Steagul Roşu, octombrie 1971 (Anul 26, nr. 5798-5824)
1971-10-28 / nr. 5821
4 * 1 ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BACǍU AL P.CR ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN I ANUL XXVI — NR. 5.821 (7.600) JOI 28 OCTOMBRIE 1971 4 pagini 30 bani I_________________________________________________________________________________________________• CuM ESTE DĂRĂ IN VILE UI, LIPSĂ DE RĂSPUNDERE INVOCĂ In Apărăre... să Ancheta economică In anul 1969, întreprinderea de industrie locală din Tg. Ocna a avut în plan realizarea investiției, denumita, în titulatură oficială : „Atelier de prefabricate, varianta Urechești—Bacău". In scopul asigurării materiei prime, s-a considerat că este necesar să se realizeze balastieră și o stație de sortare cu o o capacitate de 100.000 mc pe an, amplasată pe malul sting al riului Trotuș, respectiv între atelier și albia rîului. Termenul de punere în funcțiune a fost stabilit pentru trimestrul 111 1970, lucrările de execuție fiind încredințate Trustului de construcții industriale din Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, în baza contractului nr. 198 din 30 august 1969. Execuția a început la 15 octombrie 1969 și s-a terminat, dacă e să credem procesul-verbal de recepție „preliminară", la 30 septembrie 1970. In cadrul acestei investiții s-a prevăzut (și realizat) ca transportul balastului, excavat cu draglina, să se facă cu benzi transportoare, care au costat peste 2.000.000 lei. Deși termenul de recepție a lucrării era cel amintit mai sus, și deși la data stabilită se încheiase un proces-verbal de recepție, primele cantități de balast au fost transportate de la carieră la stația de sortare, adică pe distanța de 900 m liniari, abia în luna mai 1971. Prea multe zile n-au lucrat benzile pentru că, încă înainte de sfîrșitul lunii mai, o viitură puternică pe riul Trotuș, a făcut ca întreaga instalație să fie grav deteriorată, soldîndu-se cu pierderi de sute de mii de lei In prezent, balastul este transportat cu mijloace auto, cei 2.000.000 lei, cu a costat instalația de transport cu benzi, fiind, cum s-ar spune, aruncați pe gîrlă. Pot fi justificate aceste pagube aduse economiei județului exclusiv prin invocarea unor calamități naturale ce au avut loc în această zonă ? Dacă nu — cine se face vinovat de producerea acestor pagube? Acestea sunt numai două din întrebările al căror răspuns vom încerca să-l dăm în cuprinsul anchetei de față. Pagubele erau „cunoscute“ încă din stadiul proiectării... Pare de necrezut și totuși aceasta este situația. Să vedem însă cum au evoluat lucrurile, în documentația de execuție (realizată de institutul județean de proiectări Bacău) se menționează că datorită deselor ripări (mutări), benzile transportoare nu pot fi montate pe diguri (așa cum ar fi fost indicat in condițiile amplasării lor în albia inundabilă a rîului) ci numai la cota terenului. Deci benzile trebuiau rapid demontate în cazul viiturilor mari, destul de frecvente pe rîul Trotuș. Firește, soluția adoptată în proiectul de execuție privind instalarea benzilor direct pe sol, trebuia confruntată cu opiniile unor factori avizați. Beneficiarul a fost astfel avertizat de către Oficiul geologic Bacău, în momentul cînd se efectua montarea benzilor că transportul cu benzi amplasate direct pe pămînt dă rezultate numai în cazul exploatărilor în terase. Deci în cazul de față, unde exploatarea se face din albia inundabilă a rîului, SE RECOMANDA CA BENZILE SA FIE SUSPENDATE. Să nu credeți că această idee s-a ivit din senin. încă din ianuarie 1970 s-au înregistrat , pe Trotuș, viituri care periclitau instalația de transport pe benzi. Realitatea batea la ușă, impunea să se țină cont de ea. Ce