Steaua Roşie, septembrie 1963 (Anul 12, nr. 205-229)
1963-09-01 / nr. 205
Proiectul unui nou tunel pe sub Alpi Elveţia de nord este mărginită de munţii Alpi străbătuţi de şoseaua de munte Gothard, care şerpuieşte cu serpentine minunate pe puntele lor. Cotituri bruşte, drumuri abrupte, pasaje înguste. Este deosebit de grea trecerea în lunile de vara cînd prin Saint Gothard se îndreaptă spre sud zeci de mii de turişti. Automobilele trebuie să-şi aştepte ore întregi rîndul la intrarea în vestitul tunel Saint Gothard. Eduard Grüner, inginer din Basel a elaborat un interesant proiect de construire a unui nou tunel pe sub Alpi. Pentru înfăptuirea acestui proiect ar fi nevoie de 12 ani. In acest timp s-ar construi un tunel lung de 45 kilometri de la Amsterdam la Giornico. Pentru ventilaţie este prevăzut un puţ vertical de pe culmea lanţului de munţi spre centrul tunelului. Ani de-a rîndul Grüner a stăruit ca proiectul lui să fie examinat. Comisia de experţi a recunoscut în 1963 că el este mai reuşit decît alte proiecte prezentate. Totuşi, cît timp va mai trebui să aştepte Grüner realizarea visului său? Cît trăiesc peştii şi păsările? Ihtiologul american Sam Hinton a alcătuit, pe baza observaţiilor diferiţilor specialişti, un tablou comparativ cu privire la longevitatea a 300 de locuitori ai mărilor şi cursurilor de apă. Din observaţiile efectuate, în special In, acvarii...s-a constatat că mulţi peşti au o viaţă deosebit de lungă. Astfel, tiparul trăieşte în medie 57 de ani, crapul — 40, păstrăvul — 24, somnul — 19, cocoşul de mare — 14, bibanul şi ştiuca — 10. Ceva mai puţin de zece ani trăiesc linul şi ocheana. Recordul longevităţii îl deţine nisetrul, care atinge uneori v,eofilaSDbila vîrstă de 70 de ani. Nu mai puţin interesant este tabelul cu date despre longevitatea păsărilor, publicat recent într-o revistă ştiinţifică franceză de ornitologul M. Barriett. Iată cîteva date despre durata vieţii unor păsări din Europa: bîltanul trăieşte 24 de ani, barza — 23, pescăruşul de mare -roşirca 20, rîndunica — 15, porumbelul sălbatic tind,3, vrabia — 10, ciocîrlia — 8, prepeliţa şi sturzul — 7. Cel mai mult trăieşte găinuşa da baltă — 31 de ani. ZDOO Din ordinul autorităţilor municipale din Londra, o dată cu sosirea primăverii se interzice vizitatorilor parcurilor şi grădinilor din capitala Angliei să dea drumul aparatelor de radio portative. Motivul este foarte simplu — muzica transmisă de aparatele de radio acoperă vocea păsărilor cîntătoare, care au la Londra numeroși admiratori. Priveghetorile și tranzistorii Cel mai bătrîn vînător din Ghana Presa engleză a anunţat recent încetarea din viaţă a celui mai bătrîn vînător din ţară. El avea 130 de ani şi a lăsat un număr impresionant de urmaşi — 350 de fii şi nepoţi. In viaţa sa, acest vînător a răpus circa 300 de elefanţi. El a păstrat colţii lor, iar carnea animalelor vînate a fost mîncată de compatrioții lui. Pentru descoperirea zăcămintelor de minereuri se folosesc diferite instrumente geofizice cit şi analiza chimică a apelor care trec prin unele stînci şi duc cu ele săruri metalice solubilizate. Se întîmplă însă uneori ca reacţia zăcămintelor faţă de curenţii electrici sau alte mijloace fizice să fie asemănătoare cu a stiicilor dimprejur şi astfel zăcămintul să scape neobservat, sau soluţia poate fi atît de diluată. Incit nici analiza chimică nu poate duce la rezultate concludente asupra existenţei zăcămîntului. Urmărirea vinelor metalifere poate fi, de