Steaua Roşie, august 1974 (Anul 26, nr. 180-205)
1974-08-01 / nr. 180
INGINA 2 STEAUA ROȘIE ■ ■ ■■ I I I WI DE-O VÎRSTĂ CU ELIBERAREA PETRE GRIGOR, inginer electroenergetic la Uzina electrică dispersată Fîntînele — întrucît lucraţi aici în calitate de inginer electroenergetic încă de la absolvirea Institutului politehnic din Timişoara, v-am ruga să ne vorbiţi, dacă vă mai amintiţi, de primele zile cînd aţi luat contact cu locul dv. de muncă. — îmi amintesc întotdeauna cu emoţie de ziua aceea de 28 august 1966, cînd cu un geamantan în mînă am păşit pentru prima dată pe aceste meleaguri. Nu ştiam unde se află Fîntînele şi căutam din ochi un turn de răcire ceea ce îmi indica locul meu de muncă. Pot să spun că aici m-am bucurat de o bună primire, atît directorul, inginerul şef, cît şi ceilalţi colegi ingineri stagiari m-au ajutat să mă familiarizez cu problemele producţiei. In perioada de stagiatură am reuşit să cunosc oamenii, unii cu cunoştinţe practice vaste şi un an mai tîrziu am intrat în tură. — Ce a însemnat acest lucru? — Am fost promovat într-o muncă de răspundere. Cum se zice am primit botezul focului. Lucrul în tură incumbă o foarte mare răspundere, pentru că la noi, la exploatare, pot interveni foarte multe probleme: abateri de funcţionare, apariţii de avarii, incidente, care se cer soluţionate cu maximum de operativitate şi competenţă. îmi amintesc că la puţin timp după ce am intrat în tură s-a defectat pompa de alimentare — care la noi este o instalaţie cheie — şi a fost necesar să ne mobilizăm cu toţii pentru a pune în funcţiune instalaţia de rezervă. Am reuşit într-un timp foarte scurt şi aceasta datorită oamenilor, conştiinciozităţii şi mai ales bunei lor pregătiri profesionale. Noi, aici, avem şi marele avantaj că oamenii noştri sunt foarte legaţi de întreprindere, avem fluctuaţii foarte mici şi prin urmare oamenii sînt stăpîni pe meserie. — Bănuiesc că pe parcursul a opt ani de activitate aţi mai întîmpinat şi alte greutăţi pe care le-aţi învins. — Am întîmpinat desigur şi altele, dar cele care au urmat mi s-au părut mai simple, aceasta şi datorită profilaxiei agregatelor care s-a făcut pe parcurs. Au fost cazuri cînd pentru punerea în funcţiune a unui agregat s-a lucrat două schimburi, însă în momentul de faţă pornirea unui bloc s-a redus la mai puţin de jumătate. Asta înseamnă că odată cu întreprinderea au crescut şi oamenii, s-au perfecţionat şi ei, s-au maturizat. — Dacă aţi fi pus în faţa alegerii unei alte profesii, pentru care aţi opta? — Tot pentru cea de electroenergetician. Mi-a plăcut electricitatea încă din liceu şi de aceea m-am înscris la Institutul politehnic din Timişoara. Nu ştiam însă ce ramură voi îmbrăţişa şi în anii de practică m-am decis să aleg definitiv, să prefer o întreprindere producătoare de electricitate celor consumatoare. Aici la Bîntînele însă m-am convins că greutatea nu constă în a cunoaşte o instalaţie, ci de a lucra cu oamenii, în a şti să-i înţelegi, să-l îndrumi. Mie mi-a plăcut totdeauna să lucrez cu ei şi am avut un mare noroc că şi la facultate mi s-au încredinţat munci de răspundere — am fost membru în comitetul U.T.C. pe facultate, iar aici am îndeplinit timp de cinci ani funcţia de secretar al comitetului U.T.C. pe întreprindere, iar în momentul de faţă sunt locţiitor de secretar l£T organizaţia de bază exploatare, ceea ce m-a ajutat foarte mult în activitatea mea profesională. ION CIURDARU Este îndeobşte cunoscut