Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-07-31 / nr. 60
238 opera in a denuncia pro români in modulu celu mai fini, de periculoși pentru intregitatea statului ? si cine uți va ceti din pasagiulu acel a totu odata si suplic’a câtra magiari, de cuprinsulu, dați sasiloru chieile carpatiloru transilvăneni, câci suntu in mâni mai sigure decâtu in ale daco-româniloru. Ilustratiunea celoru de mai susu nici ca lipsesce. Caci din altu passagiu numai decâtu, si mai la vale din o corespundintia din Sebesiu se vede si modus vivendi imaginatii de „S. d. Tageblatt“. Ea plânge lacrimi de crocodilii si injura totu odata pre români de nerușinați, ca intr’unu municipiu, cum e alu Sebesiului, cu o majoritate preponderanta până dincolo româna, românii făcu aceea ce făcu sasii in municipiulu, Sabiiului, Nocrichiului, Cincului, Cohalmului, Sighisoarei, Mediasiului etc. etc, unde au ei majoritati cum au românii in alu Sebesiului si unde n’au, ci suntu numai prin maiestri’a legiloru in majoritate. Seu uita „S. d. Tageblatt“ adunările municipale d. e. ale Sabiiului, unde majoritatea voteza totu-deun’a si cauta cu unu surisu compatimitoriu la minoritatea româna de câte ori vine acest’a cu vre o propunere ? Noi, cari nu suntemu opositionali de professiune, cugetamu ca n’amu facutu indiscretiune candu amu datu de asta data aripi diferintieloru casnice dintre opositionalii nostri din Austro-Ungaria. Ceea ce amu vrutu este, ca diferintiele sa nu degenereze pre tare si sa nu intre o confusiune babilonica intre opositionali, ci sa se intorca armonia si inca cea adeverata, de carea sa se bucure ei cu noi dimpreună. Principele Milano a fostu obiectulu discussiuniloru diurnalistice de cându, pre neașteptate s’a aretatu la Vien’a. La inceputu se invertea discursiunea in giurulu neutralitatiei Serbiei fatia cu evenemintele din Brzegovin’a. Dela logodirea sea incóce parefco cu jpolx^XOCfc CU XXXC O'scol im a 00 IULC si ci OS bate in diurnale si se scrie mai multu despre ceremoniele logodnei, despre frumseti’a si bogati’a miresei. Domnisiar’a Natalia de Chesco, se dice, ca este fîi’a unui fostu colonelu rusescu posesorii mare in Basarabi’a rusésca si româna. Mam’a densei este din famili’a Sturm, din Moldavi’a. Ambii, tat’a si mam’a, suntu morți. Principele Moruzi e unchiu miresei. Unii sustienu ca aru fi inrudita si cu principele Gorciacofu, cancelariulu imperiului rusescu. Abstragendu dela averea de 6 milióne ruble, de carea se vorbesce ca le are orfan’a (de tata si de mama) si de rar’a frumsetia a fiitóriei Dómne a serbiloru, legaturile familiale amintite dau unu reliefu politicu puternicu căsătoriei, carea nu ne indoimu ca este din consimtiementu reciprocu. Aceea se vede si din resunetulu celu placutu ce afla casatori’a acést’a in principatulu Serbiei si din pregătirile ce făcu serbii pentru primirea mirelui Domnitoriu la reinturnarea in patria. Casatori’a nu va fi acum indata, din causa ca mires’a e inca in doliu. Tempulu până la urmand’a cununia su va petrece mires’a in Parisu, de unde a venitu petru logodna la Vien’a. Campulu de lupta in Brzegovina castiga in dimensiuni. Spirea ca cetatea Trebinje este incungiurata din tote partile de insurgenți se sustiene si cu acest’a se constateza totu-odata ca laturea apusena a provinciei Brzegovina, până in apropierea Muntenegrului, este resculata. Turcii, cari credeu la inceputu ca au de a face cu vre-o câțiva renitenti, cari nu vom sa platesca darile cele asupritórie, astadi se vedu constrinsi a încerca feliurite midilóce spre a restatori pacea. Amnesti’a procllamata de Dervisipasta, prin care se asigura deplina iertare celoru