Steagul Roşu, octombrie 1971 (Anul 26, nr. 5798-5824)

1971-10-28 / nr. 5821

4 * 1 ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BACǍU AL P.CR ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN I ANUL XXVI — NR. 5.821 (7.600) JOI 28 OCTOMBRIE 1971 4 pagini 30 bani I________________________________________________________________­_________________________________• CuM ESTE DĂRĂ IN VILE­ UI, LIPSĂ DE RĂSPUNDERE INVOCĂ In Apărăre... să Ancheta economică In anul 1969, întreprinderea de industrie locală din Tg. Ocna a avut în plan realizarea investiției, denu­mita, în titulatură oficială : „Ate­lier de prefabricate, varianta Ure­­chești—Bacău". In scopul asigură­rii materiei prime, s-a considerat că este necesar să se realizeze balastieră și o stație de sortare cu o o­ capacitate de 100.000 m­c pe an, amplasată pe malul sting al riu­­lui Trotuș, respectiv între atelier și albia rîului. Termenul de punere în funcțiune a fost stabilit pentru tri­mestrul 111 1970, lucrările de exe­cuție fiind încredințate Trustului de construcții industriale din Muni­cipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, în baza contractului nr. 198 din 30 august 1969. Execuția a început la 15 octombrie 1969 și s-a terminat, dacă e să credem procesul-verbal de recepție „preliminară", la 30 septembrie 1970. In cadrul acestei investiții s-a prevăzut (și realizat) ca transpor­tul balastului, excavat cu draglina, să se facă cu benzi transportoare, care au costat peste 2.000.000 lei. Deși termenul de recepție a lu­crării era cel amintit mai sus, și deși la data stabilită se încheia­se un proces-verbal de recepție, primele cantități de balast au fost transportate de la carieră la stația de sortare, adică pe distanța de 900 m liniari, abia în luna mai 1971. Prea multe zi­le n-au lucrat benzile pentru că, încă înainte de sfîrșitul lunii mai, o viitură puternică pe riul Trotuș, a făcut ca întreaga insta­lație să fie grav deteriorată, soldîn­­du­-se cu pierderi de sute de mii de lei In prezent, balastul este transportat cu mijloace auto, cei 2.000.000 lei, cu­ a costat instalația de­ transport cu­ benzi, fiind, cum s-ar spune, aruncați pe gîrlă. Pot fi justificate aceste pagube a­­duse economiei județului exclusiv prin invocarea unor calamități na­turale ce au avut loc în această zo­nă ? Dacă nu — cine se face vi­novat de producerea acestor pagu­be? Acestea sunt numai două din întrebările al căror răspuns vom încerca să-l dăm în cuprinsul an­chetei de față. Pagubele erau „cunoscute“ încă din stadiul proiectării... Pare de necrezut și totuși aceas­ta este situația. Să vedem însă cum au evoluat lucrurile, în documen­tația de execuție (realizată de insti­tutul județean de proiectări Bacău) se menționează că datorită deselor ripări (mutări), benzile transportoa­re nu pot fi montate pe diguri (așa cum ar fi fost indicat in condițiile amplasării lor în albia inundabilă a rîului) ci numai la cota terenului. Deci benzile trebuiau rapid demon­tate în cazul viiturilor mari, destul de frecvente pe rîul Trotuș. Firește, soluția adoptată în pro­iectul de execuție privind instala­rea benzilor direct pe sol, trebuia confruntată cu opiniile unor factori avizați. Beneficiarul a fost astfel a­­vertizat de către Oficiul geologic Bacău, în momentul cînd se efectua montarea benzilor că transportul cu benzi amplasate direct pe pămînt dă rezultate numai în cazul exploa­tărilor în terase. Deci în cazul de față, unde exploatarea se face din albia inundabilă a rîului, SE RECO­MANDA CA BENZILE SA FIE SUS­PENDATE. Să nu credeți că această idee s-a ivit din senin. încă din ia­nuarie 1970 s-au înregistrat , pe Trotuș, viituri care periclitau insta­lația de transport pe benzi. Realita­tea batea la ușă, impunea să se ți­nă cont de ea. Ce măsuri