Steaua Roşie, februarie 1959 (Anul 8, nr. 674-681)

1959-02-04 / nr. 674

Cît mai multe economii în producţie (Urmare am pag. 3­at exemple concrete, că la fiecare loc de muncă există numeroase posi­bilităţi de a realiza economii peste plan, prin creşterea productivităţii muncii, reducerea consumurilor specifice de materii prime, mate­riale, combustibil şi energie etc. Astfel, la uzinele „23 August“ a reieşit că se pot economisi peste plan 224 tone oţel, 170 tone fontă, 254 m­c cherestea, 263 tone com­bustibil, 206.250 kWh energie elec­trică şi altele. La uzinele „Semă­nătoarea“ a reieşit că se pot rea­liza economii de 150 tone laminate, 30 tone tablă zincată, 20 tone fon­tă, iar la fabrica de încălţăminte „Kirov“ 4.050 m­p piele, 1.940 kg talpă, 186 tone combustibil şi 35.000 kWh energie electrică. Im­portante economii peste plan prin creşterea productivităţii muncii şi reducerea consumului specific de materii prime şi materiale pot rea­liza şi muncitorii, tehnicienii şi inginerii din celelalte întreprinderi. Colectivele celor opt întreprin­deri din Capitală — se arată prin­tre altele, în chemare — au hotărît ca în acest an să desfăşoare în­trecerea socialistă sub lozinca : „Fiecare muncitor, tehnician şi in­giner să dea economii cît mai multe în producţie, prin creşterea productivităţii muncii, reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, energie şi com­bustibil şi îmbunătăţirea calităţii produselor“. Aceste colective se angajează să obţină cel puţin următoarele eco­nomii la preţul de cost, peste sar­cina planificată : — Întreprinderea „Kirov“ 1.400.000 „ — Combinatul de cauciuc „Jilava“ 1.000.000 „ — Întreprinderea metalurgică „Solex“ 731.000 „ — Fabrica „Flacăra Roşie“ 700.000 „ Prin măsurile luate pentru creş­terea productivităţii muncii şi re­ducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combus­tibil, energie etc. colectivele celor 8 întreprinderi din Capitală vor aduce statului, în acest an, econo­mii de peste 16 milioane lei. Colectivele acestor întreprinderi cheamă pe toţi muncitorii, tehni­cienii şi inginerii din celelalte fa­brici şi uzine din ţară să se ală­ture iniţiativei ca fiecare muncitor, tehnician şi inginer să dea patriei în acest an cît mai multe econo­mii peste plan. — Uzinele „23 August“ — Uzinele „Republica“ — Uzinele „Semănătoarea“ — Atelierele „9 Mai“ 6.630.000 lei 2.500.000 „ 1.800.000 „ 1.500.000 „ B PichS Pentru o producţie sporită de oţel, fontă şi laminate! (Urmare din pag. l­a) Iii Hunedoarei şi-au luat un şir de angajamente concrete şi mo- î bilizatoare în legătură cu în­deplinirea şi depăşirea sarcini­lor de plan pe 1959, adresînd, in acest sens, o chemare la în­trecere către colectivul de si­­derurgiştii din Reşiţa. Colectivul de muncitori, in­gineri, tehnicieni şi funcţio­nari din combinat — se arată în chemarea siderurgiştilor hunedoreni — au primit cu deosebită bucurie sarcinile tra­sate de plenara C.C. al P.M.R. din 26-28 noiembrie 1958 pri­vind dezvoltarea intr-un ritm mai intens a industriei noa­stre socialiste. Pătrunşi de ne­cesitatea sporirii rapide a pro­ducţiei de metal — sarcină arătată în expunerea tovară­şului Gheorghe Gheorghiu-Dej la plenară — siderurgiştii hu­nedoreni au analizat cu spirit gospodăresc, cu ocazia dezba­terii cifrelor de plan pe 1959, posibilităţile ce le au de a în­deplini şi depăşi sarcinile de producţie pe acest an. Folosind valoroasa experien­ţă a siderurgiştilor sovietici de la Combinatul din Magnito­gorsk, Încă din cursul lunii decembrie 1958 ei au format în toate secţiile combinatului, colective care au studiat, în lumina rezultatelor obţinute anul trecut, măsurile ce tre­buie luate pentru înlătura­rea gîtuirilor în producţie, ela­­borindu-se un plan concret în care au fost incluse peste 400 măsuri tehnico-organizatorice, complectat ulterior cu nume­roase alte propuneri făcute de muncitorii şi tehnicienii com­binatului în cadrul consfătui­rilor de producţie. Consfătui­rile de producţie organizate pe secţii au arătat că siderur­giştii hunedoreni dispun de mari rezerve pentru ridicarea indicilor de utilizare