ce voru depune armele n’a avutu nici unu efectu. Cu armele inca nu potu face turcii multu, pentru ca terenulu e forte muntosu si mai putiemu cunoscutu de trupe si forte bine cunoscutu de insurgenti, cari lu •u si sciu prea bine esplot’a in folosului om. Greutatea cea mai mare pentru trupele turcesci este lips’a de drumuri regulate si lips’a de apa de beutu. Trupele nu potu purtă multa munitiune si proviantu cu sine si nu au apa pentru sine si animalele loru, pre cându terenulu le impedeca de a urmări pre inimicu in masse mai mari. Cum ca muntenegrenii iau parte activa in luptele erzegovinianiloru se adeveresce din o serre dela 7 Aug. n. din Trieste. Insurgenții, dice scirea, ajutati de muntenegreni si de creștini turcesci au intratu in Monastiri (?). Dracevo si Sgonievo fura incendiate. Ambe partile au multi morți si vulnerati. Lupt’a se continua. Alta scire din Zara, dela acela’si datu, spune, ca insurgenții au respinsu pre turci dela Burmaci si se intarescu (turcii) cu sianituri in Liubuscixi. Totu acolo se spune, ca insurgenții au ocupatu manastirea Duzici. „ Ob zora din Agram are sciri din capitalea Muntenegrului despre pregătiri seriose de resbelu. La inceputulu lunei curente s’a inceputu conscriptiunea tuturora armeloru. Drumulu dela Cetinie până la Grahovo se adapteza pentru de a pute transportă cu înlesnire trape pre densulu. In fine in tóta tier’a crucisiu si curmedisiu se asiédia linii telegrafice. In Dublin (Iri’a) a fostu Sambata jubileulu de 100 ani dela nascerea lui Daniile O'Connell, a luptatoriului pentru libertatea natiunei unice de sub apelarea confessiunalo-politica a englesiloru. Festivitatea s’a inceputu cu o processiune, la carea au luatu parte 4 Archieppi, intre cari unii cardinalii, 40 episcopi si 400 preoți si 350.000 persóne laice. D. O’Connell a intratu in lupt’a politica pre la inceputulu secului nostru. Elu eră uniculu de nationalitatea sea in jjarlamentulu Britaniei mari si lupt’a lui a avutu acelu maretiu resultatu, ca, după abia dóuedieci de ani, luptă impreuna cu alti 40 connationali contra opressoriloru natiunei sele. Ostenelele acestui erou poreclitu de englezi, si după densii si de altii, de „agitatora“, au avutu celu mai bunu succesu, caci castiga libertatea acelora pentru cari s’au facutu. „L’Echo universel“ da sema despre siedinti’a din camer’a lordiloru in care s’a desvoltatu interpelatiunea lordului Stratlieden. Iata cum da sema citatulu dîaru dela 29, despre acésta siedintia : Alalta eri in camer’a lordilora discusiunea resolutiunei pre care lordulu Stralreden .0 anunciase relativu la dreptulu României de a face tractate. Acesta resolutiune cuprinde doue parti forte deosebite. Prin cea dintâiu se propunea a se declară ca camer’a de acordu cu guvernulu Majestatii Sele, recunosce ilegalitatea intentiunei pre care Germani’a, Austri’a si Rusi’a au esprimat’o la 20 Octombre 1874, printr’o nota identica adresata Porții, de a inchetă tractate de comerciu cu Romani’a fara participarea acestei’a. A dou’a parte cerea camerii că sa esprime regretele sele ca nu s’au luatu mesuri efective spre a se impedeca sau intârziă incheiarea tractatului de comerciu austro-românu. Lordulu Stratliedendice ca considera ca conventiunea ce a fostu semnata de catra Austro-Ungari’a cu Romani’a este o atingere la tractatulu din Parisu si ca presentându resolutiunea sea, elu are de obiectu de a intrebuinti’a o acțiune asupr’a Rusiei si Germaniei intr’unu sensu care le va impedeca póte de a urmă acestu urîtu esemplu. Lordulu Roseberry aproba acestu limbagiu , eludice ca „lord Derby“, desi recunoscendu ca proiectulu de tractatu austro-românu