Telegrafulu Romanu, 1866 (Anul 14, nr. 1-103)
1866-10-27 / nr. 85
gii domnesce entusiasmulu si caragiulu ce da idea liberarei patriei, de óra ce intre Turci fric’a si panica este forte mare.“ Revista dinaristica. Cetimu in Romanulu . Cu acésta ocasiune sa facemu cunoscutu ca dînariulu „Ordinea ei, in Nr. seu de Dumineca confine, in revist’a politica, idei sanetósa si bine facatóre din tóte puncturile de privire, din cari punemu, chiaru aci subt ochii cetitoriloru nostri partea cea mai însemnata. „Dóue cestiuni importanti preocupa cu dreptu cuventu tóte spiritele in momentulu de fatia : recunoscerea Domnitorilui de catra Inalt’a Porta si puterile garanti , si miscarea electorale din care trebuie sa iasa corpurile legislative, conforma nouei constitutiuni. „Recunoscerea Domnitoriului este o mare fericire pentru tieara, din doua puncturi de vedere. „In afara, ea este afirmarea cea mai puternica a nationalitatiei române sî o proba conchidiatóre de ce póte unu popom care nu cere nimic’a contrariu justiției sî drepturiloru sele. „Inlauntru, ea este sfersîtulu erei tentativeloru de resturnare sî a perturbariloru cari compromiteau periodicu sicurantî’a sî viitoriulu națiun al italiei nóstre. „Scutiti de preocupările politicei esteriore, guvernulu sî poporulu românu n’au sa cugete de acum înainte decâtu la ameliorările de totu feliulu ce starea derei reclama imperiosu. Tóte intetigintiele trebue sa se consacre acum cestiuniloru interiori sî practice, cestiuni vitali dela cari depindu, nu numai buna starea morale sî materiale in presiute, dar inca consolidarea natiunalitatiei nóstre sî asigurarea viitoriului nostru. „Sî in adeveru se intempla cu popórele ca sî cu individele. Prim’a conditiune a puterei loru in afara este o buna organisatiune in intru. Unu poporu minatu de intriga, de ignorantia, de desordine, trebuie sa renunde de a juca unu rolu in lume. Din contru, unu poporu bine organisatu inlauntru, nu pote decâtu sa câștige in lupta si nici o ambitiune nu este pre mare pentru densulu.“ Spre a sustine cu esemple aceste bune sî drepte invenamente, ne da de esemplu pe Piemonte sî pe Prussi’a , sî ne arata cum prin respandirea instructiunei, prin organisarea administraciune, in financie, in armata, sî tóte aceste asiediate negresîtu pe temeli’a cea larga sî pulerica a liberiadei, au ajunsu a fi astadi, sî un’a sî alt’a, intre puterile cele mari ale Europei. După acestu frumosu sî din tote puncturile de privire adeveratu si bunu invetiamentu, dîuariulu „Ordinea“, vine , printr’o deducere logica la viitórele alegeri sî intre altele dice : „Pentru ca unu cetatienu sa fia in stare a face parte din unulu din corpurile legiuitóre, trebue sa-i ceremu trei lucruri : sa fia onestu, inteliginte si energicu. „Ceremu mai intâiu sa fiu onestu, nu numai de acea onestitate vulgara care consista in a nu fura pung’a vecinului seu, dar de acea onestitate superióra care consista in a fi sclavulu datoriei sele — singur’a sclavia care convine omului de anima. Tóta lumea se plânge, si din nenorocire cu dreptu cuventu, ca marea rana a societatei nóstre este uitarea datorieloru ce positiunea sea impune fiacarui’a. Ne plângemu insa de dens’a numai candu suferimu. Candu profitamu suntemu mai putîmu severi. Nu trebue sa mai fiu astfeliu. Improbitatea nu este numai o pata care desonorodia o națiune, este o nenorocire sociale, posibile déca ea n’are virtutea dreptu