Steaua Roşie, iunie 1956 (Anul 5, nr. 395-403)
1956-06-02 / nr. 395
. Trecerea prin R. P. R. în drum spre U. R. S. S. a preşedintelui R.P.F. Iugoslavia, tovarăşul Iosif Broz Tito în drum spre U R.S.S. preşedintele Republicii Populare Federative Iugoslavia tovarăşul Iosip Broz Tito împreună cu soţia şi persoanele care-i însoţesc, Edvard Kardelj, vicepreşedinte al Vecei Executive Federative, Rocea Popovici secretar de stat pentru Afacerile Externe, Mialko Todorovici, membru în Vecea Executivă Federativă, Iakov Blajevici, preşedintele Vecei Executive a Republicii Populare Croaţia şi alţii au trecut la 31 mai prin RP Romînă Ei sunt însoţiţi de N P. Firiu din ambasadorul U.R S.S. la Belgrad In gara de frontieră Jimbolia preşedintele R. P. F Iugoslavia tovarăşul Josip Broz Tito şi personalităţile iugoslave au fost salutaţi din partea C C al P . R.. Prezidiului Marii Adunări Naţionale şi guvernului Republicii Populare Române de tovarăşii Miron Constantinescu membru al Biroului Politic al CC al P.M.R., prim vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Avram Bunaciu, membru al C C al P.M.R., secretar al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Ştefan Cleja, locţiitor al ministrului Afacerilor Externe Au fost de asemenea de faţă tovarăşii V. Patelineţ, prim secretar al Comitetului regional de partid Timişoara, preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular al regiunii Timişoara V. Beldeanu. V. Obradov, membru în Comitetul regional P . R. Timişoara, precum şi numeroşi oameni ai muncii. In întîmpinarea preşedintelui R.P.F. Iugoslavia, tovarăşul IB Tito a fost de asemenea ambasadorul R.P F. Iugoslavia la Bucureşti N. Vujanovici şi alţi membri ai ambasadei. La Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Turnu-Severin, Craiova şi în alte staţii oamenii muncii au salutat cu căldură pe preşedintele I. B Tito şi pe ceilalţi tovarăşi din conducerea guvernului iugoslav şi a Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. Staţiile de pe traseu au fost pavoazate cu drapelele de stat ale R. P Româno şi R.P.F Iugoslavia. La ora 19:30 trenul special a sosit în gara Bucureşti-Băneasa. Preşedintele Tito şi persoanele care-l însoţesc au fost întimpinaţi de tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, Mihail Sadoveanu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Iosif Chişinevschi. Alexandru Drăghici. Alexandru Moghioroş. Constantin Pîrvulescu. Dumitru Coliu Leonte Răutu, Leontin Sălaj a... Alexandru Bîrlădeanu. Simion Bughici, Gheorghe Hossu, Grigore Preoteasa. Constanţa Crăciun Marcel Popescu. Gherasim Popa. Iie Murgulescu, P. Constantinescu-Iaşi Constantin Doncea, Mihail Florescu, Gaston Marin, Safer Gh., Diacoonescu I. Manea Mănescu , Costache Mihail Ralca, N Sălăgean, Liuba Chişinevschi, T. Iordăchescu, Ghizela Vass, Alexa Augustin, Florian Dănălache, Gluvakovic Petre Lupu, Sorin Toma, Anton Vlădoiu, V. Cristache, Cornel Fulger, Pavel Ştefan, Aneta Marinescu, Melita Apostol, Manole Bodnăraş, V. Dumitrescu, general colonel Teclu Iacob, general locotenent Tutoveanu Ioan şi alţi generali, oameni de ştiinţă, cultură, reprezentanţi ai organizaţiilor de masă, ziarişti români şi străini, numeroşi oameni ai muncii. Au fost de asemenea de faţă ambasadorul U.R.S.S. A. Episov, precum şi membri ai ambasadei Iugoslave la Bucureşti. Asistenţa a făcut oaspeţilor o călduroasă primire prietenească. După intonarea imnurilor celor două state, preşedintele R.P.R. Iugoslavia însoţit de preşedintele Consiliului de Miniştri al R.P.R. au trecut în revistă compania de onoare. Un grup de pionieri a oferit oaspeţilor buchete de flori. Preşedintele Tito şi persoanele care-l însoţesc s-au oprit timp de două ore la Bucureşti întreţinîndu se