Steaua Roşie, noiembrie 1979 (Anul 31, nr. 257-282)

1979-11-01 / nr. 257

Iniţiativa comuniştilor-puternică forţă de mobilizare spre noi înfăptuiri Bilanţul pe 9 luni al între­prinderii chimice „Prodcomplex“ din Tirgu Mureş este, în ansam­blu, pozitiv, indicînd un spor de 37 milioane lei la producţia glo­bală şi de 14 milioane lei la pro­ducţia netă faţă de nivelul pla­nificat, în condiţiile reducerii cu 4 lei a cheltuielilor materiale la mia de lei producţie marfă. Sar­cinile de export au fost îndepli­nite în proporţie de 101 la sută, iar la livrările pentru fondul pie­­ţii prevederile au fost depăşite cu 10,8 la sută. Beneficiile su­plimentare realizate în primele tieii trimestre însumează 2,8 mi­lioane lei. „ Aceste realizări, care fac cinste întregului nostru colectiv, n-au fost obţinute uşor, fără e­­forturi, doar în virtutea inerţiei, ne spune tovarăşa Iuliana Buz­dugan, secretara comitetului de partid. Ele înmănunchează ca­spacitatea creatoare a oamenilor­­muncii care, în frunte cu comu­niştii, au ştiut să învingă greu­tăţile, să depăşească momentele critice, rezolvînd „din mers“ pro­blemele complexe ivite în sectoa­rele productive. Organizaţiile de partid, comu­niştii şi-au analizat recent ac­tivitatea, cu prilejul adunărilor de dări de seamă şi alegeri, în spiritul noilor exigenţe ale dez­voltării industriei, trasate de do­cumentele pentru Congresul al XII-lea al partidului, al orientă­rilor şi indicaţiilor de excepţio­nală Însemnătate cuprinse în cu­­vîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea de lu­cru de la C.C. al P.C.R. Hotărî­­rile pe care le-au adoptat cu privire la modernizarea şi utili­zarea eficientă a capacităţilor de producţie, reducerea consumuri­lor specifice, perfecţionarea cali­ficării profesionale sau întărirea disciplinei, avind ca scop înde­plinirea integrală a sarcinilor de plan şi a angajamentelor asuma­te în fiecare secţie, în fiecare a­­telier, au găsit largă audienţă în rîndul oamenilor muncii. — Pînă în prezent colectivul nostru de sticlari a realizat, su­plimentar, 3 milioane lei la pro­ducţia globală şi 2,1 milioane lei la producţia netă, deşi in martie aveam încă o restanţă de circa 2 milioane de butelii, ne relatează inginerul Ştefan Nagy, şeful ate­lierului sticlă. Această rămînere în urmă se datora primirii cu în­­tîrziere a balanţei de la Centra­la industrială a sticlei. Dar noi n-am rămas în expectativă, ci am executat, în devans, alte co­menzi, printre care şi sticle de bere pentru fabrica din Reghin, recuperînd, apoi, treptat şi „res­tanţele“ la care m-am referit. Pînă la sfîrşitul anului vom pro­duce 2,5­ milioane butelii peste plan. Din iniţiativa comuniştilor a­­telierului, se desfăşoară o largă acţiune vizînd perfecţionarea şi creşterea randamentului utilaje­lor, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, reducerea consumului de combustibil şi energie. S-a tre­cut, spre exemplu, la izolarea pereţilor exteriori ai tuturor ca­merelor regeneratoare de la cup­toarele de topit sticlă, urmînd să fie aplicate şi alte măsuri, inclu­siv introducerea unor noi siste­me de ardere la cuptoarele de recoacere. In cadrul atelierului de mase plastice se pune cu acuitate uti­lizarea la întreaga capacitate a noilor maşini automate de for­mare prin injecţie, care asigură o productivitate a muncii mult mai înaltă decât vechile maşini cu comandă manuală. Pornind de la această cerinţă, organizaţia de partid a pus în centrul preo­cupărilor sale pregătirea şi per­fecţionarea cadrelor, întărirea disciplinei şi a spiritului de răs­pundere în întreţinerea şi ex­ploatarea utilajelor, desfăşurînd în acest sens o susţinută muncă politi­co-educativă.