asemenea, îngreunată acolo unde se află aluviuni sau depozite provenite din topirea gheţurilor ca şi de prezenţa unei pături groase de sol. Prospectarea zăcămintelor de minereuri utile s-a îmbogăţit însă inultimele două decenii cu o nouă metodă şi anume cu prospectarea geobotanică, încă din timpurile vecii, o dată cu apariţia mineritului, s-a observat că pe locurile unde există minereuri se dezvoltă bine anumite specii de plante. In această privinţă primele date se găsesc înscrise abia în secolul al XV-lea. In lucrarea asupra mineritului semnată de farmacistul şi naturalistul Agricola. (1494—1555). Este ştiut că metalele se află în scoarţa pămîntului nu numai ca simple umpluturi ale unor crăpături alcătuind filoane metalifere, ci şi dispersate, creind astfel o aureolă (aşa-numitul „halou de dispersiune") în jurul filonulu. Plantele avind strictă nevoie pentru creștere de anumite microelemente (azot, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, sulf etc.) le absorb din sol și din apă cu ajutorul rădăcinilor. Apa absorbită se evaporă prin frunze, încă mineralele dizolvate rămîn în plantă, iar după distrugerea plantei rămîn în pămînt şi devin o parte din pătura de humus de la suprafaţă. Analiza geochimică a acestui humus şi a cenuşei plantelor (îndeosebi a cenuşei frunzelor) arată uneori mari concentraţii de anumite minereuri, ceea ce indică prezenţa în subsol a zăcămîntului. De pildă, în cenuşa unor specii de laur s-a descoperit 15 la sută mangan, iar în cenuşa unor ierburi şi frunze 0,001 la sută germaniu, deşi conţinutul mediu în germaniu al solului este cel mult 0,0000007 la sută. In Finlanda, examinarea cenuşei unor frunze de mesteacăn a dus la descoperirea unui bogat zăcămînt de cupru și nichel. Ajutorul dat de plante pentru descoperirea zăcămintelor este foarte important. Există plante care apar numai pe anumite soluri formate pe minereuri chiar dacă în aceste plante nu este concentrat elementul metalic al minereului. Acestea sunt plante indicatoare. Unele plante, deși se dezvoltă și în alte terenuri decît acelea formate pe minereuri au proprns* *atea de a acumula în corpul lor anumite metale în cantităţi cu atît mai mari cu cit solul este mai bogat în minereul preferat de plantă. Este vorba de plante acumulative. Unele plante se îmbolnăvesc în mod specific dacă solul pe care se dezvoltă este bogat în anumite minereuri. Acestea sunt denumite plante metalofuge și prezintă de asemenea mare valoare în vederea descoperirii de zăcăminte. Din grupul Plantelor indicatoare se cunoaşte în prezent flora pentru aproape toate metalele importante. Astfel, „Flora zincului" este reprezentată de toporaşi (Viola lutea, varietatea calaminaria), guşa porumbelului (Silene latifolia), muştarul, punguliţa (Thraspi calaminarum), găbăşoara (Lysimachia), scînteiuţa (Anagallis) şi Tomantherie auriculata. „Flora cuprului“ este reprezentată de ipcărige (Gypsophila patini), Policarpea spirostylis şi Escholizia mexicana. „Flora staniului“ are ca tip indicator planta Trientalis europaea, iar „Flora cobaltnichei“ cuprinde dediţeii (Pulsatilla patens) şi Linoyus villosa. „Flora fierului" este reprezentată de speciile Dammara ovata, Mutassa intermedia Şi Cocrydium caledonicum. Recent, omul de Ştiinţă sovietic V. V. Kowalski a stabilit pe bază de analiză spectroscopică a cenuşei unei varietăţi de caprifoi (Lonicera confusa), un conţinut în aur mult mai mare decît în mod obişnuit dacă această plantă a fost culeasă