Steaua Roşie, iunie 1956 (Anul 5, nr. 395-403)

1956-06-02 / nr. 395

. Trecerea prin R. P. R. în drum spre U. R. S. S. a preşedintelui R.P.F. Iugoslavia, tovarăşul Iosif Broz Tito în drum spre U R.S.S. preşedintele Republicii Populare Federative Iugos­lavia tovarăşul Iosip Broz Tito îm­preună cu soţia şi persoanele care-i însoţesc, Edvard Kardelj, vicepreşe­dinte al Vecei Executive Federative, Rocea Popovici secretar de stat pen­tru Afacerile Externe, Mialko Todo­­rovici, membru în Vecea Executivă Federativă, Iakov Blajevici, preşedin­tele Vecei Executive a Republicii Populare Croaţia şi alţii au trecut la 31 mai prin R­P Romînă Ei sunt însoţiţi de N P. Firiu din ambasado­rul U.R S.S. la Belgrad In gara de frontieră Jimbolia pre­şedintele R. P. F Iugoslavia tovară­şul Josip Broz Tito şi personalităţile iugoslave au fost salutaţi din partea C C al P . R.. Prezidiului Marii Adunări Naţionale şi guvernului Re­publicii Populare Române de tovară­şii Miron Constantinescu membru al Biroului Politic al C­C al P.M.R., prim vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Avram Bunaciu, membru al C C­ al P.M.R., secretar al Prezidiu­lui Marii Adunări Naţionale, Ştefan Cleja, locţiitor al ministrului Afaceri­lor Externe Au fost de asemenea de faţă tova­răşii V. Patelineţ, prim secretar al Comitetului regional de partid Ti­mişoara, preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular al regiu­nii Timişoara V. Beldeanu. V. Obra­­dov, membru în Comitetul regional P . R. Timişoara, precum şi nume­roşi oameni ai muncii. In întîmpinarea preşedintelui R.P.F. Iugoslavia, tovarăşul I­B Tito a fost de asemenea ambasadorul R.P F. Iu­goslavia la Bucureşti N. Vujanovici şi alţi membri ai ambasadei. La Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Turnu-Severin, Craiova şi în alte sta­ţii oamenii muncii au salutat cu căl­dură pe preşedintele I. B Tito şi pe ceilalţi tovarăşi din conducerea gu­vernului iugoslav şi a Uniunii Co­muniştilor din Iugoslavia. Staţiile de pe traseu au fost pavoazate cu drape­lele de stat ale R. P Româno şi R.P.F Iugoslavia. La ora 19:30 trenul special a sosit în gara Bucureşti-Băneasa. Preşedintele Tito şi persoanele care-l însoţesc au fost întimpinaţi de tova­răşii: Gheorghe Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, Mihail Sadoveanu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş Petre Bo­­rilă, Nicolae Ceauşescu, Iosif Chişi­­nevschi. Alexandru Drăghici. Alexan­dru Moghioroş. Constantin Pîrvules­­cu. Dumitru Coliu Leonte Răutu, Leontin Sălaj a... Alexandru Bîrlădea­­nu. Simion Bughici, Gheorghe Hossu, Grigore Preoteasa. Constanţa Crăciun Marcel Popescu. Gherasim Popa. I­ie Murgulescu, P. Constantinescu-Iaşi Constantin Doncea, Mihail Florescu, Gaston Marin, Safer Gh., Diacoonescu I. Manea Mănescu , Costache Mi­hail Ralca, N Sălăgean, Liuba Chişi­nevschi, T. Iordăchescu, Ghizela Vass, Alexa Augustin, Florian Dănă­­lache, Gluvakov­ic Petre Lupu, Sorin Tom­a, Anton Vlădoiu, V. Cristache, Cornel Fulger, Pavel Ştefan, Aneta Marinescu, Melita Apostol, Manole Bodnăraş, V. Dumitrescu, general co­lonel Teclu Iacob, general locotenent Tutoveanu Ioan şi alţi generali, oa­meni de ştiinţă, cultură, reprezentanţi ai organizaţiilor de masă, ziarişti români şi străini, numeroşi oameni ai muncii. Au fost de asemenea de faţă am­basadorul U.R.S.S. A. Episov, precum şi membri ai ambasadei Iugoslave la Bucureşti. Asistenţa a făcut oaspeţilor o căl­duroasă primire prietenească. După intonarea imnurilor celor două state, preşedintele R.P.R. Iugoslavia însoţit de preşedintele Consiliului de Miniştri al R.P.R. au trecut în revistă compania de onoare. Un grup de pio­nieri a oferit oaspeţilor buchete de flori. Preşedintele Tito şi persoanele care-l însoţesc s-au oprit timp de două ore la