Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-06-30 / nr. 51
Telegrafulu ese de cine ori pre septemana: Duminec’a si Joi’». — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate entra espeditura. Pretiulu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen Nr. 51. Sabiiu in 30 Iuniu ANULU XXII. (12 Iuliu) 1874. tru celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl.iera pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. sitiert streine pre anu 12i anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intâia ora cu 7 cr. simiu, pentru a dou’a ora cu 5 Va crsi pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. Invitare de prenumeratiune la „Telegrafulu Bon mim 44 pre o jumetate de anu (Iuliu-Decembre) alu anului 1874. — Pretiulu abonamentului pre de anu e : Pentru Sabiiu 3 îl. 50 cr. v. a. Pentru Monarchi’a austro-unguresca 4 fl. v. a. Pentru Romani’a sî străinătate, 6 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu intardiu cu tramiterea prenumeratiuniloru. Adresele ne rugamu a se scrie curatu, a se pune numai post’a ultima, dara nu câte dóue poște ultime, sî in locu de epistole de prenumeratiune recomandamuon. publavișurile poștali, (Posta-Utalvány. — Post - Anweising.) ca împreunate cu spese mai putiene sî ca mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenumeratiune la Editarea „Telegrafului Romanii“ in Sabini. Progresii sau regresii. Majoritatea din diet’a Ungariei séra a avutu ocasiune da a aretâ ce cugeta despre multtumirea natiunalitatiloru. Siedinicele dela 1 Iuliu incepe au aretatu prin rostulu deputatiloru Politusî Tisza cu deosebire câte graduri are acum barometrulu natiunalu politicu din Ungari’a. Sî in adeveru trebuie sa ducemu, ca ori câtu de aduncu au taiatu representantulu Panciovianu, Dr. Po 1itu, in carnea zeului de cere laboréza majoritatea, ori câtu aru fi mersu elu de departe in foculu desbaterei, sa dicemu până la escesa, n’au esitu din limitele patriotismului celui adeveratu, pre cându conducetoriulu stângei centrali Tisza, cu consensulu dreptei întregi, prolege ori reu pentru patria, esclusivismulu magiaru. Noi nu ne-amu facutu ilusiuni nici odata despre nici o partida, despre nici o fracțiune din dieta Ungariei si asia cele intemplate in siedinttele din 1iul. incoce,pre noi nu ne suprindu de locu. Atu repetatu de multe ori, de câte ori era sa se aduca o lege mai însemnata, ca părinții patriei sa nu se puna pre leremdu celu pedisiu, de unde sa nu se mai potimpedeca reulu amenintiatoriu fia din launtru sa din afara. Caci nimic’a nu e mai reu decâtu cându reaiumai cu sema din afara se spriginesce prin nemultumirea dinlauntru In desbaterea cea înfocata din dilele din urma au oadiciu in parlamentulu Ungariei cuvinte nunțarea in sine, care singure porta amera amintitu de reactiune, de absolutismu. Viéti’a organica a unui statu, candu se desvólta normalu, candu cauta sa indeplinesca tóte trebuintele in tóte partile si directiunile organismului seu, su face pre acest’a intregu, sanatosu, tare si neaccesibilu pentru ori ce influintia rea, vina ea de ori si unde. Nici reactiunea, nici absolutismulu nu se póte veri acolo, unde constitutionalismulu este însuflețirea tuturoru pârliloru constitutive ale statului, fia acei ce voru sa le introducă pre acelea inca atâta de multi si inca odata atâtu de puternici. Părinții patriei, din majoritatea dietei nu aru trebui sa se conducă de idei unilaterali. Ei aru trebui sa cugete ca in decursulu seculituru, mai multu sau mai putieru,au concursu tóte poporele la consolidarea statului, aru trebui sa cugete, ca si crisele prin care au trecutu statuia nostru, totu deun’a s’au escatu seu s’au maritu prin neînțelegeri si nemultiumiri interne sî ca unde au lipsitu de o parte prudenti’a barbatiloru politici de statu, a fostu de ceealalta parte suferinti ’a patriotica, in speranța la unu viitoriu mai bunu, numai ca intregitatea patriei carea are missiunea de a fi mama si scutu tuturoru sa nu patimesca ceva. Déca in omu procesu asta indelungatu patriotismulu poporeloru au datu atâtea probe, pentru ce sa se recompenseze