eră o violare a tractatului din Parisu, n’a datu destula importantia cestiunei si s’a aretatu putieru c’amu prea complesantu pentru cele trei puteri. Negotiandu directu cu Romani’a, obiectulu acestora puteri n’a pututu fi de a urmări unu scopu curatu comercialu, deorece Part’a consimtiá a autori să o negotiare directa, ceea ce dedea deplina satisfacere intereseloru comerciale ale acestora puteri. Ele aveu evidenta unu scopu politicu, si ceea ce mai probeza inca acest’a, este ca Engliter’a propunendu a se intruni o conferintta spre a se tractă cestiunea. Germani’a respinse acesta propunere declarându, „cu aceea franchetia, dice „lord Roseberry“, care caracterisa diplomati’a acestei națiuni“ ca interesele sele nu puteau fi subordonate unora cestiuni de forma. Lordulu Hammond declara ca reclamatiunile Porții părți neoportune. Legaturile ce unescu pre Turci’a cu principatele, au slabitu intr’unu modu singulara, si cea dintâiu n’are nici unu interesu de a provocă asupr’a acestui punctu discusiuni cari se potu intorce in prejudiuiulu seu. Consululu britanica in Romani’a a scrisu ca in ceea ce privesce jurisdictiunea consulara, ca tractatele si capitulatiunile sunt o litera morta in principate . Port’a n’are clara putere de a face sa se respecte aceste tractate ? Prin urmare, ea are neplăcerea de a se plânge ca se face, fara ea, invoeli de comerciu, cari de altminteri, chiaru după tractate, se potu face directa cu Romania. In ceea ce privesce veleitățile de indepedentta ale acestui principatu, „lordulu Hammond“ se esprima astfeliu: O asemenea dorintta din partea loru nu era secreta, inse eră forte imprudenta. In practica, ei se bucurau atunci de independentia, din punctulu de vedere alu comerciului si intr’alte privintie , dara directu ei s'au sustrasu dela garanti’a care, câtu pentru acum, le asigura acésta quasi-independentia, si ei aru avea putiena siansa de a remane multu tempu unu statu independentu. Rusi’a a pututu fara indoiala, si pentru curentulu simpatielerusele religióse, se oprescu mân’a sea ; dara tentatiunea aru fi mai tare, cu atâtu mai multu ca incorporarea României la Rusi’a aru aduce acelu imperiu dela Dunăre, din care tractatulu dela 1856 a avutu de obiectu a o esclude. Pre de alta parte, nimicu n’aru fi mai funestu Austriei decâtu o incuragiare data principateloru de a rumpe legatur’a care i lega cu Turci’a. Austri’a cata sa scie ca déca ele făceau acest’a, aru fi incorporate Rusiei, sau mai bine, déca aru romane independente, ele aru caută sa-si maresca puterea incorporându-si unele din provinciile austriace vecine. Comunitatea de origina aru fi pentru unele din aceste provincii o mare atragere care le-aru impinge de a se uni cu principatele , dara elu nu credea că unu englesa sa puta dori a vede slabindu-se Austria prin separarea unei porțiuni din imperiulu seu. „Lord Derby" luându cuventulu, pentru guvernu, începe prin a felicită camer’a ca a ascultatu unu limbagiu* astă de intieleptu că acel’a ce a tienutu lordulu Hammond. Elu crede că si densulu ca cestiunea de fatia s’a exageratu intr’unu modu singulara. In fondu, ea se reduce la o diferenția de interpretatiune a tractatului din Parisu. De o parte, Germani’a, Austri’a, Rusi’a credit ca decurge din autonomi’a recunoscuta de acestu tractatu României, ca ea are dreptulu a incheia conventiuni de comerciu fara consimtiementulu Porții; pre de alta parte, Franci’a si Engliter’a credit ca acestu consimtiementu e necesariu. — Unde este marea importantia a cestiunei astfel supusa? Din punctulu de vedere practica, ea nu exista, caci conventiunile de comerciu ale României n’au nici unu