cu conducătorii partidului şi ai guvernului într-o atmosferă de caldă şi cordială prietenie. Tovarăşii Miron Constantinescu Avram Bunaciu, Ştefan Cleja şi şeful protocolului M.A.E. Caius Frunţescu au însoţit pe preşedintele I. B Tito şi celelalte personalităţi iugoslave pină la frontiera U.R.S . înterviul acordat de Kim Ir-sen unui ziarist indian PHENIAN (Agerpres) - TASS anunţă La Phenian s-au dat publicităţii răspunsurile date de mareşalul Kim Ir-sen, preşedintele cabinetului de miniştri al Republicii Populare Democrate Coreene, la întrebările ziaristului indian V. Prasad. Fiind întrebat printre altele care este părerea sa în legătură cu perspectivele unificării Coreei, Kim Ir-sen a declarat : Insistăm consecvent ca problema unificării Coreei să fie rezolvată fără vreun amestec străin, densuşi poporul coreean, pe baze democrate pe baza înţelegerii reciproce, pe calea tratativelor. Aceasta este dorinţa unanimă a întregului popor coreean a tuturor patrioţilor coreeni Dacă autorităţile sud-coreene ar răspunde la această cerere insistentă a poporului coreean, unificarea Coreei ar putea fi realizată în curînd. Totuşi, autorităţile sud coreene, ignorind această cerere a poporului coreean şi urmînd ordinele unor state străine ale căror trupe ocupă partea de sud a ţării noastre, a spus în continuare Kim Ir-sen, se situează pe o poziţie neraţională Ele ar vrea să obţină unificarea Coreei prin forţă. Aceasta este insă o poziţie nereală care contravine intereselor noastre naţionale După cum a declarat Kim Ir-sen, prin acţiunile lor autorităţile sud coreene nu vor putea bara calea care duce spre unificarea paşnică a Coreei Sunt convins că unificarea paşnică a Coreei va fi obţinută, deoarece întregul popor coreean doreşte aceasta cu căldură şi popoarele iubitoare de pace din lumea întreagă o cer. Pentru a grăbi unificarea Coreei cerem, în primul rînd, transformarea armistiţiului din Coreea într-o pace trainică, retragerea tuturor trupelor străine din Coreea de sud şi de nord, reducerea efectivului forţelor armate ale Coreei de sud şi de nord, asigurarea în Coreea de sud a libertăţilor democratice şi a activităţii tuturor partidelor politice şi organizaţii obşteşti, stabilirea unor relaţii economice şi culturale largi între Coreea de nord şi de sud, crearea unui comitet permanent, alcătuit din reprezentanţi ai Coreei de sud şi de nord, pentru discutarea problemei unificării ţării. Vom depune şi pe viitor toate eforturile pentru a uni, în numele unificării paşnice a patriei noastre, toate forţele naţiunii, incluiv toate partidele politice, organizaţiile obşteşti şi activiştii tuturor păturilor populaţiei din Coreea de sud şi de nord. Constat cu regret că, datorită opoziţiei anumitor ţări, care nu vor unificarea paşnică a Coreei, pînă în prezent nu a fost convocată o conferinţă a ţărilor Extremului Orient interesate, cu participarea largă a ţărilor Asiei. O aseraenta conferinţă ar putea avea un rol pozitiv în reglementarea problemei coreene. O delegaţie a forţelor aeriene americane, participă la sărbătorirea zilei aviaţiei sovietice WASHINGTON, (Agerpres). Ministrul Forţelor Aeriene al S.U.A., Duarles, a dat miercuri publicităţii un comunicat cu următorul conţinut: „Cu autorizaţia preşedintelui Eisenhower, general Nathan Twining, şeful statului major al forţelor aeriene americane, a acceptat invitaţia guvernului Sovietic de a participa la demonstraţia care va avea loc în Uniunea Sovietică la 24 iunie (cu prilejul Zilei aviaţiei — N.R.). Secretarul Departamentului de stat şi ministrul Apărării au aprobat această vizită. Generalul Twining va fi însoţit de câţiva ofiţeri de aviaţie.