măsuri s-au luat ? Proiectantul, în plus față de ceea ce făcuse pînă atunci, a efectuat niște calcule din care reieșea că „cele două benzi, în lungime de 200 m 1, care se află în zona inundabilă, în perioadele ploioase se pot retrage pe terasa neinundabilă, aflată la 200 m distanță, operațiune care, conform calculelor făcute, durează 6 ore și costă 4.000 lei. S-a mai recomandat execuția unui dig de protecție, care însă costa de două ori mai mult decât întreaga investiție. în cele din urmă s-a renunțat și la dig, cum se renunțase și la pilonii de suspendare. Ar mai fi de discutat aici un „amănunt", înainte de adoptarea soluției transportului balastului la stația de sortare prin “benzi," Institutul județean de proiectări Bacău lămurise că ar fi mai sigură soluția folosirii mijloacelor auto. Analizind ambele soluții, organul de avizare a lucrării, respectiv C.T.S. a Consiliului popular județean, se declară (prin avizul nr. 46/1969) pentru soluția de transport a balastului cu benzi transportoare de câmp, opțiune pe care o argumentează cu productivitatea sporită și economia forței de muncă , ceea ce era perfect adevărat, dar, credem noi, nici coeficientul de siguranță a instalației nu trebuia neglijat, in condițiile cînd foruri avizate atrăseseră, în mod convingător, atenția asupra pericolului de inundare. O dată obținut avizul, lucrarea a fost atacată de constructorii Șantierului 1 al T.C.I. Gheorghe Gheorghiu-Dej. Desigur, marea majoritate a constructorilor a muncit cu dorința sinceră de a cîștiga o zi, o săptămînă, o lună pentru a-i crea beneficiarului posibilitatea unor rezultate economice favorabile. Din păcate, astfel a gîndit conducerea Șantierului 1 Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a ținut să grăbească prin orice mijloace — nu ritmul efectiv de execuție, ci încheierea formelor de recepție provizorie a lucrărilor respective. In instrucțiunile pentru aplicarea H.C.M. nr. 1003/1964 privind recepția lucrărilor de construcții-montaj, se precizează că scopul recepției este de a asigura primirea de către beneficiar a lucrărilor de construcții-montaj complet terminate, de bună calitate. In ce condiții a fost efectuată recepția ? Dintr-un schimb de adrese între beneficiar și I.J.P. Bacău rezultă că, de fapt, constructorul nu încheiase lucrarea nici in februarie 1971 (reamintim că procesul-verbal de recepție „preliminară" este datat 30 septembrie 1970). „Se vor supune recepției numai lucrările de construcții-montaj complet terminate..." se subliniază în aceleași instrucțiuni, citate mai sus. Că aceste instrucțiuni, n-au fost respectate, o dovedește, între alții, și inginerul I. Olteanu, însărcinat de conducerea I.I.L. Tg. Ocna să coordoneze procesul de producție la stația de sortare Urechești, care declară în La venirea miea la stația de sortare, benzile transportoare erau montate, (dar) la începutul lunii mai (1971) cînd, de fapt, am venit la stație, s-au făcut 1—2 zile probe tehnologice. Cu alte cuvinte, benzile nu fuseseră date în folosință nici după 7 luni de la semnarea procesuluiverbal de recepție „preliminară". Cum a putut să semneze beneficia C. NANCU (Continuare în pag. a II-a) • Iași lezarea cartofilor la I.V.S.F. Gheorghe Gheorghiu-Dej se desfășoară în ritm susținut. Aportul elevilor la această acțiune se dovedește a fi destul de consistent. Foto . C. BURSUC Illlllllllllllllllllllllll PAGINA miiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiio CETĂȚENESC! UN PROIECT DE HOTĂRIRE CE VA FI SUPUS SESIUNII CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN. • Dezvoltarea activităților economice și de prestări de servicii. APROVIZIONAREA GU COMBUSTIBIL LA BAGAU. Industria municipiului Bacău a îndeplinit