Steaua Roşie, iunie 1965 (Anul 17, nr. 128-153)

1965-06-01 / nr. 128

I­nteresantă şi viu discutată a fost tema care s-a dez­bătut nu de mult la Gheorghieni. Reprezentanţii tu­turor întreprinderilor forestiere din regiune — preşedinţi ai co­mitetelor sindicatelor, ingrişeri­­şefi, şefi ai serviciilor de meca­nizare, conducători de sectoare de exploatare, de parchete, ma­­nipulanţi şi mecanizatori fruntaşi în întrecerea socialistă — s-au interesat îndeaproape, la faţa lo­cului, de metodele care se apli­că la I.F. Gheorghieni. Cu ace­laşi prilej, în ziua schimbului de experienţă, în cuvîntul Ier, oas­peţii au arătat în mod critic şi autocritic situaţia existentă în locurile de unde au venit, au re­liefat experienţa bună a între­prinderii gazde şi s-au angajat totodată să aplice în practică ce­le văzute. Schimbul de experienţă orga­nizat la I.F. Gheorghieni de consiliul regional al sindicatelor împreună cu D.R.E.F. Tg.-Mureș nu a fost de loc întîmplător. El a avut o singură temă: UTILIZA­REA FERASTRAIELOR MECANICE IN EXPLOATĂRILE FORESTIERE. O temă importantă care intere­sează pe fiecare forestier. De ce tocmai problema ferăs­­traielor mecanice? Fiindcă indi­cele de utilizare realizat pînă a­­cum la acest utilaj este sub po­sibilităţi. In ultimele patru luni, indicele de utilizare a ferrstraie­­lor mecanice pe D.R.E.F. este în proporţie de 73 la sută! Mai multe întreprinderi forestiere (I.F. Reghin, Topliţa, Miercurea Ciuc) nu au folosit ferăstraiele cu motor la întreaga lor capaci­tate, nu le-au planificat bine iar în ce priveşte întreţinerea, s-au constatat o serie de deficienţe. În timpul desfăşurării lucrări­lor schimbului de experienţă de la Gheorghieni au reieşit nume­roase metode bune care se pot aplica la fiecare întreprindere similară. Forestierii din Gheor­ghieni au mers şi mai departe cu ferăstraiele mecanice, le utili­zează — şi, nu fără succes — în exploatarea doborîturilor de vînt. Pentru ca schimbul de expe­rienţă să-şi atingă cit mai bine scopul, el a fost organizat chiar într-un parchet cu doborîturi de vînt. Oaspeţii au vizitat punctele de lucru din parchet, au discutat la faţa locului cu motoriştii, au făcut diferite schimburi de pă­reri cu alţi oaspeţi. In după-amiaza aceleiaşi zile, la sediul întreprinderii din Gheorghieni, participanţii au dez­bătut importanta problemă a utilizării ferăstraielor mecanice. Cu acelaşi prilej au reieşit nu­meroase posibilităţi de utilizare la întreaga capacitate a preţio­­sului utilaj. Totodată au ieşit la suprafaţă neajunsurile în acest sens şi s-au reliefat măsuri con­crete care îşi găsesc aplicare imediată. In pagina de faţă ne propu­nem să dăm cîteva aspecte ale utilului schimb de experienţă şi să semnalăm unele neajunsuri care mai există în activitatea în­treprinderilor forestiere ale re­giunii în privinţa bunei utilizări a ferăstraielor mecanice. In pirchilul de exploatare Seinele u­tilaje , întreprinderea forestieră din Gheorghieni are rea­lizări însemnate în ce priveşte exploatarea raţională a utilajelor, se situează în frunte pe regiune. Şi, nu e vorba de loc de avantaje naturale. Din contră. Do­­boriturile de vînt depăşesc aici 400.000 m­c de ma­să lemnoasă. Cu toate acestea, indicele general de utilizare a celor 60 de ferăstraie mecanice existente aici este de 93 la sută. Cum este posibil? In primul rînd, conducerea întreprinderii s-a ocupat îndeaproape de problema doborîturilor A fost întocmit un plan concret de acţiune privind valorificarea, pe sectoare şi parchete, a doborîturilor, iar graficul de recoltare este respec­tat întocmai. In prima parte a schimbului