Telegraful Roman, 1861 (Anul 9, nr. 1-52)

1861-10-26 / nr. 43

„o-a. 168 D. Protopopu I. hanea 79, de voturi, care însă a abzis și D. Dr. Hodoșu cu 56, de voturi care iarăși a abzisu. După ce D. președinte mulțămi oficialilor interimari pentru osteneala, ce a puso în decursul ședințelor, oficialii cei noi și au luat scaunele sale, sau propusu și denumit vreo cățiva Membrii onorari. Locul pentru adunarea generală din țăiu va fi Brașovul, eară timpul ”/„ August 1862. Din fine, D. Secretariu Bariț citește și recomendă niște mese frumoasă, despre cari va avea a judeca Comitetul cu toată seriositatea. Apoi Ecselenția Sa D. Președinte închise adunarea cu o cuvăntare atăt de serioasă, căt și străbătătoare la inimă, urăndu acesti asociațiuni înființate sub auspițiile pre puternicului Dumnezău prosperitatea și înaintarea cea mai dorită. Sau adunat pănă acam peste 7 mii fl. Astăzi se va ținea ședință pentru verificarea protocolului, o scrisoare gratulatoare a Il. Sale D. Mocioni de Veni, prin care trimetemi 200 fl. m. a. pentru asociațiune, și alta dela D. Cons. de curte Pap D. Con. îm. Moldovan, D. Pușcariu și Manu care toate se primiră cu mare plăcere. Se începură după aceea și subscrierile membrilor care decursără pănă cătră 2 ore după umezi. vici se continuă înscrierea, pe la 10 care veni D. Președinte interimar, se ceti și verifică protocolul de eli, se ceti o scrisoare dela Ecs. La P. Mitropolitu și dela D. Supr. Comite Gojdu, care se plimiră cu „să trăiască” etc. Cenumerară membri de față și îndreptățiți a veti sa și se păși la alegerea președintelui. Din 128 voturi a căpătat Ecs. Ca II. Episcop Br. de Șaguna 75, Ecs. Il. Mitrop. A. S. Șuluț 20. D. Mocioni 17. D. Canonic Tipariu 7. D. Bariț 5. D. Dir. Munteanu 13 au fostu perdute. Și așa se aclamă cu entusiasmu Ecs. Ca D. Episc. Șaguna, de Președinte. Apoi se alesă cu voturi unanime D. Canon. Țipariu de V. președinte, așijderea și D. Bariț de Secretariu primariu. După aceea începu votizațiunea pentru ceialalți oficiali ai Asociațiunei și dură pănă după 26 pe d. a. deci fiindu timpul înaintat ce pecetlui urna mi ceamănă scrutiniul pănă ceapa la 6 6pe. Acuma deschisă D. Președinte urna mi scrutiniu urmă pănă la 10 oare subt controla secretariloru, După 9 6pe ce făcu o serenadă cu torți D. Președinte, mi juristulu Demșușanu „pa felicită prin o cuvăntare. D. Pres. răspică în cuvinte dulci mulțămirea ca. De ași mersă conductulu lu Împăratulu romaniloru și făcu serenadă D. Secretariu Bariț, aci cuvăntă juristulu Iosif Pop, și D. Secretariu respinsă. De aci mersă conductulu la Otelul „Cetatea Viena” unde erau DD. Țipariu, D. Supr. Căpitan Bran, și D. Prim. Notariu al Comitatului Carașiului Alois Vladu, pre cari și felicită prin o cuvăntare juristulu Străvoiu, la care răspunsă mai întăiu D. v. presidentu Țipariu, apoi D. Prim. Notariu Vladu, și D. S. Căp. Bran. După aceea strigă tinerimea, să trăiască D. Acsente, care se afla la D. Țipariu, și acesta mulțămi prin o cuvăntare, apoi „să trăiască D. Prot. Popazu, care iarăși se afla în menționatulu Otel, și D. Protopop mulțămi prin o cuvăntare, și așa se fini serenada. Musica a esecutat piese și marșuri curat romănești. Cuvăntările tinerilor au fost potrivite meritelor iluștriloru bărbați celebrați, și răspunsurile acestora potrivite înprejurărilor și motivelor, din care a purces tinerimea a felicita și onora pre acești demni bărbați ai națiunei noastre. 5 . 