planul pe 10 luni cu 5 zile mai devreme Prin eforturi susținute, colectivele de muncitori, ingineri și tehnicieni din unitățile industriale ale municipiului Bacău au îndeplinit, cu 5 zile înainte de termen, planul pe 10 luni la principalii indicatori : producția globală și producția marfă. Se prelimină în continuare peste prevederile planului, ca pînă la sfîrșitul lunii octombrie, să se realizeze suplimentar 40 milioane lei și respectiv 45 milioane lei, ceea ce reprezintă mai bine de 83 la sută din angajamentul anual. UF" O Iiiiiiiiliiimmimm PAGINA iiiiimiiiiiimimiiii Un act de însemnătate istorică — Restabilirea drepturilor R.P. Chineze la O.N.U. CINCINALUL 1971-1975 Cincinalul 1971—1975 a devenit lege. Adoptarea sa în sesiunea Marii Adunări Naționale însuflețește și mai mult pe toți oamenii muncii din patria noastră în activitatea lor de transpunere în viață a program de dezvoltare a mărețului României socialiste în următorii ani. Toți ca unul, muncitorii, inginerii, tehnicienii — oamenii muncii din sfera producției materiale sunt hotărîți să îndeplinească exemplar sarcinile trasate de partid, prevederile planului cincinal. Actualul cincinal prevede o creștere deosebită în ramurile de bază ale industriei — construcțiile de mașini, industria metalurgică, industria chimică. Cea mai mare atenție este acordată sectoarelor de care depinde progresul tehnic: tehnica, electronica, mecanica electrofină, chimia de sinteză fină, metalurgia oțelurilor aliate. Nu există sector al economiei în care industria producătoare de energie electrică să nu fie astăzi solicitată tot mai mult. Acesta este și motivul pentru care în anii cincinalului actual energetica va cunoaște o creștere considerabilă. Dinamica sporului producției în această ramură este grăitoare: 39 miliarde kwh în 1971, primul an al cincinalului, 43,3 miliarde kwh în 1972, 48—48,4 miliarde kwh în anul 1973, apoi 53,4—54,5 miliarde kwh în anul 1974 și în ultimul an al cincinalului o producție de 58—60,8 miliarde kwh — iată care sunt prevederile planului cincinal în ceea ce privește creșterea producției de energie electrică în țara noastră. Fiind unul dintre producătorii însemnați de energie electrică, județul Bacău va ști, desigur, cum să-și desfășoare activitatea pentru ca la finele perioadei de cinci ani să se constate o contribuție importantă din partea centralelor și hidrocentralelor noastre, precum și din partea unităților industriale și de construcții care concură la dezvoltarea ramurii producătoare de energie electrică. Anii cincinalului 1971—1975, ani de muncă plină de abnegație pusă în slujba continuei înfloriri a României socialiste, de mobilizare plenară pentru înfăptuirea politicii științifice a Partidului Comunist Român vor fi în același timp ani de depline satisfacții; succesele pentru obținerea cărora se muncește fără preget în toate sectoarele vieții politice, economice și sociale vor conduce patria noastră pe noi culmi ale civilizației și progresului. ~ OO,0 Miímmm KWMmm Ogorul de toamnă, făcut bine și la timp, asigură rodul bogat al anului viitor In unele unități agricole din județ ritmul arăturilor de toamnă este incă lent După cum am relatat, oamenii muncii de pe ogoarele județului nostru au îndeplinit planul la însămințările de toamnă, un însemnat număr de unități încheind semănatul cu mai multe zile în urmă. A sosit vremea ca cea mai mare parte din tractoare să fie concentrată la una din cele mai hotărîtoare lucrări în tehnologia culturilor care vor fi însămînțate în primăvara anului viitor și anume la efectuarea ogoarelor de toamnă. Se cunoaște că în toamna anului trecut, o parte din suprafețe, datorită insuficientei griji manifestate, au rămas nearate. Aceasta a avut