interesu pentru Turci’a. Financiele române suntu separate de acelea ale Porții; unu escedentu sau unu deficitu in veniturile principatului nu o atinge in nici unu chipu. Autoritatile române potu mari s’au scade tarifele loru, si ele au si facut’o. Prin urmare, din punctulu de vedere practica incheiarea de tractate de comerciu cu Romani’a n’are nici o importantia. Acum trebuie a vedea aci o îndrumare spre independenti’a complecta a acestui principatu ? Asupr’a acestui punctu, dice Lord Derby, ne vomu esprimă forte francu. Principatele, fara nici o indoiala, au dobanditu, in tempulu acestora din urma doue dieci de ani, o suatiune care difere de aceea care le-a fostu creata prin resbilulu din Crimeea. Românii, că poporu, suntu astazi mai tari si mai uniti cum nici odata n’au fostu, ei se potu legănă pre visurile unui viitoriu posibilii, dara a-si fi surprinsu déca sa-si vede luându mesuri că sa realiseze aceste idei, si eata cuvintele : eu credu ca ei nu suntu opriti de tractate. Itali’a s’a facutu forte bine, cu tóta violarea tractateloru recente. Singur’a sigurantia ce ei au despre autonomi’a si chiaru despre esistenti’a loru consista in garanti’a europeana de care se bucura că parte din imperiulu otomanii. Pre câtu tempu ei voru continuă a fi cu numele o dependentia a Turciei, ei suntu asigurați, intru câtu tractatele ii făcu a depinde de Porta, contr’a riscului de a fi absorbiți intr’unu altu statu. Ei nu suntu destulu de tari spre a trai de sine’si, si ei sciu acest’a. Nu credu dara ca ei voiescu a se espune sa pierda beneficiulii garanției care i protege astazi. Si nu se potu indoi ca ei nu inttelegu curata situatiunea. Acesta garantia n’a fostu acordata principateloru in propriulu interesu, ea le-a fostu acordata ca facendu parte din organismulu generalu alu imperiului otomanu. Pre câtu tempu voru remanea incorporați in acestu imperiu, ei voru avea dreptu la garanție, mai multu tempu inse nu. Nu credu, că ei sa se grabesca a rumpe o legătura care nu este nici incomoda, nici umilitórie, si care le lasa o libertate interiora complecta, fia in scopulu de a fi absorbiti intr’unu stătu mai puternicu, fia spre a se espune la simpl’a siansa de a conservă o independentia precaria espusa la pericole din tóte partile, si fara a avea nici unu dreptu la protectiunea sau amiciti’a nici unei puteri. Considera ca acesta stare de lucruri ofere cea mai buna sigurantia ce amu putea avea pentru a se mentiona statu quo. Si de altmintrea ce putemu face noi stadii ? A o rumpe cu cele trei puteri, séu a atrage României garanti’a nóstra ? Dara acést’a aru si a ne face reu nóite in sîne. Amu fi pututu face mai multu zgomotu si a scrie depesi esfaltate asupr’a observatiuniloru tractateloru ; dara care aru fi pututu fi resultatulu unei asemenea conduite ? Ni s’aru fi dosu: „Moral’a vóstra e minunata; dara avendu pentru tractare totu atâtu respecta câtu aveti si voi, avemu metohulu nostru de a le interpretă.“ Déca amu fi cautatu sa făcemu din acestu subiectu o cestiune mare européna, amu fi pututu negresitu sa reusimu a ne face ridiculi, dara n’amu fi facutu vreunu bine Porției si nu credu ca ni s’aru fi multiumitu pentru ostenel’a nóstra. După câteva observatiuni ale lordului Kimberley, care aproba pre deplina atitudinea luata de lord Derby si care e impossibilu cabinetului englesy de a adresă representatiuni celoru trei puteri amice pentru ca ele interpreta altfeliu decâtu densulu unele tractate si acte publice, lord Stratlieden declara ca retrage a dou’a parte a solutiunei sele, aceea care implica simt blamu pentru cabinetu, dara ca mantiene pre cea dintâiu. Asupr’a