Steagul Roşu, aprilie 1967 (Anul 22, nr. 4402-4427)
1967-04-08 / nr. 4408
îmbunătățirea calității produselor cere aplicarea mult mai operativă a măsurilor preconizate Una din fabricile Combinatului de industrializare a lemnului din Comănești produce mobilă curbată (scaune, de diferite tipuri, cuiere ș.a.). în sectoarele fabricii s-au adus utilaje și instalații moderne care asigură realizarea producției în condițiile creșterii productivității muncii și permit obținerea unor produse de calitate la nivelul exigențelor mereu sporite. Zestrea tehnică a fabricii este încredințată muncitorilor, inginerilor, tehnicienilor și maiștrilor, care la un loc, în medie, se încadrează în vîrsta tinereții dar despre care se poate spune că au acumulat o bună experiență atit în ceea ce privește însușirea tehnologiei de fabricație a mobilei curbate cît și în folosirea cu tot mai multă siguranță, a tehnicii moderne din ramura industria mobilei. Rezultatele obținute confirmă acest lucru. Dintre acestea noi ne oprim asupra unuia — combinatul a cîștigat diploma de evidențiat pe ramură în întrecerea socialistă desfășurată în anul 1966. Se înțelege că la aceasta și-a adus o importantă contribuție și colectivul fabricii de mobilă. Distincția, pe lîngă o răsplătire moral-materială a eforturilor depuse pentru înfăptuirea exemplară a sarcinilor de producție, constituie, în același timp, și un prilej de mobilizare a forțelor pentru dezvoltarea succeselor pe linia creșterii producției și productivității muncii, îmbunătățirii calității produselor ș.a., cu alte cuvinte, pentru gospodărirea cu multă chibzuință a fondurilor materiale și bănești. De altfel, în acest sens, este deja consemnat un angajament luat atunci cînd a avut loc festivitatea de înmînare a diplomei. Să vedem în ce măsură acest angajament prinde viață, în ajutorul analizei întreprinse ne vine și bogăția de fapte acumulate în decursul unui trimestru. Ne referim tot la fabrica de mobilă. Ce se desprinde din analiza faptelor ? în primul rînd, eforturile depuse în secții și ateliere au asigurat îndeplinirea cantitativă a planului de producție atît la intern cît și la export, în același timp și sub raport calitativ s-au obținut unele rezultate bune care confirmă un anumit nivel de preocupare al întregului colectiv în această direcție. Din cele constatate se poate spune că îmbunătățirii calității mobilei executate în această perioadă i s-a acordat mai multă atenție, urmărindu-se înlăturarea unor lipsuri care au fost sesizate de beneficiari, pe de o parte, și de organele superioare de partid și de stat, pe de altă parte, în acest scop au fost organizate dezbateri privind montarea pieselor, nivelul de finisare al produselor ș.a. Măsurile luate, în ansamblu, și-au dovedit eficacitatea, însă nu în măsură suficientă, la nivelul posibilităților. Practica confirmă că în fabrica de mobilă s-a acționat uneori, lent asupra anumitor cauze care sunt deja bine cunoscute ca dăunătoare calității produselor. Bunăoară, la o serie de repere aspectul exterior este deformat din cauza nesortării și stivuirii cherestelei, imediat după descărcarea din vagoane, ceea ce duce la degradarea materialului. Practic materialul degradat ar trebui înlocuit. Insă acest lucru nu se poate fiindcă intervine Combinatul de industrializare a lemnului Comănești consumul de materii prime. Se desprinde, deci, că este imperios necesară trecerea la aplicarea măsurii de sortare a cherestelei. Un alt exemplu: La picioarele anterioare ale scaunelor rezultă din strunjire multe smulgeri de fibră. Această deficiență, pe lîngă faptul că îngreunează operațiile de