­­ Pe 9 kmi formaţia noastră de lucru şi-a realizat planul la producţia marfă în proporţie de 106,8 la sută, iar la producţia fi­zică , de 107,4 la sută, ne spu­ne Vasile Goia, secretarul ad­junct al organizaţiei de bază. Dar suntem­ conştienţi că dispu­nem încă de însemnate rezerve, mai ales privind creşterea gra­dului de utilizare a noilor maşini din dotare. Cu spirit de răspundere şi exi­genţă acţionează şi colectivele atelierelor de cazangerie şi pre­lucrări mecanice, unde se reali­zează o gamă largă de utilaje pentru industria chimică. Deşi s-a­u confruntat cu anumite greu­tăţi, mai ales privind aprovizio­narea tehnico-materială, colecti­vele din aceste ateliere, în frun­te cu comuniştii, depun eforturi susţinute pentru realizarea inte­grală a sarcinilor complexe ce li s-au încredinţat. ŞT. NEKANICKI RAID-ANCHETĂ De ce unele cantine-restaurant au devenit „copiii nimănui"? Sute, mii de oameni din întreg judeţul servesc masa de prinz la cantinele-restaurant. S-au făcut e­­forturi mari pentru crearea şi dotarea bazei lor tehnico-mate­­riale, dar cum răspund solicită­rilor unităţile patronatoare, cei investiţi cu răspunderi concrete în ce priveşte asigurarea unor condiţii igienice, civilizate pen­tru servirea mesei? Un recent raid-anchetă a evidenţiat pe lin­gă aspectele pozitive destule ne­ajunsuri în această direcţie, ne­ajunsuri care ni se par de nead­­mis, cu atît mai mult cu cit si­tuaţiile se perpetuează. Un prim exemplu îl oferă cantina-restau­­rant „Mureşul“ din Reghin. Aici servesc masa de prinz lucrători de la nouă întreprinderi din o­­raş, dar condiţiile oferite nu sînt cele pe care le aşteaptă clienţii. Să-i dăm cuvîntul tovarăşului dr. Kobori Ladislau, din cadrul Centrului sanitar şi antiepidemic judeţean: „In primul rînd, clă­direa amintitei cantine este im­proprie, nu are anexele cores­punzătoare, spaţiile necesare cu­răţirii zarzavaturilor şi nici po­sibilităţi pentru înmagazinarea produselor. Dulapurile frigorifice fiind defecte, nu asigură păstra­rea alimentelor, mobilierul este inadecvat, vasela uzată, pereţii sunt plini de igrasie, pardoseala distrusă ... Cine vrea să vadă ne­glijenţa între patru pereţi, aici poate s-o găsească! Mai adaug că este singura cantină din judeţ unde se serveşte un meniu cu două feluri de mîncare! Nu e­­xistă nici un fel de preocupare, nici pe linia gospodăririi şi nici în ceea ce priveşte diversifica­rea preparatelor. Am luat şi vom lua, dacă este nevoie, măsuri foarte drastice, dar ce au făcut şi, mai ales, ce fac membrii co­mitetului de cantină, întreprin­derea patronatoare, cei care ad­ministrează aceste bunuri?“ Subscriind la această întrebare care, fără fals retorism, atinge punctul nevralgic al unei stări de lucruri, adăugăm la rîndu-ne: din cite ştim, răspundem­ în a­ceastă privinţă, de îndrumare­­ tehnică, au şi unii merceologi de la I.C.S.M. Cum le-au înţeles, cum le traduc în viaţă? Modul birocratic de a privi lucrurile a dus şi la situaţia în care cantina-restaurant a Fabri­cii de zahăr, pînă nu demult cu un bun renume, te primeşte cu’ un mobilier necorespunzător şi uzat, cu pereţii murdari şi nezu­grăviţi. Vesela, şi ea uzată, are un aspect necorespunzător. Ori­cit de bună ar fi mîncarea, în asemenea condiţii se cuprinde inapetenţa. Conducerea între­prinderii a tot promis că va lua măsuri pentru înlăturarea defi­cienţelor, dar a rămas la acest stadiu. .. Pînă cînd? O cantină-restaurant unde se mănîncă excelent, în condiţii pe măsură, este cea de la Combina­tul chimic Tîrnăveni. Colectivul de aici, condus de D. Iuliu, se străduieşte, şi reuşeşte, să asigu­re masa la peste 5.000 de mun­citori, zilnic. In sala pentru ma­să este o curăţenie perfectă, me­sele fiind acoperite cu feţe albe, tacîmurile curate, şi peste tot flori. In această ambianţă, cu promptitudine şi solicitudine, sunt serviţi oamenii. O singură observaţie: deşi s-a făcut o tes­tare a preferinţelor, a gusturi­lor abonaţilor, care a scos în e­­videnţă necesitatea diversificării preparatelor pe bază de legume, încă nu s-a întreprins totul pen­tru respectarea ei. Lucruri bune, chiar, pot fi spuse şi despre cantina-restaurant a T.C.M. Mu­reş. Sigur, am fi fost bucuroşi ca în raidul nostru să consemnăm numai lucruri bune dar, din pă­cate, unele cantine au devenit un fel de „copil al nimănui“, şi lu­crul este de nepermis. Numai cu promisiuni, oricît ar fi de fru­moase, nu se face treabă. Aştep­tăm din partea întreprinderilor patronatoare, a organelor de specialitate, măsuri ferme, cu fi­nalitate precisă, care să vină în sprijinul oamenilor muncii, be­neficiarii direcţi ai acestor uni­tăţi de alimentaţie. MIHAI BOC­AI Ce-ar putea face o comisie de femei din comerţ? Interlocutor — tovarăşa NAGY ZSÓFIA, preşedinta comisiei de femei de la I.C.S.M.A. Tg.