“ Agenţia Associated Press relatează că „cercurile care au insistat ca Twining să accepte invitaţia au adus argumentul că a se sustrage acesteia ar însemna să se atragă Statelor Unite acuzaţia că nu doresc să îmbunătăţească relaţiile cu U.R.S.S.“ Problema acceptării invitaţiei sovietice a fost dezbătută pe larg în ultimele citeva zile în cercurile competente din S.UA. Adepţii politicii „de pe poziţii de forţă“ care s-au pronunţat întotdeauna împotriva coexistenţei paşnice şi a colaborării între state cu orînduiri sociale diferite, s-au ridicat şi de data aceasta împotriva vizitei proiectate. Printre ei se numără preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe, a Camerei reprezentanţilor, James Richards şi faimosul senator Knowland. Potrivit Agenţiei United Press, anul trecut, într-o împrejurare similară, aceste cercuri au dobîndit cîştig de cauză. Agenţia informează că anul trecut Uniunea Sovietică a propus ca S.U.A. şi U.R S.S. să facă un schimb de vizite al unor nave militare, dar Statele Unite au respins această propunere. Asemenea vizite reciproce ale navelor militare au avut loc, după cum se ştie intre U.R.S.S. şi Anglia şi între U.R.S.S. şi alte ţări. Cercurile favorabile normalizării relaţiilor între U.R.S.S. şi S.U.A. au folosit prilejul invitării unei delegaţii a forţelor aeriene americane în U.R S.S. pentru a sublinia că refuzarea propunerii privitoare la vizitele navelor militare a făcut ca şi în această privinţă Statele Unite să rămînă în urma aliaţilor lor în ceea ce priveşte acţiunile menite să ducă la crearea unei atmosfere de încredere în relaţiile internaţionale. Susţinînd necesitatea acceptării invitaţiei, ziarul „New York Times“ scria zilele trecute: „Este timpul, se pare, ca pe planul general al politicii noastre naţionale să formulăm şi să punem în aplicare un program de schimburi sovieto-americane.“ Ziarul susţine acest punct de vedere prin argumentul că „confuzia care domneşte în politica americană în acest domeniu" îndreptăţeşte acuzaţiile că Statele Unite doresc să menţină „o cortină de fier.“ In lumina tuturor celor de mai sus, observatorii diplomatici şi politici de la Washington acordă o mare importanţă comunicatului privitor la acceptarea vizitei. Se subliniază că preşedintele Eisenhower în calitate de comandant suprem al forţelor armate, a fost cel căruia i-a revenit să-şi dea consimţămîntul şi că invitaţia „s-a bucurat de la început de o primire favorabila la Casa Albă.” „La Washington se crede — subliniază Agenţia France Presse — că această acceptare ar putea să marcheze o cotitură radicală în relaţiile dintre Washington şi Moscova.“ STEAUA ROȘIE HOTARIREA EGIPTULUI GUVERNUL egiptean a hotărît să recunoască Republica Populară Chineză şi să stabilească relaţii diplomatice cu ea. Acest eveniment este demn de a fi remarcat, din cel puţin trei considerente importante. In primul rînd, el reprezintă un succes diplomatic indiscutabil al Chinei Populare. Egiptul este prima ţară din Africa şi prima ţară arabă care a recunoscut R. P Chineză. Aceasta înseamnă că realismul politic, pe care Statele Unite îl combat, şi-a croit drum într-o nouă regiune a lumii, şi încă într-o regiune a cărei importanţă creşte necontenit. Nu întîmplător — după cum relatează Arnot, corespondentul agenţiei „Internaţional News Service”, — „reprezentanţii oficiali ai S.U.A. au primit cu un sentiment de uimire şi mihnire impresionantul succes diplomatic al ruşilor”. Hotărirea Egiptului este încă o lovitură dată zidului ce se prăbuşeşte al izolării politice cu care Statele Unite au încercat să înconjoare China Populară. In al doilea rînd, se poate constata dezvoltarea continuă a politicii externe constructive a Egiptului. Pentru un stat care a adoptat o poziţie independentă şi activă, recunoaşterea Republicii Populare Chineze a fost