la furna­le, cuptoare Martin, laminoare şi la celelalte agregate side­rurgice. Plecind de la concluzia că, printr-o mai bună organizare a muncii şi prin conducerea mai competentă a proceselor de producţie, indicii de utili­zare ai agregatelor pot fi ridi­caţi in acest an cu cel puţin 10% faţă de sarcina planifica­tă, colectivul de muncitori, te­hnicieni şi ingineri de la Com­binatul siderurgic Hunedoara, pătruns de un înalt spirit pa­triotic, s-a angajat să dea în acest an peste prevederile pla­nului 30.000 tone cocs meta­lurgic, 20.000 tone aglomerat feros, 20.000 tone fontă, 40.000 tone oţel Martin, 5.000 tone oţel electric, 40.000 tone blu-­­ muri, 6.000 tone laminate ,800 tone gudron, 200 tone sulf-to­­pit, 420 tone benzen pur. Ei au hotărît de asemenea să spo­rească cu 5%­­ productivitatea muncii faţă de sarcina dată prin plan — şi cu 27% faţă de realizările anului 1958. Prin depăşirea planului de producţie, creşterea producti­vităţii muncii şi prin reduce­rea consumurilor specifice de cocs, încărcătură metalică în şarje, calcar, combustibil, energie eletrică etc. siderurgiş­­tii hunedoreni s-au angajat să obţină în acest an economii la preţul de cost în valoare de peste 12 milioane lei. In frun­tea acţiunii pentru reducerea preţului de cost se situează colectivul secţiei oţelărie nr. 1 care s-a angajat să reducă preţul de cost planificat cu 10 lei pe tona de oţel, colectivul oţelăriei nr. 2, care va reduce preţul de cost cu 12 lei pe to­na de oţel, oţelăria electrică — cu 20 lei pe tonă, blumingul — cu 10 lei pe tona de blumu­ri, secţia T-a furnale — cu 10 lei pe tona de fontă. Cu aceste obiective — spum în chemarea lor muncitorii, te­hnicienii şi inginerii hunedo­reni — ne adresăm colectivu­lui de siderurgişti de la com­binatul metalurgic Reşiţa, che­­mîndu-l să se alăture iniţia­tivei noastre de a spori pro­ducţia de metal, care să con­stituie obiectivul principal al întrecerii socialiste din side­rurgie in cursul anului 1959. Ne adresăm tovarăşilor mineri de la întreprinderile miniere din Valea Jiului, Teliuc şi Ghelar să ne sprijine, trimi­­ţîndu-ne cantităţi sporite de cărbune cocsificabil şi mine-­­ reu de fier de bună calitate, care ne sunt necesare realiză­rii angajamentelor luate. Asigurăm partidul şi guver­nul — se arată în încheierea chemării — că nu vom precu­peţi nici un efort pentru tra­ducerea în viaţă a sarcinilor ce ne revin din planul de stat şi pentru respectarea întocmai a propriilor angajamente, ca­re constituie aportul nostru, adus alături de întregul popor muncitor, la construirea socia­lismului în patria noastră. Pentru valorificarea superioară a lemnului Se poate spori procentul de utilizare a masei lemnoase („La nivelul actual de dez­voltare industrială nu mai pu­tem tolra să se piardă can­tităţi însemnate de masă lem­noasă la prelucrarea în pădu­re“ — Gh. Gheorghiu-Dej — din expunerea la Plenara C.C. al P.M.R. din 26—28 noiem­brie 1958). In articolul precedent arătam că realizîndu-şi planul anului trecut cu mai bine de o lună de zile înain­te de termen, întreprinderea fores­tieră de exploatare şi transport din Topliţa a dobîndit rezultate fru­moase şi în privinţa sporirii indi­cilor de utilizare a lemnului. La răşinoase, de exemplu, prin spo­rirea cu un procent şi jumătate a indicelui de utilizare planificat, volumul utilizabil al masei lem­noase în producţie a crescut cu peste 3.000 de metri cubi. De ase­menea şi la lemn de fag, întreprin­derea a realizat o depăşire a indi­celui de utilizare, cu 8 la sută. Cu toate acestea mai sunt încă numeroase resurse care ar putea duce la o creştere şi mai simţitoare a procentului de utilizare a masei lemnoase. Soluţiile la care ne referim nu privesc doar activitatea întreprin­derii pentru exploatare şi trans­port, ci şi unităţile de industriali­zare a lemnului (U.I.L.