să nu te am ca taci în treburile... familiale ale altora, totuşi nu mă rabdă Inima să nu pun lucrurile la punct , cind portarul atinge mingea cu mina. In afara suprafeţei de pedeapsă, echipa sa este sancţionată cu o lovitură liberă de pe locul unde s-a comis infracţiunea. NICOLETA DAN, BRAILA. „Deşi sunt fată, mă pasionează mult fotbalul şi citesc cu regularitate „Sportul“ (in special rubrica dv. de răspunsuri). Nu vă trimit poezii, epigrame (n.n. — vă rămîn profund îndatorat pentru acest lucru !), dar vreau să fac, prin intermediul dv. o mică reclamaţie : dorind să devin membru susţinător al clubului Dinamo Bucureşti, unde joacă fotbalistul meu preferat, Florea Dumitrache, acum cîteva luni m-am adresat în acest sens, printr-o scrisoare, marelui club bucureştean. N-am primit, însă, nici un răspuns”. Nu mă miră. Dell ! Dacă n-au şi ei un... Ion Poştaşu. Mă ofer eu cu o jumătate de normă. AUREL HORST, BUCUREŞTI. „Am făcut un pariu. Eu susţin că In anul cind Petrolul Învingea pe Rapid cu 1—0, prin golul In,*tect'1fi«iiffrii?S?... echipa ploieşteană a cîştigat campionatul naţional. Opusul meu spune NELU QUINTUS, PLOIEŞTI. Delicioasă, epigrama dv. pe marginea rezultatelor obţinute de Steaua, U.T.A. şi Dinamo Bucureşti, în prima RADU CIUTACU, CLUJ. Şi dv. vreţi sa vă spunaţi cuvintul, în versuri, In aceeaşi problemă : că Dinamo Bucureşti a ieşit atunci campioană. Vă rog să faceţi dv. lumină". Deşi nu sint de la... I.D.E.B, n-o să vă las In In-ÎHăSilS L Q8M1 crls In minutul 52 al partidei Petrolul — Rapid, dispu-STAN ION, JIMBOLIA. „Am compus şi prea reuşită, probabil". Vă rog să n-aveţi doială t manşă a celui al doilea tur de al tată în ziua de SI martie 1966, la Ploieşti. In acel an, Petrolul avea să ciştige campionatul, pe locurile următoare, clas în Sf.SS Bireaii. ’34Aşadar, cum se spune, e... 10 0 pentru dv. , cu o mică poezie, nu nici cea mai mică incompetiţiilor pene : Cred că-şi pune fiecare o-ntrebare cu temei : Tactica de apărare, O fi fost... PATRU, TREI, TREI 7 ! Steaua, Dinamo şi U.T.A. Toate trei Işi pling amaru, Că în miercurea cu „Cupa* Nu-l avură pe... Cursaru ! VALERIU ANTOCI, BOTOŞANI. „Nu uitaţi că, intr-un oraş din nordul ţării, un băiat de 13 ani aşteaptă răspuns“. Aceste rinduri, recunosc, nu m-au lăsat indiferent. Dar nu văd cum aţi putea ajunge în posesia „clasamentelor finale ale fiecărei ediţii a diviziei A". Nici măcar, prin colet poştal. Reveniţi, deci, cu o întrebare — sau mai multe — care pot primi Un răspuns, fie In cadrul acestei rubrici, fie prin poştă. Şi atunci, vă asigur, n-o să vă uit ! Sunteţi mulţumit . VICTOR PISLARU, BRAŞOV. Nici Constantin, nici Jenei nu sunt „Ingineri, cu specialitatea construcţii". Amindoi au fost, Insă, buni... constructori In terenul de joc ! Ilustraţii: N. CLAUDIU REFLECŢII..! ASTRONOMICE Ce decizii ar putea să dea un arbitru pe Lună, cînd nici pe Terra nu-i cu picioarele pe pămint? Cite o dată, cind se trage la poartă, ai impresia că balonul are o direcţie... cosmică. Şi nu cred că este o simplă impresie. Nu Înţeleg. Sunt două echipe din aceeaşi categorie şi totuşi, întilnirile lor înregistrează scoruri astronomice . Să aperi în condiţii de imponderabilitate, trebuie să fii portar, nu glumă. In orice caz, superior unuia care nu-i In stare să apere în condiţii terestre. Jocul brutal al unora are o singură explicaţie dorinţa de a-i face pe adversari să vadă... stele verzi . Ce n-ar da fotbaliştii să poată corecta traiectoria balonului, ca la o navă spaţială ! Poate cu timpul... cine ştie ! A existat pe pămint o echipă cu numele „Venus“. O fi şi pe Venus o echipă cu numele „Pămint“ ? Barbu ALEXANDRU PERFORMANŢE NEOBIŞNUITE Ne-am învăţat in lumea sportului cu orice record. Nimic nu ne miră şi uneori, din păcate, performanţe excepţionale abia ne impresionează. Şi, totuşi, curajul neobişnuit şî îndemînarea sportivă a japonezului care a coborit pe schiuri pe Everest a uimit lumea sportivă. Schiorul japonez Iuihiro Miura, în vîrsta de 37 de ani, a coborît panta abruptă de 3000 m de pe versantul sudic al Everestului de la înălţimea de 7 780 m (Everestul are 8 848 m). Coborîrea pe schiuri a durat două minute şi 20 de secunde. El a fost echipat cu două baloane de oxigen şi trei paraşute de frînare, una dintre ele salvîndu-i viaţa,, cînd la trei sute de metri înainte de sosire o puternică rafală de vînt l-a trîntit în zăpadă. Şi fiindcă sintem la schi, dar încă nu la schiul pe zăpadă, să menţionăm recordurile neobişnuite realizate in schiul pe apă, care la noi este, încă, doar un mijloc de recreaţie sau de pregătire fizică pentru schiori. Recordul de viteză în schiul nautic stabilit prin tracţiunea unui automobil pe ţărmul mării, este de 140 km pe oră (francezul Jean Parpelle), cel pe zăpadă fiind astăzi de 183 km pe oră. Amintim şi noul record de durată, al celor doi suedezi, tot în schiul nautic — 18 ore şi două minute. Vechiul record, cu numai două minute mai puţin. Dar, nu numai schiul nautic stîrneşte interesul, prin neobişnuitele sale recorduri, ci şi ciclismul. Recent la Teleenciclopedie, ro a a putut urmări cu emoţie tentativa reuşită de record a unui ciclist temerar, care a stabilit pedalînd tot timpul la numai doi centimetri, in urma unei maşini speciale, deci cu antrenament mecanic, un aproape neverosimil record de 184 km pe oră. Tenacitatea şi curajul omenesc erau încă o dată răsplătite. Nu mai puţin surprinzător este recordul pe care-l amintea Cristian Ţopescu în comentariul său de televiziune despre premiul de la Pardubice. De data aceasta nu mai este vorba de oameni, ci de cai, în lungime, peste riviere de apă sau garduri vii, ei pot sări peste 8 metri, iar în înălţime, deşi pare aproape de necrezut, recordul mondial este de 2,47 m! Şi nu uitaţi, un cal are aproape 450 de kilograme, iar cu omul care-l încalecă, peste 500 kilograme, într-adevăr, un record neobişnuit şi nu prea cunoscut în lumea sportului. Ştim eu aproximaţie, că golele pe gherlă sau pe nisip ating viteze ţie o sută de kilometri. Dar, uitasem, în goana aceasta a avioanelor de a depăşi de două, trei ori viteza sunetului şi în zborul miraculos al navelor cosmice, cit mai este recordul de automobilism. Fapt nescuzabil, tocmai acum în era automobilului, cînd cei mici fac carting, iar cei mari aleargă ca nălucile pe ..Jagu* „Alfa Romeo” sau „Mercedes 700”. Pe o fişă, i-am găsit pe John Cobb (668 km pe oră) şi pe Craig Breedlove (967 km). Cambell — tatăl şi fiul — erau undeva departe, nedrept uitaţi (..Blue Bird“ — Pasărea albastră). Dar tot pe o maşină cu nume asemănător — „Flacăra albastră“ — maşină cu reacţie, cu gaz naturel’ lichefiat şi hidrogen, automobilistul american Gary Bagelich a reuşit acum două săptămîni, un nou record mondial — 978,800 km/oră. El nu va putea fi omologat, fiindcă a doua tantativă, cerută de regulament, nu s-a mai putut executa din cauza unei defecţiuni. Dar graniţa unei mii de kilometri — cea mai mare viteză pe pămint ! — altădată viteză de r avion modern, perfecţionat — este astăzi accesibilă automobilului. Şi omului. Acestui om, pe care nimic nu-1 tulbură și nimic nu-1 poate opri din mersul lui spre stele VIRGIL LUDU