de experienţă, par­ticipanţii au vizitat parchetul de exploatare a dobo­rîturilor de vînt Şumuleu Mare. Un parchet cu co­n­di­ţii de lucru mijlocii, în care doborîturile depăşesc 50.000 m­c. Din această cantitate, peste 60 la sută se recoltează mecanizat. Deci, un proces tehnologic de recoltare manual-mecanic. Cum este organizată munca? Fiecare secţiune a fost împărţită în postate. In fiecare postată lucrează cîte o echipă dotată cu ferăstrău mecanic. Parchetul are 12 ferăstraie moderne în funcţionare, plus unul de rezervă, care asigură continuitatea în lucru în cazul ivirii defecţiunilor. Echipele sînt formate din :10—12 fasonatori şi cîte un motorist. Repartizarea muncitorilor. Un motorist execută secţionarea arborilor doborîţi de la colete. Apoi, secţionarea propriu-zisă. Un fasonator măsoară fusul, înseamnă locurile de secţionare şi ajută motoristul. 2 —3 sau 3—4 muncitori execută cepuitul. Alţi 5—6 sau 6—7 muncitori execută cojitul. Cum lucrează echipa? Intîi se execută curăţirea de crăci. Urmează motoristul cu ajutorul său. Apoi, se continuă cu cojirea. Pentru preîntîmpinarea accidentelor, întreaga echipă lucrează pe aceeaşi curbă de nivel. Cu toate greutăţile cauzate de întîrzierea sosirii primăverii, s-a ajuns ca productivitatea muncii la fasonatul cu ferăstraie mecanice să atingă 2,73 m­c/ora-zi , ceea ce faţă de ferăstraiele manuale, înseamnă o produc-, tivitate cu 26 la sută mai mare. întreţinerea şi reparaţiile curente ale ferăstraie- Ior mecanice constituie o problemă foarte impor­tantă. In acest parchet există un mecanic care are la dispoziţie un mic atelier dotat cu scule şi piese de schimb necesare. In micul atelier sunt păstrate şi ferăstraiele în timpul repausului muncitorilor. Pen­tru îngrijirea utilajelor folosite în locuri mai înde­părtate de atelier, s-a prevăzut păstrarea lor în caba­nele în care sînt cazaţi muncitorii. O­ dată ajuns în parchet, planul de producţie este prelucrat şi defalcat pe echipe, oameni, mecani­zatori, indicîndu-se totodată productivitatea utila­jelor şi consumurile specifice.. Organizarea — In funcţie de condiţiile de lucru In mai multe întreprinderi forestiere s-au înre­gistrat doborîturi de vînt. Pentru exploatarea lor, conform graficelor întocmite, s-au luat diferite mă­­suri. Fiecare întreprindere şi-a organizat formaţii spe­ciale de lucru — adaptate noilor condiţii. Nu peste tot însă s-a acordat atenţia cuvenită utilizării intense a ferăstraielor mecanice. Nu s-a militat îndeajuns în rîndul forestierilor pentru a folosi cu încredere aces­te utilaje preţioase, de mare productivitate, în ex­ploatarea doborîturilor. Activitate nesatisfăcătoare în acest sens, au dus întreprinderile forestiere din Miercurea Ciuc, Odorhei, Topliţa şi Reghin. Fireşte, acest aspect negativ nu este lipsit de urmări. In între­prinderile amintite se constată rămîneri în urmă faţă de graficele de recoltare a masei lemnoase doborîte de vînt. Dacă în fiecare formaţie de lucru exista cîte un utilaj modern de secţionat, situaţia era cu totul alta. In cazul doborîturilor de vînt, ca de altfel şi în exploatarea parchetelor normale, o mare importanţă are organizarea formaţiilor de lucru. In general, în întreprinderile forestiere situaţiile sînt asemănătoare. Cu toate acestea, nu se legifică aplicarea strictă a unei formaţii sau alta. Aceasta, ţinîndu-se cont de specificul fiecărui parchet, de tradiţia muncitorilor, de gradul lor de cunoştinţe, de pregătirea lor profe­sională etc. Asupra formaţiilor de lucru, în cadrul schimbu­lui, au fost discuţii pline de învăţăminte pentru toţi participanţii. S-au reliefat