Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-07-22 / nr. 58

230 Ei mi sem­ pretiui inveliatur’a­ comitelui» pa­­roch­ialu hu i-a capacitatu despre bunatatile si des­pre folósele, ce le aduce ea fia­cărui omu, ou i-a provocatu sa o imbracisieze, după care dreptate meriteza ei dar’, a se vede pre neașteptate mustrați seriosu din partea comitetulu parochialu ? Inse nu destulu cu acést’a, ci § In­dice mai acolo: „apoi comitetulu i va pedepsi anlâi’a ora cu 50 xl., a dou’a ora cu 1 îl., a trei’a ora cu 2 fl., a patr’a ora cu 4 fl. in folosulu fondului sco­lastica.“ acesta Deca vomu luă pre verbulu „va pedepsi“ din propositiune, dimpreuna cu verbulu ,,va mustra“ din propositiunea citata mai susu dreptu cele dóue predicate ale propositiunei primari din nessulu întregii, aflârnu pre subiectulu „comitetulu“ repetîndu-se. Pleonasmu sa fia acest’a ? Pleonasmu in adeverii nu va tema de eâtu sti­­lulu si intielesulu estetico. Inse substantivulu „co­mitetulu“ apare antâia­ si data mai de aprópe otaritu prin adjectivulu „parochialu“, iér’ a dóu’a ora ni se înfalisiedia­far­i nici unu atributu; nu póte dara aici usioru intielege cine­va, ca „comitetului paro­chialu“ i concede „organisarea“ numai, a mustra? — inse a pedepsi in bani, si a incassă banii de pe pedepsele pentru netramiterea copiiloru la scól’a nóstra confessiunale, cade in sfer’a altui comitetu — póte cine­ va pretinde, ca in a celui’a alu scaleloru comunali; si acést’a inca cu atul’a mai vertosu, ca „organisarea“ ordoneza numai: „a pedepsi . . . . in folosulu fondului scolasticu“ — fara de a spune, ca in folosulu fondului siórei nóstre confessionali ? — seau­nu ! Forte multú contribuesce in favorea preten­­dentiloru si conjunctiunea „apoi“, care se afla dreptu legătură la inceputulu propositiunei densiloru favo­­ritoriu : „pentru prim’a data comitetulu parochialu­i va mustra seriosu, déca nu se voru îndreptă, — apoi comitetulu ii va pedepsi .... in folo­sulu fondului scolasticu ( ).“ dd) In fine frasele: „Părinții cari nu’si tra­­ru it si fiii la scóla, pe câtu tempu suntu in etatea oblegata de a cercetă scól­a, .... comitetulu ii va dedepsi.“ . . nici după form’a loru, dara nici după materialulu, ce’lu cuprindu intr’insele, fiindu ca in propositiunea secundara dintâiu cu privintia la modulu ducerii, nu se esprima necessitatea morale, nici nu se determineza modulu lucrării verbului din predicatu „tramitu“, — nu panu nici de cum pre comitetula in stare, a sei, de-i concede acestu­i, dreptul», a pedepsi pre părinții cei inderetnici, déca si pentru ca nu aru vre nici de cum sa’si trimita copiii la scala, se au­deca sî pentru ca nu i-aru tra­­mite regulatu. Basalu pe acésta nedeterminare sî pe nede­terminarea din §. 18, déca are adeca sa se soco­­tésca inceputulu, midiloculu ori finea anului alu sieselea alu etaliei copilului dreptu marca a punc­tului tempului, cându are sa se incepa oblegament tutu de a frecventa scól’a, pate unu comitetu sa demande pre­ carui crestinu, sa-si dee la scóla sî copilulu celu de cinci ani împliniți, ca acum a intratu in anulu alu sieselea, cu care incepe etatea de scóla, creștinulu insa tiene, ca’lu va­dă, cându va fi de siese ani împliniți, fiindcă legea vrea sa scia numai de ani incheiati ; atunci comitetulu fara de a mai spori la vorbe, ci in virtutea legii clemanda inca odata, de dóue ori, de trei ori, de patru ori creștinului, sa-si trimita copilulu la scóla; dara crestinulu totu mai cerbicosu, crediendu, ca sî elu are dreptate pe temeiulu­i­lui 18 alu „organisarei“, sta mortîsiu, ca nu vré sa su dee nici de cum îna­inte de incheiarea anului alu sieselea , apoi ? eata co­mitetulu cu forti’a, pune in virtutea punctului primu alu <§a­lui 24 alu „organisarei“ pre crestinu, sa platésca pentru antâi’a demandare neascultata 50 cru­­ceri, pentru a dou’a 1 fl, pentru a trei’a 2 fl, pen­tru a patr’a 4 fl; ba —■ inca in virtutea punctu­lui alu doilea alu acestui­a ; „déca nu s’aru ajunge scopulu nici după aceste pedepse“, i ia creștinului chiaru sî copilulu, sî­ lu da altu­ cui­va sa’lu cresca !! Totu pe basea nedeterminarei acestui­a, póte luă comitetulu dola crestinu sum’a de 7 fl. 50 xr. v. a. si déca de prelegere: a negrigitu copilulu acestui’a orele