Steaua Roşie, martie 1975 (Anul 27, nr. 50-75)
1975-03-01 / nr. 50
EfiţaTp50ltTff5lal însemnele valorii şi consacrării RETROSPECTIVA Cultura României socialiste este transfigurarea pe plan spiritual a fizionomiei poporului român, a activităţii sale multicreatoare, într-un climat politic şi ideologic dominat de creativitate şi specific naţional românesc, de spirit de dreptate şi omenie, de cutezanţă hhidă şi un comprehensiv sentiment internaţionalist. Componentă intimă şi inseparabilă a întregii noastre culturi, viaţa spirituală a judeţului Mureş se circumscrie acesteia în formă şi conţinut, iradiind, prin tot ce are valoros, încredere în forţa de nebiruit a ideilor politicii partidului, în statornicia vetrei strămoşeşti peste şi dincolo de veacuri, în oamenii acestor plaiuri de legendă, harnici şi pricepuţi ziditori de istorie, mereu umăr la umăr, minte la minte, inimă la inimă. ... Anul 1974, an cu deosebire de rezonanţă istorică, pe fundalul unei efervescenţe spirituale de anvergură, a aşezat pe frontispiciul spiritualităţii judeţului Mureş pe semnele valorii şi consacrării. Mobilizate puternic de aniversarea a 30 de ani de la eliberare şi de Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român, valenţele creatoare ale oamenilor acestor locuri au irumpt spre împliniri în multiple genuri ale creaţiei. Rîndurile acestea aduc în faţa cititorului pe cei laureaţi, semnatarului acestor rînduri rămînîndu-i misiunea de a se alătura celor care-i omagiază. Şi îndatorirea de a preciza că aceste realizări remarcabile nu sunt de excepţie, fiind rezultante fireşti ale unei activităţi cultural-artistice valoroase în ansamblul ei, urmare a unor condiţii de creaţie şi viaţă fără precedent în istoria acestor meleaguri şi cu premise de spornică şi apropiată împlinire. Aceasta înseamnă că organele judeţene de partid şi de stat se apleacă cu atenţie şi consecvenţă asupra dezideratelor spirituale ale maselor. ... Sunt sigur că acest buchet de lauri pe fruntea culturală a judeţului este nu numai un omagiu adus ţării şi partidului ei, apropiatelor alegeri de deputaţi, ci şi asigurarea de a persevera spre cote tot mai înalte în afirmarea artistică militantă a acestui minunat plai al patriei întru înălţarea spirituală a poporului. IULIUS MOLDOVAN preşedintele Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă Activitatea culturală şi ştiinţifică în 1974, ca dealtfel în toate sectoarele realităţii noastre, s-a desfăşurat sub semnul emulatoriu al celor două evenimente care au marcat istoriceşte anul trecut: a 30-a aniversare a eliberării patriei de sub jugul fascist şi Congresul al XI-lea al P.C.R. Scriitori, artişti plastici, compozitori, actori, cercetători, animatori culturali din judeţul nostru şi-au adus contribuţii proprii de remarcabilă valoare, la peisajul cultural-ştiinţific al întregii ţări. Mă gîndesc, de pildă, la faptul că prozatorul Romulus Guga a fost prezent în viaţa literară a anului 1974 cu două romane: „Paradisul pentru o mie de ani“ şi „Adio, Arizona“, ambele abordînd serioase aspecte politice şi etice ale omului contemporan. Drama „Speranţa nu moare în zori“, tot a lui Romulus Guga, a fost prezentă la televiziune în chiar preziua deschiderii Congresului al XI-lea al P.C.R., de către o excepţională echipă de actori, la Radio-Bucureşti, cam în aceeaşi perioadă şi la Teatrul de stat din Bîrlad la începutul stagiunii. Scriitorul Sütő András a primit premiul Uniunii Scriitorilor pe 1973, pentru volumul de publicistică „Zei şi căluţi de lemn“, Mihai Sin şi Jánosházi György, premiul Asociaţiei Scriitorilor din Tg.