diferite metode precum şi avantajele lor. A reieşit ca o formulă justă şi aceea de folosire a doi oameni după fiecare ferăstrău me­canic. Şi în privinţa metodei pe care o aplică fo­restierii din Gheorghieni au fost diferite păreri. Majo­ritatea celor care au luat cuvîntul s-au pronunţat în favoarea metodei aplicate la întreprinderea-gazdă. Bună se dovedeşte şi metoda aplicată la Sovata, unde formaţiile de lucru cuprind peste 15 oameni. In timpul discuţiilor s-a evidenţiat şi un alt pro­cedeu, care se aplică cu succes în parchetul Bacta. Maistrul parchetului, Emeric Györfi, a descris organi­zarea formaţiilor pe care le conduce. In ce constă ea? Fiecare echipă este împărţită în trei grupe de cîte 5 oameni. Fiecare grup este compus din cu­noscuţi, consăteni, prieteni etc. In acest caz, în fie­care grup, forţele sunt echilibrate şi convenabile pentru fiecare forestier. Motoristul trece pe la fiecare formaţie mică şi execută debitarea. In fond, sistemul e cel cunoscut, forma de organizare este însă alta. Unde duce această formă? In primul rînd se pre­­întîmpină accidentele. Apoi, se evită orice discuţie privitoare la cantitatea lucrărilor efectuate. De aici au avut multe de învăţat reprezentanţii întreprinderii din Miercurea Ciuc. Sistemul aplicat în parchetul Bacta îşi poate găsi un cîmp larg de aplicare la Miercurea Ciuc! Par, nu numai la Ciuc, ci peste tot, acolo unde condiţiile de lucru o cer... Stimularea motoriilor Faptul că în majoritatea exploatărilor cu doborî­turi de vînt lucrările sînt încă rămase în urmă faţă de grafic, se datoreşte în parte şi slabei stimulări a motoriştilor. Cointeresarea materială a acestora tre­buie să fie problema care să-şi găsească cea mai ra­pidă rezolvare. In majoritatea întreprinderilor forestiere, cîşti­­gul unei brigăzi în care lucrează şi motorişti se îm­parte egal, pe fiecare lucrător, indiferent de califica­rea sa. Astfel de procedee nu stimulea­ză pe motorişti în întreţinerea în bune con­diţii a ferăstraielor. In munca motoristului se ivesc o serie de probleme pe care el trebuie să le rezolve singur. Aici intră întreţinerea utilajului, alimentarea, transportul în pădure şi înapoi la terminarea lucru­lui şi altele. Din momentul în care în răspunderea lui cad o serie de probleme cerute de muncă cali­ficată şi retribuirea trebuie să fie aparte. Pentru a rezolva această problemă, conducerile întreprinderilor forestiere, maiştrii de parchete, teh­nicienii trebuie să întreprindă o susţinută muncă de educare a oamenilor. Trebuie să explice prin exem­ple concrete avantajul mecanizării procesului de lu­­­cru în exploatare, cum este redus efortul fizic prin mecanizare şi în acelaşi timp, felul cum le creşte la toţi membrii brigăzii retribuţia materială. Experienţa I.F.-ului Gheorghieni dovedeşte că unde există preocupare şi rezultatele sînt cele dorite, întreprinderile din Miercurea Ciuc şi Topliţa au mul­te de făcut în această direcţie. Se impune mai mul­tă preocupare din partea specialiştilor, maiştrilor şi tehnicienilor faţă de popularizarea largă a avanta­jelor mecanizării. Fiecare întreprindere forestieră are sarcina im­portantă de a-şi rezolva în modul cel mai avantajos retribuţia motoriştilor şi nici de cum să meargă pe linia egalizării salariilor în formaţie de lucru. Numai în acest fel vor putea fi folosite utilajele la întreaga lor capacitate şi sarcinile de plan realizate la ter­men. Aceleaşi utilaje care la I. F. Miercurea Ciuc stau, la Odorhei sînt necesare La începutul lunii mai, în regiune existau aproa­pe 400 de ferăstraie în bună stare de funcţionare. Din ele, 89 noi, cu