Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-10-26 / nr. 85
Despre sugrumarea insurectiunei in Brzegovin’a si Bosni’a nu póte fi inca vorba. Din contra se vede ca lucrulu va lua dimensiuni mai seriose si se va complica totu mai tare. Pre lângă aceea, ca si bulgarii agita din tote puterile intru rescolarea masseloru poporului bulgaru, vedemu acum si pre colosulu dela nordu, ca se intereseza pre facia de sortea insurgentiloru. Fói’a oficiale din Petrupole esi difele aceste cu colórea pre facia si intre altele dede espresiune urmatórieloru . Evenimentele de pre pe insul’a Balcanu au aflatu pre Rusi’a gat’a, ca in alianti’a cu alte dóue staturi se faca totu ce se va pute intru interesulu păcii europene. Inse Rusi’a n’a sacrificatu acestei aliantie simpaticiele séle pentru creștinii slavi din Turci’a. Sacrificiele ce națiunea rusesca le-a adusu pentru poporatiunea slava din Turci’a suntu asta de mari, incatu Rusi’a se vede indreptatita, a-si areta simpatiiiele, sele, înaintea Europei intrege... In urm’a interventiunei Turci’a a promisu, ea va ameliora sortea crestiniloru slavi... Deci in totu casulu starea cea trista a poporatiuniloru crestine din Turci’a trebuie sa ajunga la unu capeta. — Acést’a este o amenintiere, ce inspira cele mai mari temeri si ingrijiri. Sabiiu in (4 Nov.) 23 Oct. 1875. Astadi se tienu adunarea scaunale, amanata in rendulu trecutu din lips’a numerului acelui’a de representanti, care se recere spre a se constitui adunarea si a pute aduce conduse valide. — La ordinea dilei sta pre lânga obiectele cuprinse in parti’a convocatóre din 15 Octobre a. c. — ca nou objectu, alegerea deputatiloru pentru confluxulu conchiamatu pre 22 Novembre a. c. — Deputații se presentara si cu ocasiunea acést’a forte rari la numeru; in deosebi dintre români abia puteai numera până in 10, lipsindu chiaru si de acei’a, cari locuescu in cetate si cari, mai ca nu voru fi avutu alte afaceri atâtu de urgente, incâtu absolutu se nu le fi pututu parasi !*) Cu tóte acestea siedinti’a deschizi Unii au participatu la Consistoriulu metropolitans Red. 338 diendu-se, mai intâiu se procese la alegerea deputatiloru pentru confluxul la carea românii, nefiindu destui spre a-si institui deputați proprii, — concurseră cu bile albe. Sașii ’si alesera deputații loru in persónele Wittstock, Gébbel si Kästner. După acestaa urma cu obiectu de interesu mai mare, propunerea majoritatiei comitetului, pentru esmiterea unei deputatiuni la regimu si Majestate spre medifocirea arondarei fundului regiu, după calapadele croite de universitatea sasesca din 1873 si de majoritatea adunarei acestui scaunu din Octobre a. tr. — precum si spre csuperarea unei legi municipale, féra prim’a cualitate eostr’a. — Si inca tóte acestea sa se plasmuiasca pre contulu cassei scaunale ! Nu va dubita nime, ca se primi propunerea si inca duplicata, trimitiendu-se acum’a in locu de 2 deputati 4; acést’a pentru ca se li se faca dreptate si celoru de pre la sate ! — Românii din Sabiia trenara, după cum se vorbesce, sfatu mare, si se inttelesera asupr’a modului de procedere, impartiendu intre sine rolele de combatere si incrediendul unui’a anume chiaru si insinuarea votului separatu obicinuitu. — Cu tóte aceste vise după ce se făcu propunerea pentru deputăție, făcură cei chiamati, ca in Brasiovu si alrea ! — fara desbatere propunerea ; de nu se vede deputatulu Pred’a — altcum fara mandatu