-Mureş — Sînteţi preşedinta comisiei de femei la o unitate în care 80 la sută din lucrători sînt femei. Bănuiesc că aveţi multe de spus despre organizaţia de femei de aici. Cu ce aţi dori să începem? — Aş dori să începem cu felul cum acţionează comisia de fe­mei in scopul formării unei ati­tudini şi unui comportament ci­vilizat propriu comerţului socia­list. Prin discuţii individuale sau în colectiv, încercăm să le trezim interesul femeilor pentr­u mese­ria aleasă, demonstrîndu-le prin puterea exemplelor că pentru un vînzător nu există o satisfacţie mai mare ca atunci cînd vede cumpărătorul mulţumit. Nu este suficient să-i pui clientului mam­­a cerută în faţă, trebuie să-l şi ajuţi (atunci cînd este cazul) să aleagă, să-i recomanzi ce ai mai bun. Amabilitatea, promptitudi­nea în servire, răbdarea trebuie să-l caracterizeze pe lucrătorul din comerţ. — Care sunt acţiunile de ulti­mă oră ale comisiei de femei? — Avem un cămin de nefami- lişti unde locuiesc numai fete. Am luat măsuri pentru moder­nizarea lui, prin amenajarea u­­nei bucătării comune cu: mese, dulapuri pentru vase, cu frigider. Există şi un club aici pe care l-am dotat cu televizor, radio, bibliotecă. — Este cunoscut faptul că în­­tr-un colectiv unde sunt foarte multe femei sunt şi probleme. Cum acţionează comisia de fe­mei pentru rezolvarea lor, indi­ferent dacă ele ating chestiuni sociale sau de producţie? — De obicei, în cererile lor femeile solicită apropierea locu­lui de muncă de domiciliu. Pe măsura posibilităţilor ţinem cont de aceste cereri. De exemplu, pe cei care fac naveta am căutat să-i repartizăm la unităţi din a­­propierea gării sau autogării, a­­poi, pe femeile care au copii şi nu au în îngrijirea cui să-i lase după terminarea programului la creşe, le-am repartizat la unităţi care funcţionează într-un singur schimb. — Fiindcă orice interviu are şi o ultimă intrebare, vă propun să inversăm rolurile şi să mă întrebaţi ce-aţi fi vrut să vă în­treb eu. — Ce-aţi face dumneavoastră dacă aţi fi preşedinta comisiei de femei? — Mi-aţi pus o întrebare che­ie. Mai întîi o să vă răspund de pe poziţia cumpărătorului. Aş pune mai mult accentul pe mun­ca de educaţie în rîndul lucrăto­rilor din comerţ, aş încerca să elimin atitudinea de sfidare pe care unii lucrători o manifestă faţă de clienţi. Apoi aş acorda mai multă atenţie puţinului timp liber de care dispun femeile. A­­dică, aş organiza acţiuni la care să vină cu plăcere. Nu aş scăpa din vedere faptul că la această unitate lucrează foarte multe ti­nere. Se iveşte, deci, necesitatea pregătirii acestora pentru viaţă, pentru muncă. Colaborînd mai mult cu organizaţia U.T.C. aş mobiliza tinerele lucrătoare la o serie de activităţi culturale.. Mă gîndesc că ar fi bine venite şi cîteva concursuri pe teme profe­sionale, sau vizînd relaţia vînză­­tor-cumpărător. Desigur, exemple despre ce-ar putea face o comi­sie de femei mai pot fi date. E­­senţial rămîne faptul ca toate acţiunile să aibă o finalitate, să aibă un ecou și să nu fie făcute doar pentru a mai putea înscrie în dosar încă o activitate. VIORICA MANTA BARU ATITUDINI­I „Volgă“ şi cinci semnături pe un act contrar legii Pe Ioan Bui, tehnician auto la atelier­ul de reparaţii şi întreţi­nere al Staţiei de salvare din municipiul Tirgu Mureş l-am gă­sit lucrînd la reparaţia unui au­toturism „Volga“. L-am întrebat: maşina la care lucraţi este a Staţiei