-Mureş pentru volumul „Aşteptînd in linişte“ şi respectiv pentru volumul de traduceri din lirica română şi universală. Să mai consemnăm volumul de poezii „Biciul albastru", semnat de Mara Nicoară, primit călduros de către critică, volumul de reportaje „Pe pămintul natal, la marginea lumii“, semnat de Gálfalvi György şi premiat recent de către C.C., al U.T.C., traducerea în româneşte a poemului „Doja“ de Székely János, aparţinind lui Andrei Fischef, o amplă cercetare ştiinţifică „Microsociologia colectivului de elevi“ aparţinînd lui loan Nicola, un volum de „Documente despre Avram Iancu“ semnat de Valeriu Niţu şi loan Ranca. Succesul înregistrat de artista plastică Tamas Anna a fost încununat cu premiul Uniunii Artiştilor Plastici pe 1973. Viaţa teatrală tîrgumureşeană a fost dominată de spectacolul cu drama „Piticul din grădina de vară“ de D.R. Popescu, distins cu premiul III în cadrul Festivalului naţional al dramaturgiei şi de succesul repurtat de două actriţe ale aceluiaşi colectiv dramatic, Illyés Kinga şi Marina Marinescu-Kanya, în cadrul Festivalului recitalurilor dramatice de la Bacău. Viaţa muzicală tîrgumureşeană înregistrează ca succes obţinerea Premiului Uniunii Compozitorilor de către Zoltán Aladár pentru Simfonia a II-a — Laudă pămîntului natal. Mişcarea artistică de amatori cucereşte un succes remarcabil prin cele 12 medalii de aur primite de ansamblurile folclorice din Sighişoara şi Delenii, formaţiile de dansuri din Filea şi a Casei de cultură a sindicatelor din Tg.-Mureş, formaţia de fluieraşi din Hodac, grupurile vocale al Casei de cultură din Sighişoara şi de la P.T.T.It. Tg.-Mureş, corul căminului cultural din Ceuaş, corul de cameră al Casei de cultură a sindicatelor din Tg.-Mureş, solista vocală de muzică populară Viorica Ianoşi, solistul dansator Alexandru Ardeleanu şi orchestra de muzică uşoară a cooperativei „Metalul“, 4 medalii de argint, 7 de bronz şi 4 menţiuni, precum şi succesul ansamblului folcloric din Idinel Pădure la festivalurile internaţionale de folclor de la Nisa (Franţa) şi Alatri (Italia). Teatrul celor mici din Tg.-Mureş a fost şi el la înălţime. La Festivalul naţional „Tezaur prahovean“ Simion Petru a primit o menţiune de onoare pentru spectacolul-colaj „Cînd totul se poate“, Rodica Albanezu-Cizmacsek şi Ileana Cozma au primit menţiuni pentru cîte un studiu, iar Czedula Zsuzsa a primit tot menţiune pentru interpretarea în „Micul prinţ“ după Antoine de Saint Exupery. Muzeul judeţean de artă a organizat o expoziţie de artă militantă dedicată evenimentelor politice ale anului, iar muzeul judeţean de istorie a organizat o decadă a muzeelor din judeţ, două expoziţii tematice şi o amplă sesiune ştiinţifică, cu multe participări de prestigiu din diverse centre de cercetare ştiinţifică din ţară. Chiar la o privire retrospectivă fugară iese în lumină un adevăr: nu mai putem vorbi de provincialismul îngust de altădată; valorile autentice ale spaţiului nostru cultural participă la competiţia naţională de valori cu acorduri sincronizate în marea orchestră ce se cheamă cultura României socialiste. SERAFIM DUICU Pianişti la filarmonică S-au înmulţit în ultimul timp aşa-zisele concerte extraordinare, cele de la mijlocul săptămînii, în care rolul principal este deţinut de solist. De cele mai multe ori avem prilejul să ascultăm mari interpreţi, ale căror turnee de o maximă densitate îi fac să treacă în cea mai mare grabă prin cit mai multe săli de concert. Un astfel de concert ne-a oferit în seara de 20 februarie 1975 pianistul sovietic Rudolf Kerer, care a abordat două din cele mai temerare și monumentale lucrări din literatura pianistică: Concertul nr. 5 în Mi bemol major, „Imperialul“, de Beethoven şi Concertul nr. 1 în Si bemol minor de Ceaikovski. O astfel de performanţă nu este la îndemîna oricui, dată fiind nu numai necesitatea de adaptare rapidă de la un stil la altul, atît de deosebite în cazul de faţă, ci şi capacitatea de a face faţă unor solicitări de ordin psihologic şi chiar fizic. Rudolf Kerer a dovedit că posedă energia necesară, ba, mai mult, a avut bunăvoinţa de a acorda şi trei suplimente unei săli arhipline, care îl aclama frenetic. Pianistul sovietic gîndeşte simplu, dar eficace. Este simplitatea la care ajung puţini, este limanul liniştit de după furtună. Atît Beethoven cît şi Ceaikovski sînt redaţi în toată măreţia lor, avîntul eroic sau patosul romantic împletindu-se cu momente de cald lirism. Negreşit, Kerer este un mare pianist, un mare gînditor ce se exprimă prin claviatură mai elocvent decit o fac mulţi prin graiul vorbit. Dirijorul