Sportul, ianuarie 1976 (Anul 32, nr. 8183-8202)

1976-01-05 / nr. 8183

PESTE 30 DE ZILE - START IN CEA DE A XII-a EDIŢIE A 1.0. DE IARNA DE LA INNSBRUCK a Innsbruck a început numărătoarea inversă ! După trei ani de remarcabile eforturi, de mari investiţii morale şi materiale, de lăudabile strădanii, tirolezii au satisfacţia de a putea spune cu mîndrie că şi-au res­pectat angajamentul luat în momentul neaşteptatului „for­fait" al oraşului Denver. Pirtiile, stadioanele, trambulinele sunt pregătite să prezinte sutelor de mii de spectatori, deo­potrivă, iscusinţa şi truda celor ce le-au făurit, ca şi parada de virtute sportivă şi de măiestrie a uşilor gheţii şi zăpezii. Un capitol de muncă grea, în cea mai mare parte ano­nimă, s-a încheiat cu un succes lăudabil pentru organi­zatori. Peste 30 de zile gongul inaugural al celei de a Xll-a ediţii a J. O. de iarnă va răsuna... Atunci, va fi rindul mari­lor sportivi să-şi treacă examenul. Unde? Cînd ? Cum? Iată cîteva întrebări la care încercăm să răspundem in această pagină dedicată marii competiţii olimpice de iarnă dintre 4 şi 15 februarie. L Stema oraşului Innsbruck re­prezintă un pod, un pod peste rîul Inn. De altfel, aşa se şi explică numele acestui atît de pitoresc oraş care este şi ca­pitala Tirolului. Emblema, cu cele cinci cercuri olimpice su­prapuse, care a fost şi emble­ma J.O. din 1964, constituie şi acum, ca şi atunci, simbolul legăturilor permanente dintre popoare, al prieteniei şi înţe­legerii dintre ele, fiind o re­prezentare grafică atractivă a idealurilor olimpice, ce vor stă­­pini tumultul întrecerilor din­tre 4 şi 15 februarie de pe va­lea Innului. Innsbruck-ul este de multă vreme un oraş al sporturilor. Harnicii locuitori ai capitalei Tirolului i-au văzut la lucru, aici, pe meleagurile lor, pe cei mai vestiţi alpinişti şi schiori ai Europei, atunci cînd ei în­şişi nu se aventurau încă pe „stadioanele verticale“ ale Alpilor. Azi, 60% din popu­laţia oraşului practică schiul, proporţie cu care nu se­ poate lăuda nici un alt oraş de pe glob. Peste un milion de spec­tatori au asistat la ediţia din 1964 a J.O., în ciuda retrans­misiilor la televiziune şi ra­dio. Acest record constituie o altă mărturie a dragostei pentru sport şi munte a tirole­zilor. Cînd s-a anunţat în presă decizia oraşului american Den­ver de a renunţa la organiza­rea ediţiei a Xll-a din 1976, oraşul Innsbruck, în ciuda ră­gazului extrem de scurt, s-a declarat de acord, la 4 februa­rie 1973, să-şi asume această responsabilitate, salvînd de fapt continuitatea Olimpiadelor albe. Promiţind o reeditare a marii sărbători olimpice din 1964, prilej de cunoaştere şi strîngere a legăturilor de prie­tenie intre mesagerii popoare­lor, populaţia şi oficialităţile oraşului Innsbruck erau conş­tiente de uriaşa sarcină finan­ciară, organizatorică şi tehni­că ce le revenea, de dificultă­ţile pe care trebuiau să le în­vingă. Se impunea o soluţie... şi a fost găsită, sub formula „jocuri simple". Pentru a doua oară, în 12 ani, Innsbruck organizează „jocuri simple“, refuzînd, din raţiuni econo­mice, dar şi dintr-o nobilă şi superioară înţelegere a spiri­tului sportiv şi olimpic, să încurajeze tendinţele spre gigantism manifestate, din pă­cate, la multe alte ediţii. Ce înseamnă de fapt jocuri simple ? Nimic altceva de­cit o renunţare conştientă la demonstraţia de grandoare ex­terioară asumată de unii