aceste acum prin atât’a neîncredere ? incâtu, din caus’a unui periculo imaginatu, si de care poporele nemagiare nu s’au facutu culpabile, nici odata, indirecte sa se recomende de catva unii deputați chiaru si sentinti’a de morte pentru nationalitali. După noi joculu cuvinteloru rostite de câtva mai multi deputați magiari despre nationalitali si in contr’a nationalitatiloru este unu jocu periculosu. Suntemu departe de a ameninté, inse tocm’a din datorintia patriotica trebuie sa damu espressiune temerei nóstre, pentru ca nóue ni se pare, ba amu pote dice ca suntemu convinsi, ca logica fapteloru ne póte lovi pre toti fara deosebire si pericuiulu susu atinsu ne póte ingropa tesaurulu cela mai scumpu, la care privimu toti cu asemenea aviditate, acest’a este tesaurulu constituționalismului patriei. Patri’a, credemu noi aru castiga cu multu mai multu, déca pretensiunile deputatiioru nationali s’aru primi cu sânge mai rece, déca s’aru judecă cu inima mai linistita sî déca suntu greșite, caci infalibilitatea nu póte fi înscrisa pre stindardulu nici unei partide, s’aru combate fara de a alerga numai decâtu la provocarea reactiunei, absolutismului, Sudislaviei, Daco, româniei. Pentru ceste din urma lipsescu elementele realisatorie si popórele respective nu simtu lipsa de densele si de aceea nici nu le trece ómenitoru serioși asta ceva prin minte. Cele dintâiu nu le dorescu nimenea, caci cine aru schimba bucurosu libertatea cu arbitrarismuluinse este periculosu a se zugravi de atâtea ori pre părere, din causa ca in Europ’a suntu inca multe elemente de acesta sî déca le vomu pomeni adeseori vomu pati-o cu ele cu bab’a ce-si chiamă neîncetați mórtea. Speramu ca la desbaterea speciale a novelei electorali, diet’a va fi mai calma, si va trage mai bine sem’a de tóte cuvintele mi resuna in cas’a dietei; ca propuneri cum a fostu a deputatului Nemesin voru fi considerate, ea chiaru cuvanturi ca a deputatului Dr. Po I i nu voru fi respinse cu fure’a cea lunga a intolerantei nationale. multe Suntemu unu stătu compusu din mai natiunalizali, nu inse fracțiuni de natiunalizali, amu traitu mii de ani la olalta intre grele furtune sî mari suferințe de tolu febulu, sî acum in secululu lumineloru ea nu mai putemu nici baremu trai la olalta ? Acest’a nu aru fi progresu ci celu mai crasu regresu. Diet’a Ungariei. Budapest ’a in 2 iuliu 1874. (Cas’a representantiloru) s’a deschisu prin vice-pres. C. Torma la 10 ore. Petitiunile presentate se transpanu la comissiunea pelitionaria. Iul. Horvath îndrepta catva ministrulu de interne, care in siedinii’a da eri s’a dechlaratu pentru acceptarea proiectului de resolutiune facutu in privinti’a cercuriloru electorali din Transilvani’a, acesta interpelatiune . Are ministrula de engeta a sub sleme proiecte de legi relative la nou’a împărțire a cercuriloru electorali din Transilvania sî in legatura cu acést’a relativu la regularea fundului regiu, si cum va esecuta proiectulu comissiunei centrali ce l’a primitu ? Ministrulu de interne contele Szapáry respunde, ca s’a delegatu o comissiune care are sa faca unu operatu despre acesta afacere; ministrulu va studiu acestu operatu in detaiu sî in sessiunea de tomna înainte de ce se va esecuta numilulu proitetu da resolutiune va substerne înaintea Casei representative proiectele de legi necesarie. I. Horvath se dechlara mintiamitu cu respunsulu pre care Camer’a Iu ia spre solintia. Ig. Heffy face catra ministrula W MSWBT. Imnu la mormentulu Marelui Andreiu. (Poesi’a de Z. Boiu, melodi’a de D. Cuntianu.) 