-urile), pre­cum şi forurile de care acestea de­pind. Bunăoară, pentru a-şi realiza sarcinile de plan referitoare la randamentul de utilizare a masei lemnoase, unităţile de industriali­zare refuză primirea materialului lemnos care nu îndeplineşte nor­mele stabilite de stat. Din punctul de vedere al acestor unităţi, procedeul pare cît se poate de legal şi îndreptăţit. Se pierde însă din vedere faptul că urmărin­­du-se astfel interesele limitate ale întreprinderii, pe plan general, se­­ aduc mari pagube economiei na­ţionale. Fireşte, va trebui ca şi de aici înainte, întreprinderile să ţină seama de normele stabilite de stat, să lupte pentru o calitate su­perioară a lemnului destinat pro­ducţiei. Dar aceasta nu înseamnă ca unor importante cantităţi de material lemnos, bun de lucru, să nu i se acorde importanţa cuve­nită. Bunăoară, lemnul refuzat pentru că nu îndeplineşte normele stabi­lite de stat, e trecut automat în categoria lemnului de foc. Aceas­ta deoarece I.F.E.T.-ul nu dispune de instalaţiile necesare pentru a-l putea prelucra, deşi cantitatea de lemn respinsă se pretează la o uti­lizare mai raţională decit pentru foc. Din el s-ar putea obţine urt randament de utilizare de cel pu­ţin 40—45 la sută, în cherestea fo­losibilă în construcţii, la cofraje şi prefabricate, lemn de celuloza etc. Datorită acestei practici lipsite de orizont şi care desconsideri interesele generale ale economie naţionale, în anul trecut de exem­plu, la I.F.E.T. Topliţa au lua drumul focului, buşteni din cari s-ar fi putut scoate circa 2.000 me­tri cubi de cherestea şi mai mul de 300 metri cubi lemn de celuloză Aceasta înseamnă pentru econo­mia naţională o pagubă de aproape o jumătate de milion de lei. Probleme asemănătoare se pun şi în domeniul exploatării şi utili­zării lemnului de fag. Se ştie , una din condiţiile principale can favorizează creşterea procentulu de utilizare a lemnului de fag o constituie scoaterea buştenilor din parchetele de exploatare, şi prelu­crarea lor în cît mai scurt termen de la data cînd au fost doborîţi Or, în această privinţă mai sîn încă serioase neajunsuri care aduc după sine pagube nepermise. Bunăoară, sînt numeroase cazur de doborîturi de vînt pe suprafeţ destul de întinse. Practic, exploa­tarea acestor doborîturi se face a­bia după ce ele au fost depistate ş­i întocmite actele de punere în va­loare de către organele silvice. Di păcate însă, îndeplinirea aceste formalităţi durează infinit de mul­t ceea ce duce la deprecierea masi­i lemnoase. De exemplu, în urm­a unei furtuni, au fost doborîţi­­ parchetul Vişa circa 10.000 de mi­­­tri cubi lemn de fag. începere exploatării acestora îndată dup producerea calamităţii ar fi dus­­ recuperarea, a cel puţin 5.000 me­tri cubi de buşteni utilizabili în producţie. Dar depistarea şi alcă­tuirea formelor de punere în va­loare a durat mai mult de opt luni, vreme în care întreaga masă lem­noasă s-a depreciat, nemaifiind bu­nă decît ca lemn de foc. Şi din păcate, acesta nu este singurul exemplu de acest fel. O altă defi­cienţă care duce la mari întîrzieri în exploatarea masei lemnoase do­­borîte de calamităţi naturale o constituie întîrzierea cu care foru­rile superioare aprobă suplimentă­rile de investiţii pentru executarea construcţiilor pasagere în aceste parchete. Dar anomalii care duc la pagube însemnate de material lemnos sînt şi în cazul exploatărilor normale. Să luăm doar un exemplu din mul­te altele. Prelucrarea buştenilor de fag se face paralel, atît de către unităţile de industrializare cît şi de către întreprinderea de exploatare şi transport. Rezultatele sunt însă diferite. Aplicînd şi în cazul lem­nului de fag acelaşi sistem de se­lectare a buştenilor după normele stabilite de stat, I.F.E.T.-ului îi revine sarcina de a prelucra o însemnată cantitate de masă lem­noasă respinsă de unităţile de in­dustrializare. Neavînd însă utilajul corespunzător şi nici capacitatea necesară pentru prelucrarea cu mijloace mecanizate a acestei can­tităţi de masă lemnoasă — din care cauză rezultă şi nerentabili­­tatea punctelor sale mecanizate — I.F.E.T.