Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)

1873-08-02 / nr. 62

236 ca au sprigini la intentianele schismatice ale onora ierarh­i; ceea ce este fórte departe atâtu dela in­­tentionea­rea corecta a sinodului episcopalu si a singurarecitoru­lui membrii câta si dela vointt­a legislatorelui. „Si acum trecenda la alegerea de metropolis românesca carea ne ascepta, cauta se constata cu crmnca serbii, a cilror’a ierarchia — dorere! — Încă nu-si pote incepe funcțiunile sale, privescu cu interese adeveratu francescu ia ocuparea câtu mai corenda a veduvitului scaunu metropolitana româ­­nescu. „Cu adeveratu serbii nu au nici dreptul» seu calea, nici voinui'a séu veri ce alte indemnu de a se amestecă in acesta afacere, totusi credemu ca nu voma produce superare la români daca nu per­­mitemu sa spunema, cerea aru fi dorinti'a nóstra cea mai sincera falsa ca acele faime cari sî­ au alesu de candidata pre unu individu din statalu mirenescu in contr’s carei’a candidatura o voce ro­­mânesca intr’unu diurnalu de aici nu avè alta es­­ceptione decâtu ca ara pretinde tampa pre lungu. „Spuserâma mei susu cam sta biseric’a gr. or. íd acesta statu presto tete, cum stau amen­doue metropolele atâta câtra olalta câta si împreuna conformu invetiaturiloru generali aie bisericei orien­tali , amu provocata si la unitatea bisericei carea, inspirate de invetiature bisericesca, sub conducerea suprema a sinodului generala va sa substee si după împărțirea in deae metropolis „Dara pre lângă acele afaceri, cari, pentru sustienerea acestei unitati, apartienu la sfer’a de activitate a sinodului general», mai santa inca multe cestiuni canonice-politice si nationale­ bisericesci, in cari ierarchi’a românesca vine si va trebui sa vina la contingere neîncetata si in relatiuni reciproce cu ierarchi­a serbesca, — intru tote acestea: o core­­latiune amicabila si o purtare conformu ordinei, carea se corespunda atât a pretensiuniloru legei câtu si recerintieloru ratiunei sanetose, va poté sa inainteze atatu interesele bisericei câte si ale statului. „Dara intre relatiuniie de astadi, unu metro­­politu pare sa corespunda acestora recerintie — dup» a nóstra parare nepretentiósa si după fer­­bintea dori­nt ia a coreligionariloru serbi — numai scala barba tu pete sa fia, alo carni’a studia in viéti’a intrega a fosta tocm’a biseric’a, carele insusi a lu­ate parte la periodulu de transition», si parele pentru caracterul» seu nobila, pentru vointi’a sea cea ro­­ditoria de fapta, pentru neobosit’a sea promtitudine la sacrificie spre binele nationei si ala bisericei sele, pentru iubirea sea de pace si pentru sentie­­mintele sele umane se bucura de slim’a sî de iu­birea generala. „Si pre anu asemenea candidatu la acésta ale­gere de metropolita, românii — spre norocirea loru, — nu voru fi siliti se­ lu cerce forte departe.“ Ca plăcere luamu cunosciintia despre acesta interesare a fratiloru șerbi pentru noi, sî mnu­ie­­mindu-se, tote­ odata, insinuamu ca amare fratiésca 0 reservatiune ce avemu, sî adeca, in sinodolu generate alu episcopiloru din amendoue metropol­ele pentru unitatea degmatica, nu scimu se fia presie­­dintr’a­detă stabilita pentru metropolitelu serbescu. „Albin’a* * Candidatur­a principelui N­ohenzollern la tronulu Spaniei, Jurnald­u de Parisa­dice, Curierula de ori­enta de la 5 Augustu primesce din Spani’a o curiosa novela; ea confirma acea ce se ducea deuna­d!­ca in bani’a tei Sant’a-Cruz se afla mai multi spioni prusieni. Ni se aduce din Spani­a o forte curiosa novela. Noi nu scimu déca trebue sa credemu, inse in totu casate nu este nefolosit ori­ l­a o semnală, pentru că ea sa fia desmintita, daca nu va fi adeverata. S'ara pared ca candidatur’a principelui de Ho­­henzollern la tronulu Spaniei, nu aru fi cu dese­­versire abandonata. Ea este din nou urmărită de agenții germani, si va ave de patroni pre siesi, dislipiti din partida carlista; „unu vechio jurnaliste 1 Christina*4 d­u carai’a ni se citéza numele, amu servi­t do intermediatoro, in favărea acestei intrige, intre­­ câti-va siefi carlisti si câti­ va membrii ai vechei partide. Pop’a Sant’a­ Cruz s’aru fi lasatu sa se adi­­menesca. Don Carlos aru aré