Szalmán Lóránt şi orchestra merită felicitări pentru efortul suplimentar depus şi pentru modul în care l-au secondat pe pianist, în concertul săptămînal, o dorită reîntîlnire cu dirijorul Paul Popescu, care ne-a prezentat prima şi unica parte a Simfoniei a V-a de Enescu, lucrare neterminată de autor şi orchestrată parţial de Cornel Ţăranu. Este o pagină revelatoare pentru momentele de profundă gîndire asupra condiţiei umane, momente destul de frecvente la Enescu. Concertul pentru pian şi orchestră în do minor K.V. 491 de Mozart a fost interpretat corect, în stil, de către Marina Ágoston, dar fără suficientă îndrăzneală. Dealtfel, tînăra pianistă nu dispune încă de o experienţă concertistică. Paul Popescu a încheiat magisstral concertul său cu celebra Simfonie în Re de Cesar Franck, tălmăcită într-o manieră ce a relevat convingător tensiunea emoţională a acestei unice pagini din literatura genului. BUJOR DANŞOREAN * STEAUA ROȘIE PAGUA 3 Manifest al maturităţii la virsta întrebărilor VOTEZ PENTRU lNTlIA OARĂ — sínt fiul tău frumoasă ţară şi-s al partidului bujor; sínt tinăr, dar aşa cum sínt văd şi-nţeleg de-acum ce-i bine, de ce VOTEZ şi pentru cine subscriu AL NEAMULUI AVlNT! Ei, da, VOTEZ URCUŞURI MARI, VOTEZ AL PRIMĂVERII SOARE şi flacăra nemuritoare ce arde-n revoluţionari, ca mugurii să prindă flori şi să rodească fiecare în cîntece fremătătoare de codri, păsări şi viori! VOTEZ PENTRU PĂRINŢII MEI, exemplu de statornicie pe strămoşeasca noastră glie, IZVOR DE FORŢĂ ŞI TEMEI, ŞI PENTRU OCHII care n-au asemănare între stele, albaştrii ochi ai DRAGII MELE, pe care nimănui nu-i dau! IN SPIRITUL ACESTUI CREZ VOTEZ PENTRU INTIIA OARĂ — StNT FIUL TĂU FRUMOASĂ ȚARĂ Șl PENTRU SLAVA TA VOTEZ? AUREL D. CÂMPEANU Şi eu îmi aleg viitorul Cu privirile rezemate pe fruntariile viitorului Scrutîndu-le cu neastîmpărul dorului Ne proiectăm istoria-nainte Fierbinte Am învăţat cum se făureşte un destin Aşa cum îl vrem, aşa cum îl ştim, Am învăţat să facem istorie Nu pentru glorie, Ci pentru noi, cei de ieri, cei de mîine... Fiind veşnic de azi, hotărînd ce e bine Şi-n faptă schimbăm fiece gînd Cinând Vorbim cum ni-e vorba, umblăm cum ni-e portul Şi răzbim să ne facem tot rostul Simplu, cum ştim de-o vecie, Cu omenie. De aceea şi-acum, în cap de primăvară, Odată cu-ntreaga mea ţară, Mă duc să-mi aleg viitond: Cu poporul. IULIUS MOLDOVAN VETA BIRIŞ mesager al cîntecului nostru popular Veta Biriş este binecunoscută de către iubitorii de cîntece populare din judeţul nostru. La vîrsta de 18 ani, Veta Manta ne-a reprezentat cu cinste la concursul „Dialog la distanţă“, obţinînd un punctaj frumos. După dialog — şi după căsătorie — am avut ocazia să o vedem pe Veta Manta Biriş în emisiuni TV, cu înregistrări interpretate la concurs. Cîţiva ani nu s-a mai vorbit nimic despre această talentată interpretă,,muncitoare la întreprinderea de geamuri din Tîrnăveni. Se părea că nu-i vom mai asculta vocea caldă, sinceră, care cucereşte la prima audiţie. Timpul liber şi-l dedicase creşterii celor doi copii născuţi în primii ani de căsnicie. Cu un an în urmă, am avut o surpriză plăcută: Veta a apărut la concursul TV „Floarea din grădină“. Din scurtul dialog cu prezentatorul prof. Mihai Florea — cel care o prezentase şi la „dialog“ — am aflat că va continua să culeagă nestemate folclorice din satul copilăriei sale, Vesăuş, şi din comunele învecinate. Veta s-a ţinut de cuvînt. Zilele acestea ne-a făcut o nouă surpriză: discul Electrecord. Prezintă celor care i-au îndrăgit cîntecele zece piese — ceea ce este o realizare rar întîlnită la debutanţi — una mai frumoasă decit alta. Repertoriul variat cuprinde tot ce are mai frumos zona folclorică de pe Tîrnava Mică: doine, haţegane, învîrtite. Nu lipseşte nici un fragment de baladă (Pe sub deal, pe sub pădure). Interpretînd excelent aceste piese, din care unele cu grad ridicat de dificultate, Veta a trecut cu bine examenul de debut. Vocea plăcută şi caldă, personalitatea, interpretarea autentică sunt calităţi care o recomandă de pe acum pe Veta Biriş o mare interpretă de muzică populară. PETRE BACIU