Bucureşti întreţinîndu se cu conducătorii partidului şi ai guvernu­lui într-o atmosferă de caldă şi cor­dială prietenie. Tovarăşii Miron Constantinescu Avram Bunaciu, Ştefan Cleja şi şe­ful protocolului M.A.E. Caius Fru­n­­ţescu au însoţit pe preşedintele I. B Tito şi celelalte personalităţi iugos­lave pină la frontiera U.R.S . înterviul acordat de Kim Ir-sen unui ziarist indian PHENIAN (Agerpres) - TASS anunţă La Phenian s-au dat publicităţii răspunsurile date de mareşalul Kim Ir-sen, preşedintele cabinetului de mi­niştri al Republicii Populare Demo­crate Coreene, la întrebările ziaristu­lui indian V. Prasad. Fiind întrebat printre altele care este părerea sa în legătură cu perspectivele unificării Coreei, Kim Ir-sen a declarat : Insistăm consecvent ca problema unificării Coreei să fie rezolvată fă­ră vreun amestec străin, de­n­suşi poporul coreean, pe baze democrate pe baza înţelegerii reciproce, pe ca­lea tratativelor. Aceasta este dorinţa unanimă a întregului popor coreean a tuturor patrioţilor coreeni Dacă autorităţile sud-coreene ar răspunde la această cerere insistentă a poporu­lui coreean, unificarea Coreei ar putea fi realizată în curînd. Totuşi, autorităţile sud coreene, ig­­norind această cerere a poporului coreean şi urmînd ordinele unor state străine ale căror trupe ocupă partea de sud a ţării noastre, a spus în con­tinuare Kim Ir-sen, se situează pe o poziţie neraţională Ele ar vrea să obţină unificarea Coreei prin forţă. Aceasta este insă o poziţie nereală care contravine intereselor noastre naţionale După cum a declarat Kim Ir-sen, prin acţiunile lor autorităţile sud co­reene nu vor putea bara calea care duce spre unificarea paşnică a Coreei Sunt convins că unificarea paşnică a Coreei va fi obţinută, deoarece între­gul popor coreean doreşte aceasta cu căldură şi popoarele iubitoare de pa­ce din lumea întreagă o cer. Pentru a grăbi unificarea Coreei cerem, în primul rîn­d, transformarea armistiţiului din Coreea într-o pace trainică, retragerea tuturor trupelor străine din Coreea de sud şi de nord, reducerea efectivului forţelor arma­te ale Coreei de sud şi de nord, asigu­rarea în Coreea de sud a libertăţilor democratice şi a activităţii tuturor partidelor politice şi organizaţii obş­teşti, stabilirea unor relaţii economice şi culturale largi între Coreea de nord şi de sud, crearea unui comitet permanent, alcătuit din reprezentanţi ai Coreei de sud şi de nord, pentru discutarea problemei unificării ţării. Vom depune şi pe viitor toate efor­turile pentru a uni, în numele unifi­cării paşnice a patriei noastre, toate forţele naţiunii, inclu­iv toate partide­le politice, organizaţiile obşteşti şi activiştii tuturor păturilor populaţiei din Coreea de sud şi de nord. Constat cu regret că, datorită opoziţiei anumitor ţări, care nu vor unificarea paşnică a Coreei, pînă în prezent nu a fost convocată o conferin­ţă a ţărilor Extremului Orient intere­sate, cu participarea largă a ţări­lor Asiei. O aseraenta conferinţă ar putea avea un rol pozitiv în regle­mentarea problemei coreene. O delegaţie a forţelor aeriene americane, participă la sărbătorirea zilei aviaţiei sovietice WASHINGTON, (Agerpres). Ministrul Forţelor Aeriene al S.U.A., Duarles, a dat miercuri publicităţii un comunicat cu următorul conţinut: „Cu autorizaţia preşedintelui Eisenhower, general Nathan Twining, şeful statu­lui major al forţelor aeriene america­ne, a acceptat invitaţia guvernului Sovietic de a participa la demonstra­ţia care va avea loc în Uniunea So­vietică la 24 iunie (cu prilejul Zilei aviaţiei — N.R.). Secretarul Departa­mentului de stat şi ministrul Apără­rii au aprobat această vizită. Gene­ralul Twining va fi însoţit de câţiva ofiţeri de aviaţie.