fundamentu. Nu este societate Nu se zidesce unu edificiu pe noroiu. „Sa alegemu dar omeni onești. Sa nu incredintiamu destinele nóstre decâtu in mâni curate. „Cu tóte acestea , se nu confundamu pe adeveralii culpabili cu acei mânjiți de calomnia. In dalele de lupte politice, se scie cu ce deplorabile înlesnire pasiunile se inferbanta la renumele altui’a. Sa nu fimu dintre acei cari cari credu ca ori ce arma este buna in fati’a unui inimicu. Mai curendu sau mai tardiu calomni’a revine la acelu care s’a servitu da dens’a, sî Iu omora, înainte dar de a condamnă, sa judecamu, sî înainte de a judeca , se examinamu cu nerăbdarea unui sufletu dreptu care privesce că o nenorocire personala culpabilitatea unui omu nascutu sub același ceru sî purtandu numele aceiasi tieri. „Dar cu câtu trebuie sa fimu circumspecți a judeca, cu atâtu trebuie sa fimu nemilostivi in fati’a cinismului care se impodobesce cu rusinea sea, si a crimei care se imbraca cu impunitatea ei. „Onestitatea este prima conditiune a increderei nóstre. Ea nu este singura. Onestitatea neinteliginte comite totu atâtea gresiele ca si improbitatea abile. Ea este unu instrument orbu in mâni dibaci, sî adese ori unu ajutoriu mai multu datu releloru pasiuni.“ Sî mai la vale urmandu desvoltarea acestoru ideie sanetósedice : „Cerendu ca deputații nostrii sa fiu inteliginti , noi nu ceremu ca sa fiu toti invetiati. Suntu cestiuni speciale pentru cari numai bunulu simpiu este desculu. In multe circumstantie chiaru , preferamu simpl’a speriintia a unui omu practicu in loculu vaneloru teorie ale unui omu care n’a umblatu decâtu prin cârti. Am vediulu omeni nutriti cu doctrine forte bune cadiendu in erorile cele mai străine, sî ómeni fara studiu, dar dotati cu unu simliu dreptu, sî obicinuiți cu practic’a afaceriloru, producendu resultate miraculóse.“ • „Alegatori, momentulu este gravu. Ve plângeți sî cu tóte acestea depinde de voi ca sa faceti a înceta caus’a plangeriloru vóstre. Déca veti alege pe deputații voștri in libertatea consciintiei sî fara alta scopu decâtu fericirea patriei, viitorulu va repară relele trecutului. Déca, prin indolintia sau prin ori ce altu motivu totu asta de putîri avuabile, veti lasă destinele vóstre in mâni incapabili sau rele, sa nu ve acusati decâtu pe insine déca relele vóstre se voru perpetua.“ — Celimulu in revista politica a Organului rusescu, le Nord, dela 19 Octobre : „Monitoriutu de séra consacra cea mai mare parte a buletinului seu ebdomadariu, afaceriloru Oríintelui. Elu pastréza o reserva prudinte in ce privesce represiunea, asta de desu anuntiata, a insurectiunei candiote. Agitarea, dîce elu, a perdutu astadi din gravitatea sea in insule sî in provinciile elenice vecine cu Cret’a, sî Creteanii insir păru mai putînu departati de a respunde la apelulu impaciuitoriu ce Port’a ie-a adresatu:“ Asta reserva este forte justificata prin scirile sosite din Candi’a ori séra sî adi diminetia. Se confirma ca colonelulu Koroneos sî alti patru dieci de oficieri au esîtu din servitiulu grecescu spre a merge in Candi’a , sî ca insurgenții au primitu dóue sute de butaie de iarba din Syra. Pe lângă acestea, o telegrama din Alene anuntia o noua victoria a Candiotiloru asupr’a Turciloru. „Urmandu revist’a afaceriloru din Oriunte Monitoriulu de séra se felicita de arangiarea conflictului turco-românu prin recunoscerea Principelui Carolu de Sohenzollern , si aduce aminte, cu