din locuri în care există zăcăminte aurifere. Această plantă indică şi zăcămintele de argint. Planta cu cel mai mare conţinut de aur din lume este „coada calului" care creşte în regiunea Oslany din Slovacia. Conţine 576 grame de aur la o tonă de cenuşe, deşi în acea regiune, din cenuşa oricăror alte plante se extras cel mult 0,2 s aur. Flora substanţelor radioactive este reprezentată de luminiţe (Oenothera calspitosa), Stanleya, Fucus, Astragalus pettersoni şi Spirogyra. In ce priveşte plantele acumulative s-a constatat că coada calului (Equisetum arvensae) acumulează 4.500—7.000 părţi zinc, însă pe terenuri normale conţine numai 52 părţi, coada şoricelului conţine 4.100 părţi zinc, o specie de violete (Viola sagittata) 3.500 părţi, o plantă denumită obişnuit Ragweed (Ambrosia artemisifola) 3.400 părţi, porumbul (Zea mais) 790 părţi, iar frunzele uscate ale unei specii de plop american (Populus grandidentata) conţin 150—310 părţi zinc — chiar şi pe solurile care conţin numai 20 părţi la milion din acest metal. Studiul plantelor metalofugg a permis descoperirea unor importante zăcăminte in diverse ţări. In Uniunea Sovietică s-a constatat că plantele de pe terenurile bogate în bor se dezvoltă excesiv (gigantism), frunzele sunt mai numeroase şi de un verde □□c puternic, iar plantele care se dezvoltă pe solurile bogate în substanţe bituminoase sunt de asemenea gigante şi prezintă anomalii ale creşterii şi înfloririi. Dacă în terenul unde creşte macul există zăcăminte de plumb şi zinc, floarea lui este de regulă bătută. Prezenţa cuprului în sol provoacă paloarea frunzelor de arţar, iar a cobaltului şi a nichelului albirea frunzelor şi lipsa petalelor la o specie de anemonă (Pulsatilla patens) şi la un compozeu (Linoysris villosa). La plantele crescute deasupra unor zăcăminte de uraniu din Canada s-au constatat forme ciudate de fructe, iar pe terenuri cu același fel de zăcăminte in partea de vest a S.U.A. florile sunt sterile, fără petale și stamine (Stanleya). Tot datorită efectului toxic al unor metale asupra anumitor plante au fost descoperite in Pensilvania (S.U.A.) importante zăcăminte de cupru, în unele regiuni din Arkansas (tot în S.U.A.) zăcăminte de stronţiu, iar în Congo şi Rhodesia zăcăminte de cupru. In ţara noastră, geobotanica se află în plin avînt. Această importantă ramură a geologiei atrage continuu şi un număr sporit de botanişti amatori, deoarece metodele geobotanice aplicate la descoperirea de zăcăminte de minereuri nu sunt costisitoare, iar tehnica lor este uşor de învăţat. Dr. OCTAVIAN UDRIŞTE Plantele pot indica zăcămintele de minereuri -i—■—=—i—r--i——ri—r —:—:—:—i—!—rH—î—i—:—i—i—• -++Í*- + ^+++^-T-â--î-++J-f.+++~».+.'4"i Statistica este concludentă: în ultimii 30 de ani în țara noastră numărul locuitorilor de la oraşe s-a dublat. In cele peste 200 de centre urbane de pe cuprinsul patriei locuiesc aproximativ 6.000.000 de oameni. Cauza acestei mişcări de populaţie, care în ultimii 20 de ani s-a accelerat vertiginos, este dezvoltarea multilaterală a industriei ţării noastre. iată de ce organele noastre de partid şi de stat acordă o atenţie atît de mare vastului program de construire şi reconstrucţie a oraşelor. Acest program cuprinde în egală măsură construcţia noilor cartiere centrale în asemenea oraşe ca Bucureşti, Braşov, Baia-Mare, Reşiţa etc., construcţii de cartiere noi ca la Galaţi şi în numeroase alte oraşe, reconstruirea unor străzi, bulevarde, scuaruri, ca la