“ Agenţia Associated Press relatează că „cercurile care au insistat ca Twi­ning să accepte invitaţia au adus ar­gumentul că a se sustrage acesteia ar însemna să se atragă Statelor Unite acuzaţia că nu doresc să îmbu­nătăţească relaţiile cu U.R.S.S.“ Problema acceptării invitaţiei so­vietice a fost dezbătută pe larg în ul­timele citeva zile în cercurile compe­tente din S.U­A. Adepţii politicii „de pe poziţii de forţă“ care s-au pronun­ţat întotdeauna împotriva coexisten­ţei paşnice şi a colaborării între state cu orînduiri sociale diferite, s-au ri­dicat şi de data aceasta împotriva vizitei proiectate. Printre ei se numă­ră preşedintele Comisiei pentru Afa­ceri Externe, a Camerei reprezentan­ţilor, James Richards şi faimosul se­nator Knowland. Potrivit Agenţiei United Press, anul trecut, într-o împrejurare similară, aceste cercuri au dobîndit cîştig de cauză. Agenţia informează că anul trecut Uniunea Sovietică a propus ca S.U.A. şi U.R S.S. să facă un schimb de vizite al unor nave militare, dar Statele Unite au respins această propunere. Asemenea vizite reciproce ale navelor militare au avut loc, du­pă cum se ştie intre U.R.S.S. şi Anglia şi între U.R.S.S. şi alte ţări. Cercurile favorabile normalizării re­laţiilor între U.R.S.S. şi S.U.A. au folosit prilejul invitării unei delegaţii a forţelor aeriene americane în U.R S.S. pentru a sublinia că refuza­rea propunerii privitoare la vizitele navelor militare a făcut ca şi în această privinţă Statele Unite să ră­­mînă în urma aliaţilor lor în ceea ce priveşte acţiunile menite să ducă la crearea unei atmosfere de încredere în relaţiile internaţionale. Susţinînd necesitatea acceptării in­vitaţiei, ziarul „New York Times“ scria zilele trecute: „Este timpul, se pare, ca pe planul general al politicii noastre naţionale să formulăm şi să punem în aplicare un program de schimburi sovieto-americane.“ Ziarul susţine acest punct de vedere prin argumentul că „confuzia care dom­neşte în politica americană în acest domeniu" îndreptăţeşte acuzaţiile că Statele Unite doresc să menţină „o cortină de fier.“ In lumina tuturor celor de mai sus, observatorii diplomatici şi poli­tici de la Washington acordă o mare importanţă comunicatului privitor la acceptarea vizitei. Se subliniază că preşedintele Eisenhower în calitate de comandant suprem al forţelor ar­mate, a fost cel căruia i-a revenit să-şi dea consimţămîntul şi că invi­taţia „s-a bucurat de la început de o primire favorabila la Casa Albă.” „La Washington se crede — subli­niază Agenţia France Presse — că această acceptare ar putea să marche­ze o cotitură radicală în relaţiile din­tre Washington şi Moscova.“ STEAUA ROȘIE HOTARIREA EGIPTULUI GUVERNUL egiptean a hotă­­rît să recunoască Republica Populară Chineză şi să stabilească relaţii diplomatice cu ea. Acest eveniment este demn de a fi re­marcat, din cel puţin trei conside­rente importante. In primul rînd, el reprezintă un succes diplomatic indiscutabil al Chinei Populare. Egiptul este pri­ma ţară din Africa şi prima ţară arabă care a recunoscut R. P Chi­neză. Aceasta înseamnă că realis­mul politic, pe care Statele Unite îl combat, şi-a croit drum într-o nouă regiune a lumii, şi încă într-o regiune a cărei importanţă creşte necontenit. Nu întîmplător — după cum relatează Arnot, coresponden­tul agenţiei „Internaţional News Service”, — „reprezentanţii oficiali ai S.U.A. au primit cu un senti­ment de uimire şi mihnire impre­sionantul succes diplomatic al ru­şilor”. Hotărirea Egiptului este în­că o lovitură dată zidului ce se prăbuşeşte al izolării politice cu care Statele Unite au încercat să înconjoare China Populară. In al doilea rînd, se poate con­stata dezvoltarea continuă a po­liticii externe constructive a Egip­tului. Pentru un stat care a adop­tat o poziţie independentă şi acti­vă, recunoaşterea Republicii Popu­lare Chineze a fost o