însuşiri funcţionale mai bune şi cu o productivitate mult mai ridicată. Făcîndu-se un calcul pe D.R.E.F., a reieşit că indicele de utilizare a ferăstraielor este de numai 73 la sută. Proporţia are semnificaţia ei. Rezultă că aceste utilaje importante nu sînt utilizate la întreaga lor capacitate. lată cîteva aspecte. In primul trimestru, la I. F. Reghin ferăstraiele mecanice au fost folosite în pro­­porţie de numai 40 la sută, la Odorhei — 47 la sută. La sfîrşitul lunii trecute, la Reghin, din cele 79 de ferăstraie mecanice doar 37 grâu în lucru. La Ciuc, din 54 lucrau 25, iar la Topliţa din 96 doar 76. Nici acum, la Miercurea-Ciuc, situaţia nu prea dă semne de îmbunătăţire. Inginerul şef-adjunct Vir­­gilius Badea, care răspunde direct de mecanizare, re­cunoaşte deschis acest lucru. E adevărat, s-a înregi­strat un succes frumos: există parchete complet me­canizate. Foarte bine. Felicitări! Ce se întîmplă însă cu indicele de utilizare? Pe reversul succesului se poate citi o insuficientă preocupare pentru a intro­duce în producţie ferăstraiele mecanice. Conducerea întreprinderii nu militează în suficientă măsură pen­tru a crea opinii sănătoase împotriva forestierilor ca­re desconsideră vizibilele avantaje ale mecanizării şi continuă să folosească joagărul acolo unde ar putea fi înlocuit foarte uşor cu utilaj mecanic. Din această cauză, la Miercurea-Ciuc, 20 de ferăstraie mecanice sînt nefolosite. La I. F. Odorhei situaţia e alta. Conducerea în­treprinderii s-a ocupat neîntrerupt de popularizarea avantajelor ferăstraielor cu motor. Rezultatele ? Fo­restierii solicită continuu ferăstraie mecanice. In mo­mentul de faţă, Ştefan Sárkány, inginerul-şef de la I. F. Odorhei, solicită 10—15 ferăstraie mecanice pentru formaţiile de lucru. Conducerea D.R.E.F. a dat o decizie firească : 15 ferăstraie mecanice de la M. Ciuc să fie duse la Sovata! Rămîne însă sub semnul întrebării cum anume se vor descurca fores­tierii de la Miercurea Ciuc care, după cum se ştie, au de recoltat o mare parte din doborîturi de vînt şi, în plus sînt în urmă faţă de grafic ? Nici forestierii din Reghin nu se prea pot lăuda cu utilizarea întregului parc de ferăstraie mecanice. Şi acest aspect are trei laturi : 1. ferăstraiele nu sînt întreţinute aşa cum se cuvine; 2. sînt încredinţate şi unor oameni necalificaţi (în timp ce unii motorişti execută lucrări manuale !) şi 3. există o insuficientă preocupare din partea conducerii întreprinderii. In numele reprezentanţilor de la I. F Reghin, inginerul Ştefan Csurka, şeful serviciului mecanizare a arătat că, în timp foarte scurt, metodele de la Gheor­ghieni îşi vor găsi cîmp larg de aplicare şi în munţii Gurghiului. 3 STEAUA ROŞIE FERĂSTRĂUL MECANIC ÎN INIMA­ ­ PĂ­DURII 1 UTILAJ PREŢIOS ŞI IN EXPLOATAREA DOBORÎTURILOR DE VÎNT " SĂ-L FOLOSIM MAI BINE! Concentrare: Ridicarea in dispersare calificării Rezultatele bune obţinute la Gheorghieni, se datoresc în mare măsură şi concentrării ferăstraielor mecanice în exploatările cu doborîturi de vînt. Această concentrare prezintă un dublu avantaj In primul rînd, masa lemnoasă este exploatată în ritm mai rapid și lucrările au putut fi atacate pe toată în­tinderea parchetului cu doborîturî. In caz că munci­torii S.3U organizat în brigăzi mai mari, fiecare a avut cîte un motorist care lucra încontinuu. In cazul brigăzilor mai mici un motorist putea servi mai mul­te brigăzi, astfel că ferăstrăul putea fi folosit din plin. Un alt avantaj, și cel mai important, îl prezintă posibilitatea revizuirii sistematice a ferăstraielor. Un exemplu bun ni-l dă şi în acest caz parchetul Şu­muleu