specialu din partea conferintiei tienute si numai cu representantu alu votului minoritatei din comitetul indemnatu a combate atâtu propunerea câtu si argumentele sofistice pentru sustienerea si validitarea privilegielora. — Densulu propuse din parte si trecerea la ordinea dilei asupr’a propunerei majoritatei comitetului, si receptarea acestei’a; cu tóte acestea inse propunerea sea, fiindu spriginita numai de cei câti-va români presenti remase in minoritate eclatanta si neaflandu-se nime, care după inttelesulu avutu se insinue baterii viii.«In cailía si sarcin’a acést’a asupr’a oponentelui anume neautorisatu. — Sașii iise cu totu votulu separatu ’si alesera deputatiunea loru, careacum se crede in scurtu va caletori, după dreptate sasésca! — Cum voru urma românii mai departe Ddicu va sei — fiinduca până acum’a in privinti’a acést’a inca nici nu se sfatuira. — Apoi esperinti’a ne areta, ca si cându se sfatuescu de ajunsu, nu făcu nimic’a ! Quousque tandem atât’a caciulire órba si atât’a politetia de a se retrage din ori ce afacere, chiaru spre daun’a acelor’a, cari m-au tramisu ? ! Unu deputatu. De pre câmpulu panei 1/11 1875. Porumbulu si sierpele. „Națiunea româna e victim’a unei politice; — e aruncata cu unu golumbu (porumbu) in gur’a sterpelui — pentru ca se lu imblandiasca, si se i aline veninulu. — Cui se credemu? care e acel’a de nune a instelatu ? Se dice ca diplomații in politica nu au inima; noi putemu dice, ca nu aru aré nice sufletu, nice Dumnedieu — ca nu aru fi omeni, candu aru sacrifica unu poporu credinciosu.“ Cuvintele de asupr’a citate, a unui românu, a unei auctoritati politice imperiale austriace, din anulu 1861, suntu scrise in „Gazet’a Transilvaniei “din anulu 1861 sub mulu 12 pre lângă subscrierea cu m. p. (mana propria) a numelui deplinu a auctoriului. Si iata acum, după 15 ani, se afla națiunea româna cu o victima, jertfa, adeverata, la sterpele cu gura deschisa, ca se o inghita, sa o manance seu se o ucidă. Dara inca totu nu e de desperatii. Viati’a natiunei române se póte inca apera si scapa. Națiunea româna până acumu e numai la gur’a sterpelui, déra inca nu in gur’a lui. Asta stamu de aprópe de gur’a cascata a sterpelui, câtu de si nu ne póte inghitii cu totulu deodata, — totuși ne póte musca de morte lasandu-si veninulu in trupulu nostru. Desi cuantitatea veninului versatu de sterpe in trupulu nostru, pen Lil *"■ f-wipnim' vir ofT»n nationalu, până acum nu e de ajunsu spre uciderea si omorirea totala deodata; totuși pre rendu, din ce in ce, mai tare ne aru poté si omori, déca nu ne vomu sei apera. Pescii mari mananca pre cei mici in apa. Paserile mari mananca pre cele mici in aeru. Asta făcu si omenii pre pamentu, nu numai cu singuratici, ci si cu popóre întregi fatia cu alti ómeni, cu alte popóre; insa numai până atunci, până candu nu au ajunsu la gradulu acela de cultura adeveratu spirituala si morala, câtu se domnéscu in ei, nu instinctulu dobitocescu, câte odata furibundu, ci consciinti’a de sine a omenimei, si simtlulu de onóre si de dereptate. După legea firei, adeca a naturei, celu mai micu, celu mai slabu se foresee de celu mai mare, de celu mai tare, déca acest’a i e spre stricare si nimicire celuilaltu. Celu mai micu, celu mai slabu incungiura lupt’a cu celu mai mare, cu celu mai tare, ca se nu cada victim’acestuia. Numai in coșuri neincungiuravere se apera prin lupta. Starea presenta a natiunei române