orga­nizatori, în favoarea unei atmosfere olimpice mai puţin solemne, dar mai sportive şi intime. Locurile de întrecere vor fi perfect pregătite şi în­treţinute, se va asigura o circulaţie fluentă şi rapidă, mijloace de comunicare exce­lente, condiţii de lucru şi de retransmisie pentru radio şi TV de la toate locurile de în­trecere, condiţii optime de ca­zare a sportivilor, oficialilor şi a presei. Graţie acestei concep­ţii organizatorice, conforme spiritului olimpic , Jocurile Olimpice de iarnă simple, dar bine organizate, şi avind spor­tul şi sportivul ca scop su­prem, Innsbruck vrea să do­vedească că sporturile de iar­nă nu vor înceta să figureze în programul olimpic, in ciu­da criticilor şi orientărilor lua­te la un moment dat de dife­rite discipline sportive de iarnă şi mai cu seamă de schiul alpin. Mai multă mo­destie şi raţiune vor permite şi sportivilor, indiferent de specialitate, să regăsească mai uşor calea spre idealurile olim­pice, ce păreau a fi uitate. Chiar şi publicitatea pentru J.O. de iarnă de la Innsbruck din 1976 este concepută in per­spectiva idealului olimpic, ră­­mînînd simplă, concisă, obiec­tivă. Aşa că dacă oraşul Inns­bruck merită elogii pentru sarcina uriaşă organizatorică preluată de la Denver, nu mai puţin important şi meri­toriu ni se pare efortul său de împrospătare a nobilelor idea­luri olimpice. JOCURILE DE BARAJ PENTRU TURNEI DE HOCHEI Ca de regulă, turneul de hochei se va desfăşura pe două grupe valorice. Meciurile de baraj pentru departa­jarea celor 12 echipe ce şi-au anun­ţat participarea vor avea loc în zilele de 2 şi 3 februarie, Iată programul : 2 FEBRUARIE: Polonia , România, Cehoslovacia — Bulgaria, R. F. Ger­mania — Elveţia; 3 FEBRUARIE: Fin­landa — Japonia, S.U.A. — Iugosla­via, U.R.S.5. — Austria. învingătoarele vor evolua în grupa A, iar învinsele în grupa B. Iată prima emisiune de patru timbre dintr-o serie filatelică foarte frumoasă, editată de poșta austriacă in cinstea J.O. de iarnă • Ca şi la J.O. de la Grenoble, la Inns­bruck vor arde pe toată durata Olimpiadei albe două flăcări olimpice: una la capătul pilonului uriaş construit în 1964 şi situat la extremitatea uriaşei „cupe“ a marii tram­buline de la Bergisel şi alta pe un nou pilon, ce va fi realizat de aceeaşi uzină meta­lurgică şi care va fi şi el amplasat tot In incinta trambulinei, unde — ca şi In 1964 — va avea loc festivitatea de deschidere. Interesant este că pe primul pilon vor fi încrustate numele învingătorilor din 1964. • Avind experienţa din 1964, cînd zăpada a lipsit aproape total, probele de schi nor­dic desfăşurîndu-se pe adevărate „poteci de zăpadă“. Comitetul de organizare s-a îngri­jit şi de deszăpezirea pirtiilor şi a căilor de acces, dar şi de... înzăpezirea lor. In acest sens, s-a creat o comisie specială, care cu sprijinul unei mari firme de transport, va asigura cantitatea ideală de zăpadă... • Comitetul de organizare se străduieşte să faciliteze accesul vizitatorilor cu automo­bilul. în acest scop, chiar de la frontierele Tirolului şi de la intrarea în Innsbruck, pe principalele artere de circulaţie au fost montate panouri în diferite culori și plăci de orientare cu Însemnele olimpice. Culo­rile de pe panouri corespund culorilor de pe biletele de intrare, conducînd, astfel, pe turişti direct la locul competiţiei ! • Printre modernizările făcute la Stadio­nul olimpic, unde vor avea