Mare. Aici s-a înfiinţat un mic atelier, care nu are alt scop decît verificarea zilnică a ferăstraie­lor şi efectuarea micilor reparaţii necesare. Mecani­­cul care deserveşte atelierul are datoria ca în fie­care seară să verifice ferăstraiele şi să se îngrijească de buna lor întreţinere. Procedeul dovedeşte că via­ţa utilajului poate fi mult prelungită. Din păcate însă, lucrurile stau cu totul altfel la Reghin şi Topliţa. La aceste întreprinderi utilajele sînt dispersate în diferite parchete şi la distanţe des-­ tul de mari. In cazul că se întîmplă defecţiuni, mo-’ toriştii trebuie să piardă zile întregi pentru a trans­porta utilajul la centrul de reparaţie. După acest maraton, pe lîngă ei se pierde timpul, utilajul mai trebuie să aştepte pînă să-i vină rîndul la verificare. Conducerile întreprinderilor forestiere trebuie să manifeste mai multă preocupare faţă de aceste aspecte şi, pe viitor, aceste lacune să fie complet remediate. Nu e necesar ca în fiecare parchet să fie înfiinţate puncte de întreţinere, însă, acolo unde ponderea ferăstraielor este mare, un astfel de atelier e cît se poate de util. Cînd defecţiunile la ferăstraie sînt mai mari şi se impune confecţionarea unor pie­se, şefii de parchete trebuie să dovedească mai mul­tă operativitate în expedierea lor la I.M.T.F. Ciuc. Se impune totodată abandonarea practicii greşite a majorităţii I.F.-urilor de a trimite ferăstraiele meca­nice, în reparaţiile generale, în mare parte descom­pletate. Maiştrii de parchete sînt datori să urmărească îndeaproape utilizarea ferăstraielor mecanice, tim­pul lor efectiv de lucru pentru a nu ajunge în reparaţie generală înaintea termenului stabilit. In­tr-un cuvînt, prin concentrarea gospodărească a acestor utilaje şi prin mai buna lor întreţinere, co­lectivele întreprinderilor forestiere pot înregistra suc­cese de seamă în exploatarea cît mai rapidă a ma­terialului lemnos provenit din doborîturi de vînt. La cursurile de motorişti să fie trimişi cei mai buni lucrători, care au o vechime în munca de ex­ploatare a masei lemnoase. In cursul şcolarizării să se urmărească ca viitorii motorişti să-şi însuşească cît mai bine tainele mînuirii ferăstraielor mecanice. Ei trebuie să ştie să alimenteze raţional utilajele, să le verifice şi, eventual, să execute unele mici re­paraţii. O bună îngrijire duce întotdeauna la prelun­girea vieţii utilajului. Un exemplu elocvent ni-i dă parchetul Şumuleu Mare. La întrebările puse de par­ticipanţii la schimbul de experienţă diferiţilor moto­rişti privind părţile componente ale ferăstrăului me­canic, sau modului de funcţionare, ei au răspuns prompt şi cu precizie. Cu totul altfel se întîmplă la Reghin. Aici mai sînt ferăstraie mecanice încredinţate unor muncitori necalificaţi. Astfel, au apărut cazuri de defecţiuni nejustificate. Ba, mai mult. Din cauză că nu s-au cunoscut suficient de bine însuşirile noului fot de ferăstraie moderne, s-a recurs la o metodă greşită de folosire a lor — s-a făcut aşa-numitul rodaj. In­­credinţînd aceste ferăstraie nou-nouţe unor oameni insuficient pregătiţi, în timpul „rodajului", spre sur­prinderea tuturor, două dintre ele s-au defectat. A­­ceste cazuri trebuie privite cu o mare seriozitate. lată un alt aspect — tot la Reghin în timp ce unele din ferăstraiele mecanice sînt încredinţate unor muncitori necalificaţi, motoriştii calificaţi efec­tuează munci manuale. Consecinţa ? Productivitate scăzută şi o proastă întreţinere a utilajelor. Aşa ajung ferăstraiele mecanice la uzură prematură ! Şi la Miercurea Ciuc sînt cazuri asemnătoare. Din cauza insuficientei popularizări a