s-au luat ? Proiectantul, în plus față de ce­ea ce făcuse pînă atunci, a efectu­at niște calcule din care reieșea că „cele două benzi, în lungime de 200 m 1, care se află în zona inun­dabilă, în perioadele ploioase se pot retrage pe terasa neinundabilă, aflată la 200 m distanță, operațiune care, conform calculelor făcute, du­rează 6 ore și costă 4.000 lei. S-a mai recomandat execuția unui dig de protecție, care însă costa de do­uă ori mai mult decât întreaga in­vestiție. în cele din urmă s-a re­nunțat și la dig, cum se renunțase și la pilonii de suspendare. Ar mai fi de discutat aici un „a­­mănunt", înainte de adoptarea so­luției transportului balastului la stația de sortare prin “benzi," Insti­tutul județean de proiectări Bacău lămurise că ar fi mai sigură soluția folosirii mijloacelor auto. Analizind ambele soluții, organul de avizare a lucrării, respectiv C.T.S. a Consiliului popular județean, se declară (prin avizul nr. 46/1969) pentru soluția de transport a ba­lastului cu benzi transportoare de câmp, opțiune pe care o argumen­tează cu productivitatea sporită și economia forței de muncă , ceea ce era perfect adevărat, dar, credem noi, nici coeficientul de siguranță a instalației nu trebuia neglijat, in condițiile cînd foruri avizate atră­­seseră, în mod convingător, atenția asupra pericolului de inundare. O dată obținut avizul, lucrarea a fost atacată de constructorii Șantierului 1 al T.C.I. Gheorghe Gheorghiu-Dej. Desigur, marea majoritate a con­structorilor a muncit cu dorința sinceră de a cîștiga o zi, o săptă­­mînă, o lună pentru a-i crea bene­ficiarului posibilitatea unor rezul­tate economice favorabile. Din pă­cate, astfel a gîndit conducerea Șan­tierului 1 Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a ținut să grăbească prin orice mijloace — nu ritmul efectiv de e­­xecuție, ci­ încheierea formelor de recepție provizorie a lucrărilor res­pective. In instrucțiunile pentru aplicarea H.C.M. nr. 1003/1964 privind re­cepția lucrărilor de­ construcții-mon­­taj, se precizează că scopul recep­ției este de a asigura primirea de către beneficiar a lucrărilor de con­­strucții-montaj complet terminate, de bună calitate. In ce condiții a fost efectuată re­cepția ? Dintr-un schimb de adre­se între beneficiar și I.J.P. Bacău rezultă că, de fapt, constructorul nu încheiase lucrarea nici in fe­bruarie 1971 (reamintim că proce­sul-verbal de recepție „preliminară" este datat 30 septembrie 1970). „Se­­ vor supune recepției numai lucră­rile de construcții-montaj complet terminate..." se subliniază în ace­leași instrucțiuni, citate mai sus. Că aceste instrucțiuni, n-au fost respectate, o dovedește, între alții, și inginerul I. Olteanu, însărcinat de conducerea I.I.L. Tg. Ocna să coordoneze procesul de producție la stația de sortare Urechești, care de­clară î­n La venirea m­iea la stația de sortare, benzile transportoare erau montate, (dar) la începutul lu­nii mai (1971) cînd, de fapt, am ve­nit la stație, s-au făcut 1—2 zile probe tehnologice. Cu alte cuvinte, benzile nu fu­seseră date în folosință nici după 7 luni de la semnarea procesului­­verbal de recepție „preliminară". Cum a putut să semneze beneficia­ C. NANCU (Continuare în pag. a II-a) • Iași lezarea cartofilor la I.V.S.F. Gheorghe Gheorghiu-Dej se desfășoară în ritm susținut. Aportul elevilor la această acțiune se dovedește a fi destul de consistent. Foto . C. BURSUC Illlllllllllllllllllllllll PAGINA miiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiio CETĂȚENESC! UN PROIECT DE HOTĂRIRE CE VA FI SUPUS SESIUNII CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN. • Dezvoltarea activităților economice și de prestări de servicii. APROVIZIONAREA GU COMBUSTIBIL LA BAGAU. ­ Industria municipiului Bacău a îndeplinit planul pe 10 luni