Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)

1857-09-11 / nr. 72

RMNNDII­. -- ---- - 286 Monarhia Austracă. Transilvania. Sibiiu, 8 Septemvrie. În a peptea oară a zilei de eri se esecută în locul de perzare de aici asupra lui Maniu B.... din Rășinari sentința de moarte prin ștreang, pentru crima o­­morului hoțesc sevărșită în 25 Februarie a. c. în Rășinari, a­­supra unui locuitor de 70 de ani de la colibile de acolo, anume Dan Murcoiu. Tot în ziua aceea dimineața se găsi la Sibiiu în mijlocul cetății în strada orezului în o casă locuită de mai multe par­­tide trupul cel mort al unui cismariu bătrăn. Împrejurările în care se găsi și cercetările ce se făcură în pripă, dovediră, cum că nenorocitul bătrân deveni jertfa unui attentat criminal asupra vieții lui. Alaltăeri se mai găsi iarăși într'o casă din piața mare un prunc nou născut omorât și­­ Abea se începu bine Septemtemvrie ascuns­ al nostru și răceala pe aici arăta e de mare, căt se pare a fi pe la sfărșitul lui Noem. Iarna ș'a și trimis antegarda ei pe munții împrejurimei nostre, care de duminecă încoace înaintă păn în apropierea Rășinari­­lor, și ne făcu a suferi și pe aici o răceală simțitoare.­­ Ase­­menea tânguiri ne vin și din alte părți și vitejii par a­ și fi luat toată speranța dela vinul din eston, ba mulți se vaieră și des­­pre porumb (cucuruz), și e teamă că și acela va eși slab, ceea ce poporul nostru o simte mai mult ca orice altă nerodire.­­ Slavg per­tendentul de confessia augseb. a Transilvaniei a plecat în luna trecută la Viena în trebile dijmei, ce sănt a se regula acum. Opiniile despre salariul, ce se va face preoților luterani în locul dijmei, sănt păn'acum diferite, însă acela to­­tuși nicăiri nu va trece preste 1200 fl. mon. con. (?).­­ Cănd” care se va regula odată și îmbunătăți și starea cea de a preoților noștri­? Cănd oare va sosi și timpul acela mult așteptat, în care să se doteze cuvenit și asemenea altor con­­feseii și preoțimea noastră?­­ Să sperăm în egala îngri­­jire părintească de toți sudiții săi a înaltei stăpâniri, căreia singur avem d'a mulțumi și emanciparea-ne de păn'acum! Să spe­­răm în rare pătrunzătate și străordinara activitate neobosită a zelosului nostru Arhipăstoriu, carele nici cum nu va înceta a ne pune și d'acincolo în marare prin realisare de fapte mărețe și nemuritoare, ce îi vor vecinici numele, spre fala și binele nostru!­­­ „Colozs. Cozlong.” are de curănd o citație din jurnalul vienei, „Wanderer,” unde între altele se scriu următoarele: „Drept are distine redigatul (apsfezeishm­et ghedivigie) „Colozs. Cozlong,” cănd cu neobosință poftește a se privi de problemă principală naiitarea intereselor materiale și cultura spirituală a claselor celor mai de jos ale poporului, căci starea poporului în adevăr e foarte întristătoare, mai vărtos în părțile de meazăzi ale Un­­gariei și în unele ținuturi din Săcuime. Mai întâiu de toate face trebuință a 'nainta cultura poporului. În ținuturile ungureși și săcuești populația satelor e mestecată, și încă și în locali­­tățile cele mai mici se poate afla amestecătura de limbi și con­­fesii. Trebile comunale le poartă un notariu, dar mai de multe ori doi juzi (un ungur și un romăn), căci a se nărăvi la­olaltă a­­ceste done nații e cu nenutință. Romănul, precum știm, e nația aceea, care anevoie se dă după un alt popor, iară limbă străină nu prea învață ușor. Pentru aceea se isolează cu totul de cătră unguri, și unde nu mai pot întemeiază biserici și școale separate (episcopii gr. răsăriteni iertăiră mult pentru educarea poporului), în­ timp­ ce ungurii lățiți printre romăni, le învață limba lor, însă naționalitatea­­ și o susțin” Atăta e citația din cuvănt în cuvănt a lui „Col. Cozi.” din „Wanderer” Nu negăm nice noi, că „C. C. se ridică deosebit, că, cu­­noscănd chiemarea ce trebue să o aibă de față un jurnal de Ar­­deal, aduce articulii cei mai corespunzători pentru naintarea stării materiale și lățirea culturei spirituale a poporului, este fota a­­ceea, cu care - precum o mărturisi și dănsa mai deunăzi - nu multe sănt așa de norocoase, de a'și dobăndi