că succesul sau insuccesul într-o anume unitate de învăţămînt depinde în mare măsură şi de modul în care conducerea şcolii s-a preocupat din timp de pregătirea bazei materiale în vederea reluării activităţii. Aspecte cum ar fi: efectuarea la timp a reparaţiilor curente, amenajarea şi dotarea corespunzătoare a laboratoarelor şi atelierelor-şcoală, sunt indispensabile pentru reluarea în bune condiţii a procesului de învăţămînt. Desigur, în perioada aceasta cadrele didactice se află — în majoritate — în concediile de odihnă. Acolo ,unde însă conducerile de şcoli au vegheat asupra unei judicioase organizări a activităţii pe perioada vacanţei, unităţile în cauză sunt încă de pe acum, în linii mari, pregătite în vederea noului an de învăţămînt. Că este aşa ne-am convins vizitînd unele şcoli. E de înţeles că din motive de spaţiu nu vom proceda aici la înşirarea numelor unităţilor aflate deja într-un asemenea stadiu. Două exemple sunt însă edificatoare pentru aspectul la care ne referim. La Cheţani, la data vizitei noastre, şcoala era frumos spoită, iar directorul şcolii, înconjurat de un însemnat număr de elevi şi unele cadre didactice efectuau curăţenia mobilierului. O observaţie ar comporta poate aici modul în care e amenajat şi dotat atelierul-şcoală. Din lipsa unui spaţiu corespunzător, atelierul şcolii fiinţează într-o sală din afara unităţii şi fără o dotare, după cîte am aflat, la nivelul scontat. In perspectivă se speră însă că situaţia va fi mult îmbunătăţită. Demnă de relevat e şi situaţia întîlnită la Liceul industrial de construcţii din Tg.Mureş. Sub aspectul estetic localul arăta, la data vizitei, ca în prima zi de şcoală, în lipsa directoarei liceului, profesoara Fazekas Eva , laboranta şcolii, ne-a condus prin interioarele unora dintre laboratoare. Ingenios amenajate, laboratoarele de fizică şi chimie sau cabinetele materialelor de construcţii şi protecţia muncii, ca dealtfel şi sala de testare a cunoştinţelor, oferă indicii că elevii liceului vor beneficia de condiţii bune de pregătire în meserii cum ar fi: construcţii civile şi industriale, drumuri şi poduri, arhitectură sau instalaţii. Am înţeles din relatările laborantei că se manifestă aici o preocupare constantă faţă de autodotarea şcolii. Calorimetrele utilizate la legea gazelor, aparatele pentru studiereatuburilor electronice, ca şi diversitatea planşelor şi machetelor avute ca material didactic, sunt doar cîteva din materialele intrate în utilizare prin autodotare. Se simte şi aici, ce-i drept, o anume penurie de substanţe chimice, după cum se impune şi multiplicarea unor aparate utilizate la fizică sau chimie. Există oricum certitudinea că sunt create condiţiile pentru ca viitorul an de învăţămînt să debuteze sub cele mai bune auspicii. Eforturi canalizate în direcţia pregătirii din timp a noului an şcolar am întîlnit şi la alte unităţi de învăţămînt din judeţ. Cu alte detalii vom reveni într-un viitor număr al Ziarului. GHEORGHE GIURGIU PREGATIREA DE TIMP A BAZEI MATERIALE A ŞCOLILOR Constructorul poate executa şi preda înainte de termen noile capacităţi de la I.P.M. Sport Reghin Despre importanţa realizării la timp şi în devans a noilor obiective industriale, a tuturor capa- cităţilor de producţie cuprinse în planul de investiţii, nu mai e cazul să aducem argumente. Chiar şi un neiniţiat în acest domeniu ştie că punerea în funcţiune înainte de termen a unei noi capacităţi economice înseamnă