Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-07-15 / nr. 56
Tele'gr.'ifnlu ese de done ori pre septe* maim, Dum'nec’a si Joi’a. — Prenume J rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a I foiei pre afara la c. r. poște cu banii gat’a prin scrisori francate, adresate cfura / espeditura. Protiulu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anul fl. g. a.*ear] pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen 4 Sabiiu, in 15/27 Iulie 1871. , tru celelalte pârti »la Transilvaniei pentru , provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fi. 1 iara pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru v I princ. si tieri streine pre anu 13 V3 anutî fi. Inseratele se platescu pentru intrii’a lóra cu 7 er. siculu, pentru a dou’aórecu I 5 V. cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. H. 56. AKt’LI XIX. Jubileulu de 25 de ani. In legătură cu programarn publicatu in nr. 53. a. c. atu „Telegr. Rom.“, se aduce la cunoscinti’a en. publicu, ca serbarea jubileului de 25 ani ai a ctivitatiei Escelentiei Sele Par. Archiepiscopul Metropolitu Andreiu Bar. de Siagun ’a, se afla cu cale, a se stramuta de Sâmbătă in 21 Aug. (2 Sept.) pre Dumineca in 22. Augustu (3 Sept.) a. c. pentru că nici clerulu nici poporulu sa nu se smintesca in ocopatiunile sele. Sabiiu in 12 Iuliu 1871. Comitetulu pentru serbarea jubileului de 26 ani. O observare. Noue ni place sa ne falimu cu numele strabuniloru nostri, cu ale romaniloru antici, sî avemu totu dreptul», deorece suntem» strănepotii acelor’a. Nu trebuie insa sa scaparau din vedere ca nu ajunge numai aducerea aminte de acésta origine, ci este de lipsa, ca prin ceea ce au stralucitu aceia, sa documenteze gî strănepoții, ca suntu adeverati următori ai strabuniloru loru. intru Romanii antici suntu respectați de lume numai câtu au sever situ fapte mari, intru câtu potu servi de modelu cu institutiunile loru de dreptu, cetatienesci si militărie ; tempulu moliciunei si coruptiunei este pat’a, carea lumea de a stadi a contempuraniloru sei spre ai admone sa nu arata cada in viciurile aceste infricosiate, cori tragu după sine căderi asta de mari,dupa cum a fostu cea a imperieloru române. O percurgere superficiale a istoriei susu-memoraliloru străbuni ne convinge ca marimea luru o datorescu seriositatiei loru, carea le întipări caracterulu acelu de stanca, in câtu tote obstaclurile câtei amenintiu, se frangeau cu nisco valuri de spume, fara de a impedeca puterea romana in desvoltarea ei si fara de a lasă baterii urme însemnate in organismulu acestei desvoltari. Observatiunea acest’a credemu ca e de lipsa ca sa o facem», pentru ca in dium a de astadi, cându evenemintele făcu situatiunea societatiei omenesci întregi asta de seriosa, aflâmu pre adese ori, ca la noi tocmai vertutea cea principale a strabuniloru nostri, seriositatea, lipsesce. Romanimea intrega patimesce de acestui defectu. Patime a acést’a are însemnătate insuflatoria de temeri, din causa, ca in tote părțile lumei vedemu ca se pregatescu sî parte se eseculeza mișcări politice, sociali sî religionarie. Mișcările aceste au alta fatia sî numai suntu cé cele de pre tempulu paterei brute, tindu sî perrindu ia mass’a popóreloru. Ele se es Ete priu falia in fatia energi’a, insuinti’a popóreloru pre tóte câmpurile de cultura ; puterea bruta vine, déca de lipsa, numai la urma, ca sa încheia mai de graba e o lupta inceputa de mai nainte cu mijloce pacinice. Noi ne amu dedatu a nu cauta intr’aceste mișcări decâtu intentiunea de a ne strivi pre noi si a ne sterpi cu totulu de pre faci’a pamentului. De aci a urmatu apoi mai departe, ca multi credu, ca este destulu pentru silutea româniloru a striga in fata dimineti a : „veghiati ca pericululu sosesce scu e înaintea portiloru !