prob’» trădării acestui siefu cu partizanii principelui de Hohenzollern si pen­tru care invresttându-se au sî tramesu ordina gene­ralului din Lizzarag’a a trată pre aceste sfera că pre una rebelu. Franci­ n, WmBM&Â. Din scrierile siului Ephra erau Surulu, in schimbarea ia fatia « D-hii nostru Iisusu Christosu. (Urmare­) 7. „Si­li s’au aretatu sora Moise sî Elia vor­­bindu ca elo­“*) Caprinsulu vorbirei loru cu elu nu foste cam acest’a. Ei i-au mult tampu­lui ca prin arezarea sea atâta cuvintele lora s’au împlinita, câtu si acelor’a­ialti profeți, I-au adusu adorare pentru mântuirea, care au adusa-o lamei si genului om­enesca si pentru împlinirea reale a misteriului, care l’a a închipuita mai nainte. Prin acésta suire pre­mante s’a făcute bucuria profetiloru si aposto­­liloru. Profeții s’au bucuratu ca s’au vediuta că omu, după cum nu l’au cunoscutu, dara s’au buca­ratu si apostolii, căci au vediuta marirea Ddielrei sele, care nu o cunoscea, si sa audîtu vocea pă­rintelui, carea aa data testimoniu fiiului. Prin a­­cést’a aa cunoscuta si întruparea sea, despre carea pana aci avea numai o închipuire nechiara, si afara de versulu părintelui, i-au mai convinsa faca si murirea sea visibile despre împreunarea că realitate Doieirei ca trup slu sea fara schimbare seu ames­tecare. Acesta testimoniu a foste sigilate (salarito) prin trei mărturii: prin versulu părintelui prin Moise B. Elia, cari stau in giurulu lui servindu-i. Apostolii si profeții se vedéu împrumutate. S’au vediuta acolo conducătorii testamentelor vechiu si nou. Moise a vediotu pre Șimonu (Petru) cete sânu­lu, isprav­­niculu Tatalai pre ispravnicola râului, Acel’a s despărțite odinióra marea, că se pota dace popo­ralu prin midilocalu valuriloru, acest’a a radicate oua portu spre a zidi biseric’a. Vorgurulu testamentului vechio a veciuta pre­sociate seu din testamentelu nou. Este pre Ionau, celu­ ce s’a suita in carati’a Lucrările camerei dela Versailles s't suspen­date pana la tomna, eata cum se începe raesagiulu maresi alelui Mac-Mahon cetitu in adunarea natio­nala prin ducele de Broglie la 29 iunia 1873. Domnitoru­l „Adunarea naționala a decisa că sa se suspende de focu a privita pre cela­ ce a stediatu la pieptulu focului.*) Muntele s’a făcuta de prototipulu bisericei si Isusu a împreunată pre elu ambele testamente, cari le-a primite biseric’a, sî ne au facutu cunoscute, ca densulu pre amendeue le-a data. Cete dintâiu a consienutu intipuirile cele misteriose, ala doile a descoperita marimea faptelor a­sele. 8. Sîmonu dîse: „Doarne , bine este noua a fi aci.“*) O Simone ce dici tu?* Déca voiiu ră­mâne noi aici, cine va Împlini predicerile profeti­­lor­ ? Cine va intari cuvintele vestililora? Cine va face adevera preimaginile dreptilora ? Deca rer­manema noi aci, atunci in cine se va implini cu­­ventura: „Strapuns’au manile si piciorele mele* ?*­ Si la cine se va referi: „impartilu-au hainele mele lora-si si pentru camasi’a mea au aruncatu sorti.“*) Facia cu cine se­ voru împlini cuvintele: „Datu mi-au spre mâncare fiere, si setea mea o au adepatu cu oiielu.“*) Atenei cine va primi numele, „Liber­u intre cei mort­i.“*) Déca voma remane aci, cine va rupe zapisulu lui Adamu ?*) Si cine va resplati vin­a lui ? Cine i va redă vesmentulu ma­­rirei ? De vomu remâne aci, au credi ca s’arq îm­plini aceea ce ti-amu disp ea­tie? Cum se va edifica biseric’a ? Cum va primi defa mine chieile împărăției ceriului ? Pre cine veti legă sî pre cine veti deslega ? De voma remâne aici, atunci remâne neim­plicitu totu acea ce s’a dîau prin profeți. — Simonu Petru dîse mai departe: „Sa facemo aici trai polibi, un’a tie*, an’a tei Moise si un­ a tei Elie.6*) Simon« pri­mise trimiterea ca se zidésca biserica in lume, sî elu voiescu a fac« colibU Elu faca totu fiend pre C­u­v­e­n­­t­a *) Math. 1T. 3( *) Ioana la cin’a de taina. *) Math. 17. 4. *) Aceste cuvinte si cete ce urmeza in capulu a­­cest’a le pune Stere Efraemu in gur’a lui Isusu că res­­punsu la eschiamarea lui Petru. *) Ps 22. 16. *) Ibid. 19. *) Ps. 69. v. 7l. *) Ps. 87. 6. <0, Colos. 2. 14. *) Math. 17. 4. .......*) Math. 17. $. (’) Math. 17­­5*. *) Heb. 3. 