șlefuire și finisare, dă în final un aspect necorespunzător produsului finit. Pentru înlăturarea neajunsului s-a făcut propunerea revizuirii utilajului care execută operația de strunjire. Cu cît această măsură se va aplica mai repede cu atît colectivul fabricii va avea mai mult de cîștigat pe linia îmbunătățirii calității reperului respectiv și prin aceasta a produselor realizate. Se fabrică lunar in această unitate mii de scaune. Uneori nu încap pe suprafețele destinate depozitării, din care cauză, în cele din urmă, tot calitatea suferă. Prevenirea unor astfel de aglomerări are o singură cale eficientă — îndeplinirea ritmică a planului. Deci, acțiuni concrete în acest sens Multe din miile de scaune moartă și alte amprente a grabei, a neatenției din partea celor care se produc și din partea celor chemați să execute controlul de calitate. Este vorba despre fixarea fundului scaunelor. Marea majoritate a falțurilor în care se fixează fundurile de scaun sînt corect executate și urmarea nu este alta decit aceea că respectivele scaune au un aspect îngrijit nu numai atunci cînd sînt privite în poziția lor normală, de ședere, ci și atunci cînd sînt întoarse. Dar, din păcate, la destul de multe scaune, se execută falțurile mult mai mari, peste dimensiunile admise. De data aceasta pentru fixarea fundului se face o mare risipă de clei care se întinde pe suprafețe destul de mari și care dau un aspect nu numai urît produsului respectiv dar și de proastă gospodărire a unor materiale. De ce această cale costisitoare și nu una mai eficientă, de pildă, exigentă pentru executarea corectă a tuturor falțurilor . Cauza principală a acestui aspect este nepunerea la punct a modulul in care se face ascuțirea frezei pentru executat falțul. De fapt, în general, ascuțitoria acestei fabrici nu este organizată la nivelul cerințelor ritmului cu care se cere să se lucreze — mult, repede și bine — în fabrica de mobilă. Așa se explică de ce unele freze execută falțuri mai mari, iar altele mai mici. De ce se face o ascuțire după ochi și nu după cerințele obligatorii pentru calitate ? Din cele relatate se impune ca o măsură imediată — îmbunătățirea activității în atelierul de ascuțitorie. Încă o întrebare. De ce proba calității ascuțirii frezei se face direct pe piesa bună și nu pe alte bucăți de materiale (deșeu) în atelierul de ascuțitorie ? încercată calea controlului calității ascuțirii frezei în atelierul de ascuțitorie ar da numai rezultate care să poarte mereu amprenta unei griji mult mai mari pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor de producție Ne-am referit la cîteva dintre cele mai acute cauze ale unor neajunsuri în îmbunătățirea calității produselor fabricii de mobilă din cadrul combinatului de la Comănești. Înlăturarea acestora se impune cu acuitate. Orice tărăgănare nu ajută la îndeplinirea angajamentului luat pentru anul 1967. Prima lună a trimestrului în care am intrat este perioada care impune să se treacă la aplicarea măsurilor politice și organizatorice, acestea deși preconizate din vreme au fost totuși neglijate. GH. DANILA f O DELEGAȚIE A PARTIDULUI COMUNIST FRANCEZ NE VIZITEAZĂ ȚARA La invitația Comitetului Central al Partidului Comunist Român, vineri la amiază a sosit în Capitală o delegație a Partidului Comunist Francez, alcătuită din tovarășii Etienne Fajon, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C. Francez, director al ziarului „L'Humanite" și Jacques Denis, membru al C.C. al P.C. Francez. Pe aeroportul Băneasa membrii delegației au fost întîmpinați de tovarășii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Manea