Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)

1855-11-26 / nr. 25

99 biciunea mării mirămii, este purtarea curtea de Tuilerii. lungi purcederea sa sus și al­um­ea ce se îmbarcasă între 15 ceste ranforturi proape 15,000 în partea răsăriteană a din Crimu amu observatu­re, că trupele țămintele armiei puternicu, bravu plu pănă acumu, teloru Dtale, s'au concentratu și netemătoriu de te poptescu, prințule, re rea tea întra data apoi noului tăuile episcopu în însușirea a trupeloru cavaleriea patoriea scrisoare, la armiea găndirea firea­crificii, lăsatu gele iară după și cu Dtale­re să gură. Eu neauzitele insistință Dtale au trebuitu inimicului numai niște spre ca a sa opune o Aruncăndu ce sau vărsatu, le cu aceiași netemere, la bătaie, de a însuși internund­ului cu care pururea Papei lăngă Franciei, pre­­și instala­­Cherei. Cu a­­ce au avutu toate despăr­­pirn îngri­­ji apăratu, și recercatu de scumpu, ai dusu trupele a regelui Victor-Emanoilu în capitala civilizației, două puteri care adeseori și care încă pănă astăzi nu voesc. După cele mai prospere noutăți, a suferi la asediea Sevastopolei, și naturală a părții Sevastopolei, la Laval spre consacrarea al acestui orașu, numai pentru Cele mai susu zise în mijlocu, spre bărbăție pe lăngă toate decanii, a pune ne și Camieși s'au 13 Noemvri, cătră dau speranța transportatu au acumu fostu în o putere unu felu a înfrunta la peninsulel­epăimăntătore, și astăzi nu dovedescu altă de cătu elă­­ce le portă. Dar aceea de care trebuie să ne Acesta, aflăndu despre curănda sosi­­diniei pre corpul diplomaticu. Această de pe urmă manifestație mai alesu dovedește cu­­rănda împăcare a Piemontului cu tronul papalu, a căruiea mij­­locitoru căldurosu se asigură a fi însuși Imperatorul Napoleon. Aceasta va fi unu nou serviciu ce elu va face Bisericii și și al altiea este de a se ținea strinsu unite. - suprire, totu guvernul francesu în unire cu aliații știa mănăstiriloru grecești, într'unu chipu conformu țerii nostre, cu demnitatea bisericii, și mai alesu cu luminele și trebuințile secolului al nouă­sprezecelea.­­ Samra și ghesrelșișii, și care este în stare de a pute­a resista invasiei generalului Vranghel, care de curăndu s'au numitu generalu-locotenentu. Imperatorul Alecsandru au adresatu din Simferopoli „Principe Mihail Dimitrievici! În timpul petrecerii mele au conservatu aloru mulțumitoare tenută nu s'au tulburatu acelu ordinu, care este basa bunei organisații a unei armii. Această laudabilă sta­­încredințate îngrijirei Dtale, dovedește îndestulu despre neobositele silinți, prin care Dta ai pututu o realisezi într'unu momentu, căndu toată activitatea și o privire retrospectivă peste postirea se lămurește că Dta ai cedatu numai pasu căte unu pasu, și unu generalu esperimentatu ce ai retrasu trupele intr'unu modu fără esem­­îmi place a'ți esprima și acumu amea mul­­țe mnire sinteză, pe care mai nainte țiamu să crezi în a mea bună­­voință invariabilă. Al Dtale sinceru bine postoriu. An­glia, unu doctoru ce au fostu mai înainte în servițiu rusescu, eară în urmă în acelu al Angliei, chiamă luarea aminte a aliațiloru, ca să nu uite, la Ociacos, și pe țărmurile Bu­­gului și a­le Niprului, căndu în primăvara viitore voru pu­­ne măna pe aceste locuri, de a pune să facă săpături. Cu puțină muncă ei voru putea da peste rămășițile vetii poliții Olbia, din care în mai multe rănduri s'au trimisu monede și statue la Odesa și Petersburgu. Elu însuși, sîntu cățiva ani, au cumpăratu acolo monede de auru, ar­­pintu, aramă de la țeranii carii le găsia arăndu pămîntul, și apoi totu elu le au văndutu cu bunu prețu Museului bri­­tanicu. Asemine și mormîntul lui Mitridatu și o movilă vulcanică aru merita de a fi studiate mai deaprope; asemine Magiara în Circasiea, (dupre unii leagănul Maghiariloru sau al Unguriloru de astăzi) și băile ferbinți a­le Caucasu­­lui, cele mai întinse poate din lume, fiindu că acestu me­­dicu asigură, că numai într'unu cercu de patru mile germa­­ne au văzutu peste „cinci­zeci băi calde.” Globul publică o notă în cuprindere că colonelul Tiurr, arestatu la București ca desertoru al armiei austriace, și ca unu asemine, pusu sub o sentență de morte, nu era autori­­zatu a purta uniforma englesă, și că prin urmare, gene­­ralul Conte Coronini, comandantu al trupeloru austriace în principate, au avutu drctul de a'l aresta, a pu­­să înfățișeze regelui Sar­­la cale și în principate d­e­­deci o deplină dreptate meri­­luptă, a înțălege, că intere­­să la casu de a­­o parte însemnată din și 20 Noemvri în Eu­­o deosebită plăce­­re care, pentru său­­principele Gorciacos au cumpăratu destulu Făcăndu să fie ne ruiit, cu strapațe, absorbate care­rtia că la viguroasă nici Dga ești gata din nou sei­va cu drep­­de a­­taurice, cu următorea și Alecsandru.” partea San Petersburgului. pe int­­esprimato din unui inimicu de sa­­ai Haaga 22 Noemvori, s­au Olanda. În anul 1853 Mouia. Velizia, o comisie a Spatumi Întăiul ra­­fostu rănduitu spre a supune cercetăriloru sale che­­iia emancipației sclaviloru din India Olandeză. portu al acestii comisii s'au publicatu seri. Ea se rosteș­­te necondiționatu pentru desăvărșita emancipație a sclaviloru din Surinam, a cărora numeri se suie la 38,­ 545, carii se compunu de mai de opotrivă truimi de băr­­bați, femei și copii. În lucrarea pămîntului se întrebuin­­țează 15,000, în meserii 5000, în serviciuri de casă 1500, și rămășița de aproape 11.000 se compune de copii, și bătrini, ce nu se potu întrebuința la nici o muncă. Demnu de însemnatu pentru opiniea ce domnește în cer­­curile mai înalte este unu argu­­olu fulminantu, ce de cu­­rvidu au eșu­u în Gazeta curții din San-Petersburg. D­­o­­riaiiov nu se sfiește de a reduce toate succesele aliați­­loru la unu resultatu de nulă, și sprijine fățișu că Ru­­siea pănă acumu au eșu­u pretu­tindene biruitore din lup­­tă. (?) Sevastopoli­­ și au perdutu numai zidurile de pea­­tră; în curăndu i se voru pune altele de carne și sinte, și aceste de nici o parte nu se voru putea străbate. (Gazeta de Colonia) Bruscla 26 Noemvri.­­Precumu ni se încredințează, gele Leopold se ocupă mai multu de chitu totdeauna cu restatornicirea păcei în Europa, și stă în necurmată o ni­­ciosă corespondință cu Paris și cu Londra. Aceasta n­e­­greșitu că au servitu de motivu ziceriloru că se trăteaă despre pace, și că s'au și făcutu directe propuneri din ca­re­­Ce es­te siguru, este că cu tote

Next