loc meciurile de hochei grupa A, festivitatea de închidere şi concursurile de patinaj artistic au fost şi cele aduse sistemului de iluminare a acestei baze sportive. Au fost montate 104 noi şi pu­ternice proiectoare, care vor funcţiona în patru faze, cu patru puteri diferite, in func­ţie de necesităţile concurenţilor, dar şi ale transmisiilor de televiziune... . Mascota acestei ediţii a J.O., difuzată de mai mult timp în comerţ în forme şi mă­rimi variate, este, de fapt, un omuleţ de ză­padă, cu o tipică pălăriuţă tiroleză. Această păpuşică atrăgătoare, a stîrnit interesul tu­turor colecţionarilor din lume, indiferent de vîrstă. • Pentru prima dată în istoria J.O. de iar­nă, competiţiile de bob şi sanie se vor dis­puta pe aceeaşi pistă de gheaţă artificială, construită la Igls. In concursurile de încer­care, pe această pistă, în proba de sanie, s-a înregistrat viteza maximă de 130 km/oră ! • In vederea lărgirii posibilităţilor finan­ciare ale Comitetului de organizare, a fost iniţiată o loterie olimpică. Ea s-a bucurat de un frumos succes: numai într-o singură lună au fost vîndute 350 000 de bilete. In va­loare de 20 de milioane de shilingi. FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU GAZDA ÎNTRECERILOR Cele mai multe din instalaţi­ile construite pentru ediţia o­­limpică 1964 există încă şi acest lucru a fost unul din argu­mentele pe temeiul cărora ca­pitala Tirolului s-a găsit in măsură să-şi onoreze candida­tura de ultim moment. Se în­ţelege că cele mai multe din­tre instalaţiile existente aveau nevoie de modernizări şi a­­daptâri la nivelul exigenţelor zilelor noastre şi de corecturi în conformitate cu ultimele reglementări în diferite disci­pline sportive. A fost, totuşi, nevoie ca anumite obiective să fie construite Este cazul Satului olimpic, al Centrului de presă şi al noii pîrtii ar­tificiale de gheaţă, comună pen­tru bob şi sanie. La ora cînd apar aceste rînduri, ele sînt gata şi aşteaptă să-şi primească oaspeţii. Iată citeva dintre ele, prezentate succint­­ • MAREA TRAMBULINA DE LA BERGISEL va fi gazda ceremoniei inaugurale a J. O. şi a săriturilor la tram­bulina de 90 m programate in ultima zi Deşi existentă şi în 1964, acestei monumentale in­stalaţii i s-au refăcut integral, potrivit cerinţelor regulamen­tului pîrtia de elan şi masa trambulinei. „Farfuria de spec­tatori“, concepută in­­ 1964 pen­tru 60 000 de persoane, s-a mărit prin prelungirea unor tri­bune şi reorientarea altora, ast­fel incit capacitatea a sporit cu 15 000 de locuri. „ STADIONUL OLIMPIC va adăposti întrecerile de pa­tinaj artistic şi de hochei pe granţ^“ (grupa A), cele de pati­naj’­­ viteză urmînd să se con­sume pe pista din vecinătate. Ca şi in 1964, pe această func­ţională bază sportivă se va des­făşura ceremonia de închidere a J. O. Instalaţia a suferit con­siderabile renovări, ţinînd sea­ma de destinaţia sa multiplă. Astfel, pista pentru patinaj vi­teză a fost redimensionată pe trei benzi. In mijlocul inelului a fost amplasat patinoarul arti­ficial pentru antrenamentele celor de la patinaj artistic şi de la hochei. Exterioarele şi interioarele Stadionului olimpic au fost integral redecorate şi puse in valoare prin ingenioase combinaţii de lumini şi culori. • SATUL OLIMPIC este amplasat la sud de vechiul sat olimpic din 1964. El se com­pune din 35 de noi clădiri-bloc, totalizînd 642 de apartamente, adică 1 714 