nu pretende lupta cu contrariulu si dusmanulu ei, ci mai multu o incungiurare a contrariului, o ferire, o depărtare de elu, se nu si faca causa comuna cu elu. Pentru ca, după proverbulu latinescu, comunio est mater fixarum“ adeca, comuniunea e mam’a certeloru, svedeloru, proceseloru si intre mai multi comunisti, in urma totudeauna a sufere dauna, cei mai de omenia, cei mai slabi, déca nu e cineva strainu neinteresatu preste ei, ca se judece fara părtinire după principiulu dreptului si alu dreptatii. Candu esti silitu a incungiura o lupta directa cu contrariulu si dusimanulu teu, nu urméza a te lasa de totu in neactivitate, ci sau sa te lupti indirecte sau cu altfeliu de arme, altmintrea esti ca si mortu. Armele intrebuintiate in contra natiunei romane, spre nimicirea ei, nu suntu armele moralitatiei, nu a dreptatiei, nu a onestatiei, nu a soliditatiei, nu a bunei cuviintie. Déca si românii in lupt’a loru de aperare, de detensiune, intrebuintië din arme de febulu contrariului seu, atunci ei inslal co espunu periculului, de a fi invinsi si nimiciti. Incungiurandu natiunea romana pre contrariulu ei, in ceea ce privesce mijlocele, ferindu-se si departandu-se de ele, purtandu-se astfel in passiva fatia cu conStudii essegetice. Secțiunea II-a. CAPU II—IV. Cele dintâiu minuni a lui Iisusu in Galilea, Samari’a si Iudeia. (Urmare:) Capu II, 2, 23—25. Iisusu afla credintia in Ierusalimu. VI. 23. Evangelistulu ne da sa intielegemu ca Iisusu a facutu mai multe minuni si a invetiatu in Ierusalimul cu acesta ocasiune, cari minuni si invetiaturi au avutu resultatulu ca multi au credintu in numele lui. (Yedi 1, 12.) VI. 24. Traducerea acestui viersu este prea silita, prea silita după liter’a testului grecescu, si in contr’a naturei limbei romanesci. Românulu nu dice: „eu me incredu pre mine tie“, ci „eu me incredu tîe“, sau „in tine“. Astfeliu in locu delara Iis, nu se incredea pre sine loru, mai bine aru fi sa se dica: Iisusu inse nu se incredea boru, seu: nu se incredea intr’ensii . . pentru ca-i scia pre toti. — Nu mi se pare a fi interpretarea cea adeverata a acestui Ys. ca Iis. era cu reserva in invetiaturile sele, caci acest’a contradice caracterului invetiaturiloru lui Iis., carele a invetiatu totudeun’a in publicu, in fati’a sinedristiloru, inimiciloru lui (compar. 5, 19— 47. 6, 32—58. 7, 10—24, 28 seq. 37 seq. 8, 12—58. 9, 39—40, 38 seq.) ba contradice invederatu cuvinteloru lui Iisusu la 18, 20 seq. si in atare casu aru fi retienutu dela adeverat’a credintia pre multi si astfeliu n’aru ave nici unu temeiu sentinti’a esprimata la 15, 22; ba tradarea cu Nicodimu dovedesce contrariulu. N’a fostu asta dara cu reserva in invetiaturile sele. A fostu vise cu reserva in tienut’a sea latia cu densii, n’a intratu cu ei in confidentia in carea era fatia cu adeveratii lui inveti acei, pentru ca-i scia ca nu suntu adeveratui, deplini credinciosi. In internulu seu era departe de densii si nu s’a demisu in relatiuni mai de aprope cu ei (compar. 6, 15. cu 6, 26—31. 