obţinerea de producţie suplimentară, scurtarea termenului de atingere a parametrilor proiectaţi şi în ultimă instanţă reducerea timpului de amortizare a banilor cheltuiţi, într-un cuvînt sporirea eficienţei investiţiei. Tocmai aceste calcule le-a avut în vedere şi conducerea colectivă de la I.P.M.S. Reghin cînd a solicitat Trustului de construcţiimontaj Mureş să înceapă mai devreme lucrările de extindere a capacităţilor existente. Această propunere a fost apreciată de plenara Comitetului judeţean de partid din 4 iulie a.c. care a recomandat T.C.M. să facă tot posibilul pentru a termina pînă la sfîrşitul acestui an noile spaţii de producţie. Constructorul şi-a însuşit propunerea cerînd beneficiarului să-l sprijine la săparea fundaţiei şi în alte munci necalificate. în ziua de 23 iulie, cînd am vizitat şantierul, erau săpate majoritatea gropilor pentru paharele în care se plantează stîlpii de susţinere din beton armat, iar cîţiva fierari-betonişti pregăteau armătura metalică pentru turnarea betoanelor. Demn de menţionat e faptul că săpăturile pentru fundaţie se vor executa în întregime prin muncă patriotică de către colectivul întreprinderii, care dă astfel dovadă de o înaltă conştiinţă muncitorească şi responsabilitate faţă de dubla calitate de producători şi proprietari ai mijloacelor de producţie. Referindu-se la importanţa realizării acestei investiţii cu cîteva luni mai devreme, ing. Zoica Fărcaş, inginer şef şi Artenie Ilărşan, contabil şef al I.P.M.S., ne-au spus: „ Solicitarea noastră de a începe şi termina această investiţie în cel mai scurt timp se bazează pe raţiuni economice bine fundamentate. Iniţial această extindere era prevăzută a se termina la 1 ianuarie 1975. Ulterior centrala a schimbat termenul de punere în funcţiune pentru luna septembrie a anului viitor, însă această schimbare a venit cam tîrziu şi noi am comandat proiectul de execuţie şi utilajele pentru prima dată comunicată. De asemenea, am pregătit şi forţa de muncă necesară tot în funcţie de această dată. Astfel, la ora actuală dispunem de proiectul de execuţie şi finanţarea lucrărilor. Au început să sosească utilajele contractate, iar în octombrie termină cursul de calificare la locul de muncă 133 de tineri. Deci, avem create toate condiţiile pentru realizarea noilor capacităţi prin care producţia va spori cu 40 la sută faţă de cea actuală. In realitate e vorba de o hală cu etaj care după turnarea fundaţiei nu mai pune probleme deosebite de construcţie, deoarece se realizează din elemente prefabricate şi de extindere a actualei centrale termice. De fapt, conform actualului plan în acest an ar trebui să se realizeze lucrări în valoare de 2,3 milioane lei care reprezintă peste 50 la sută din costul halei, deci nici valoric şi nici fizic nu e o diferenţă atît de mare care să nu se poată realiza. Cu un efort din partea constructorului pe care ne angajăm să-l ajutăm în lucrările necalificate şi chiar de montare a utilajelor, hala se poate termina pînă la sfîrşitul anului, ceea ce ar însemna o producţie suplimentară de circa 20 milioane lei şi o însemnată contribuţie la eforturile judeţului de a îndeplini planul cincinal înainte de termen. Noi sperăm că T.C.M. va face totul pentru realizarea în cel mai scurt timp a noilor capacităţi pentrucare avem pregătită forţa de muncă şi utilajele care ar fi păcat să stea fără să producă, deoarece am pierde cu toţii şi în primul rînd economia naţională care ar fi lipsită de o însemnată cantitate de produse. I. HUSAR VREMEA Ieri, la ora 12, temperatura aerului la Tg.