Steaua Roşie, martie 1975 (Anul 27, nr. 50-75)

1975-03-01 / nr. 50

E­fi­ţaTp50ltTff5lal însemnele valorii şi consacrării RETROSPECTIVA Cultura României socialiste este transfigurarea pe plan spiritual a fizionomiei poporu­lui român, a activităţii sale multicreatoare, într-un climat politic şi ideologic dominat de creativitate şi specific naţio­nal românesc, de spirit de dreptate şi omenie, de cute­zanţă hh­idă şi un comprehen­siv sentiment internaţionalist. Componentă intimă şi inse­parabilă a întregii noastre culturi, viaţa spirituală a ju­deţului Mureş se circumscrie acesteia în formă şi conţinut, iradiind, prin tot ce are va­loros, încredere în forţa de nebiruit a ideilor politicii par­tidului, în statornicia vetrei strămoşeşti peste şi dincolo de veacuri, în oamenii acestor plaiuri de legendă, harnici şi pricepuţi ziditori de istorie, mereu umăr la umăr, minte la minte, inimă la inimă. ... Anul 1974, an cu deose­bire de rezonanţă istorică, pe fundalul unei efervescenţe spi­rituale de anvergură, a aşezat pe frontispiciul spiritualităţii judeţului Mureş pe semnele va­lorii şi consacrării. Mobilizate puternic de aniversarea a 30 de ani de la eliberare şi de Congresul al XI-lea al Parti­dului Comunist Român, valen­ţele creatoare ale oamenilor acestor locuri au irumpt spre împliniri în multiple genuri ale creaţiei. Rîndurile acestea aduc în faţa cititorului pe cei laureaţi, semnatarului a­­cestor rînduri rămînîndu-i mi­siunea de a se alătura celor care-i omagiază. Şi îndatori­rea de a preciza că aceste realizări remarcabile nu sunt de excepţie, fiind rezultante fireşti ale unei activităţi cultu­­ral-artistice valoroase în an­samblul ei, urmare a unor condiţii de creaţie şi viaţă fă­ră precedent în istoria aces­tor meleaguri şi cu premise de spornică şi apropiată îm­plinire. Aceasta înseamnă că organele judeţene de partid şi de stat se apleacă cu atenţie şi consecvenţă asupra dezide­ratelor spirituale ale mase­lor. ... Sunt sigur că acest bu­chet de lauri pe fruntea cul­turală a judeţului este nu nu­mai un omagiu adus ţării şi partidului ei, apropiatelor ale­geri de deputaţi, ci şi asigura­rea de a persevera spre cote tot mai înalte în afirmarea ar­tistică militantă a acestui mi­nunat plai al patriei întru înălţarea spirituală a poporu­lui. IULIUS MOLDOVAN preşedintele Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă Activitatea culturală şi ştiin­ţifică în 1974, ca dealtfel în toa­te sectoarele realităţii noastre, s-a desfăşurat sub semnul emu­­latoriu al celor două evenimen­te care au marcat istoriceşte anul trecut: a 30-a aniversare a elibe­rării patriei de sub jugul fascist şi Congresul al XI-lea al P.C.R. Scriitori, artişti plastici, compo­zitori, actori, cercetători, anima­tori culturali din judeţul nostru şi-au adus contribuţii proprii de remarcabilă valoare, la peisajul cultural-ştiinţific al întregii ţări. Mă gîndesc, de pildă, la faptul că prozatorul Romulus Guga a fost prezent în viaţa literară a anului 1974 cu două romane: „Paradisul pentru o mie de ani“ şi „Adio, Arizona“, ambele abor­­dînd serioase aspecte politice şi etice ale omului contemporan. Drama „Speranţa nu moare în zori“, tot a lui Romulus Guga, a fost prezentă la televiziune în chiar preziua deschiderii Congre­sului al XI-lea al P.C.R., de către o excepţională echipă de actori, la Radio-Bucureşti, cam în aceeaşi perioadă şi la Teatrul de stat din Bîrlad la începutul stagiunii. Scriitorul Sütő András a primit premiul Uniunii Scrii­torilor pe 1973, pentru volumul de publicistică „Zei şi căluţi de lemn“, Mihai Sin şi Jánosházi György, premiul Asociaţiei Scrii­torilor din Tg.