de salvare? — Nu. A fost pînă am cum­părat-o eu prin licitaţie. — Atunci cine v-a dat drep­tul să-i reparaţi caroseria, destul de degradată, în atelierul unită­ţii care a vîndut-o prin licitaţie? — O comisie formată din ca­dre de conducere de la Direcţia sanitară judeţeană. Am act în regulă. Un fel de convenţie în­tre mine şi Direcţia sanitară ... — Un asemenea act nu-i vala­bil, e contrar legii. — Dacă nu-i valabil, îi dau în judecată pe cei ce mi l-au dat. Lucrările la maşină nu le fac în timpul serviciului, ci în cel li­ber. Mă ajută şi unii colegi de muncă... In actul despre care este vor­ba (convenţie), semnat de cinci cadre de conducere de la Direc­ţia sanitară judeţeană, directorul adjunct economic, contabilul şef, economistul principal şi doi teh­nicieni principali auto, se spune printre altele: „Analizînd starea degradării caroseriei autoturis­mului „Volga“ (după ce ea fusese cumpărată prin licitaţie de Ioan Bui­a n.a.) s-a ajuns la conclu­zia că degradarea caroseriei au­toturismului se datoreşte faptu­lui că neexistînd condiţii de de­pozitare a fost parcată afară în aer liber, fapt pentru care co­misia consideră necesară reîn­cadrarea de la starea de uzură medie la starea de uzură com­pletă. Din aceste motive unita­tea deţinătoare (nu mai era de­ţinătoare după ce autoturismul se vînduse prin licitaţie — n. a.) se angajează să remedieze starea de uzură a caroseriei la atelie­rul de reparaţie şi întreţinere de la Staţia de salvare .. Asupra actului în cauză, con­trar normelor in vigoare, am dis­cutat cu tovarăşul Constantin Aurel, director adjunct economic la Direcţia sanitară judeţeană. La întrebările noastre, dumnealui a răspuns scurt şi concis: — Am făcut o greşeală, noi cei care am întocmit şi semnat actul despre care este vorba. — E o greşeală inadmisibilă. — Recunoaştem. Tehnicianul Bui, din dispoziţia noastră, şi-a şi scos autoturismul din incinta Staţiei de salvare.— Noi sîntem mulţumiţi că ne-aţi sesizat. Alte comentarii sínt de prisos. C. CROITOR­U * STEAUA ROSIE PAGINA 3 • Incepînd de astăzi intră in vigoare noul orar de iarnă — 1 noiembrie 1979 — 31 martie 1980 — al curselor TA­ROM. Conform acestuia, avi­oanele de la Bucureşti — Tg.­­Mureş şi retur pleacă după următorul program: Bucu­reşti, decolare ora 9, aterizare Tg.­Mureş la ora 9.55, Tg.­­Mureş, decolare ora 10,25, a­­terizare Bucureşti la ora 11,20. Plecarea autobuzului din faţa agenţiei TAROM spre aero­portul de la Vidrasău, este stabilită la ora 9. De reţinut , cursele nu circulă duminica. • Din totalul de 244 de a­­partam­ente prevăzute a fi da­te în folosinţă în cursul aces­tui an în Tîrnăveni. au fost ­HEIIUUUn­hlii puse la dispoziţia beneficiari­lor 133 de apartamente, din care 40 înainte de termen. De menţionat că, cetăţenii au prestat 12.000 ore de muncă patriotică pe şantierele de construcţii. • Tot la Tîrnăveni a înce­put construirea unui nou bloc de nefamilişti, al cărui am­plasament se află în vecinăta­tea Combinatului chimic. O nouă dovadă a grijii manifes­tate faţă de asigurarea condi­ţiilor de locuit pentru tinerii oraşului. • La secţia de depanare a televizoarelor, unitate situată în strada Kossuth nr. 22 din Tg.-Mureş, s-a trecut şi la ac­tivitatea de reparare a mag­­netofoanelor. • In stadiu avansat de exe­cuţie se află localul grădiniţei pentru copii, cu 120 de locuri, din satul Glăjărie. Am fost informaţi că acest edificiu so­cial va fi „cadoul“ oferit de Anul nou preşcolarilor, de către cetăţenii satului prin a lor contribuţie bănească. Un frumos dar ! • Joia şi duminica, la clu­bul tineretului din Miercurea Nirajului, comitetul comunal al U.T.C. organizează întilniri cu tinerii, în cadrul cărora au loc expuneri şi dezbateri (ilus­trate cu proiecţii de filme do­cumentare) pe teme de edu­caţie materialist-ştiinţifică, precum şi frecvente expoziţii cu lucrări de pictură şi sculp­tură aparţinind tinerilor, au­diţii discografice. Cine le ur­m­ează exemplul ?

Next