Bucureşti, Ploieşti, Suceava, Cluj sau Iaşi, precum şi construirea unor oraşe cu totul noi ca Oneşti şi Victoria. ORAŞELE ŞI INDUSTRIA înainte vreme, cu excepţia unor cazuri izolate, fabricile erau construite la întîmplare, fără respectarea chiar a unei minimale „distanţe sanitare" de la zonele locuite, şi fără ca să se fi luat măsuri de protecţie adecvate. Principiul călăuzitor a fost obţinerea profitului maxim, indiferent de consecinţele pe care aceasta le avea asupra oraşului şi locuitorilor săi. Acest lucru s-a întîmplat, de pildă, la Reşiţa, unde cartierele oraşului şi diferitele unităţi ale uzinelor metalurgice se întrepătrundeau, la fel cum a fost cazul în numeroase alte oraşe, care dispuneau de uzine chimice, textile sau de materiale de construcţii. Aceeaşi situaţie a existat şi la Tg.-Mureş, unde sub regimul trecut, într-o zonă foarte populată, (unde se găseşte azi frumosul cartier de locuinţe "Gheorghe Doja"), se afla o rafinărie de petrol, care pe lîngă substanţele toxice cu care otrăvea atmosfera oraşului, mai prezenta şi un permanent pericol de incendiu. Acum principiul călăuzitor este protejarea oraşelor de substanţele dăunătoare şi asigurarea de condiţii igienico-sanitare optime. Distribuirea judicioasă a zonelor verzi, factor important în crearea microclimatului oraşelor şi extinderea continuă a acestor zone urmăreşte tocmai aceasta. In cazul oraşului Bucureşti, de pildă, zonele verzi reprezintă aproximativ 5 mp pe cap de lociitor; planul general de sistematizare a Capitalei prevede însă ridicarea acestui procentaj la 35 mp. In baza experienţei dobîndite în ultimii ani, proiectanţii oraşelor din ţara noastră ţin cont de anumite reguli şi principii, care să asigure tocmai puritatea atmosferei oraşelor. Institutul de igienă a organizat numeroase verificări la faţa locului, pentru a constata în ce măsură atmosfera oraşelor conţine impurităţi şi pentru a stabili reguli generale, precum şi măsuri pentru cazurile speciale. Să vedem acum, cum se rezolvă această problemă în cazul cînd IN ORAŞE VECHI SE CONSTRUIESC FABRICI NOI. La Galaţi, de pildă, construirea marelui combinat metalurgic a impus un nou studiu al planului de sistematizare a oraşului, în baza condiţiilor noi de dezvoltare a industriei. Potrivit acestui plan, limitele oraşului şi ale combinatului sunt despărţite printr-o distanţă de 2—3 km. Zona de separaţie cuprinde o pantă, unde va fi amenajat un mare lac artifiical, înconjurat cu plantaţii. Desigur, planurile de sistematizare şi soluţiile alese diferă de la caz la caz. Iată de pildă, exemplul unui ORAŞ FĂRĂ TRECUT. E cazul Oneştilor. Atît oraşul, cît şi combinatul Oneşti-Borzeşti au fost construite în ultimii 10 ani. Unităţile industriale se succed de-a lungul văii Trotuşului, fiind amplasate în aşa fel, ca să se poată asigura puritatea atmosferei pentru zonele populare: uzinele de cauciuc sintetic, rafinăria, centrala electrică şi staţiile de încălzire centrală şi uzinele petrochimice. Oraşul se întinde în diferite direcţii, alungindu-se pe valea Caşinului, pe porţiunea dinaintea confluenţei cu Trotuşul. Distanţa care separă oraşul de cele mai apropiate puncte industriale începe la 2 km şi se ridică la celelalte extremităţi, pînă la 6 km. Desigur, la construirea oraşului s-a avut în vedere şi direcţia vînturilor. Dat fiind că în această zonă vîntul de nord este precumpănitor, aceasta este poziţia cea mai favorabilă. In zona liberă dintre oraş şi centrul industrial vor fi