-Mureş pentru vo­lumul „Aşteptînd in linişte“ şi respectiv pentru volumul de traduceri din lirica română şi universală. Să mai consemnăm volumul de poezii „Biciul albas­tru", semnat de Mara Nicoară, primit călduros de către critică, volumul de reportaje „Pe pămin­­tul natal, la marginea lumii“, semnat de Gálfalvi György şi premiat recent de către C.C., al U.T.C., traducerea în româneşte a poemului „Doja“ de Székely Já­nos, aparţinind lui Andrei Fis­­chef, o amplă cercetare ştiinţifi­că „Microsociologia colectivului de elevi“ aparţinînd lui loan Ni­cola, un volum de „Documente despre Avram Iancu“ semnat de Valeriu Niţu şi loan Ranca. Suc­cesul înregistrat de artista plas­tică Tamas Anna a fost încunu­nat cu premiul Uniunii Artişti­lor Plastici pe 1973. Viaţa teatrală tîrgumureşeană a fost dominată de spectacolul cu drama „Piticul din grădina de vară“ de D.R. Popescu, distins cu premiul III în cadrul Festivalu­lui naţional al dramaturgiei şi de succesul repurtat de două ac­triţe ale aceluiaşi colectiv drama­tic, Illyés Kinga şi Marina Mari­­nescu-Kanya, în cadrul Festiva­lului recitalurilor dramatice de la Bacău. Viaţa muzicală tîrgumureşea­nă înregistrează ca succes obţi­nerea Premiului Uniunii Compo­zitorilor de către Zoltán Aladár pentru Simfonia a II-a — Laudă pămîntului natal. Mişcarea artis­tică de amatori cucereşte un suc­ces remarcabil prin cele 12 me­dalii de aur primite de ansam­blurile folclorice din Sighişoara şi Delenii, formaţiile de dansuri din Filea şi a Casei de cultură a sindicatelor din Tg.-Mureş, for­maţia de fluieraşi din Hodac, grupurile vocale al Casei de cul­tură din Sighişoara şi de la P.T.T.It. Tg.-Mureş, corul cămi­nului cultural din Ceuaş, corul de cameră al Casei de cultură a sin­dicatelor din Tg.-Mureş, solista vocală de muzică populară Vio­rica Ianoşi, solistul dansator A­­lexandru Ardeleanu şi orchestra de muzică uşoară a cooperativei „Metalul“, 4 medalii de argint, 7 de bronz şi 4 menţiuni, precum şi succesul ansamblului folcloric din Idinel Pădure la festivalurile internaţionale de folclor de la Nisa (Franţa) şi Alatri (Italia). Teatrul celor mici din Tg.-Mu­reş a fost şi el la înălţime. La Festivalul naţional „Tezaur pra­hovean“ Simion Petru a primit o menţiune de onoare pentru spec­­tacolul-colaj „Cînd totul se poa­te“, Rodica Albanezu-Cizmacsek şi Ileana Cozma au primit menţi­uni pentru cîte un studiu, iar Czedula Zsuzsa a primit tot menţiune pentru interpretarea în „Micul prinţ“ după Antoine de Saint Exupery. Muzeul judeţean de artă a or­ganizat o expoziţie de artă mi­litantă dedicată evenimentelor politice ale anului, iar muzeul judeţean de istorie a organizat o decadă a muzeelor din judeţ, do­uă expoziţii tematice şi o amplă sesiune ştiinţifică, cu multe par­ticipări de prestigiu din diverse centre de cercetare ştiinţifică din ţară. Chiar la o privire retrospectivă fugară iese în lumină un adevăr: nu mai putem vorbi de provin­cialismul îngust de altădată; va­lorile autentice ale spaţiului nos­tru cultural participă la competi­ţia naţională de valori cu acor­duri sincronizate în marea or­chestră ce se cheamă cultura României socialiste. SERAFIM DUICU Pianişti la filarmonică S-au înmulţit în ultimul timp aşa-zisele concerte extraordinare, cele de la mijlocul săptămînii, în care rolul principal este deţi­nut de solist. De cele mai multe ori avem prilejul să ascultăm mari interpreţi, ale căror turnee de o maximă densitate îi fac să treacă în cea mai mare grabă prin cit mai multe săli de con­cert. Un astfel de concert ne-a oferit în seara de 20 februarie 1975 pianistul sovietic Rudolf Ke­­rer, care a abordat două din ce­le mai temerare și monumenta­le lucrări din literatura pianisti­că: Concertul nr. 5 în Mi bemol major, „Imperialul“, de Beetho­ven şi Concertul nr. 1 în Si be­mol minor de Ceaikovski. O ast­fel d­e performanţă nu este la în­­dem­îna oricui, dată fiind nu nu­mai necesitatea de adaptare ra­pidă de la un stil la altul, atît de deosebite în cazul de faţă, ci şi capacitatea de a face faţă u­­nor solicitări de ordin psihologic şi chiar fizic. Rudolf Kerer a dovedit că po­sedă energia necesară, ba, mai mult, a avut bunăvoinţa de a acorda şi trei suplimente unei săli arhipline, care îl aclama frenetic. Pianistul sovietic gîn­­deşte simplu, dar eficace. Este simplitatea la care ajung puţini, este limanul liniştit de după fur­tună. Atît Beethoven cît şi Ceai­kovski sînt redaţi în toată măre­ţia lor, avîntul eroic sau pato­sul romantic împletindu-se cu momente de cald lirism. Negreşit, Kerer este un mare pianist, un mare gînditor ce se exprimă prin claviatură mai elocvent de­cit o fac mulţi prin graiul vorbit. Dirijorul Szalmán