o acţiune firească şi inevitabilă. In ultimul timp, relaţiile economice dintre Egipt şi China Populară s-au întărit neîncetat. Comerţul dintre cele două ţări s-a extins. De curind, Egiptul a primit vizita unei delegaţii de oameni de cultură chinezi, formată din 70 de persoane. In aprilie, s-a deschis la Cairo o mare expoziţie comercială şi industrială chineză. Acum s-au pus ba Note politice cele unei noi etape în colaborarea chino-egipteană. In al treilea rînd, hotărirea Egiptului va influenţa, fără îndoială, şi poziţia altor state arabe. „Observatorii diplomatici — scrie ziarul american „Daily Mirror” — presupun că acţiunea egiptenilor va declanşa în celelalte ţări arabe, o reacţie în lanţ...” Lucrul acesta nici nu-i de mirare, deoarece China şi ţările arabe care şi-au dobîndit independenţa, în pofida deosebirilor in ceea ce priveşte orînduirea socială, reprezintă o lume nouă, ce s-a eliberat de sub asuprirea imperialistă şi are interese comune. SOS DE ARSENIC TIMP de peste trei săptămîni s-au desfăşurat la Londra tratative între guvernul englez şi reprezentanţii Singapore-ului. Aceste tratative s-au terminat la 15 mai, printr-un eşec total. Scopul lor a fost stabilirea statutului Singapore-ului, în urma faptului că Anglia a recunoscut acestei colonii a ei dreptul la independenţă. Delegaţia Singapore-ului, în frunte cu primul-ministru David Marshall, a formulat revendicări destul de modeste. Ea a cerut să se acorde Singapore-ului autoadministrarea în cadrul Commonwelth-ului britanic. Marshall a acceptat chiar ca Anglia să-şi rezerve, pe un termen nedefinit, dreptul de a controla apărarea Singapore-ului, cu toate că aceasta reprezintă o ştirbire serioasă a suveranităţii. Dar pretenţiile Angliei mergeau şi mai departe. Ea a cerut controlul asupra asigurării securităţii interne, cu dreptul de a edicta legi şi chiar de a adopta hotărîri extraordinare, mergînd pînă la abrogarea constituţiei. Explicînd sensul acestor pretenţii, presa engleză afirmă că Anglia doreşte să aibă garanţia că la Singapore nu va veni la putere un guvern „care să nu colaboreze” cu Anglia. Cu alte cuvinte nu populaţia din Singapore, ci Anglia să decidă ce guvern îi convine. Delegaţia Singaporeului nu s-a declarat de acord cu aceste pretenţii. Premierul Singapore-ului a calificat planul de reglementare prezentat de Anglia drept un „pudding de crăciun cu sos de arsenic”. Părerile presei engleze în privinţa rezultatului tratativelor sunt împărţite. Unele ziare justifică poziţia guvernului, invocînd faptul că din considerente strategice Anglia nu poate, chipurile, să renunţe complet la controlul asupra Singapore-ului. Dar alte ziare, printre care şi unele conservatoare, critică poziţia guvernului, susţinînd că ea subminează prestigiul Angliei în colonii. „Dacă se refuză unui popor libertatea în numele unor considerente strategice, — scrie ziarul „Sunday Pictorial” — atunci el va fi nevoit să adopte o poziţie extremistă, ca în Cipru, şi în acest caz ne va fugi pămîntul de sub picioare”. Prin urmare, ziarul recunoaşte că nici un fel de argumente ale metropolei, referitoare la considerente strategice, nu pot avea greutate în ochii popoarelor, care năzuiesc spre independenţa naţională. Popoarele respective le califică — după expresia lui Marshall — drept sos de arsenic la padding-ul lor. (Din revista „Timpuri noi”.). 