consecințe negative în unele cooperative, diminuînd nivelul productiei anului curent. In multe cooperative, unde pe unele tarlale arăturile au fost executate din toamnă producția de porumb, cartofi și altele sunt ridicate. De fapt, știința agricolă și practica de producție a unităților agricole fruntașe demonstrează că sporurile de producție de pe urma efectuării ogoarelor de toamnă, dacă bineînțeles se respectă tehnologia fiecărei culturi, sunt de 25—30 la sută. Iată deci un argument puternic care obligă toate unitățile cooperatiste, conducerile S.M.A. să întreprindă măsuri hotărîte pentru ca în aceste zile tractoarele să lucreze din plin la arături în așa fel ca să se realizeze ogoare de toamnă pe toate suprafețele. Care sînt principalele concluzii din raidul ce l-am întreprins cu două zile în urmă in cîteva unități , în primul rînd, lucrarea a debutat anemic, ceea ce va prelungi durata de executare a arăturilor de toamnă. Aceasta are multiple cauze. După cum ne informa ing. Gh. Vernica, directorul S.M.A. Traian, o parte din tractoarele din raza de activitate a stațiunii au fost dirijate în alte comune pentru a sprijini însămînțatul în unitățile rămase în urmă. Dar, spunem noi, retragerea acestor tractoare se face neîngăduit de încet. Din această cauză, în cooperativele agricole din Buhoci, Traian, Prăjești și Tama și ogoarele de toamnă însumează suprafețe mici. Al doilea motiv îl constituie lipsa frontului de lucru. La cooperativa agricolă din Buhoci am găsit două tractoare care se căzneau să are un teren ocupat încă cu glugi de coceni și pe care pășunau taurinele cooperativei. Aici sunt de arat în această toamnă 700 ha teren. Ce viteză zilnică va trebui realizată pentru ca lucrarea să se încheie în timpul prielnic ? Răspunsul îl cerem operativ de la conducerea cooperativei. Și pe ogoarele cooperativei agricole din Parincea, însămînțatul s-a încheiat. In această situație, trebuia ca imediat să se treacă cu o parte din tractoare la efectuarea arăturilor. Nu s-a procedat însă așa. Din cele 600 ha planificate, nu se arase pînă luni nici un hectar. Aici există 21 tractoare. Să admitem că jumătate din numărul lor sînt angrenate la transport, însilozat și altele. Era necesar însă ca restul să lucreze la efectuarea ogoarelor de toamnă. Anul acesta, cooperatorii din Horgești se pot mîndri cu producții bune la grîu și porumb, în special la pormmb, recolta reflectă și interesul pentru executarea din toamna anului trecut a arăturilor. Acum, cînd zorul încheierii strînsului recoltei e mare, atenția a fost îndreptată și spre eliberarea terenului pentru a se da cale liberă tractoarelor la arat. Luni se lucra la efectuarea ogoarelor de toamnă pe tarlaua „Humărie" și inginerul unității, Ioan Avram, era satisfăcut de activitatea tractoriștilor. Din cele relatate se desprinde ideea că este vremea ca in toate unitățile, paralel cu transportul recoltei și însilozatul furajelor, tractoarele să fie concentrate la executarea arăturilor de toamnă. Conducerile C.A.P. să ia grabnice măsuri pentru eliberarea tuturor suprafețelor, ocupate incă cu coceni, sfeclă de zahăr, iar tractoarele să lucreze din plin, realizindu-se cel puțin 3 ha zilnic pe tractor. Se va crea astfel o bază temeinică recoltei din anul viitor, condiție esențială pentru progresul economic al fiecărei unități cooperatiste. La C.A.P. Huruiești deficiențele din sectorul zootehnic - consecință a iresponsabilității factorilor de conducere Despre sectorul zootehnic de la cooperativa agricolă din Huruiești s-a mai scris în paginile ziarului nostru. La timpul respectiv semnalam unele deficiențe datorită cărora producția animalieră batea pasul pe loc, realizările obținute fiind cu mult sub nivelul