5. *) adeca: In care s’a implinitu totu, ce s’a produs p lin testamentulu vechiu, *) Mat. 17. 7, pentru câte­va luni lucrările sele. Ea poti dara sa se departe die, fara nelinisca. Indraznescu a o asigura, ca in lips’a­sea ni­mi ca nu va conpromite ordinea publica, sî ca autoritatea legitima a camerei va fi pretutindinea respectata. Voi veghea aci îm­preuna cu ministerulu pre cari i'amu alesu in rand gorile vóstre.“ Acesta mesagiu astazi face obietelu diverselor­ comentarii din partea organeloru de publicitate. Po­­temu iise sa constatamu ca maresialulu Mac-Mahon da cându a luatu presiedenti’a republicei si păna astadi a remasu credinciosu programei lui si pro­­misiuniloru ce au data Franciei. Comissiunea de permanente instituita prin adu­­narea dela Versailles a in'eputu a functiona. Ea ai trenutu intâi'a siedintia, in care s'a manifestatii prin gor’a d. Journault risca vii preocupatii asupr’a agi­­tatiuniloru parlideloru monarchice, in tempalu va­­cantieloru parlamentarie. D. Journault a esprimatu fric­a ca coaliti’a contaudu pre spriginula guvernului séu celu putieru pre indiferinli’a sea, va agită tiér’a ca sa-si puta împlini scopulu dorintieloru lora. Ela ceru dara ca co­missiunea sa se unesca la fia-care opiu dile. Acest­a moțiune a fostu combătută de d. Pagès-Duport, de­putate de Lot Acestu oratoru a declarata ca aru fi de ajunsa o reuniune la fia­care cincispre diece dile. Elu a credintu a se putea pune garante pentru honestitatea ,confisatiloru. „Aru fi sa se instele ci­­ne­va asupr­a ideiloru majoritatiei din adunare, candu­i atribuiam nisce scopuri de natura a com­promite tiniscea situatiunei.“ In cele din urma comissiunea de permanente, a decisu că sa se reunesca la fia-care cincisprediece­dîle. Viitore siedintia s’a­ficiatu la 13 Augusta si cea urmatóre la 28 Augustu. Séta in ce termini d. Thiers ara fi data păre­rea sea asupr’a legei Ernoul: „Tóte mesurele de precautions samena cu pat­ié cari se b­linda dinaintea porției bolnavilora, si care nu impedica nici trancanitulu trasuriloru, nici pre bolnavi de a muri.­t Ia câte­va localități cu ocasiunea evacuarei au fosta­are­care miscari cu strigate : sa traiasca Thiers ! se traiasca Gambetta ! Cu tóte aceste ordinea n’a foste seriosa tulburata. Partidele monarebiei nu mai este indoiala, ca la intunerecu conspiru ruinarea republicei, dara ori­ce resistentia contr’a fortiei lucruriloru contr’a in­ Isusu de unu orna si­ nu pune la­olalta ca Moise si Elie. Mântuitorioiu inse i areta ca colib­a sea nu e de lipsa. Căci elu a fostu, care protoparintiloru sei le facu certa de nora 40 de ani ia pustia. — 8. „Iaoa vorbindu, iéta noru luminosu l-au umbritu pre ei.a* Vedi acum Simone cortu radicate fara lucrare: Unu cortu care impedeca ferbriliél’a, sî nu avè intanere cu in sine ? Unu cozla care ful­geră sî lucea ! Pana cându invetî aceii se mirau, s’a facu în vers« din ceriu dela Tatalu ce ducea: „A­­cest­a este fiiulu mea celu iubitu, intra care bine amu voîtu, pre acest­a se­ lu ascaltatî.“*) Si acesta verso se intorce Moise la loculu sea sî Elie la trenululu sea. Apostolii inse cadiara cu fetiele la pamentu si Isusu stetea singura, fiindu ca acela versu per escelenicam sună despre elu. — Profeții au fugite si apostolii cadiara ia pamentu, căci eră versulu părintelui dela care a purcesu. — Tatalu i-a invelsate ca leg­a lui Moise s­au implinitu sî nu se asculte pre fiiulu. Acel­a a vorbitu cu servu,­ după cum s’a s! numita sî a vestita ce i s’a disa.*) Tocmai asta sî tati profeții, până cându în urma a venite acei’a, pentru care au fosta tóté, sî aceia e Isusu.*) Acest’a este fiu si nu sclavii, ela este domnu si nu serva. Stapana si nu supusa’, legislatoru da natura bolieiésca. „Acest’a este fiinla meu cete iubita s. c. a. 10. Apostoliloru le-au descoperita Tataia pre monte aceea ce loru le-a fostu necunoscute. La acestu versu au cadiutu Apostolii ca fetiele za pa­mentu, fiindu ea au ssnalu unu tunetu infricosiatu, incatu s'a tremuratu pamentute sî Apostolii au ca­­diutu la pamentu. Elu le-a aretatu ca elu e Tataia intru adeveru. Dup` acestea i-au chiamate fiaii ca versutu sea sî >­«a facutu a se sculă.*) Precum adeca i-au aruncate la pamenta versate Parintelui,

Next