2 iunie 1956 Autorităţile engleze au luat noi măsuri de represiune împotriva populaţiei cipriote LONDRA (Agerpres). Potrivit relatărilor presei engleze cu privire la situaţia încordată din Cipru, autorităţile engleze au luat noi măsuri de represiune împotriva populaţiei cipriote. In regiunea de la sud-vest de Nicosia a început înregistrarea forţată a locuitorilor Toţi I locuitorii — bărbaţi, femei şi copii în vîrstă de peste 12 ani — sunt I fotografiaţi şi li se iau amprentele digitale. A fost introdusă cenzura asupra comunicaţiilor telegrafice cu străinătatea. Opinia publică, care se pronunţă în favoarea acordării dreptului Ciprului la autodeterminare, cere cu hotărîre încetarea represiunilor şi însista asupra reermentării paşnice a problemei Ciprului conform dorinţei poporului. După cum transmite corespondentul Agenţiei France Presse, „Partidul progresist al celor ce muncesc din Cipru“ (P.P.M.C.) care se află în ilegalitate a cerut în manifestele difuzate la 29 mai în oraşul Nicosia abrogarea tuturor măsurilor excepţionale, aducerea în Cipru a arhiepiscopului Makarios şi a celorlalţi deportaţi, eliberarea deţinuţilor politici şi restabilirea condiţiilor de viaţă normale. Potrivit relatărilor Agenţiei Reuter ziarul „Times of Cyprus" care apare în Cipru a publicat scrisoarea lui Claridges, fost membru al Consiliului executiv de pe lingă guvernatorul Ciprului, care a demisionat in semn de protest împotriva deportării arhiepiscopului Makarios. Claridges condamnă deportările arbitrare care nu se bazează pe nici un fel de dovezi. In scrisoare se spune: „Pacea și ordinea nu vor fi niciodată complet restabilite dacă nu vor fi recunoscute drepturile populaţiei Ciprului." In presa engleză este condamnată tot mai des politica Angliei în problema Ciprului şi se cere revizuirea ei. Ziarul „Manchester Guardian“ subliniază într-un articol redacţional că Anglia nu a privit niciodată cu destulă seriozitate mişcarea de unificare a Ciprului cu Grecia. „Ar fi trebuit să înţelegem, scrie ziarul, că s-ar putea să fim nevoiţi să ne retragem ...“ Comentatorul ziarului „Daily Mirror“ caracterizează situaţia din Cipru drept „un impas dezastruos.“ Opinia publică din Filipine cere revizuirea acordului americano-filipinez MANILLA (Agerpres). Opinia publică din Filipine cere tot mai insistent guvernului să procedeze la o revizuire a acordului americano-filipinez prin care S.U.A. au dreptul să menţină baze militare pe teritoriul Filipinelor. In multe regiuni din ţară se mai iifestă o puternică ostilitate faţă de prezenţa militarilor americani şi mai ales faţă de faptul că autorităţile americane rechiziţionează noi terennuri, în virtutea acordului Bell, prin care S.U.A. au dreptul să închirieze şi să rechiziţioneze regiuni pe timp de 99 ani, pentru instalarea de baze militare. După cum anunţă ziarul „Manilla Chronicle”, consiliul municipal al oraşului Kapas a cerut să se elibereze o vastă regiune din preajma oraşului ocupată de forţele militare americane. La rîndul ei, municipalitatea oraşului Bamband a adoptat o rezoluţie prin care se cere lichidarea bazelor militare ale S. U. A. din acest oraş. In ciuda protestelor opiniei publice filipineze, autorităţile americane nu par dispuse să restrîngă numărul bazelor militare de pe teritoriul Filipinelor. Totuşi, după cum relatează Agenţia Associated Press, autorităţile americane nu pot să nu ţină seama de faptul că „bazele militare înconjurate de o populaţie ostila nu au o valoare deosebită . Palmiro Togliatti s-a înapoiat la Roma ROMA. (Agerpres). In seara zilei de 30 mai, Palmiro , Togliatti secretarul general al C.C. al Partidului Comunist din Italia a sosit la Roma venind din Iugoslavia. El a avut o întrevedere cu Josip Broz Tito, preşedintele R.P.F. Iugoslavia, şi alţi oameni politici iugoslavi. Tiparul: ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA, Tg. Mureş. Redacţia şi administraţia: Tg. Mureş, Fir. Gheorghe Dózsa Nr. 9. Telefon: nr. 2688, 2498. Tipografia: 2643. Abonamentele se fac la oficiile poştale, factorii poştali şi difuzorii voluntari din întreprinderi şi instituţii. Comanda Nr. 2454.