cu 5 zile mai devreme Prin eforturi susținute, colecti­vele de muncitori, ingineri și teh­nicieni din unitățile industriale ale municipiului Bacău au îndeplinit, cu 5 zile înainte de termen, pla­nul pe 10 luni la principalii indi­catori : producția globală și pro­ducția marfă. Se prelimină în con­tinuare peste prevederile planului, ca pînă la sfîrșitul lunii octom­brie, să se realizeze suplimentar 40 milioane lei și respectiv 45 mili­oane lei, ceea ce reprezintă mai bine de 83 la sută din angaja­mentul anual. UF" O I­iiiiiiiliiimmimm PAGINA iiiiimiiiiiimimiiii Un act de însemnătate istorică — Restabilirea drepturilor R.P. Chineze la O.N.U. CINCI­NA­L­UL 1971-1975 Cincinalul 1971—1975 a devenit lege. Adoptarea sa în sesiunea Marii Adunări Naționale însuflețește și mai mult pe toți oamenii muncii din pa­tria noastră în activitatea lor de transpunere în viață a program de dezvoltare a mărețului României socialiste în următorii ani. Toți ca unul, muncitorii, inginerii, tehnicie­nii — oamenii muncii din sfera pro­ducției materiale sunt h­otărîți să în­deplinească exemplar sarcinile trasa­te de partid, prevederile planului cincinal. Actualul cincinal prevede o creș­tere deosebită în ramurile de bază ale industriei — construcțiile de mașini, industria metalurgică, indus­tria chimică. Cea mai mare atenție este acordată sectoarelor de care depinde progresul tehnic: tehnica, electronica, mecanica electro­fină, chimia de sinteză fină, metalurgia oțelurilor aliate. Nu există sector al economiei în care industria producătoare de ener­gie electrică să nu fie astăzi solici­tată tot mai mult. Acesta este și mo­tivul pentru care în anii cincinalului actual energetica va cunoaște o creș­tere considerabilă. Dinamica sporului producției în această ramură este grăitoare: 39 miliarde kwh în 1971, primul an al cincinalului, 43,3 mili­arde kwh în 1972, 48—48,4 miliarde kwh în anul 1973, apoi 53,4—54,5 miliarde kwh în anul 1974 și în ulti­mul an al cincinalului o producție de 58—60,8 miliarde kwh — iată care sunt prevederile planului cincinal în ceea ce privește creșterea producți­ei de energie electrică în țara noastră. Fiind unul dintre producătorii în­semnați de energie electrică, județul Bacău va ști, desigur, cum să-și des­fășoare activitatea pentru ca la fi­nele perioadei de cinci ani să se cons­tate o contribuție importantă din partea centralelor și hidrocentralelor noastre, precum și din partea unită­ților industriale și de construcții care concură la dezvoltarea ramurii pro­ducătoare de energie electrică. Anii cincinalului 1971—1975, ani de muncă plină de abnegație pusă în slujba continuei înfloriri a Români­­ei socialiste, de mobilizare plenară pentru înfăptuirea politicii științifice a Partidului Comunist Român vor fi în același timp ani de depline satis­facții; succesele pentru obținerea că­rora se muncește fără preget în toate sectoarele vieții politice, economice și sociale vor conduce patria noastră pe noi culmi ale civilizației și pro­­­gresului. ~ OO,0 Miímm­m KWMmm Ogorul de toamnă, făcut bine și la timp, asigură rodul bogat al anului viitor In unele unități agricole din județ ritmul arăturilor de toamnă este incă lent După cum am relatat, oamenii muncii de pe ogoarele județului nostru au îndeplinit planul la însă­­mințările de toamnă, un însemnat număr de unități încheind semăna­tul cu mai multe zile în urmă. A sosit vremea ca cea mai mare par­te din tractoare să fie concentrată la una din cele mai hotărîtoare lucrări în tehnologia culturilor care vor fi însămînțate în primăvara a­­nului viitor și anume la efectua­rea ogoarelor de toamnă. Se cunoaște că în toamna anului trecut, o parte din suprafețe, dato­rită insuficientei griji manifestate, au rămas nearate. Aceasta a avut consecințe negative în