asta ocasiune, ca cabinetulu de la Tuillerie a cerutu inca dela 1855 instalarea unui principe străinu pe tronulu molodo-românu , combinare ce triumfa astazi. N’amu voi a turbură bucurie a Monitoriului de séra; nu ne putemu totusi opri de a observa ca ceea ce a determinata pe mai multe guverne a combate proiectulu ce a triumfatu acum, n’a fostu ideia insasi de a vede unu principe strainu guvernând» pe Moldo-Români, ci temerea ca acesta inovatiune sa n’aiba consecintte periculose pentru integritatea imperiului otomanu. Aceste temeri erau ere chimerice ? Conditiunile ce au fostu puse de noulu ospodariu românu la învoirea sea cu Pórt’a , respundu intr’unu modu elociate ca nu erau ; aceste conditiuni conducu suzeranitatea Sultanului la unu punctu asia de micu incalu aproperu nu mai pute fi dioritu (minimum a peu pres imperceptibile) sî care cere a dispare sî densulu. Turburarile ce au isbucnitu in acelasi tempu in alte parti ale Turciei arata totudeodata pericululu ce aru fi de a slabi intr’o parte legeturile de vasalitate ce lega pre creștinii din Oriente de guvernuru din Constantinopole , atunci candu pretinde a mantané in tóte celelalte parti statu-quo. Déca bucuri’a Monitoriului de ser’a are sorgintea sea in sperantta ca arangiarea conflictului românu pre baseie ce cunoscemu va produce in Oriente o liniste durabile, este forte de temutu, dupa cele ce aretarâmu, ca acésta bucuria nu va fi prea lunga. „Impartasîmu insa cu totulu satisfacerea ce inspira idei pre care o ctaramu solutiunea contestariloru cari s’au radicatu de mai multi ani intre Turci’a si Muntenegru. Starea de lucruri creata in urm’a resbelului din 1802 era contraria independintiei tradiționale a Muntenegrului si intretînea in acestu micu principata o agitare periculosa. Totu diplomatiei francesei atribuie Monitoriulu onarea acestei învoiri , dar ceea ce uita fói’a oficiale de a mentiună, este ca, de n’aru fi fostu influinti’a desfavorabile Muntenegriniloru , esercitata in 1862 de diplomati’a francesa la Constantinopola , starea de lucruri ce s’a modificatu acum n’aru fi esistatu nici odata.“ Despre diet’a Ungariei. Diurnalu ofic. „Sürgöny“ (sî acum sî alte dîuarie) aduce scirea, ca Majest. Sea c. reg., apostolica, prin preinalt’a i determinatiune dela 30 Oct. a. c. s’a induratu pre gratiosu a ordina redeschiderea dietei Ungariei amanata prin pr. rescriptu reg. dela 24 Iuniu a. c. Ear in partea neotic. a numitului diurnalu, cetimu uramatóri’a provocare, ce presiedintele casei representantîloru a adresatu lu 2 Nov. fia carui din deputatu : „Die deputatu ! Esc. Sen, cancelariulu Georgiu Mailath prin epistolar i ofic. dela 1 Nov. a. e. nr. 15,895 ce mi-a adresatu , me in cunosciintia, ca— după ce in urm’a aretâriloru ofie. îmai recinti epidemi’a ce a grasatu cu atât’a furia in capital’a tierei sî in lînuturi senguratice ale ei, a scadiutu tare sî incetarea-i totala se speréza in scurtu.— Maj. Sea c. r. ap. prin preinalta-i determinatiune dela 30 Oct. a. c. s’a induratu pre gratiosu a ordina, cu diet’a Ungariei, ce se amanase prin gratiosulu rescr. dela 24 Iu·niu a. c. nr. 10,005, sa se conchiame de nou pre 19 Nov.a.c. Esc. Sea mi face cunoscutu cuprinsulu acestui gratiosu rescriptu reg. cu acea ofic. recercare, ca sa comunica préinalt’a determinatiune cu membrii casei representantîloru, sî sa făcu dispusetiunile necesarie, ca diet’a conforma espresei intentiuni parin-