25. Or c a primat D. Președinte, care în G. Noem. începu ședința la 9, care, cu „să trăiască” apoi se citi o scrisoare gratulatoare a D. Maiorescu, alta a D. Cons. de guber. Alduleanu și A treilea a D. Urmuzache. Venind și secretarii se citi Protocolu ședinței da ori și verifică. Apoi se luă scrutiniulu oficialiloru înainte. Voturi erau 114. De alesă dată D. Parohunit din Sibiiu A. Vestemianu de Secretariu cu 55, Dom. Neguț din Sibiiu An. Beliniț de Casier cu 70, D. Notariu din Reșinariu Ioan Pinciu de Controlor cu 79, și D. Redactoru al Am. Șc. Visarion Roman de Arhivariu cu 61 de voturi, la comitet sau ales D. Dr. Baciu as snanimizarea voturiloru, apoi D. Ilie Măcelariu cu 100, D. Acsente cu 95, D. Canon. Papă al fi cu 91, D. Ioan Popazu Prot. cu 76, D. Cons. de I. P. Men cu 76, D. Sava Popoviciu cu 76, D. I. Popea cu 70, D. Bologa cu 66, D. Muntean Direcns 66, D. Antonelli Proă ns 63, D ad. Nemeș, cu 56, 20 Octomvrie 1861. Toate jurnalele aducu articuli frumoși și eriduți aruncănd ochii asupra evenemintelor și prosperității publice, ce sa întămplatu de unu anu de zile încoace, adecă de la eșirea diplomei din ”%. 1860, și zicu că simțementele, care ne străbat cănd privim în dereptul acestui timpu decursu, nu sănt pre sănine, căci vedemu fundamentul unei zidiri nouă, însă încungiuratu din toate părțile cu surpături și ruine atăt de nart, încăt darea cu multă osteneală putemu privii în lăuntrulu ziduriloru celor nouă. Apoi merg mai departe și zic, că după ce succesă ministrului Bach să rădice constituțiunea din+ Martie 1849, a avutu cea mai bună îngrijire, ca să încungiure ne Monarh cu un părete chinezu, că să nu poată străbate la dănsulu nici un cuvăntu deschis, și sincer de la 37 milioane de cetățeni, mai încolo caută să sugrume presa, să delăture toată representațiunea politică pănă și cele comunale, care se octroeau de birocrații purificate de toate elementele liberale. Precumu miniștrii, așa au domnit și supușii lor, căci nu numai Locuțiitoriul sau consiliariulu de curte al lui, ci și cel mai mic canțelist, ba și servitorii de oficiu participau din aceasta putere și domină și nu numai că au jucatu rola unui domnu absolutu, ci afară la oficiolate „unde Dumnezău este susu mi Împăratulu departe” au fostu mi în faptă domni absoluți, și au făcutu deșarte toate tănguirile asupra astorfeliu de purtare. Apoi vinu la bătaia din Italia carea fininduse nefavoritoriu pentru noi, făcu, ca tănguirea popoarăloru să ajungă pănă la urechile Monarhului, și urmă încredințarea, că se va aduce în curănd ajutoriu, însă și acesta seamănă venind la cărma regimului Cont. Golucovschi, a cărui gubernare numai întru atăta însemnatate, încătu se conchiămă Senatulu imperialu întăritu, care conchiemare totuși nu urmă din buna voe a lui, ci din lipsa de ori ce consiliu, la care la fostu adusu sistema sa. Senatulu imperialu se făcu ajutoriulu de necesitate pentru momentu, și el ș'a împletut problema prin aceea, că a surpatu sistema tăcerii fără de voe în Austria, și a deschis calea cuvăntului liber. Acuma nu se mai putu susținea aceasta sistemă, ci cuvăntul constituțiune începu a se auzi pretutindenea. Diploma din Octomvre a fostu urmarea acestei cunoștiințe: Austria se făcu legalmente statu constituționalu. După cuprinsulu acestei diplome, vezibinene nu destul de chiaru, în care ce încungiură cuvăntul Constituțiune, însă se pronundă toate criteriele esențiale ale constituționalismului a fostu aceasta diplomă pentru țerile vechi constituționale ale coroanei