odata, de dóue, de trei sî de pa­tru ori ! Este in adeveru necesariu, a mustră seriosu si a pedepsi până sî cu câte 4 fl. pre membrii co­­muneloru nóstre bisericesc), cari nu voru sa-si trimita fiii la sce­ a; numai câtu eră bine, sa fi cautatu „organisarea“ sî asupr’a urmasiloru __ că sa nu póta esî lucrulu de câtu demnu de lauda ; sa fi determinatu cele necesari in §§ sei, facendu totu de­ odata aici deosebire intre pedepsele pentru nevrerea sa-si dee copilulu la scóla, si intre cerea pentru negrigirea oreloru de prelegeri , că nici crestinulu sa nu devină napastuitu, dar’ sa scia sî comitetulu parochialu, de ce are sa se fiena, ce sa faca si cum sa urmeze intru a îndreptă atari ne­ajunsuri, care casim­eza mare dauna desvoltatei nóstre natiunali. (Va urmă.) Detimu in „Telegr. de Bucuresci“: „Prusieni cei nesatiosi nu s’au putută mul­­liimi cu succesele neașteptate ce le-au dobanditu pe câmpulu ultimului resbelu , poft’a loru de răpire sî distrugere chiaru sî după incheiarea tratatului de pace (!) se esprima in modulu loru celu barbaru ; — din tóte departamentele ocupate de acești van­dali moderni se anuncia escesele soldatesciloru teu­toni, cari abia se mai potu biene iu freu chiaru de comandanții loru nationali sî Franci’a voindu sa scape de aceste locuste gigantice, cu o patriotica resolutiune a pusu la dispositi’a guvernului sumele imense, ce le-au subscrisu cu ocasiunea împrumu­tului mai din urma, — guvernul» fiindu data , in placut’a positiune de a pute plati tóte indemnisarile de re­­belu, stipulate in tratatulu de pace, a facutu propunere guvernului germanu, ca sa se invoiésca pentru evacuarea departamenteloru ocupate in pro­­portiune cu versamentele ce nu se curgă de aci încolo până la total’a platire a indemnisariloru. „Acésta propunere a guvernulu francesu a fostu primita din partea prussieniloru cu o rancare ne mai pomenita si mereu face greutati că sa nu se puta efeptui plutirea după cum am dori Franci’a.­­ Anume guvernulu germanu pretinde, ca Franci’a sa platesca intertentiune pentru 500,000 ostași, cari au dreptu (?) sa fia pe teritoriulu francesu, cu tóte ca in urmarea versamenteloru grandiose, ce s’au trans­­portatu mai dilele trecute si mereu se mai trans­­porteza spre Berlinu, de presiune in Franci­a suntu numai 150,000 de prussaci. „Mai departe propunerea guvernului francesu de a plati datoriele cestionate înainte de 3 ani, nu­mai sub acea conditiune s’a primitu din partea ne­­sutiosiloru germani, ca totu­deodata sa se platesc sî interesele pentru acei trei ani! „Cine a mai auditu asemenea pretensiuni ne­­juste ? ! „Pentru reorganisarea armatei franceze se lucra cu cea mai mare energia. — Sum­a totale a mi­liției înarmate va fi 245,000. actualul­ ministru de resbelu­­se Generelulu Cissay, dice ca pe fia— care di lucreza câte 15 ore împreuna cu secretarii sei. — Aceste lucrări neobosite suntu îndreptate mai alesu pentru regularea cestiuniloru de avansare si de stagiulu ierarchicu alu oficierilor». „Adunarea natiunala lucra cu cea mai mare sirguintia discutându fara zgomotu si passiune tote obiectele puse la ordinea dîlei. „Generelulu Appert si colonelulu Gaillard au visitatu închisorile insurgentiloru. Cu tóte caidurile espesive starea sanitara a arestanliloru se dice ca e destulu de satisfacatóre.“ I’OISIDRA. Cuventare compusa si rostita de abitum­entele Nicolau Galea cu ocasiunea imparturei premieloru la Gimnasiulu rom. gr. or. din Brasiovu. Domneloru si Domniloru ! In decursulu vietiei omenesci se ivesca mo­mente, in care omulu nu póte sa-si manifestedie simtiemintele, de care este petrunsa inim’a sea­­­ba ce-i mai multu, suntu momente etat’a de grele si dureróse, incatu ele ne curma graiulu, ne amutiescu; suntu iérasi momente, in care impressiunile suntu atăt’a de puternici, atât’a de energice, incâtu râ­­pescu chiaru si pe omulu, care-i legate de materia, că sclavulu de glie, in regiunile cele mai înalte, unde se inaltia numai spiritele cele curate, atunci mân’a cea mai agera nu e in stare a desemnă po­­siliunea lui; atunci mișcările, ce vibreza cu atât’a putere in pieptulu seu, incâtu se păru, ca stau sa irumpa, formeza epoca pentru individu ; pentru ca atunci e silitu a parasi relatiunile, in care a traitu