Mănescu, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R., Constantin Vasiliu, adjunct de șef de secție la C.C. al P.C.R., de activiști de partid. (Agerpres) TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU A PRIMIT DELEGAȚIA PARTIDULUI COMUNIST FRANCEZ Vineri după-amiază. Nicolae Ceaușescu, secretar tovarășul general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a avut o întrevedere cu tovarășii Etienne Fajon, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C. Francez, director al ziarului „L'Humanite“, și Jacques Denis, membru al C.C. al P.C. Francez. La întrevedere au participat tovarășii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Leonte Răutu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Manea Mănescu, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., și Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. Cu acest prilej a avut loc, într-o atmosferă caldă, tovărășească, un schimb de păreri privind probleme de interes comun pentru cele două partide, probleme actuale ale mișcării comuniste și muncitorești și ale situației internaționale. Manifestare consacrată aniversării eliberării Ungariei de sub jugul fascist La Casa de cultură din orașul Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut loc vineri după-amiază o adunare festivă consacrată celei de-a 22-a aniversări a eliberării Ungariei de sub jugul fascist, la care au participat numeroși oameni ai muncii din unitățile industriale ale orașului, reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat și ai organizațiilor obștești, precum și membri ai ambasadei R. P. Ungare la București. Au luat cuvîntul Ion Coteț, președintele comitetului sindicatului de la Combinatul chimic din Borzești și Sándor Argyelan, consilier al ambasadei R. P. Ungare, care au relevat însemnătatea marelui eveniment petrecut acum 22 de ani în viața poporului ungar, succesele obținute de acesta pe drumul construirii socialismului și prietenia dintre popoarele român și maghiar. In încheiere, formații de artiști amatori ale sindicatelor din oraș au prezentat un program artistic. In raionul Bacău , TRACTOARELE, MAȘINILE jAGRICOLE ȘI ATELAJELE NU SÎNT FOLOSITE DIN PLIN LA ARAT ȘI SEMANAT. DE CE ? în aceste zile cîmpul este locul unde se dă o bătălie hotărîtoare pentru soarta recoltei pe care o vom aduna la toamnă. Fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut are greutatea boabelor și niciodată zicala „timpul de aur" n-a avut o ilustrare mai vie ca aceea pe care o oferă necesitatea atît de imperioasă acum, de a pune, în cel mai scurt timp, în cele mai bune condiții agrotehnice, sămînța sub brazdă. După ce am străbătut, în cursul zilei de 6 aprilie a.c., un traseu de peste 200 km prin satele raionului Bacău, redăm în cele ce urmează, cîteva din cele mai semnificative aspecte ale modului cum se desfășoară campania agricolă de primăvară în cooperativele agricole, răspunzînd, în principal, la întrebările : CUM E FOLOSIT TIMPUL BUN DE LUCRU ? CUM SUNT FOLOSITE MAȘINILE ȘI ATELAJELE ? CARE E CAUZA ÎNTÎRZIERILOR ȘI CUM POT FI RECUPERATE? Arăturile se fac... din birou (?!?) Am ales, ca prim loc de popas, comuna Cleja. Străbătînd ulițele satului ne-au atras de la început atenția (era în jurul orei 7 dimineața) zecile de cooperatori ce se îndreptau, cu cazmale și găleți, spre dealul Zîmbria, unde se planta vița de vie. Toți cei pe care i-am întîlnit și cu care am vorbit erau absorbiți în mod deosebit de această acțiune. Pe inginerul cooperativei, tovarășul Gh. Popescu, l-am întîlnit, de asemenea, pe drum, îndreptîndu-se spre locul plantării viței. L-am reținut cîteva