Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)
1878-01-24 / nr. 17
M 17 Marti, 21 Ianuarie 1878. Anul IL Redactiunea si Admin .y^jtini portul. ANUNCI * Masei« Maurocordat, Strada Lăpușnenu.— ABONAMENTE*- 1° Un an ^4 lei. l’f'l luni 7 lei. Pentru ifrAintWat* »e ndaof» locul în pagina IV 15 bani.—Inserţiuni și reclame riadul 25 baul.—Scrisori nefrancate se refusă — JJ N ESEMPLAR 10 BANI Iaşi, 23 Sgomote sinistre încep earăşl a circula. Se zice că guvernul rusesc ar fi luat in Basarabia ndistră mesurî administrative contranî stipulaţiunilor convenţiunel încheiate cu acest imperiu, şi că la reclamaţiunile guvernului nostru, cel rusesc ar fi respuns că nu va retrage mesurile sale de vreme ce are intenţia de a anexa Basarabia. Se zice că D. Cămpineanu ministru de finanţe s-ar fi dus la Berlin cu o scrisoire autografă din partea M. S. Carol I cătră M. S. împăratul Wilhelm, prin care imploră mijlocirea acestuia pentru ca Rusa să nu ne iae Basarabia. Se zice că Rusia voeşte cu orice preţ să ne iae îndărăpt Basarabia pentru motivul ca, resbelul actual fiind contra-partea resbelului din Crimeea, trebue să aibă de rezultat anularea în totul a tractatului de Paris care a fost făcut numai în dauna Rusiei , şi pentru motivul că mondrea M. S. Ţarului cere ca el să transmită moştenitorilor sei tote provinciile moştenite de el însuşi de la tatăl seu, pentru ca să nu se zică în istoria Rusiei că el a fost singurul Ţar care a perdut provincii prin resbel. Se zice că mai mulţi ingineri Romîni şi Ruşi ar fi măsurînd în acest moment întinderea Basarabiei româneşti şi acea a Dobrogei în scop de a pregăti bazele pe cari sar face un schimb. Aceste sgomote, apoi, par a fi confirmate prin temerile exprimate de DD. Brătianu şi Cogălniceanu în şedinţa din 18 curent a camerei deputaţilor în cuvintele următore : ,, Deci zeu ca sacrificiile făcute de „tiara pana in acest moment sa fie singurele ce va fi avut a suporta in resbo- 9iul de faliau. Nu mai remîne dar îndoială ca o dificultate greu de rezolvit există între guvernul romîn şi cel rusesc. Nu mai remîne îndoială că o primejdie stă atîrnată deasupra capetelor nostre. Sperăm încă că guvernul nostru va ave destul curaj, destulă hotărîre, şi destulă îndemânare pentru a o învinge. Nu cunoştem planul guvernului nostru. Credem, însă, şi sperăm că nimine la noi nu se gîndeşte la o cedare de bună voe a Basarabiei. Căci, pe deoparte, o cedare de bună voe nu se pote face, dupa art. 2 al. 1 din Constituţiune, de cît numai de o Constituantă sub pedepsă de nulitate ; era, pe de altă parte, nici guvernul şi parlamentul actual, nici o constituantă, nu credem că ar consimţi să lovescă cu atîta nesocotinţă în interesele cele mai vitale ale ţerei. Nu ar rămîne, deci, altă alternativă Rusiei decît să ne iae Basarabia cu forţa. Cu tote aceste noi credem că este un mijloc prin care să ne rezolveze acestă chestiune cu mulţumirea atît a Rusiei cît şi a Romînieî. Mai mult decît atîta, credem că este un mijloc prin care să căpătăm chiar Basarabia Rusască pe lîngă cea pe care o avem astăzi, şi acesta în deplină satisfacţiune a Rusiei Iată mijlocul : România are dreptul de a cere astăzi de la Turcia o despăgubire mare de răsboiu, care să fie proporţională nu numai cu sacrificiile efective făcute de noi, dar cu rolul deciziv ce am jucat în faza critică a răsboiului actual. In preliminările de pace ce sar fi subscris la Adrianopoli s'a şi admis ca Romînia să aibă o despăgubire teritorială îndestulătoire. Ei bine, acesta despăgubire teritorială pentru a fi îndestulătore, adică proporţionata cu rolul nostru în răsboiul actual, nu pote să aibă loc numai în Dobrogia. Sa cerem mai bine de la Turcia o provincie de pe coista meridională a mărei Negre, care să aibă o valoire mult mai mare decît Basarabia întreigă. Să dăm acestă provincie Rusiei, şi ea să ne deie în schimb Basarabia rusască întregă, renunţând totodată la drepturile ce crede că ar avei asupra Basarabiei româneşti de astăzi. Prin o astfel de transacţiune, interesele şi onoirea Rusiei ar fi pe deplin satisfăcute. Căci, în schimbul ambelor Basarabii ea ar capata un teritoriu de mai multă valoire tocmai în regiunile în care are mai mult interes să se întindă, pentru a da sbor comercialul seu, și pentru a pune stapînire pe marea Negră; dra, pe de altă parte, ondrea Rusiei ar fi salvată prin aceea că noi am stăpîni ambele Basarabii, nu în puterea unui tractat ofensator pentru Rusia precum a fost acel de la Paris din 1856, ci în puterea unui tractat forte onorabil pentru dînsa, încheiet între ea şi România. O astfel de regulare ar muri şi mai mult gloria realului şi cavalerescului nostru aliat M. S. Alexandru II, ar stabili între ambii aliaţi una din cele mai durabile şi mai sincere amiciţii, şi ar face ca Romănia să datorască o vecinică recunoştinţă Rusiei. Este de prisos a spune cîte folose am câştiga şi noi sub tote punctele de vedere prin o astfel de transacţiune , e de prisos căci fiecare le presimţite. De aceea nu ne îndoim că Ministerul român care ar isbuti în negociarea acestei afaceri, şi care sar prezenta cu un astfel de rezultat înaintea parlamentului sau a constituantei, nu numai că ar ave cu sine unanimitatea mandatarilor naţiune!, dar ar fi aplaudat de tota suflarea românească. Repetăm încă odată că nu cunoiştem planul guvernului nostru. Am dori, însă.