atât’a tempu, e silitu a curmă legaturile cu viéti'a cea de până acum, cu viéti’a cea plina de dulci cuveniri. — Unu atare momentu se ivesce si in viéti’a nóstra a abiturientiloru. Mare si dulce plăcere gusta caleloriula obo­­sita de vederea continua a nisipului unui desiertu, candu’si recreaza ochiulu la spectacolulu unei oase inverdite ; mare si nespusa bucuria simte in inim’a sea hieraoulu diliginte, cându ’si vede binecuvân­tate ostenelele prin o rodire imbelsiugata a tiarie niloru sele, dara cu multu mai mare este bucuri’a unui studiate candu i se incoroneza cu asta mare solemnitate osten­ele cele grele, la care a fostu espusu in decursulu aniloru de studio, cându ’si vede realisatu planuta urmărită cu disiginfia de atâ­t’a tempu, astadi Deci nespusa bucuria me cuprinde si pe mine si cu mine dimpreună pe toti colegii mei, cari amu ajunsu la tient­a dorita de atâti’a ani. Dara eata ce vedemu ? Bucuri’a nóstra nu e iden­tica cu bucuri’a celei­lalte junimi studióse, care inca’si culege astazi fructulu osteneleloru sale. Nu. — Pentru junimea studiósa se încheia prin festi­vitatea acest’a unu anu scolariu si preste puticnn se va incepe altulu nou; pentru noi insa, foștii maturisanti ai anului acestui’a, e festivitatea acést’a ce­va mai multu. Noi trebue sa facem­u astadi­umu pasu preste totu neplacutu in viéti'a omenésca. Trebue sa parasimu pe aceia, cari ne suntu scumpi , pe acei­a, pe cari i iubimu si caror’a le datorămu pusetiunea nóstra din presiute. Noi trebue, dicu, sa ne despart­i­u de profesorii nostri, dela cari amu primitu cunoscintiele si sciintiele ce le avemu­­ de acei’a, cari au inspiratu in pieptulu nostru simiiulu de nationalitate si au saditu in inimile nóstre se­­menti’a moralitatiei; suntemu siliti a parasi inșii— tutulu, in care ne-amu pusu basa la desvoltarea nóstra spirituala , institutul», care ne-a­laptatu la pieptulu seu cu laptele adeveruriloru eterne sî au aprinsu in inimile nóstre flacar­a dragostei catra națiunea româna sî catra religiositatea stramosiasca ! Astă este! Noi suntemu siliti a trece de aci îna­inte intr’altu stadiu alu desvoltarei si perfectionarei nóstre spirituale. Deci dara slându lucrurile astfeliu, sia-mi ier­­tatu On. Ad­­a arata cu ocasiunea acést’a solemna in putiene cuvinte, ce sperantie nu­tri­m­u noi fatia cu acestu insti­­tutu natiunalu de educatiune si inventamentu, pentru influinti’a binefacatore ce a avu­t ’o asupra* ne in decursulu studieloru nóstre gimnasiale si a d­o­u ’a , d­e c­e s­i­m­­­tiemente mai e pătrunsă inim’a nóstra in momentulu ultimu si supremu alu despartirei nóstre cu trupulu de acestu institut­u. Este unu lucru constatatu, ca omulu e indie— stratu dela m­am’a natura cu o multime de făcui, toti, din cari desvoltandu-le si cultivandu-le bine si sistematice, resaru puterile, care product­ fructele cele mai bogate, eleptuescu lucrările cele mai mi­nunate. Dar si aceea se scie, ca aceste facultăți sufletesci suntu ascunse in trupulu omenescu, că si graunitele de auru in amestecatur’a altoru materii pamentesci; sî precum acestea nu potu sa stralu­­césca in tóta splendórea loru, de nu voru fi cură­țite de materiele pamentesci; tocmai astă nu pota lucră, lumină si incalci nici puterile sufletesci de nu voru fi bine desvoltate, ingrijite si cultivate. — Pentru ca déca se desvolte din aceste puteri sî deca li se da o direcțiune potrivita si sistematice, atunci póte omulu respectivu, sa se ridice până la ast­­feliu de punctu, de unde e in stare a­ si zări si a se apropia de frumosulu seu idealu. Esperiinti’a insa ce ne arata ? Unu omu sin­­guru nu póte sa faca acest’a nici pentru sine nici pentru altulu, ci acestu opu maresiu 'iu póte înde­plini numai educatiunea cea buna si adusa in ar­monia cu instructiunea. — Prin mijlocirea unei educatiuni bune se ridica omulu preste cele­lalte animale. Prin oper’a grandiósa a educatiunei se planteza in individu de timpuriu moralitatea si religiositatea, acești doi factori puternici ai tutu­­roru virtuților», spre a putea ajunge omulu cu si­­gurantia scopulu seu finala. — lor’ ceea ce nu pote îndeplini educatiunea, res­pective părinții trupeșei, aceea o face instrucțiunea, adica invettatorii. Invetiatori se aprofundeza pana

Next