1. Romanime multu cercata, Pune doliu innoitu, Ca perdu’si o stea din ceriu-Ti, Pre Andreiu Metropolitu ! Da, Andreiu intâiu chiamatulu, Dă, Andreiu aduncu oftatulu, Ce cu viéti’a si Te-a iubitu, — Ah, Andreiu a adormitul 2. Viéti’a Lui de fapte ’nalte, Cu diamante, sîru de sîru, Martea lui in suferintie, Morte sânta de martiru! Unde-su lacrimi, unde-i jale, Juste, cum suntu ale tale ?! Unde e alu soru finitu? — Ah, Andreiu a adormitul 3. O! Părintele ’ndurarei, Celu ce totulu carmuiesci, Care sî ’ncercări profunde Totu deun’a ne iubesci, — Pre Andreiu ’lu odihnesce, Unde vieti’a infloresce! Nemorirea si-a gatitu, Da, Andreiu, Tu ni’ai muritu! Care este scopul a cetirei sî cum trebuie sa fia ea — cetirea, pentru ca sa pota corespunde pre deplinn scopului ei? (Urmare.) Eu nu-mi potu inchipui cum póte cineva ascepta avantagiu in literatura si progresu in sciintie feliurite si ratite, cum póte ascepta o cultura generale, precându tecma fundamentulu inventamentulu e slabu ! Invet astfeliu trebuie sa instruectie proscolari, ca nu numai până suntu ei sub padin a si dictatura lui sa cetésca si invetie de frica , ci loru deun’a, din mare atragere, din dragoste adeverata si carata sa cetesca si invetie, sa se deprindă a judeca si a intielege cetirea, ca apoi dupa esirea loru din scóla in lume, in viéti’a practica sa fia inradecinata in ei plăcerea de a se ocupa cu cetirea diferitelora opuri si jurnale instructive si de interesu comunu. Dara sa me esprima scurtu si la intielesu. Invet. trebuie sa instruedie pentru viétia, dara nu pentru scóla , pentru individulu care-i este lui încredintam spre crescere, dara nu pentru esamenul etc. etc. si atât’a ? A făcutu unu invetiatoriu asta Atunci eu credu sî sustiem ca a facutu destula, ba au facutu intr’adeveru fórte multu, pentru ca a pusu basa buna sî fundamentu adeverata si bunu. Déca nuse invet. n’a facutu asta, sî n’a pusu pre copilu in stare ca si după ce va esi din scala sa se póta singura de sine cultiva si perfectiună prin cetire continua elo. atunci n’a facutu nimica —’ dara chiaru nimic’a. Apoi cumca atâtu invetiatorii ceilalt — antecesorii nostrii, câtu sî noi astadi n’amu acutu si na facemu asta si aceea cum si ce amu trebui sa facemu este doveditu deja de ejunsu, esemplulu ne face impregiurulu nostru. Si ce feiiu de esemplu ’mi va cere cine-va altule, ca daca ’tu făcu sa-si inteme privirea asupra masiei celei mari a poporului, dara cu deosebire a tinerimei care a trecutu pri scotele poporale, sî astadi nu numai ca ei nu iau cartea in mâna nici decum dara chiaru si pre altii — pre copiii loru i disgusta bai si certa si inca si bata vediendu-i ca se ocupa cu carti — cu cetire — cu scriere etc. Ce semne suntu acestea ? Semne intr’adeveru învederate ca acei’a pre sub a carora instrucțiune si educatiune au trecutu atari individi nu numai ca du si-au implicitu chiamarea, nu numai ca D’au facutu nimic’a pentru cultura masiei celei mari a bietului poporu, dara inca tocm’a din contra tocm’a intorsu, au facutu forte multu, caci l’au adusu pre orau in atare clocita — nici rece nici calda.La aceste pote-’mi va obiectă cineva ca déca invettatorii sî instructorii nu au satisfacutu pre deplina chiamarei loru până acum, apoi de unde avemu atâti’a barbati invetiati sî bravi, si de unde atât’a lenerime la tote scólele ? etc. La acést’a si alte obiectiuni de feliulu acest’a eurespundu deocamdată numai atât’a . Rari, fórte rari barbati rari si renumiti, nu numai din trecutu, ci chiaru si de astadi se voru află cari se reducă sî deducă starea sî aflarea loru cea buna materiala sî spirituala, la si dela fundamentulu celu buna sî tare pusa inca in scal’a poporala prin înveriator a respectivi pre sub a câroru instructiune sî educatiune elementarii au trecutu , ci din contra crede ca cei mai multi, déca nu toti, — au după Odieu, au sa-si multiumésca starea cea buna a loru numai si numai siesii diligintiei si talentului loru, ori altui individu, póte, care n’au avutu nici o influintia asupr’a crescerei loru ; dara din norocirei-au sfătuitii si indrumatu etc. Cu mare bucuria asta ceti sa-mi pota cine va areta numai vre-o câte-va esemple contrarie parerei mele ! ca adeca invettatorii séu educatorii s’au binemeritatu de chiamarea loru sî ei au datu astfeliu de barbati prin ponerea fundamentului celui bunu. Dara sa concedemu sî sa afirmamu chiaru, — ceea ce după parerea mea nicidecum nu se póte — , ca toti bărbații cei mari si renumiți cari au fostu si suntu totu atâti’a stelpi puternici ai natiunei nóstre, au pusu fundamentu bunu, lasa buna, sî ca de aici li se trage parte mare bun’a norocire sî fericire a loru ; atunci se nasce apoi întrebarea: ca ore