Ungariei, retăgăduita o restituțiune, fară pentru celelalte țeri ale Monarhiei o concesiune de constituție, prin care sa conplanatu dualismul de odinioară în constituțiunea statului a ambelor jumătăți de Monarhie, și avu să se întindă asupra tuturori sistema statului de dreptu. Astfel nu a fost înțelesă diploma din Octombrie și de aceea din toate părțile salutată cu bucurie, deși în țerile țiitoare de coroana Ungariei se rădică protest asupra transpunerei de dreptu: a concede contribuțiunea și recrutația la Senatul imperial, ca vătămătoare de avidica constituțiune. Aceasta decvanșă dietei ungurești la cele doi representanțiuni, după care apoi urmă disolvirea dietei și a mai multor municipii comitatense și cetățenești. Într'aceea conchiematul senatu imperial remasă neperfect și nu ce putu întrănsul nimic decide, ce aru atinge interesele întregii Monarhie. Pentru noi romănii este acestu an trecutu demn de atențiune, căci noi cunoscăndunepuseciunea noastră, cu care săntem chiemați a lua parte la toate afacerile țerilor locuite de noi, toți ca unul am luat lupta morală și ne luptăm în toate provinciile cu o perseveranță și tărie asupra inimicilor, carii vrea iarăși să ne contesteză drepturile cele cuvenite unei națiuni genetice mai vechi în aceste provincii și totu dreptul, care națiunele suprematizătoare cugetă a nu putea da, săl răducă la libertatea individuală. Luptele sănt grele, foarte grele, însă Dumnezău e cu noi, și după ce noi numai dreptate cerem, e speranță, că ne va ajuta. Intrigile care le jucau magnații maghiari în Ungaria, ca să orbească naționalitățile nemaghiare se întinseră și asupra Transilvaniei, și guvernulu lucră cu toate puterile a împedeca dieta, acelu refugiu, la care mai avem de a scăpa, ca să ne vedemu și noi inarticulați între celelalte naționalități de statu. Comisia națională condusă de capii ei cu toată soliditatea și tactul bunu și sprijinită de inteligința romănă, D5 va lăsa însă punerea la cale a încercării viclene, ci va stărui la înnaltulu tronu prin Escelenții și demnilor deputați, ca drepturile lor să se recunoască întocmai ca aceloralalte naționalități asemenea sacrificelor aduse pe altariul patriei cu bunul și săngele lor. În 24. Oc. 5. Noem. pănă ce se adunară toți meri- Adunarea scaunală din 1%, Octom. din Sibiu. Onorabilulu publicu cetitoriu își va aduce aminte că Comunele romăne aflătoare și țiitoare de present de scaunulu Sibiului după ce sau văzutu cu totulu instelate prin promisiunele sărbătoresci făcute de cătră D. Consiliariu de Curte B. de Salmen cu ocasiunea venirei sale la Sibiiu, nu au întărziatu a îndrepta o petițiune la Maiestatea Ca încă din?” Maiu arătăndu nedreptățirile ce li sau făcutu acestora cu ocasiunea restaurării scaunale, însă ce cugetați? nici păne astăzi încă nu amu aflatu mângăereŭ) cu toate aceste toate comunele curatu romăne pe lăngă o pasivitate strictă ce au observatu au avut și o purtare exemplară, încă nu putemu spune curatu — că fără amploiați politici, și fără vigilii de securitate publică pm acestu timpu pu sau ivitu nisi celu mai micu escesu, pici în una din Comunele acestea, etc. etc. î n cele din urmă ce trămite din partea presidiului maghistratualu cătră comunele acelea romăne, care au fostu libere și nainte de 1848, și care sau bucuratu cum amuzice de drepturile municipale - una ordinațiune - în limba germană - în care demăndă Antiștilor că pe 25 *) No, căci tăcemu, ș nu căutămu a cerca unde zace causa, R.