minute pentru a-i adresa unele întrebări cu privire la mersul lucrărilor de arat și însămînțat. Notăm în carnet cele dintîi date : plan de însămînțări, epoca I-a — 60 ha sfeclă de zahăr, 15 hectare mazăre, 17 hectare borceag, 15 hectare ovăz, 80 hectare floarea-soarelui. Realizat pînă la 6 aprilie, 45 hectare sfeclă de zahăr, întreaga suprafață planificată de borceag, mazăre și ovăz. Au mai rămas 10 hectare de floarea-soarelui și 15 hectare de sfeclă. Din răspunsuri se degajă multă liniște și sigurață. Ieri, a fost o ploaie, nu s-a lucrat toată ziua. Așadar timpul nu e așa cum ți-l planifici. Trebuie să ai întotdeauna rezerve. Nu-i nimic, pare să spună interlocutorul nostru, toate lucrările se vor desfășura normal. Am cercetat mai atent mersul lucrărilor și au ieșit curînd la iveală unele contradicții între spusele inginerului și situația de pe teren. De pildă, în legătură cu arăturile — lucrare foarte importantă, care nu suferă nici un fel de amînare . — Avem un plan de 536 hectare, ne spune dînsul, din care 260 hectare cu atelajele. Pînă pe 10 aprilie însă, le terminăm. — Cît ați arat cu atelajele ? — 180 hectare. Deci, mai rămîn 80 hectare. De fapt, pînă la data de 4 aprilie se araseră doar 89 hectare. In ziua de 5 aprilie plouase, așa că nu s-a putut lucra. In ziua de 6 aprilie avea loc discuția. Iată, așadar, cum se pot „ara“ din birou, aproape 80 hectare. De ce nu se analizează cu mai multă răspundere modul cum sînt folosite în această cooperativă agricolă cele 60 de atelaje ? Momentul însămînțârii se stabilește la raion ? Evident, nu. Nimeni nu știe mai bine cînd trebuie semănată, bunăoară sfecla de zahăr, decît cei ce o seamănă. Totuși, unul din primii noștri interlocutori tov. Nicolae Diaconu, instructor de partid la Horgești, la întrebarea : Ce suprafață s-a semănat cu sfeclă de zahăr pînă azi ? (6 aprilie) ne răspunde : — După indicațiile primite de la raion semănatul acestei culturi l-am început ieri. De ce abia în ziua de 5 aprilie (zi în care, din cauza ploii de fapt, nici nu s-a lucrat) cînd suprafața planificată e destul de mare — depășește 100 hectare ? N. CONSTANTIN I. CARACINSCHI (Continuare în pag. a H-a) La C.A.P. din Parava Brigadierul Gheorghe Cernat La sediu acte are de rezolvat, iar pe cîmp de semănat, nici gînd. O inițiativă a Comitetului orășenesc Bacău al P.C.R. Consfătuire cu medicii Zilele trecute a avut loc o consfătuire a medicilor din orașul Bacău, inițiată de Biroul Comitetului orășenesc Bacău al P.C.R. în scopul dezbaterii largi a unor aspecte ale activității sanitare. Orientate în principal — deși nu exclusiv — (prin referatul comun întocmit de Comitetul de partid al unităților sanitare și Secția sănătate a Comitetului executiv al Sfatului popular orășenesc) spre analizarea carențelor manifestate în asistența sanitară, discuțiile, la care a participat un număr apreciabil de medici, au surprins unele fenomene negative manifestate în circumscripții, policlinici și spitale, cît și cauzele care le determină. Este vorba în primul rînd de defecțiunile cauzate de actele de indisciplină — izolate — din partea unor medici care întîrzie, absentează etc.; de slaba colaborare între medicii de diferite specialități (subsumată insuficentei organizări științifice a muncii, de apariția unor relații neprincipiale între medici, localizate în special în unele secții ale spitalului. In cuvîntul lor, vorbitorii au rezervat un loc însemnat problemelor de etică profesională, manifestîndu-și dezacordul cu privire la atitudinea rece, distantă a unor medici față de bolnavi, pledînd pentru statornicirea unui climat de deplină încredere