unele coo­perative, diminuînd nivelul produc­tiei anului curent. In multe coopera­tive, unde pe unele tarlale ară­tu­rile au fost executate din toamnă producția de porumb, cartofi și al­tele sunt ridicate. De fapt, știința agricolă și practica de producție a unităților agricole­ fruntașe demon­strează că sporurile de producție de pe urma efectuării ogoarelor de toamnă, dacă bineînțeles se respec­tă tehnologia fiecărei culturi, sunt de 25—30 la sută. Iată deci un ar­gument puternic care obligă toate unitățile cooperatiste, conducerile S.M.A. să întreprindă măsuri hotă­­rîte pentru ca în aceste zile trac­toarele să lucreze din plin la ară­turi în așa fel ca să se realizeze ogoare de toamnă pe toate suprafe­țele. Care sînt principalele concluzii din raidul ce l-am întreprins cu două zile în urmă in cîteva unități , în primul rînd, lucrarea a debutat anemic, ceea ce va prelungi durata de executare a arăturilor de toam­nă. Aceasta are multiple cauze. Du­pă cum ne informa ing. Gh.­ Verni­­ca, directorul S.M.A. Traian, o parte din tractoarele din raza de activi­tate a stațiunii au fost dirijate în alte comune pentru a sprijini însă­­mînțatul în unitățile rămase în ur­mă. Dar, spunem noi, retragerea a­­cestor tractoare se face neîngăduit de încet. Din această cauză, în coo­perativele agricole din Buhoci, Tra­ian, Prăjești și Tama și ogoarele de toamnă însumează suprafețe mici. Al doilea motiv îl constituie lipsa frontului de lucru. La cooperativa a­­gricolă din Buhoci am găsit două tractoare care se căzneau să are un teren ocupat încă cu glugi de coceni și pe care pășunau taurinele coo­perativei. Aici sunt de arat în a­­ceastă toamnă 700 ha teren. Ce vi­teză zilnică va trebui realizată pen­tru ca lucrarea să se încheie în timpul prielnic ? Răspunsul îl ce­rem operativ de la conducerea coo­perativei. Și pe ogoarele cooperativei agri­cole din Parincea, însămînțatul s-a încheiat. In această situație, trebuia ca imediat să se treacă cu o parte din tractoare la efectuarea arături­lor. Nu s-a procedat însă așa. Din cele 600 ha planificate, nu se ara­se pînă luni nici un hectar. Aici există 21 tractoare. Să admitem că jumătate din numărul lor sînt an­grenate la transport, însilozat și al­tele. Era necesar însă ca restul să lucreze la efectuarea ogoarelor de toamnă. Anul acesta, cooperatorii din Hor­­gești se pot mîndri cu producții bu­ne la grîu și porumb, în special la pormmb, recolta reflectă și interesul pentru executarea din toamna anu­lui trecut a arăturilor. Acum, cînd zorul încheierii strînsului recoltei e mare, atenția a fost îndreptată și spre eliberarea terenului pentru a se da cale liberă tractoarelor la a­­rat. Luni se lucra la efectuarea o­­goarelor de toamnă pe tarlaua „Hu­­mărie" și inginerul unității, Ioan Avram, era satisfăcut de activita­tea tractoriștilor. Din cele relatate se desprinde ideea că este vremea ca in toate u­­nitățile, paralel cu transportul re­coltei și însilozatul furajelor, trac­toarele să fie concentrate la execu­tarea arăturilor de toamnă. Condu­cerile C.A.P. să ia grabnice măsuri pentru eliberarea tuturor suprafe­­țelor, ocupate incă cu coceni, sfe­clă de zahăr, iar tractoarele să lu­cre­ze din plin, realizindu-se cel pu­țin 3 ha zilnic pe tractor. Se va crea astfel o bază temeinică recol­tei din anul viitor, condiție esen­țială pentru progresul economic al fiecărei unități cooperatiste. La C.A.P. Huruiești deficiențele din sectorul zootehnic - consecință a iresponsabilității factorilor de conducere Despre sectorul zootehnic de la cooperativa agricolă din Huruiești s-a mai scris în paginile ziarului nostru. La timpul respectiv semna­lam unele deficiențe datorită căro­ra producția animalieră batea pa­sul pe loc, realizările obținute fiind cu mult sub nivelul sarcinilor de