-ul este nevoit să prelucreze o mare parte din buşteni prin sis­temul rudimentar al cioplitului. Aceasta atrage după sine în mod inevitabil pierderi însemnate de material lemnos. De exemplu, în condiţiile actua­le de utilizare tehnică a unităţilor de industrializare, acestea ar putea scoate din 210 metri cubi buşteni de fag, 1.200 traverse normale, circa 40 metri cubi de doage, o a­­numita cantitate de scîndură de inimă, cozi de mătură şi lemn de foc. Aceasta ar corespunde cu un procent de utilizare a masei lem­noase de peste 80 la sută. Din aceeaşi cantitate de 210 me­tri cubi buşteni de fag, I.F.E.T.-ul poate realiza doar aproximativ 1.000 de traverse normale, ceea ce corespunde cu un procent de utili­zare de numai 50 la sută, restul masei lemnoase pierzîndu-se în parchetele de exploatare sub formă de așchii care nu sunt folosite nici măcar ca lemn de foc. In felul a­­cesta, la I.F.E.T. Topliţa numai, se pierd într-un an aproape 2.000 me­tri cubi de fag bun de lucru. Apoi, unităţile de industriali­zare refuză primirea buştenilor care au nodurile mai dese decât din metru în metru, deşi şi aceştia sunt întrutotul corespunzători pentru a fi utilizaţi ca lemn de lucru. Se ştie bunăoară că ritmul actual în construcţia de locuinţe implică o cantitate sporită de parchete pen­tru pardoseli, produs şi aşa destul de deficitar Or, aceşti buşteni se pretează admirabil pentru a fi prelucraţi în astfel de parchete. Această stare de lucruri e cu atît mai păgubitoare cu cît unită­ţile de industrializare nu folosesc întreaga capacitate de producţie a utilajului şi maşinilor cu care sunt înzestrate. Rezultă deci o greşită înţelegere a colaborării care ar trebui să existe între întreprinderile de ex­ploatare şi transport şi unităţile de industrializare a lemnului. Concluzia care se desprinde din această succintă analiză a posi­bilităţilor largi care mai există pentru o cît mai raţională utilizare a masei lemnoase constă în lichi­darea acestor interese înguste, de feude, în favoarea intereselor ge­nerale pentru economia naţională. Se pune deci problema unei mai largi cooperări între întreprinderi­le de exploatare şi cele de indus­trializare a lemnului, în aşa fel încît să se realizeze un adevărat salt cantitativ şi calitativ în pri­vinţa utilizării lemnului. O HOSSU A­NUNŢ Crescători de oi ! Unităţi agricole cooperatiste şi gospodării individuale ! încheiaţi contracte pentru ca­ntităţi cît mai mari de caş şi lapte de oaie. CONDIŢIILE DE CONTRACTARE: — Pe lîngă preţurile convena­bile la fiecare litru de lapte con­tractat se va primi în zonele de cîmpie în plus 0,25 kg tărîţe, iar la munte 0,35 kg porumb.­­ După fiecare kilogram de caş contractat , se mai primeşte în plus în zona de cîmpie 1 kg. tărîţe iar la munte 1,40 kg porumb. In cazul cererilor de furaje pentru necontractanţi preţurile sînt m­ai ridicate. Contractele se pot încheia la unitățile raionale I.C.I.L. și la centrele comunale de colectare a laptelui. A­NUNŢ In atenţia Gospodăriilor colective şi întovărăşirilor precum şi a producătorilor individuali. Fabrica de conserve de lapte „Mureşul“ din Remetea, Raionul Gheorghieni încheie contracte pentru anul 1959. Contracte se pot face pentru lapte de vacă şi produse din lapte de oaie. Contractaţi deci toate cantit­ăţile de lapte de vacă şi produse din lapte de oaie ce aveţi de pris­os, întrucît înafară de faptul că este avantajos pentru dv. mai con­tribuiţi şi la aprovizionarea munci­torilor cu produse din lapte de vacă şi oaie. Preţurile noastre le puteţi af­la de la oficiile noastre raionale din Miercurea-Ciuc, Gheorghieni şi Topliţa precum şi de la subuni­tăţile acestora. Afară de preţuri convenabile mai aveţi şi avantajul de a obţi­ne din valoarea contractului 50% sub formă de avans. Informaţii mai detailate put­eţi primi de la unităţile noastre din Miercurea-Ciuc, Gheorghieni şi Topliţa precum şi de la centrele de colectare din raion cu care pu­teţi şi contracta surplusul dv. de lapte de vacă şi produse din lapte de oaie. Fabrica de conserve de lapte „Mureşul“ Remetea. Atenţiune ! Direcţia comercială regională „Icomregiocoop“ vă aduce la cu­noştinţă că, cooperativele de consum din întreaga regiune pun la dispoziţia consumatorilor prin magazinele de desfacere maşini de cusut, aparate de ra­dio, mobilă, în sortimente va­riate şi de bună calitate, CU VINZARE IN RATE.

Next