avantajelor pe care le prezintă utilajele mecanice şi mai ales din lipsa unor condiţii corespunzătoare de lucru, unii fm­ecanizatori preferă să lucreze cu unelte manuale. Rămîne în sarcina conduceri­lor de întreprinderi, a organiza­ţiilor de partid şi sindicale ca în timpul cel mai scurt să dea viaţă metodelor bune aplicate la Gheorghieni. Nu trebuie să se uite nici o clipă că un ferăstrău mecanic înseamnă patru joagăre, înseamnă înlocuirea muncii a 8 forestieri necalificaţi, că acest utilaj duce la sporirea continuă a productivităţii muncii şi la micşorarea considerabilă a efor­tului fizic. Exploatarea masei lemnoase şi, mai ales a doborîturilor de vînt, nu-i de loc o treabă uşoa­ră. Aici, munca fizică nu se re­duce încă — ca în atîtea alte do­menii — la simple apăsări pe butoane. In exploatarea masei lemnoase, principalul buton pe care trebuie să se apese este acela al folosirii intense si la întreaga capacitate a utilajelor din dotare. In prezent se consta­tă rămînere în urmă față de gra­ficele de recoltare a doborîturi­lor de vînt. Au mai rămas pu­ţine zile pînă la termenul plani­ficat a se exploata această în­semnată cantitate de masă lemnoasă. In fiecare întreprin­dere trebuie grăbit ritmul de muncă. Trebuie, de asemenea, studiată posibilitatea de diferen­ţiere a salarizării în cadrul for­maţiilor de lucru. Motoristul este un om calificat, cu un ni­vel profesional mai ridicat, care în plus, în fiecare zi, transportă de la un loc de m­ancă la altul Utilajul căruia îi face întreţine­­nerea şi-l foloseşte raţional. Tre­buie înfiinţate de urgenţă cursu­rile de ridicare a calificării pen­tru motorişti. Aici conducerea D.R.E.F. Tg.-Mureş trebuie să-şi spună cuvîntul, mai ales că în ultimul timp au început să so­sească tot mai multe ferăstraie cu calităţi tehnice net superioa­re celor obişnuite. Se impune, de asemenea, con­centrarea utilajelor în parchete mai mari şi înfiinţarea micilor ateliere de întreţinere şi revizie. Este foarte necesar ca în toate parchetele de lucru să existe o urmărire corectă şi continuă, pe grafice speciale, a funcţionării ferăstraielor mecanice. E foarte greşită practica unor colective de forestieri care se grăbesc să trimită cît mai repede utilajele pentru reparaţii capitale. Din­colo de această grabă se ascun­de lipsa de preocupare faţă de buna întreţinere şi, mai ales, lipsa de bună gospodărire şi ne­socotirea rezervelor interne. Da­că la Reghin s-ar vedea mai bine mîna bunului gospodar, ferăstra­iele mecanice ar avea o viaţă mai lungă şi ciclul dintre două reparaţii capitale ar fi prelungit. Interesul cu care au participat forestierii la schimbul de expe­rienţă a fost cea mai bună do­vadă că tema dezbătută a fost bine aleasă. Mai mulţi vorbitori însă, au subliniat faptul că acest schimb de experienţă trebuia organizat mai devreme. Atunci îşi avea eficacitatea maximă, fiindcă exploatările în doborîtu­­rile de vînt erau în toi. Dacă se organiza atunci, metodele frun­taşilor erau deja aplicate. Şi re­zultatele în recoltarea doborîtu­rilor de vînt erau cu totul altele — poate chiar în avans faţă de grafice. Deşi consiliul regional al sin­dicatelor a avut această iniţiativă valoroasă, totuşi, pînă acum cî­teva zile schimbul de experienţă nu a avut loc. Atît consiliul re­gional al sindicatului, cît şi conducerea D.R.E.F. Tg.-Mureş trebuiau să evite această întîrzie­­re nejustificată. Forestierii din regiunea noastră puteau astfel să aplice cele mai bune metode de muncă şi să-şi depăşească angajamentele luate în întrece­rea socialistă. Pagină realizată de: PETRE GIURGIU AUREL DAN Fotografie: C. 5ZASZ

Next