Lóránt şi or­chestra merită felicitări pentru e­­fortul suplimentar depus şi pen­tru modul în care l-au secon­dat pe pianist, în concertul săptămînal, o do­rită reîntîlnire cu dirijorul Paul Popescu, care ne-a prezentat pri­ma şi unica parte a Simfoniei a V-a de Enescu, lucrar­e netermi­nată de autor şi orchestrată par­ţial de Cornel Ţăranu­. Este o pa­gină revelatoare pentru momen­tele de profundă gîndire asupra condiţiei umane, momente destul de frec­­ven­te la Enescu. Concertul pentru pian şi or­chestră în do minor K.V. 491 de Mozart a fost interpretat corect, în stil, de către Marina Ágoston, dar fără suficientă îndrăzneală. Dealtfel, tînăra pianistă nu dis­pune încă de o experienţă con­­certistică. Paul Popescu a încheiat magis­­stral concertul său cu celebra Simfonie în Re de Cesar Franck, tălmăcită într-o manieră ce a re­levat convingător tensiunea e­­moţională a acestei unice pagini din literatura genului. BUJOR DANŞOREAN * STEAUA ROȘIE PAG­UA 3 Manifest al maturităţii l­a virsta întrebărilor VOTEZ PENTRU lNTlIA OARĂ — sínt fiul tău frumoasă ţară şi-s al partidului bujor; sínt tinăr, dar aşa cum sínt văd şi-nţeleg de-acum ce-i bine, de ce VOTEZ şi pentru cine subscriu AL NEAMULUI AVlNT! Ei, da, VOTEZ URCUŞURI MARI, VOTEZ AL PRIMĂVERII SOARE şi flacăra nemuritoare ce arde-n revoluţionari­, ca mugurii să prindă flori şi să rodească fiecare în cîntece fremătătoare de codri, păsări şi viori! VOTEZ PENTRU PĂRINŢII MEI, exemplu de statornicie pe strămoşeasca noastră glie, IZVOR DE FORŢĂ ŞI TEMEI, ŞI PENTRU OCHII care n-au asemănare între stele, albaştrii ochi ai DRAGII MELE, pe care nimănui nu-i dau! IN SPIRITUL ACESTUI CREZ VOTEZ PENTRU INTIIA OARĂ — StNT FIUL TĂU FRUMOASĂ ȚARĂ Șl PENTRU SLAVA TA VOTEZ? AUREL D. CÂMPEANU Şi eu îmi aleg viitorul Cu privirile rezemate pe fruntariile viitorului Scrutîndu-le cu neastîmpărul dorului Ne proiectăm istoria-nainte Fierbinte Am învăţat cum se făureşte un destin Aşa cum îl vrem, aşa cum îl ştim, Am învăţat să facem istorie Nu pentru glorie, Ci pentru noi, cei de ieri, cei de mîine... Fiind veşnic de azi, hotărînd ce e bine Şi-n faptă schimbăm fiece gînd Cinând Vor­bim cum ni-e vorba, umblăm cum ni-e portul Şi răzbim să ne facem tot rostul Simplu, cum ştim de-o vecie, Cu omenie. De aceea şi-acum, în cap de primăvară, Odată cu-ntreaga mea ţară, Mă duc să-mi aleg viitond: Cu poporul. IULIUS MOLDOVAN VETA BIRIŞ mesager al cîntecului nostru popular Veta Biriş este binecunos­cută de către iubitorii de cîn­tece populare din judeţul nos­tru. La vîrsta de 18 ani, Veta Manta ne-a reprezentat cu cinste la concursul „Dialog la distanţă“, obţinînd un punctaj frumos. După dialog — şi du­pă căsătorie — am avut oca­zia să o vedem pe Veta Manta Biriş în emisiuni TV, cu înre­gistrări interpretate la con­curs. Cîţiva ani nu s-a mai vorbit nimic despre această talentată interpretă,,muncitoa­re la întreprinderea de gea­muri din Tîrnăveni. Se părea că nu-i vom mai asculta vocea caldă, sinceră, care cucereşte la prima audiţie. Timpul liber şi-l dedicase creşterii celor doi copii născuţi în primii ani de căsnicie. Cu un an în urmă, am avut o surpriză plăcută: Veta a a­­părut la concursul TV „Floa­rea din grădină“. Din scurtul dialog cu prezentatorul prof. Mihai Florea — cel care o prezentase şi la „dialog“ — am aflat că va continua să cu­leagă nestemate folclorice din satul copilăriei sale, Vesăuş, şi din comunele învecinate. Veta s-a ţinut de cuvînt. Zi­lele acestea ne-a făcut o nouă surpriză: discul Electrecord. Prezintă celor care i-au în­drăgit cîntecele zece piese — ceea ce este o realizare rar întîlnită la debutanţi — una mai frumoasă decit alta. Re­pertoriul variat cuprinde tot ce are mai frumos zona folclo­rică de pe Tîrnava Mică: doi­ne, haţegane, învîrtite. Nu lip­seşte nici un fragment de ba­ladă (Pe sub deal, pe sub pă­dure). Interpretînd excelent a­­ceste piese, din care unele cu grad ridicat de dificultate, Ve­ta a trecut cu bine examenul de debut. Vocea plăcută şi caldă, per­sonalitatea, interpretarea au­tentică sunt calităţi care o re­comandă de pe acum pe Veta Biriş o mare interpretă de muzică populară. PETRE BACIU

Next