plantaţi copaci. Dar este interesant şi cazul unui ORAŞ VECHI CU INIMĂ NOUĂ. Este vorba despre oraşul Suceava în cazul căruia, zona industrială a fost grupată într-un singur sector. Luîndu-se în considerare direcţia vînturilor, zona industrială a fost amplasată de-a lungul văii Sucevei, în aşa fel ca să se prevină alterarea atmosferei din zonele locuite. De principii similare s-a ţinut cont şi în cazul oraşului Tg.Mureş. Şi aici noile construcţii industriale sunt grupate în zona din sud-vestul oraşului (cartierul Mureşeni), iar noile cvartale de locuinţe, ca „7 Noiembrie" sau „Babeş—Babits", sunt înconjurate de zone verzi. Cartierul „Karl Marx" va fi amplasat la rîndul lui, pe malurile canalului Turbinei şi ale Mureşului, prezentînd toate avantajele oraşelor moderne, de tip socialist. In vederea construirii celor 300.000 de apartamente prevăzute pentru planul de şase ani, arhitecţii, constructorii şi organele noastre sanitare îşi vor da cu toţii contribuţia, asigurînd cele mai bune condiţii de trai oamenilor muncii. Cer curaj pentru locuitorii oraşelor * că«** .. . popoarele vechi nu cunoşteau batista? Intr-o veche scriere se povesteşte că, la o adunare a poporului, Agatocle, fratele unei regine a Egiptului, s-a servit de poalele hainei pentru a-şi şterge ochii. Primele batiste au apărut în Roma antică. Patricienii luxoşi utilizau „sudarimul“ pentru a se șterge de năduşeală și „orariumul“, pentru gură. ... baia a apărut in forma ei actuală la începutul secolului trecut? Numele căldărarului care i-a dat această formă a rămas necunoscut. Inainte vreme oamenii se spălau într-un vas în formă de butoi. Acesta era de lemn, de tablă, de porfir sau de argint — după averea posesorului. ... în momentul naşterii, pruncul cintăreşte de 500 de milioane de ori mai mult decit celula ovulară a mamei sale? Această creştere se face numai în 28 de diviziuni ale tuturor celulelor, 17 diviziuni în primele 15 zile şi 11 din I viziuni în cursul următoarelor opt luni şi jumătate. ■jir .. maimuţele din zilele noastre care au cea mai mare asemănare cu omul sunt urangutanul, gibonul, gorila şi cimpanzeul. Celebrul anatomist englez Keath a socotit că omul are 56 de caractere comune cu urangutanul, 84 cu gibonul, 87 cu gorila şi 98 cu cimpanzeul. ★ ...se presupune că „potopul“ biblic nu este altceva decît o inundaţie catastrofală a fluviilor Tigru şi Eufrat. Dar savanţii consideră că aşa-zisul potop a fost un fenomen de proporţii reduse pe lîngă uriaşa catastrofă din 1887 cînd fluviul Huang Ho, rupînd digurile, s-a revărsat inundînd o suprafaţă formidabilă. In această inundaţie au pierit şapte milioane de oameni. Omenirea nu mai cunoaşte un cataclism de asemenea proporţii. ★ ...s-a stabilit în mod ştiinţific că oamenii leneşi nu ajung la adînci bătrîneţe? Lipsa de activitate duce la ofilirea organismului. Toţi oamenii ajunşi la adînci bătrîneţe au dus o viaţă de muncă intensă. STEAUA ROȘIE MAMAIA... (Fotó: Z. HARAGOS) Invazia meduzelor In august anul trecut, litoralul de nord-est al Angliei a fost năpădit de meduze uriaşe. Vilegiaturiştii veniţi să-şi petreacă concediul de odihnă, la mare erau deznădăjduiţi. In schimb biologii aveau de ce să fie încîntaţi. Dr. H. Bull a cules exemplare minunate cu tentacule hmngi de aproape 20 tde matrL . SÎMOI? — Iertați-mă că v-am deranjat degeaba! Nu arde, dar la noi nu urcă apa pînă la șase... Rik AUERBACH — Aha, nu se prinde, crezi că n-am simțit că mi ai luat... portofelul!!! S. NOVAC 3