plan. Ulterior, cu sprijinul specia­liștilor de la Direcția generală a a­­griculturii, s-au întreprins unele studii și analize la fața locului, în baza cărora au fost stabilite măsu­rile necesare pentru redresarea pro­ducției zootehnice. Numai că to­tul a rămas doar pe hîrtie, la do­sare, situația realizărilor indicînd în continuare mari rămîneri în urmă, la toți indicatorii. Numai cîteva cifre. In primele 9 luni ale anului, producția de lapte pe vacă furajată era de 540 litri, iar veniturile planificate din zoo­tehnie, pentru aceeași perioadă, s-au realizat în proporție de 77 la sută. De la fiecare vacă, de pildă, s-a prevăzut a se obține în acest an cite 1.000 litri lapte­ ? In fața rezultatelor obținute, e firesc a se pune întrebarea : Care sînt cauzele ce generează situa­ția necorespunzătoare întîlnită la C.A.P. din Huruiești ? Și răspunsul ni-l dă analiza planului de produc­ție întocmit pentru anul în curs. Din el rezultă clar, în primul rînd, superficialitatea manifestată la sta­bilirea indicatorilor, în corelarea a­­cestora cu posibilitățile existente. Unele cifre au fost înscrise spre a completa pur și simplu anumite co­loane, pentru a ieși „paciențele" necesare în echilibrarea planului de producție. Așa de exemplu, unita­tea își înscrie în balanța furaje­ră obținerea a 844 tone de fînuri, cantitate ce asigură consumul pen­tru întregul efectiv de animale. In calcule însă nu s-a ținut seama de realitatea din teren. Spunem aceas­ta din mai multe motive. In primul rînd, deși evidenta indică existenta a 172 hectare de lucernă, practic au stat decit 81 hectare! Explica­ția ? „Nu există suprafața respec­tivă, și întrucît altă posibilitate nu era, terenul a fost inclus ca fiind ocupat de culturi furajere", ne-a spus inginerul șef al unității, Ște­fan Pavel. „Dar, a continuat inter­locutorul, din cele 81 hectare 46 sînt însămînțate încă din anul 1962, ni­cit la această dată ele nu produc aproape nimic". Iată deci, pe ce „ba­ză" stă producția zootehnică la coo­perativa agricolă din Huruiești, si­tuație cunoscută de toți factorii de răspundere din unitate, dar care n-au cataclicsit să intervină cu mă­suri pentru acoperirea deficitului de nutrețuri. Ca urmare, în prezent nu sînt asigurate decît 164 tone de fî­nuri ! Nici la siloz situația nu se pre­zintă mai bine. Din cele 1.100 tone planificate, pînă la data analizei nu erau însilozate, după situația exis­tentă la sediul unității și care fu­sese transmisă la județ, decît 140 tone. Spre surprinderea tuturor, în­să, medicul veterinar Chiriac Dra­­goș, care răspunde de această pro­blemă, nu recunoștea decît exis­tenta a circa 60 tone. Or, la fața locului, un culoaj făcut sumar, ne-a îndreptățit să-i dăm crezare, prac­tic fiind și mai puțin porumb în­silozat — aproximativ 40 tone I ? Este încă un aspect care indică o clasă superficialitate ce se ma­nifestă la Huruiești în tratarea pro­blemelor care privesc asigurarea bazei furajere. Spre a camufla de­­­ficiențele existente în activitatea de­­producție, factorii de răspundere re­­­curg la dezinformarea organului su­­­perior de resort, Direcția generală­ a agriculturii, nesocotind consecin­­țele lipsei de nutrețuri asupra pro­ducției zootehnice și realizării pla­nului de venituri. Fără a mai intra și în alte amă­nunte, socotim că cele prezentate sunt în măsură să-i aducă la reali­tate pe toți acei ce răspund de ac­tivitatea desfășurată ■ în sectorul zootehnic. Măsurile ce se impun tre­­­­buie să ducă în mod necondiționat la lichidarea actualelor deficiențe,­ încît producția animalieră să fie ri­dicată la nivelul actualelor cerințe,­­ Iar la Huruiești creșterea animale­lor poate să devină un sector ren­tabil, cu o însemnată pondere în structura planului de venituri al a­l unității, ing. Gh. LUPU

Next