66.) Vs. 25. Si pentru ca nu avea elu lipsa ca sa-i marturisesca cineva pentru omu, ca elu sciu ce este in omu. Ultim’a constructiune din VI. 24 este conditionată, se incepe cu „pentru ca“; in acestu viersu ambele constructiuni cu „pentru ca“ — ca. Intielesulu este multu mai greoiu de câtu sa fimu necessitati, a fi cu tóta rigorea la liter’a originalului. Spre a inlesni intielesulu nu va strica daca in acestu Ys. vomu lasa conjunctiunea „pentru ca“ — avendu atunci Vsulu. Si nu avea lipsa ca sa-i marturisesca cineva pentru omu, ca elu sciâ ce era in omu. — Altcum si lasandu conjunctiunea „pentru ca“ la loculu ei inca se póte afla intielesulu, numai catu mai greu, si nu asta ponderosu. Intielesulusului in combinare cu celu precedente este: (Vs. 24.) Elu (Iis. nu se incredea bru, pentru ca-i sciu pre toti) (Vs. 25.) mai multu; elu nu numai ca-i sciu, dara sciu ce era in internului omulu, si n’are lipsa ca se-i marturisesca cineva despre vre-unulu. — Ca si in c. 1, r3. acestu Vs. repetiescu confirmandu intielesulu pârtiei a dou’a din Vs. precedente. Va sedica, pentru aceea nu se incredea boru, pentru ca repetiescu eu — dice evangelistulu) elu sciu ce este in omu si n’are lipsa sa-i spună cineva (cu juramentu) despre vre-unulu. — Aci ca si in 1, 48. 4, 17. s. a. se arāta puterea divina a lui Iis. de a cunosce infernulu III. Capu 3, 1—21. Nicodimu unu membru alu Sinedriului crediendu in Iisusu pentru minunile lui — lu cerceteza pre sub ascunsu. Iisusu in convorbirea sea conduce pre Nicod, la cele multe, asieza tain’a botezului si-si profetiesce crucificarea (restignirea) si inaltiarea sea la ceriuri. Convorbirea acest’a cu Nicodimu contiene, pre lângă introducere (VI. 1) doue parti esentiale 1) convorbirea despre a dou’a nascere asiediarea tainei botezului v. 2—10. si 2) vorbirea de incheiare a lui Iis, in carea profetiendu-si mortea si inaltiarea la ceriu se descopere a fi fiiulu lui Dolicu, si-si arata comunitatea si cu tatalu. Vs. 1 seq. Iora era unu omu din farisei, Nicodimu numele lui Domnu Jidovescu. (Vs. 2.). Acest’a a venitu catva sis. nóptea.“ Versiunea este pre silita, in contradicere cu natur’a limbei nóstre. Fidelu atâtu originalului, câtu si naturei limbei rom. aru fi: Era inse unu omu dintre farisei, cu numele Nicodimu, boieriu* alu judeiloru. (Vs. 2.) Acesta a venitu la Iisusu nóptea, si dise lui: Vis-a-vis de Vs. ultimu din cap. precedente, evangelistulu — după aria sea de a incopoia ideile — ne pune pre Nicodimu ca pre unulu din cei ce cred eu in numele lui (2, 23.), si inca pre unulu dintre fruntașii judeiloru, dintre boerii de sect’a fariseiloru, carele era si invetiatoriu jidovescu (VI. 10). Acestu boeriu, carele din tienut’a sea se vede a fi fostu unu omu flegmaticu, circumspectu, si carele din acésta causa intra in relatiuni cu Iis. pre sub ascunsu, pasiesce pre incetulu, daru securu in calea credintiei. Pre elu lu vedemu pasindu in Sinedriu intru aperarea lui Iis. (7, 50 seq.) si luându împreuna cu coleg’a seu Iosifu din Arimathi’a corpulu lui Iis. de pre cruce si inmormêntandulu (19, 39 seq.). — Omu dintre farisei, boieriu alu judeiloru Evang. ne spune ca Nicod. nu numai ca era fariseu, si ca atare omu invetiatu, dara era boeriu; unulu dintre *) Domnu: ccQ/oDV-rog, aci are inttelesulu de magnati, aristocratu membru alu sinedriului: boieriu, ca si in 7, 26. 12. 42. Luca 14, 1. 23, 13. 35. Fapt. Apost. 4, 5. 8. 26. s. a. — unde in versiunea rom. avemu: boieriu. Totu acestu intielesu este si la Ioanu 7, 18. Luca 24, 20. Fapt. app. 3. 17. unde este tradusu cu: Domnu fiindu ca: dy/cu vocura si cu intielesulu strictu de „Domnu principe“ cu Ioanu 12, 31. 14, 30 16, 11. _ spre deosebire amu cugetutu a face bine acomodandu-me intielesului, si terminului mai usitatu pentru acestu intielesu (vezi fosturile citate la boieriu).