și siguranță între medic și pacienți. S-a insistat, de asemenea, asupra stabilirii unor relații de perfectă colaborare între medici în general, între circumscripții, policlinici, spital; s-au ridicat și unele probleme „interne“ — administrative, cărora organele sanitare vor trebui să le acorde atenția cuvenită, ■ ■ î Anul XXII Nr. 4408 (5887) ■ ■ ------------------------------------------------------------------- 1 I > ■ Sîmbătă 8 aprilie 1967 J, > I 4 pagini 25 bani ■ ■ • ______ __________ _ Mi Mi Mi Mi Mi Mi IM ^B ^B ^B ^b ^b »j Cu toate forțele la plantatul viei! Una din măsurile luate pe plan regional în ce privește valorificarea superioară a pămîntului este plantarea cu vie în actualul sezon a unei însemnate suprafețe de teren: 1.350 de hectare. Toate aceste terenuri, supuse pînă acum erodării, vor aduce mari venituri odată amenajate și plantate. Pînă în prezent, din cele 1.350 hectare au fost desfundate 1.254 hectare (92,8 la sută), iar 941 hectare au fost amenajate pentru a se putea trece la plantat. Cooperativele agricole din raionul Adjud și-au propus să desfunde și să planteze cea mai mare suprafață : 765 hectare. Aici mai erau de desfundat, la 6 aprilie, 5 hectare, iar de finisat terasele — pe 165 hectare, în raionul Bacău, însă și desfundatul și finisatul teraselor sînt rămase în urmă. Astfel, din cele 520 hectare cît au de desfundat și plantat cooperativele agricole de producție, realizările (pînă la aceeași dată — 6 aprilie) sînt: 428 hectare desfundate și numai 305 finisate. De asemenea, în timp ce cooperatorii din raionul Adjud au plantat 36 hectare, cei din raionul Bacău au plantat doar 4. Pînă și raionul Roman, care și-a propus să planteze 50 de hectare (cu 10 hectare peste plan), a plantat mai mult: 10 hectare ! Deși tot în această perioadă se execută aratul, însămînțatul și alte lucrări agricole, este știut că rămîn încă suficiente forțe care pot și trebuie îndreptate spre executarea desfundatului, amenajarea teraselor, pichetatul și plantatul viței de vie. Aceasta cu atît mai mult, cu cît, pe lîngă volumul mare de muncă pe care-l cere operația de plantare, mai trebuie avut în vedere că e și timpul cel mai propice, solul avînd încă suficient din apa necesară prinderii butașilor. Fiind vorba de o lucrare de investiții, de o lucrare de care depind veniturile cîtorva zeci de ani, consiliile de conducere, consiliile agricole și uniunile cooperatiste trebuie să manifeste toată răspunderea pentru grăbirea lucrărilor și calitatea acestora. Acestui îndemn trebuie să-i răspundă cu toată solicitudinea fiecare cooperator din unitățile care și-au prevăzut a planta vie. ORAȘUL ROMAN Cauze care favorizează existența unor „eclipse" în rețeaua alimentației publice Așezat la răscruce de drumuri către Suceava și Iași, ca și spre alte ținuturi ale Moldovei, orașul Roman este renumit prin tradiționala ospitalitate. Și mai e un lucru recunoscut , în materie de artă culinară, comercianții romașcani și-au cîștigat un anume prestigiu: în localurile de alimentație publică din Roman, călătorul găsea renumitele mîncăruri moldovenești ca tochitură, sărmăluțe cu mămăliguță, mici, ciorbă de burtă și altele. Nu se poate ignora faptul că și în zilele noastre, specialiștii artei culinare din orașul Roman se străduiesc și reușesc pe alocuri să ofere consumatorilor un sortiment variat și gustos de mîncăruri. Există însă și minusuri care frînează pe undeva fantezia și spiritul de inițiativă al celor care lucrează în rețeaua alimentației publice. Aceasta se datorește unei șablonizări evidente a alimentației publice, unor scheme și canoane birocratice. Ce