arăta sprijinitori activi, fiind de present ca punctul de concentrație pentru ideile băr­­baților celor mai renumiți ai ungurimei ardelene, ca să tăcem de corespondenții cei aleși, ce­­i are prin provinciele învecinate și prin țeri străine, nu negăm zic, cum că starea poporului tran­­silvan, relativă la starea altor popoare din afară, e în toată pri­­vința întristătoare, și că mai nainte de toate face aici trebuință a nainta încă mult educarea poporului, la care jurnalele țerii noastre ar trebui să aibă cea din­tâiu prieință. Dară cum că po­­porul romăn ar fi așa, precum se descriă în estrasul susci­­tat, nu credem să o creadă mici chiar „Colors. Cozion”... Că jurnalul, de unde a scos „C. C. aceste a făcut de noi așa de­­scriere, nu ne face nici o mirare, știind, în ce depărtare easă acela da la seara noastră și știind, că ce ușor se poate în­­tămpla asemenea greșală prin căte un corespundinte de ici de colo; însă cănd ar constata aceea­și „C. C. ca unul ce vede lum­ina în seara noastră în mijlocul popoarelor ardelene­­ ne-ar pune în mare uimire. Căci ca să lăsăm la o parte altele ce se zic acolo, să luăm numai aceea „că romănul învață cu anevoie o limbă străină” Spre a cunoaște neștire încăt e adevărată zi­­cerea asta, nu-i trebue decăt să călătorească prin Ardeal și să vadă pre romăni, să afle adecă, că nainte de 1848 pe cănd el din nedreptatea timpilor de atunci era împedecat dela toată învăță­­tura, cerceta totuși cu tot năcazul școalele și învăța limba instructivă de atunci (ungurească) astfel, încăt nu'l puteai deosi­­bi din ungur, din latin­ă iarăși dănsul era cel de frunte, pu­trede zic alta, fără să caute acum la numerul cel însemnat de tineri ce cercetează școalele mai înalte ardelene mai tot ungurești și permănești, căci noi păn'acum avem încă puține, și să vadă, că la tinerii noștri mai în tot locul nu poți deosebi de pe vorbă care­­ i e limba maternă, deoarece el are fluiditate egală și per­­fectă mai în toate limbile țerii; nu trebue alta, fără să că­­lătorești chiar șși printră noporul cel de rănd de pe sate, și vei afla, că pe locurile săsești țeranul l­i vorbește săsește și pe locurile ungurești numai de pe îmbrăcăminte, și alte obiceiuri li deosebi din ungur, însă din vorbă nu, ba pe locurile din săcuime într'atăta e deprins în limba ungurească, încăt neavănd păn­ a cum școalele cerute - o vorbește mai bine ca pe a sa, dar pen­­tru aceea religia tot și o susține, și cu toate greutățile și fâl­­niciile trecutului nu s'a lepădat nici odată de neamul său. Adevărat „că și ungurii împrășiați printre romăni învață limba lor,” însă aceasta se poate mai mult ascrie împregiură­­rii aceleia, că Romănii sănt poporul cel mai numeros în Ardeal și prin urmare limba lui fiind cea mai lățită în țară și auzin­­duse mai des­e firește, că se și învață mai curănd, mai văztoe cănd fără de ea se îngreuează ori­cui viețuirea în Ardeal dacă trebue să aibă atingere cu poporul de rănd, care în cele mai multe locuri se compune din romăni. Perșani, 30 August. Deși se răspândise vestea, că Măria Sa Domnul Consiliariu Dr. Pavel Pasici cu toamna vii­­toare ear ar întreprinde visitățiunea școalelor prin comunele Brașovului și totodată a Haramsechiului, încă tot nu eram bine încredințați, că treceva și pe aici sau ba, cănd­ează astăzi cam pe neștiute ne văzurăm porociți cu marele oaspe, care cercetănd școala o află plină de tinerime în răndul cel mai bun, pruncii bine deșteptați și deprinși în învățături­­ și pe cănd se es­­samina învățătoriul de cătră Măria Sa, îndată veniră aleșii comunei cu Preotul în frunte și mai mulți creștini. Bucuria ce au cuprins pe membrii acestei comune de cercetarea și acum a Măriei Sale, și zelul întru înaintarea și deștept­area tineri­­mei, nu se poate descrie, că de­și sărăcuță, totuși ștau stare pe lângă ce au fundat și mai nainte școala,­­ și acum cu a­­cest prileju de trecere - venitul dela dreptul crâjmăritului în pătrarul de an acesta. Măria Sa de aci plecă în satele Protop, al 3-lea al Brașovului Codlea, Vâlvani și așa cătră Bran. D-zeu îl poarte în pace! Un locuitoriu.

Next