-Mureș era de 25 de grade. Timpul probabil. Vreme frumoasă și călduroasă, cu cerul mai mult senin. Vînt slab pînă la potrivit din nordvest. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 9—13 grade, maximele între 25—28 de grade. t văzute şi auzite CONŞTIINŢA MUNCITOREASCA Părăsind, nu ştim pentru a cîta oară, albia Gurghiului, valurile învolburate şi-au croit drum peste terenurile agricole ale C.A.P. Reghin. Era dimineaţa, la ora 9. Observînd că orzul secerat şi pus în clăi, pe cele 5 hectare situate în apropierea întreprinderii este în pericol, muncitorul Kemenes Ştefan, de la I.P.M.S. Reghin, a pus mîna pe telefon, anunţînd conducerea C.A.P. în acelaşi moment, maistrul mecanic Augustin Oprea şi alţi mecanici de la această întreprindere au lăsat lucrul, plecînd pe tarlaua respectivă pentru a salva recolta. Lor li s-au alăturat şi cetăţenii din apropiere. Şi astfel, Augustin Oprea, Nicolae Buţ, Viorel Ormenişan, Ioan Marcu, Dănilă Vereş, Nicolae Man, Gheorghe Stan, Kemenes Ştefan şi alţii, luptînd din greu cu apa, care le ajungea pînă la brîu, au salvat circa 60 de căi de orz. Şi au demonstrat marea forţă a conştiinţei muncitoreşti în acţiune. AVERTISMENT Cu un an în urmă, Roser Simion-Marcu, născut la Apald, a fost chemat la ordine şi instruit asupra obligaţiilor ce le are faţă de cei trei copii. Atunci, prin hotărîre judecătorească, el a fost obligat la plata sumei de 600 lei lunar, cu titlu de întreţinere pentru cei trei copii minori. Insă, deşi a avut posibilitate, el n-a dat nici un leu, considerînd hotărîrea judecătorească ca ceva facultativ. Aşa că, după un an, tata uitînd de obligaţiile sale faţă de copii, a fost chemat din nou în faţa justiţiei. Şi i s-a dat din nou în scris. De data aceasta însă, pentru abandon familial, el a fost condamnat la un an închisoare. Deci, atenţie pentru cei care au obligaţii similare, să nu le uite. AFACERIŞTII Cei doi şoferi, Lazăr Puica» şi Vereş Gheorghe, de la Întreprinderea de industrializare a cărnii din Tg.-Mureş, erau de acum oameni aranjaţi, avînd fiecare casa lui şi maşina lui (cîte o Dacia 1300). Ce şi-au mai dorit, nu ştim, în, orice caz, conform unei înţelegeri, urmau să afume cîrnaţi. Astfel, aducînd de la Timişoara, cu autovehiculul 31-MS-1047, carne de porc, şoferul Lazăr Purcar a sustras carne în valoare de peste 10.000 lei, din care, împreună cu Vereş Gheorghe, urmau să pregătească rimaţii şi să-l împartă frăţeşte. Dar nu au apucat să-i împartă, deoarece le-a împărţit justiţia, tot frăţeşte, câte 3 ani de închisoare la fiecare. I I I I I I I I I I P. POPŞOR I NICI O CONCESIE FAŢĂ DE TILHARI! Besenyei Alexandru din Tg.-Mureş, "Strada Ştefan cel Mare nr. 14, are doar 21 de ani, vîrstă la care fiecare tînăr îşi are deja un rost în viaţă. Besenyei în schimb a deviat de la calea cea dreaptă. în loc să muncească sau să înveţe, el şi-a căutat existenţa dedîndu-se la fapte din cele mai mîrşave, atacînd şi jefuind, la drumul mare, cetăţeni paşnici, pentru a le luă banii, ceasurile şi alte obiecte. Pentru 50 de lei sau pentru un ceas, el era în stare să ia semenilor săi şi viaţa. Faţă de faptele lui mîrşave, prezentînd un mare pericol social, aşa cum era şi normal, justiţia n-a manifestat inglulgenţă. Printr-o sentinţă penală rămasă definitivă, el a fost condamnat la 8 ani şi 6 luni închisoare. Rubrică realizată de