“ N» potu nega nimenea ca strivire se face. Esemple de feliulu acesta le vedemu sî la noi, dara le putem» vedé sî la alte popóre. In nici o parte a vietiei popóreloru nu e istoria asia avuta de esemple, ca in partea acést’a. Caus’a vise, in c ele mai multe cașuri, e de a se caută in sî la individualitatea ce se strivesce. Germani’au fostulin, secuii, unu poporu mare, pina la unu tempu, unu poporu robusta ; inse pré nmbtu in certa intre sine sî adeca, unu tempu indelungu erau in certa principii si nobilii pentru putere sî avere, după aceea poporulu pentru religiune, sî urmarea fu, ca se vediu strivita de Franci’a, care i răpi teritoriulu sîi importă negotiulu, se vediu, strivita de Angli’a, carea nu o lasă sa se desvalte pre mare sî i importă negotiulu sî in fine dela unu tempu incace era strivita sî de Russi’a, pentru ca influinti’a ei asupra tuturoru afaceriloru interne sî estere politice era asta de inflore, in câtu principii germani ingenunchiau parindu-se, sau se pareau ingenunchindu înaintea atotuputintelui Tiaru Alesandru I. Putendu-se face striviri unui colosu cum e nemtismulu, cum sa nu ni se puta face sînone, cari nu suntemu nici pre jumetate că nemții ? Dara nu numerulu e de vina cându devine strivita o națiune. Vina o porta, precum amu vediutu, in cea mai mare parte, națiunea ce cade jertfa astoru feliu de tratări. Exemplele le amu pute cită in abundantia, mai departe sî inca* iu ilustratiuni si mai posomolite ca cele ce le aflamu la Germiani’a. In interesulu nostru iise este sa aflamu nu numai vin’a strivirei încercate de o națiune, dara si partea inversa, cându adera nu póte fi strivita o națiune pre langiata inferioritatea numerului ei. Cașurile aceste inca nu suntu isolate. Elveti’a, Bugiulu, Oland’a, suntu tóte nisce tieri mici, poporatiunea loru este in asemenare cu a altoru statuii mica sî totusi le vedemu ca esista, ca desvólta puteri mari in lamiculu loru, ba ca in cosuri estreme sî câștigă sî cuvenituîu respectu. Serbi’a inca e o ‘tiéra de o mâna de omeni sî ne aducemu inca bine aminte ca in tempulu resbelului in Crimea, n’a fostu ocupata de trupe streine cum a fostu tierile române dela Dunarea de diosui. Națiunile cari voru sa vreze si viati’a loru sa fia respectata si de alte trebuie déra sa si caute in sine radiculu principalii sî sa nu identifice esistinti'a sea cu bunavoinii’a strainiloru. Este dreptu ca bun’a seu reu’a vointia a veciniloru are influintia inaintatóre seu impedecatoria asupr’a unui poporu, inse influinti'a acést’a se nimicesce, sfermanduse de intregitatea poporului, carele are o idea chiara despre individualitatea sea. Com oru trebui sa urmeze românii dara d. e. in vertegiulu celu indelungu alu constituționalismului nostru? După parerea nóstra oru trebuia nu se ocupă multu, ca „cu cine are sa tiena, lângă cine are sa se lipească.“ Idea acést’a rapesce deja poporului nostru, celu putieru pre jumetate, încrederea in puterile sele proprie. Poporulu nostru, ca ori care altulu, trebuie sa privesca in dreptulu esistintiei sele unu dreptu, care nu are lipsa de alu lipi sau de alu aternu de alla esistintia. După ce acest’» i va fi chiar», trebuie apoi sa seie ca ce convine esistintiei sele mai bine, constitutiunea cutare sau absolutismulu etc. Ba chiaru sî in aceste din urma va trebuie sa scie ca are a pasi astufeliu incâtu sa lucre spre modificarea loru asta după cum sa póta corespunde binelui necesariu la esistintia sea. Politicii noștri déra sa nu mai cultive ide’a, ca noi trebuie cu jumetate din esisfinti’a nóstra sa o jertfimu unguriloru, séu croatiloru séu nemulosu, ci totulu sa lu jertfimu înainte de lale noue apoi ca națiune intréga sa coniucruimi la