acţiune fi­rească şi inevitabilă. In ultimul timp, relaţiile economice dintre Egipt şi China Populară s-au în­tărit neîncetat. Comerţul dintre cele două ţări s-a extins. De curind, Egiptul a primit vizita unei dele­gaţii de oameni de cultură chinezi, formată din 70 de persoane. In aprilie, s-a deschis la Cairo o ma­re expoziţie comercială şi indus­trială chineză. Acum s-au pus ba­ Note politice cele unei noi etape în colaborarea chino-egipteană. In al treilea rînd, hotărirea Egip­tului va influenţa, fără îndoială, şi poziţia altor state arabe. „Observatorii diplomatici — scrie ziarul american „Daily Mir­ror” — presupun că acţiunea egiptenilor va declanşa în cele­lalte ţări arabe, o reacţie în lanţ...” Lucrul acesta nici nu-i de mi­rare, deoarece China şi ţările a­­rabe care şi-au dobîndit indepen­denţa, în pofida deosebirilor in ceea ce priveşte orînduirea socia­lă, reprezintă o lume nouă, ce s-a eliberat de sub asuprirea imperia­listă şi are interese comune. SOS DE ARSENIC TIMP de peste trei săptămîni s-au desfăşurat la Londra tratative între guvernul englez şi reprezentanţii Singapore-ului. A­­ceste tratative s-au terminat la 15 mai, printr-un eşec total. Sco­pul lor a fost stabilirea statutului Singapore-ului, în urma faptului că Anglia a recunoscut acestei colonii a ei dreptul la indepen­denţă. Delegaţia Singapore-ului, în frunte cu primul-ministru David Marshall, a formulat revendicări destul de modeste. Ea a cerut să se acorde Singapore-ului autoad­­ministrarea în cadrul Common­­welth-ului britanic. Marshall a acceptat chiar ca Anglia să-şi re­zerve, pe un termen nedefinit, dreptul de a controla apărarea Singapore-ului, cu toate că aceas­ta reprezintă o ştirbire serioasă a suveranităţii. Dar pretenţiile Angliei mergeau şi mai departe. Ea a cerut controlul asupra asi­gurării securităţii interne, cu dreptul de a edicta legi şi chiar de a adopta hotărîri extraordina­re, mergînd pînă la abrogarea constituţiei. Explicînd sensul acestor pre­tenţii, presa engleză afirmă că Anglia doreşte să aibă garanţia că la Singapore nu va veni la putere un guvern „care să nu co­laboreze” cu Anglia. Cu alte cu­vinte nu populaţia din Singapo­re, ci Anglia să decidă ce guvern îi convine. Delegaţia Singapore­­ului nu s-a declarat de acord cu aceste pretenţii. Premierul Sin­gapore-ului a calificat planul de reglementare prezentat de Anglia drept un „pudding de crăciun cu sos de arsenic”. Părerile presei engleze în pri­vinţa rezultatului tratativelor sunt împărţite. Unele ziare justifică poziţia guvernului, invocînd fap­tul că din considerente strate­gice Anglia nu poate, chipurile, să renunţe complet la controlul asupra Singapore-ului. Dar alte ziare, printre care şi unele con­servatoare, critică poziţia guver­nului, susţinînd că ea subminează prestigiul Angliei în colonii. „Dacă se refuză unui popor li­bertatea în numele unor conside­rente strategice, — scrie ziarul „Sunday Pictorial” — atunci el va fi nevoit să adopte o poziţie extre­mistă, ca în Cipru, şi în acest caz ne va fugi pămîntul de sub pi­cioare”. Prin urmare, ziarul recunoaşte că nici un fel de argumente ale metropolei, referitoare la conside­rente strategice, nu pot avea greu­tate în ochii popoarelor, care nă­zuiesc spre independenţa naţională. Popoarele respective le califică — după expresia lui Marshall — drept sos de arsenic la padding-ul lor. (Din revista „Timpuri noi”.). 