Teatrul, 1958 (Anul 3, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 12 - 37

După vizionarea spectacolului învăţătoarea, care a fost cel mai des reprezentat şi a avut un succes strălucit în toate oraşele unde a fost jucat, s-au exprimat în presa maghiară şi prin viu grai, interesante consideraţii asupra stilului teatrului din Tg. Mureş , fie pornindu-se de la acest spectacol, fie făcîndu-se o privire de ansamblu asupra tuturor celorlalte. Cronica ziarului de prînz Esti Hírlap descoperea trăsăturile acestui stil in profunzimea gîndirii asupra rolului învățătoarei Toth Flora (Erdős Irma), în pregnanta interpretării dramatice a personajului Nagy István (Csorba András), în simplitatea bătrânului Nagy (Borovszki Oskár), ipocrizia de Tartuffe a tânărului preot (Lohinszky Loránd) şi intensitatea trăirii rolului învăţătorului, de către Márton Andrássy. Fiul autorului, un vechi publicist, Brody András, recunoaşte şi laudă autenticitatea spectacolului şi conformitatea cu textul : „Am văzut — îmi spunea la sfîrşitul spectacolului — în decurs de foarte mulţi ani, multe spectacole franceze, engleze, olandeze şi, evident, maghiare cu această piesă scrisă de tatăl meu, Brody Sándor. Am văzut-o şi pe scena unui teatru german, regizată de celebrul director de scenă Max Reinhardt. Printre aceste spectacole, multe au fost excelente, dar numai două pot fi considerate excepţionale: cel de la premiera budapestană — care a avut loc cu mulţi ani în urmă, pe scena Teatrului Vesel, având în rolul principal pe Varsany Irma , şi cel de astăzi, dat de Teatrul Secuiesc din Tg. Mureş, avînd în rolul învăţătoarei pe Erdős Irma. Regia spectacolului este excelentă şi atmosfera admirabilă, decorurile la fel de bune şi adecvate ca la premiera iniţială a piesei, văzută de autor. Despre actori, nu pot să spun decît că unul e mai bun decît celălalt şi că constituie împreună un ansamblu minunat de armonios. Consider că am văzut astă seară tot ce a gîndit şi a dorit tatăl meu cînd a conceput această lucrare“. La întâlnirea prietenească de la Casa artiştilor, am solicitat un interviu artistului emerit Görbe Janos, de la teatrele „Petőfi“ şi „Jókai“, deţinătorul rolului principal din noul film maghiar Razzia, interpretul minunat al rolului Alexei în Tragedia optimistă, unul din cei mai populari actori unguri. La rugămintea de a face o consideraţie globală asupra turneului, cunoscutul artist a afirmat : „Teatrul maghiar din Republica Populară Română are, după cîtîl cunosc eu şi după cât îmi dau seama, un alt stil decît teatrul budapestan, stil pe care l-am îndrăgit şi în care continuu să lucrez şi eu. El se caracterizează mai ales prin refuzul rafinamentelor şi trucurilor în folosul unei spontaneităţi vii, cuceritoare. Aş traduce aceasta prin o mai mare apropiere de om“. La întrebarea, despre spectacolul învăţătoarea, răspunsul a fost: „Spectacolul cu piesa învăţătoarea mi s-a părut regizat cu talent de Tompa Miklós, director de scenă, care a crescut foarte mult de atunci de când l-am cunoscut eu. In ceea ce priveşte personajul învăţătoarei Toth Flora, ea mi-a apărut, în interpretarea artistei Erdős Irma, aşa cum mi-am închipuit totdeauna că trebuia să fie o fiinţă curată, ce nu-şi dă seama de primejdiile ce-o pândesc în lumea în care a intrat. Mi-a plăcut foarte mult interpretarea dată de Márton Andrassy învăţătorului conceput mai bine decît în spectacolul respectiv din Budapesta, pentru că are o nuanţă pozitivă mai accentuată şi o imititate sinceră“, în cursul unui cocktail la Ambasada R.P.R., artistul poporului Timar Iozsef, fruntaş al scenei maghiare, a mărturisit că l-a impresionat cel mai mult trăirea interioară a rolurilor de către artiştii Teatrului Secuiesc și realismul interpretării ; de asemenea sentimentul evident al actorilor că, jucând în indiferent care piesă din repertoriu, își îndeplinesc o menire înaltă ; de asemenea, forța și unitatea colectivului. „Ceea ce-i caracterizează pe acești artiști de primă mână — îmi spunea într-o altă împrejurare Vadasz Ferencz, redactorul-șef al ziarului Esti Hírlap — este spontaneitatea jocului, lipsa de artificii, simplitatea în expresie, iar ceea ce-i caracterizează ca oameni, e modestia cuceritoare.“ ...în acest fel a scris Teatrul Secuiesc din Tg. Mureş una din frumoasele pagini ale istoriei afirmării teatrului din ţara noastră peste hotare. Reprezentînd cu succes un repertoriu ales, el a oferit prietenilor şi vecinilor noştri o posibilitate bună de cunoaştere a vieţii teatrale din patrie, întreprinzînd un turneu reuşit, colectivul secuiesc şi-a adus contribuţia proprie la mai buna cunoaştere culturală reciprocă a două popoare prietene, unite în lupta comună pentru acelaşi fel.