Ştiința şi Tehnică, 1957 (Anul 9, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 3 - 33
Iepurii de rasă adulţi cîntăresc, după rasă, 4-7 kg. Blana celor mai multe rase de iepuri se compune din două feluri de fire: unele scurte şi subţiri, mai numeroase, care formează „puful blănii“, şi altele mai lungi şi mai rare, mai groase şi mai aspre, care formează „jarul“părului, sau „spicul blănii“, farul acoperă firele de puf care se găsesc la bază. Rasele de iepuri a căror blană este compusă din aceste două feluri de fire formează iepurii cu „păr ordinar“. Există însă și rase de iepuri cu păr scurt, la care farul nu întrece în lungime puful, ceea ce face ca blana lor să fie deosebit de preţioasă. Acestea sunt rasele de iepuri „Rex“. Alte rase de iepuri au, din coitră, părul foarte lung, fin şi mătăsos, asemănător cu lîna oilor. Este cazul rasei de iepuri Angora, denumită astfel pentru că în general producerea unui păr lung şi mătăsos este în zootehnie cunoscută sub numele de„angorism“. Părul iepurilor Angora constituie o materie primă valoroasă pentru industria textilă și în comparație cu lîna de oaie este mai fină. F. este recoltat prin tundere sau smulgere, cînd are lungimea de circa 10 cm. De pe un iepure de Angora se pot recolta într-un an între 300 şi 500 gr lîna. Aceasta poate fi prelucrată şi în industria casnică. Dintr-un kg de lînă de angora se obţin circa 900 gr fir tors, din care se pot ţese aproximativ 2,5 ml postav, pentru o pereche de mănuşi sînt suficiente circa 35-50 gr, iar pentru o pereche de şosete 40-85 gr. Iepurii de casă au culori diferite şi această diversitate este consecinţa domesticirii şi efectul selecţiei artificiale. La iepuri, culoarea părului şi desenul constituie un caracter de rasă. Există rase la care toate firele de păr au o singură culoare: albă, brună, galbenă, albastră, dar există şi iepuri cu culori compuse, cum este culoarea argintie, rezultată dintr-un amestec uniform de fire albe şi negre. O culoare compusă, foarte frumoasă, o au iepurii rasei Chinchilla, la care se găsesc pe acelaşi fir mai multe culori; baza firelor este albă, iar vîrful negru, din care cauză în totalitate are un aspect plumburiu de diferite nuanţe. La alte rase de iepuri blana are colorit bălţat. Astăzi culoarea blănii are mai puţină importanţă, pentru că majoritatea lor înainte de a fi întrebuinţate sunt vopsite. Pielicelele de iepuri se pot tăbăci pentru a obţine piei a căror întrebuinţare este variată. Eele pot fi folosite pentru confecţionarea de serviete, genţi, mănuşi, diferite feluri de pungi şi multe alte articole. Din pieile iepurilor mai bătrini,se poate confecţiona şi încălţăminte, în special ortopedică, întmcît pieile de iepuri sînt moi şi au o mare supleţe. Tot datorită acestei calităţi, din pieile iepurilor de casă se pregătesc imitaţii de piele de căprioară. Pieile cu defecte, cum sunt acelea prost recoltate sau prost uscate, pieile iepurilor bălţaţi sau cele cu tăieturi, ori de la animalele prea tinere. într-un cuvînt toate pieile care nu se pot valorifica sub formă de blăniţe sau piele tăbăcită, precum şi toate resturile ce rezultă de la prelucrarea blăniţelor sau pieilor, se utilizează pentru fabricarea pistei sau fetrului şi a cleiului. Pîsla se prepară din părul de iepure rezultat din tunderea pieilor înainte de tăbăcire, iar cleiul de tîmplavie din pieile tunse. Faptul că iepurii de casă se înmulţesc repede, pot fi crescuţi pe un spaţiu foarte redus şi cu un consum de nutreţuri foarte mic (se pot folosi toate resursele de furaje locale şi naturale ca finul sau nutreţul verde de toate felurile, frunzişul de la pomi, resturile de la grădinile de zarzavaturi etc.) face posibilă întreţinerea lor în orice gospodărie. Cea mai mica rata de iepuri de caii (hermelina) alături de cea mai mare (ariatul belgian). Baia Chinchilla (dreapta) Roia de Angora; lipul german (A) şi lipul englezeic (B) lepurale englezeic cu urechi lungi PLANTE — INDICATORI GEOLOGICI In natură există plante ce cresc pe un sol care conţine numai anumite elemente chimice (în special metale), precum şi plante care semnalează prezenţa anumitor condiţii geologice specifice. Aceste plante au primit denumirea de plante indicatori geologici. Să dăm numai cîteva exemple. Foarte cunoscute sunt plantele halofite, care cresc numai pe solurile sarituroase, pe malurile mărilor, în împrejurimile izvoarelor sărate etc. „iarba de plumb“ indică prezenţa minereului de plumb. Viola calamarina indică prezenţa zincului. Există o serie de plante care indică prezenţa manganului, aurului, cuprului şi altele S-a observat, de asemenea, că depozitele cretatice (mezozoice) din Sahalin sunt acoperite exclusiv de păduri de conifere, iar cele terţiare numai de păduri de foioase. La unele zăcăminte carbonifere, mesteacănul creşte numai pe straturile de cărbuni Exemple de acest fel sînt multe şi interesante. Toate duc la concluzia că specificul rocilor împreună cu ceilalţi factori locali formează un complex de procese geochimice, care determină răspîndirea plantelor. Bazaţi pe acest principiu, cercetătorii au elaborat metode noi şi foarte preţioase de întocmire a hărţilor geologice (fotografierea din avion şi separarea formaţiilor geologice după răspîndirea plantelor ş.a.) sau de prospecţiuni geochimice pentru numeroase metale foarte importante. în ultimul caz, colaborarea geochimiştilor cu geobotaniştii dă rezultate foarte utile și interesante. 33