2 iunie 1956 Autorităţile engleze au luat noi măsuri de represiune împotriva populaţiei cipriote LONDRA­ (Agerpres). Potrivit relatărilor presei engleze cu privire la situaţia încordată din Cipru, autorităţile engleze au luat noi măsuri de represiune împotriva­­ populaţiei cipriote. In regiunea de­­ la sud-vest de Nicosia a început în­­­­registrarea forţată a locuitorilor Toţi I locuitorii — bărbaţi, femei şi copii­­ în vîrstă de peste 12 ani — sunt I fotografiaţi şi li se iau amprentele digitale. A fost introdusă cenzura asupra comunicaţiilor telegrafice cu străinătatea. Opinia publică, care se pronunţă în favoarea acordării dreptului Ci­­­­prului la autodeterminare, cere cu­­ hotărîre încetarea represiunilor şi în­­­­sista asupra r­e­ermentării paşnice a problemei Ciprului conform dorinţei poporului. După cum transmite coresponden­tul Agenţiei France Presse, „Partidul progresist al celor ce muncesc din Cipru“ (P.P.M.C.) care se află în ilegalitate a cerut în manifestele di­fuzate la 29 mai în oraşul Nicosia abrogarea tuturor măsurilor excep­ţionale, aducerea în Cipru a arhiepis­copului Makarios şi a celorlalţi de­portaţi, eliberarea deţinuţilor politici şi restabilirea condiţiilor de viaţă normale. Potrivit relatărilor Agenţiei Reuter ziarul „Times of Cyprus" care apare în Cipru a publicat scrisoarea lui Claridges, fost membru al Consiliului executiv de pe lingă guvernatorul Ciprului, care a demisionat in semn de protest împotriva deportării arhie­piscopului Makarios. Claridges con­damnă deportările arbitrare care nu se bazează pe nici un fel de dovezi. In scrisoare se spune: „Pacea și or­dinea nu vor fi niciodată complet restabilite dacă nu vor fi recunoscute drepturile populaţiei Ciprului." In presa engleză este condamnată tot mai des politica Angliei în pro­blema Ciprului şi se cere revizuirea ei. Ziarul „Manchester Guardian“ subliniază într-un articol redacţional că Anglia nu a privit niciodată cu destulă seriozitate mişcarea de uni­ficare a Ciprului cu Grecia. „Ar fi trebuit să înţelegem, scrie ziarul, că s-ar putea să fim nevoiţi să ne re­tragem ...“ Comentatorul ziarului „Daily Mir­­ror“ caracterizează situaţia din Cipru drept „un impas dezastruos.“ Opinia publică din Filipine cere revizuirea acordului americano-filipinez MANILLA (Agerpres). Opinia publică din Filipine cere tot mai insistent guvernului să pro­cedeze la o revizuire a acordului americano-filipinez prin care S.U.A. au dreptul să menţină baze militare­­ pe teritoriul Filipinelor.­­ In multe regiuni din ţară se ma­­i iifestă o puternică ostilitate faţă de­­ prezenţa militarilor americani şi mai­­ ales faţă de faptul că autorităţile­­ americane rechiziţionează noi teren­­­nuri, în virtutea acordului Bell, prin­­ care S.U.A. au dreptul să închirieze­­ şi să rechiziţioneze regiuni pe timp de 99 ani, pentru instalarea de baze­­ militare. După cum anunţă ziarul „Manilla­­ Chronicle”, consiliul municipal al oraşului Kapas a cerut să se elibereze o vastă regiune din preajma oraşu­lui ocupată de forţele militare ameri­cane. La rîndul ei, municipalitatea oraşului Bamband a adoptat o rezo­luţie prin care se cere lichidarea ba­zelor militare ale S. U. A. din acest oraş. In ciuda protestelor opiniei publice filipineze, autorităţile americane nu par dispuse să restrîngă numărul bazelor militare de pe teritoriul Fili­pinelor. Totuşi, după cum relatează Agenţia Associated Press, autorităţile americane nu pot să nu ţină seama de faptul că „bazele militare încon­jurate de o populaţie ostila nu au­ o valoare deosebită .­­ Palmiro Togliatti s-a înapoiat la Roma ROMA. (Agerpres).­­ In seara zilei de 30 mai, Palmiro , Togliatti secretarul general al C.C. al Partidului Comunist din Italia a­­ sosit la Roma venind din Iugoslavia. El a avut o întrevedere cu Josip Broz Tito, preşedintele R.P.F. Iugo­slavia, şi alţi oameni politici iugos­­­lavi. Tiparul: ÎNTREPRINDEREA POLIG­RAFICA, Tg. Mureş. Redacţia şi administraţia: Tg. Mureş, Fir. Gheorghe Dózsa Nr. 9. Telefon: nr. 2688, 2498. Tipografia: 2643. Abonamentele se fac la oficiile poştale, factorii poştali şi difuzorii voluntari din întreprinderi şi instituţii. Comanda Nr. 2454.

Next