rațiune a stat la desființarea unor localuri ? Spuneam că orașul Roman găzduia la orice oră din zi și noapte pe cei care drumețeau în sus și în jos. Aveau romașcanii multe localuri care își creaseră o faimă tocmai printr-o notă proprie, a produselor culinare ce se găseau aici. Dar care este azi situația ? Unii dintre cei care se ocupă cu alimentația publică se plîng că acum, în unele localuri, mai ales la restaurantul „Moldova“, nu există clientelă, că localul nu-și justifică pe deplin investițiile. Romașcanii își amintesc de localul de lîngă gară în care consumatorul găsea în orice moment tot ce dorea, de la mititei fripți pe grătar, pînă la ciorbe și alte mîncăruri gustoase. Și în alte cartiere din Roman se aflau asemenea localuri unde priceperea și pasiunea unor lucrători se îngemănau perfect, creînd un cadru ambiant. Mai tîrziu au fost înființate niște bodegi, care, de asemenea, cunoșteau o afluență mare de consumatori. Dar unele din ele au dispărut de cîțiva ani. A fost desființat bufetul „Miorița" la care desfacerile anuale erau în jur de 1 500.000- 1.700.000 lei. Apoi au „pierit" peste noapte bufetele „Viișoara“- „Zori de zi" și „Ciocîrlia". — Ce rațiune a stat la baza desființării acestor localuri ? — o întrebăm pe tovarășa Elena Florea, director al C.C.L. Mixt Roman. — Erau prea multe bodegi concentrate în centrul orașului. — De ce nu v-ați gîndit atunci la o reamplasare a lor în tot orașul ? La ultima întrebare n-am primit răspuns. Dar se vede treaba că nu erau prea multe în centru pentru că la bufetul „Stejarul“, din centrul orașului unde am intrat, nu mai era nici un loc la mese. — Nu-i chip să bei aici o bere — ne-a spus un cetățean, ieșind din bufet. La bar era un șir lung de cetățeni și barmanul nu mai prididea cu servitul. — Azi nu-i chiar aglomerat, dar să vedeți marțea, cînd e zi de tîrg — ne spune Gheorghe Sachelarie, responsabilul bufetului. Cegerul ar fi mult mai mare dacă ar fi lărgită încăperea. Poposim și la bufetul „Victoria”. Localul e frumos, are condiții optime. Și aici volumul vînzărilor întrece sarcinile de pian. Așadar, nu înțelegem nici acum de ce s-a renunțat așa de ușor la vechile localuri de alimentație publică. Existența fiecărei unități sa fie justificată din punct de vedere economic Evident, ideea care trebuie să guverneze existența fiecărei unități trebuie să fie rentabilitatea, stau lucrurile din acest punct Cum de vedere la Roman ? Se află aici, la Roman, de altfel singurul, restaurantul „Moldova“. Local mare, cu un personal destul de numeros — peste 40 lucrători, — el și-a cîștigat o oarecare faimă prin meniurile destul de consistente și diverse pe care le găsești aici. Și totuși localul nu e așa populat, iar beneficiul e, cum se spune, pe muche de cuțit. Sunt însă bufete care, cu un spațiu mic și un personal alcătuit în medie din 6-8 persoane reușesc să aibă o clientelă numeroasă și, deci, un dever mare. Care să fie explicația acestei anomalii ? La „Moldova" nu s-a creat încă un cadru îmbietor pentru cei care pășesc pragul. Aici se face într-un mod prea superficial simțite farmecul bucătăriei moldovenești, deși se prepară bucate gustoase. Și uneori, după cum și-au exprimat opinia unii romașcani, aici ospătarii se mișcă prea încet iar sala are un aspect rigid, monumental, încă ceva: fiind singurul restaurant „de lux“ din oraș, cei din cartierele mărginașe, renunță să bată atîta cale pentru a veni aici. Altfel stau lucrurile cu bufetele — localuri mici dar cu accesibili VASILE BĂLAN de la Inspecția comercială de stat TUDOR STANCIU (Continuare în pag. a II-a) In interiorul ziarului: Jurnalul literar