sarcinilor de plan. Ulterior, cu sprijinul specialiștilor de la Direcția generală a agriculturii, s-au întreprins unele studii și analize la fața locului, în baza cărora au fost stabilite măsurile necesare pentru redresarea producției zootehnice. Numai că totul a rămas doar pe hîrtie, la dosare, situația realizărilor indicînd în continuare mari rămîneri în urmă, la toți indicatorii. Numai cîteva cifre. In primele 9 luni ale anului, producția de lapte pe vacă furajată era de 540 litri, iar veniturile planificate din zootehnie, pentru aceeași perioadă, s-au realizat în proporție de 77 la sută. De la fiecare vacă, de pildă, s-a prevăzut a se obține în acest an cite 1.000 litri lapte ? In fața rezultatelor obținute, e firesc a se pune întrebarea : Care sînt cauzele ce generează situația necorespunzătoare întîlnită la C.A.P. din Huruiești ? Și răspunsul ni-l dă analiza planului de producție întocmit pentru anul în curs. Din el rezultă clar, în primul rînd, superficialitatea manifestată la stabilirea indicatorilor, în corelarea acestora cu posibilitățile existente. Unele cifre au fost înscrise spre a completa pur și simplu anumite coloane, pentru a ieși „paciențele" necesare în echilibrarea planului de producție. Așa de exemplu, unitatea își înscrie în balanța furajeră obținerea a 844 tone de fînuri, cantitate ce asigură consumul pentru întregul efectiv de animale. In calcule însă nu s-a ținut seama de realitatea din teren. Spunem aceasta din mai multe motive. In primul rînd, deși evidenta indică existenta a 172 hectare de lucernă, practic au stat decit 81 hectare! Explicația ? „Nu există suprafața respectivă, și întrucît altă posibilitate nu era, terenul a fost inclus ca fiind ocupat de culturi furajere", ne-a spus inginerul șef al unității, Ștefan Pavel. „Dar, a continuat interlocutorul, din cele 81 hectare 46 sînt însămînțate încă din anul 1962, nicit la această dată ele nu produc aproape nimic". Iată deci, pe ce „bază" stă producția zootehnică la cooperativa agricolă din Huruiești, situație cunoscută de toți factorii de răspundere din unitate, dar care n-au cataclicsit să intervină cu măsuri pentru acoperirea deficitului de nutrețuri. Ca urmare, în prezent nu sînt asigurate decît 164 tone de fînuri ! Nici la siloz situația nu se prezintă mai bine. Din cele 1.100 tone planificate, pînă la data analizei nu erau însilozate, după situația existentă la sediul unității și care fusese transmisă la județ, decît 140 tone. Spre surprinderea tuturor, însă, medicul veterinar Chiriac Dragoș, care răspunde de această problemă, nu recunoștea decît existenta a circa 60 tone. Or, la fața locului, un culoaj făcut sumar, ne-a îndreptățit să-i dăm crezare, practic fiind și mai puțin porumb însilozat — aproximativ 40 tone I ? Este încă un aspect care indică o clasă superficialitate ce se manifestă la Huruiești în tratarea problemelor care privesc asigurarea bazei furajere. Spre a camufla deficiențele existente în activitatea deproducție, factorii de răspundere recurg la dezinformarea organului superior de resort, Direcția generală a agriculturii, nesocotind consecințele lipsei de nutrețuri asupra producției zootehnice și realizării planului de venituri. Fără a mai intra și în alte amănunte, socotim că cele prezentate sunt în măsură să-i aducă la realitate pe toți acei ce răspund de activitatea desfășurată ■ în sectorul zootehnic. Măsurile ce se impun trebuie să ducă în mod necondiționat la lichidarea actualelor deficiențe, încît producția animalieră să fie ridicată la nivelul actualelor cerințe, Iar la Huruiești creșterea animalelor poate să devină un sector rentabil, cu o însemnată pondere în structura planului de venituri al al unității, ing. Gh. LUPU