Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)

1863-09-17 / nr. 86

345 atunci apoi vomu conlucra cu totii, spre a se face dreptate.­­Bravo ! in centru ; Br. de Reichenstein : Bravo ! Pu­scar­iu. Temerea Mih­. Siulutiu e fundata, dar E. S. a mersu prea departe, voindu sa aduca o lege pentru fixarea limbei prin alegatorii deputatiloru dietali, va sa duca de pe unu terenu cu totulu eterogenu (de altu soiu). Asemenea a mersu prea departe Gull, asemenea Fogarasy. Diet’a e unu corpu legislativus, adunata a pertracta nu secundum legem , sed de lege (nu dupa lege, ci despre lege). Tempulu nu mai pote fi departe, cându diet’a va ave­a se ocupă cu crearea unei legi comunale preste totu; iar pan’ atunci tre­buie sa ne multiumimti cu decisiunea cuprinsa in § 2.— Nu póte consimți nici cu I. Balomiri, pentru­ ca diet’a nu face legi pentru scaunulu Mercurei (? Red.), ci pentru tiara. — Nu póte consimți nici cu Russu, pentru­ ca intr’unu munici­piu nu potu fi trei limbi oficióse, ci un’a trebuie sa fia limb’a oficiósa, iar celelalte firesce inca sa aiba libertate deplina. Pr este totu sa priveghiamu, că legea comunala, ce se va aduce, sa fia dreapta, si apoi representantiele, ce se voru com­pune, sa se compună amesuratu acelei legi. (Bravo ! in cen­tru.)— In fine aduce aminte representantelui regimului, ca densulu are dreptulu si datorinti’a de a aperă proiectulu re­gimului; dar aperarea acest’a sa o faca cu argumente, nu cu ameninttari, ca Maiestatea mea nu va întări legile aduse! (Bravo ! de tote pârlîle), I. Balomiri reflecta lui Puscariu, ca cându se vor­­besce de totulu, atunci se ’nttelegu si partîle acelui’a. Diet’a are sa dea chei’a pentru compunerea municipieloru cu privire la interesu , ear interesulu e representatu mai bine prin majoritatea locuitoriloru, ear majoritatea sau minoritatea se formeza prin nationalitati, care prin urmare suntu intere­sulu celu mai ponderosu__1 Déca Românii au de a multiami Sasiloru ? sî câtu sî ce au de a le multiami ?— de aru fi a­­vutu Guti mandatu de­ la connationalii sei a vorbi, i-aru re­­spunde, asta insa nu afla a fi de lipsa. Branu de Lemény repetiesce argumentele aduse de Bolog’a sî Puscariu (Bravo ! in centru, voci; Schluss 1). Dupa regulamentulu de afaceri vinu acum a se alege doi vorbitori, unulu pro, altulu contr’a­­ se face murmuru, se audu feliurite nume. Br. de Reichenstein observa, ca numai cei insinuați la cuventu au dreptu la alegerea vorbitoriloru. Acesti’a se ducu afara, alegu multu, nu se potu invoi, sen­­satiune, de nu si mai multu. G­a­e­t­a n­u nu va sa alega pre nimenea, ci remâne pre lânga ce a dusu in siedinti’a premer­­gatóre. In fine se alege Bari­tiu, care aduce amendemen­­tulu seu formulatu asta : „In municipie (comitate, scaune, districte) define limb­ a oficiósa a afaceriloru municipale cor­­pulu representativu, care trebuie sa fia asiediatu constituti u­­n al minte“. Amendementulu afla spriginire. — Pressedintele dechiara, ca desbaterea speciala asupr’a­­-lui fie încheiata, si aduce la votare feliuritele amendemente. Asupr’a ordinei , dupa carea sa se voteze, se nasce desbatere noua, pâna cându in fine ca s’a aprobeza ordinea propusa de Presiedintele. Si asia 1) amendementulu lui Russu cade. 2) Com­­binându-se amendementulu lui Balomiri cu alu lui Liulutiu, celu d’antâiu afla de bine a protestă si a pretinde, că amendementulu lui sa se aduca la votare separatu; dar fiinduca despre acést’a se decisese mai nainte, observă­rile lui nu se iau in semn; densulu staruiesce de noua sen­­satiune in tóta cas’a; in fine se aduce la votare amende­mentulu Siuluti­u—B­alomirianu, dar remâne in minoritate. 3) Asemenea amendementulu lui B­a­r­i­t­i­u, si asia 4) reese §lu in form’a sea primitiva. Cu acestea siedinti’a se ’ncheia­­litatea prea mare totdeun’a e periculósa popóreloru, caci lasa freu libera tuturoru patimiloru, care apoi ca sî idr’a cea cu 7 capete nu se mai potu domni. Densulu e deputatulu unui cercu amestecatul dar cu tóte acestea nu póte intielege pen­­truce sa se schimbe limb’a municipiului totdeun’a cu schim­barea represent antici? Deci temendu-se, ca prin o astfeliu de ordine municipala se aru aprinde o lupta fara capetu intre rase (soiuri) sî parendui-se, ca darulu acest’a din partea re­gimului e calulu celu periculosu dela Troi’a, cere ștergerea totala a §-lui, de sî scie înainte, ca va remanea in minoritate» G. Man­u combate asertulu lui Obert, ca scie ca va remânea in minoritate, fiindu convinsu, ca fiacare membru alu dietei vorbesce numai dupa cumu i dicteza consciinti’a. Cumca Obert afla­tu lu prea liberalu, trebue sa se mire cu atât’a mai vertosu, caci a­lu 12 e numai resultatulu naturalu alu §§ 10 sî 