interesele patriei comune, carea trebuie sa fia tuturoru drepta, nu pentru ca asia voiesce cutare séu cutare, ci pentru ca asta ceru interesele fliloru, ceri se ocrotescu pre pamentulu ei. Procederea acést’a are acelu folosu practicu, ca puterile natiunei imperiile in urm’a multoru idei conduse despre binele natiunalu s’aru aduna in giurulu ideei dreptului de esistintia, carea invólva io totu cuprinsulu dreptulu egalei îndreptățiri, cea mai natiunale din tóte ideile. Conlucrarea pre terenulu acest’a ne aru asigură șî întreprinderile acele speciali, cari ]suntu necessari pentru îndeplinirea ideei de căpetenia, pentru ca înainte de tote lumea aru trebui sa recunosca seriositatea cugeteloru nostre, acea seriositate, carea nu digreseza sî carea nu deriva cestiunile prepararea intereseloru indiferinte de noi, cu cari, ori ce s’aru intemplă cu ele, noi nici amu profită sî póte nici nu amu perde nimic’a ; pentru ca lumea aru trebui sa véda, ca noi nu voimu altu ceva de câtu acelu bine, carele eate totu odata binele patriei, in care locuimu. Eveneminte politice. Caletori’a principelui de corona, Rudolfu prin Boemi’a s’a terminatu. Se va vede daca are urmări politice sau nu. „W. Zig“ publica denumirea contelui Goluezowski de locul istoriu alu Galitiei. Una ie dinarie vienese observa ca acest’a este tataia diplomei octobriane, carele sî serbeza acum a treia ora învierea sea politica. Prin denumirea acest’a s’aru pară a se intari si mai multu progresulu impacarei nationalitatiloru in pârlii © de dincolo de Lait’a. Franci ’a a platitu inca la 15 Iuliu 500,957,000 de franci in bani sunători sî in pretiuri. Imperatulu Germaniei s'a simtitu indemnatu de a dispune a se desiertă despartiementele Eure, Sen’a inferiora si Somme. Afacerile interne ale Franciei se invertescu pre lângă bugetu, pre lângă cestiuni provenite din revolutiunea din urma sî cu deosebire pre lângă cestiunea papale. Bugetul s’a construita de asta incâtu o parte forte însemnata se consacreza pentru reorganisarea armatei. Din revolutiunea trecuta dau ansa la discursiuni in adunarea din Versaille arestările anumiteloru persone mai maultu sau mai puneau compromise. Mai multu preocupa vnse pre france si sortea papei. Episcopii francesi au asternutu adunarei natiunali o potitiune in caus’a restaurarei puterei lumesci a papei. Adunarea a transpus’o ministrului de esterne, Thiers, capulu republicei de astadi, despre care este certa mare dinaristic’a européna, déca a trimisu séu nu o epistn tola adresata papei, publicata de unedi de unu dinariu, respunde in adunare (24 iul.) ca înainte de tóte voiesce sa nu compromită interesele sî politic’a Franciei, care a e o politica pacinica; va face inse totu ce este cu putintia sa corespunda referintieloru create de concordati, adeca de a apară si sustiene idependinti a papei. Din tóte se vede ca franceaii ii clina fórte muttu spre pap’a sî de aceea temerile italianiloru potu ave temeiu forte mare de a se preingungi de timpuriu contr’a unei invasiuni francese cu scopu de a pune pre pap’a rege lumescu in Romagn’a sî Bologn’a. Pretendenții la tronul Franciei nu-si mai ascundu setea de domnia. Unulu, contele de Chambord, s a sî insinuații prin unu manifesto, ia carele intre altele dîce ca elu se duce din mijlocul« francesiloru dara totu nui parasesce. S’a sî dusu sî, noroculu lui, ca eră prindă politic a, nu că sa lu puna pre trona ci sa lu că sa lu închidă. — Napoleonu traiesce retrasu in Angli’a; astepta inse momentulu cându francesii iu voru rechiamă. Angli ’a se cugeta la reorganisarea armatei sî caseza dreptulu de a se cumpera posturile de oficieri. In Romani ’a camerile si-au terminatu siedinttele, din causa ca nu mai erau destui deputați spre a duce conduse.