camere. Satul o­­limpic mai cuprinde o clădire care va deveni şcoală după terminarea Jocurilor. Această clădire dispune şi de trei mari săli de gimnastică ce vor servi sportivilor ca restaurant-can­­tină. Saune, infirmerie, săli de masaj şi recuperare şi săli de recepţie pentru presă vor com­pleta echipamentul edilitar al Satului olimpic. • CENTRUL DE PRESA este construit pe un vast teri­toriu de 17 000 mp. întregul ansamblu va deveni, după J. O., noua Academie de pedagogie a oraşului, iar un alt corp de clădire va constitui sediul în­treprinderii de transporturi publice în încăperile acestor două mari imobile vor fi re­zervate săli pentru presă şi a­genţii, pentru instalaţiile teh­nice ale radiodifuziunii şi tele­viziunii, instalaţii electronice pentru retransmisia simultană a tuturor rezultatelor sportive, spaţii pentru conferinţe de presă, laboratoare foto, un mare restaurant cu o capaci­tate de 700 de persoane şi multe alte anexe. Se estimea­ză că cei aproximativ 1 750 de reprezentanţi ai presei scrise şi vorbite vor găsi La Innsbruck condiţii excelente de lucru, care să facă posibilă transmi­sia ultrarapidă a rezultatelor şi comentariilor în orice parte a globului. Unul din marile viraje ale piriiei artificiale de bob şi săniuţe de la Innsbruck. Este prima oară in istoria J.O. de iarnă cind intre­­cerile de bob şi săniuţe au loc pe aceeaşi pistă DATE TEHNICE DESPRE LOCURILE DE CONCURS BIATLON, proba individuală pe 20 km. Circuitele I şi III, cite 4,6 km fiecare — culoare albastră; circuitele II şi IV, cite 4,5 km fiecare — culoare roşie; circuitul V, 1,8 km — cu­loare neagră; diferenţă de nivel 558 m; punctul cel mai înalt 1260 m; al­titudinea poligonului de tir 1 800 m; 4 trageri, două in poziţie culcat, două în poziţia picioare; învingător în com­petiţia de încercare, organizată în ianuarie 1975. Klaus Siebert (R.D.G.) cu 1h 17:11,07. BIATLON, ştafetă 4X7,5 km. Trei circuite a 2,5 km fiecare; diferenţă de nivel 336 m; punctul cel mai înalt 1 260 m; distanţa de tragere 150 m; numărul de standuri 26; lărgimea po­ligonului 72,80 m. Echipa cîştigătoare la competiţiile de încercare 1975: Fin­landa cu 1h 56:48,45. BOB. Lungimea pistei 1 220 m; di­ferenţă de nivel 97 m; declivitate me­die 8,5%; declivitate maximă 14%, de­­clivitate minimă pe pirtie 3,8%; număr de curbe 14, din care 7 cu taluz de apărare. Recordul pistei la echipa­jele bob 4 persoane: Austria (1975) — pilot Gruber 55,54; la bob 2 per­soane: Austria (1975) — pilot Sper­ling 57,08. SCHI ALPIN. Coborîre masculin. Pîrtia Patscherkofel; plecarea la 1950 m altitudine; sosirea la 1 080 m; di­ferență de nivel 870 m; lungimea pirtiei 3145 m. Recordul: Franz Klam­mer (Austria) 1:55,78. Slalom uriaş masculin. Prima manşă: pîrtia Hoadl; plecarea la 2 025 m; sosirea la 1540 m în valea Axamer-Lizum; lungimea pirtiei 1 250 m; diferenţă de nivel 485 m. A doua manşă* pîrtia Brigitz­­köpfl ; plecarea la 1 035 m ; sosirea la 1 610 m; diferenţă de nivel 425 m; lungimea 1 200 m. Slalom special. Pîrtia de la Axamer-Lizum; plecarea la 1 830 m; sosirea la 1 610 m; di­ferenţă de nivel 220 m; lungimea pir­itei 470 m; înclinaţie maximă 41®. HOCHEI. Grupa A la Stadionul o­­limpic, iar grupa B la Messehalle, un patinoar artificial amenajat în incinta unei uriaşe hale de expoziţie, unde echipa română a mai evoluat şi in 1964. Pagină realizată de Mihai BARĂ și A. CALIN

Next