11. Schimbarea limbei cu schimbarea repre­­sentantieloru comunale sî municipale, se va face dupa lege sî nu din patimi politice; insa tocmai propunerea lui Obert­aru aprinde aceste patimi, cându abiă unu satu, unu muni­cipiu, care adi e, mane nu e, aru decretă un’a limba pentru totdeun’a, caci prin acést’a­ceealalta parte ar’ fi condamnata a portă in seculu jugulu unei limbi străine. Temere daru de a­lu acest’a póte avea numai acel’a, care nu iubesce dreptatea. M. Schuller anca starnesce pentru ștergerea d-lui nu pentru ca aru fi prea liberalu, nechiaru etc. ci pentru ca i se pare de prisosu. Afara de aceea din elu se aru putea trage consequintie, care nu competu dietei ci munici­pieloru. Autonomi’a municipieloru trebuie pastrata cu tóta scumpatatea mai cu seama in trer’a nóstra, cea cu atâtea limbi sî nationalitati , care numai in municipie­ si afla asecutarea. In natura non datur saltus (in natura nu e saltu, săritură) asta sî in statu dela comuna nu potemu sari de a dreptulu la dieta, ci trebuie sa trecemu prin mediulu municipieloru. Cine vrea sa fiu fiiu demnu alu patriei sele, se invetie mai antâiu a fi fiiu demnu alu familiei, alu comunei si alu cer­cului seu. Candu apera municipiele, nu vorbesce nici decum numai din punctu de vedere sasescu , pentru ca nimica nu e mai strainu Sasului decâtu desnationalisarea altor’a: elu pen­tru germanisare nu are talentu, ci condusu de cosmopolitis­­mulu seu cu multu mai curendu se perde densulu in alta na­­tionalitate. Tient’a la aducerea unei legi in privinti’a acest’a sa fia numai usturarea procedurei, care fara de aceea e de­stul­­ de grea. Bologa scote din cuventulu lui Obert doue momente ina semnate: 1. ca prin §­ulu 12. care aru fi prea liberalu, s’aru sgudui statulu, 2. ca prin elu s’aru provocă lupte de rase. Elu afirma, ca de aru fi asia, insusi aru da mân’a pentru ștergerea­­—lui, la 2. repetiesce sî amplifica argumentulu lui G. Manu. Nu se póte ce­va mai frumosa decâtu libertatea cea pretinsa si generala cuprinsa in acestu §. Lui Schuller reflecta, ca §-lu nu numai ca nu e de prisosu, ci inca e de lipsa. In fine ce se atinge de activitatea municipiului, aceea nu se angusteza, de­ore­ce in › nu sta „muss“, ci „kann.“ Parlinesce dar pastrarea d-lui in form’a sea. F­a­b­i­n­i inca se vede in neplăcut’a positiune de a vorbi in contr’a d-lui, nu pentru­ ca aru fi prea liberalu, ci pentru­ ca nu e destulu de liberalu. Noi n’avemu sa surpamu ci sa pastrâmu sî sa zidimu mai departe pe bas’a diplomei, a patentei s’ a constituttunei vechi transsilvane. Deaca d­­e­­senatului imperialu n’u-i e iertatu a se amestecă in aface­rile dietei, nici diet’a nu póte usurpa drepturile municipieloru sî ale comuneloru, care, indata ce trece diet’a preste com­­petinti’a séa, i póte duce „manum de tabula!4,4 Brann de Lemény cerca a combate pre Obert, in a cârui propositiune e o schinteia periculosa, pe cându spiri] tulu­i­ lui e impaciuitoriu. La § 10 sî 11 au fostu desba­­teri seriose; mediulu de împăciuire a fostu mangaierea ce o prevediu stâng’a in § 12, ca, de sî in municipii represen­­tanl­ele decidu limb’a, totuși acest’a se face numai pe unu tempu. C. Schmidt au adusu dreptu motive pentru impaciuire impregiurarea aceea, ca universitatea sasesca insas’ a luatu initiativ’a intru aducerea unei legi comunale, nefiindu multi amitare impregiurarile de falia, cumu se unesce aser­tulu lui C. Schmidt cu pretensiunea lui Obert ? ! Deci pentru propositiunea regimului. Rannicher apera proiectulu regimului, antâiu pen­­tru ca municipiele anca nu suntu organisate deplinu mai ne­­calrea, a dou­ a că sa nu se faca schimbarea limbiloru intr’unu municipiu prea adeseori.­ S­c­h­n­e­l1 nu e multiumitu nici cu Obert, nici cu Schuller, nici cu Fabini, de­ore­ce­­ 12 e numai o con- Siedinti’a XXXIII, tînuta Marti in 10/22 Septembre 1863. Siedinti’a se începe la 10 si 25 minute cu cetirea pro­tocolului in limb’a magiara. W­i 11­s­t­o­c­k sî consotii (Bu­­dacker, Obert, Franc, de Trauschenfels, Schnell, M. Binder , Brandsch, Klein, Birthler, G. Manu, Dr. Eugenu de Trau­schenfels) aducu o interpelatiune catra Guberniulu regescu, privitóre la contributiunea pentru pusei si fonduri formato din acea contributiune, care fondu se aude c’aru fi ajunsu su­­m’a de 30,000 fi. ca adica: 1) predatus’au Guberniului actele respective ? 2) esista unu astfelu de fondu sî câtu e de ma­re ? 3) pred’a­ va Guberniulu actele respective dietei spre soiintia ?— Pressedintele promite a aduce obiectulu la cunoscinti’a In. Guberniu reg. s- a referi la tempulu seu. Pressedintele face a se ceti in tóte trele lim­bile § 12 din proiectulu regimului. Obert afla, ca § acest’a e prea liberalu sî ca libera­

Next