Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-11 / nr. 4
.Felegraful i ese de dóue ori pre septemana: Dumineca si Joia — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la cspqj;nnT#l f0iej? pre afara la C. r. poște cu bani adresate cfttra espeditu^. pr;n acrișori francate, prebilu preim neraînnei pentru Sabiiu ere pre anu 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de niAn 3 60 pen_ 4. AXULU XXIV. Sabiiu 11123 Ianuariu 1876. I trn celelalte pirti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monurchia pre nou «un 8 fl.iara pre J o jumetate de »mni 4 I. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre auu 12 ', anu 6 11. Inseratele se platescu pentru inta la ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 6 ', or. si pentru a trei’a repetire cu 3or. v. a. Sabiiu 10 I Mm arin. Intre diuaristic’a de dincócl si dincolo de Laut’a, sau mai bine re diuaristic’a ungurésca si nemsca, decurge unu resbelu infricosiatu. sbelulu acest’a, in care turgu si tóie negrela si se consuma multa harthia, tm de atâtea septamâni, se porta ntru cestiuni financiare, intre care ca unu rolu principalu ceatiunea mncei unguresci, cu alte cuvinte ce stinea infiintiarei unei bance nationale 1 Budapest’a, carea, la tempulu seu ,a emită note unguresci. Pre noi si pre publiculu nostru nu ne póte interesa atâta resultatul acestei lupte, purtate cu atât’a inversiunare de o parte si de alta, pentru ca noi si asta nu putemu avea nici influintia asupr’a luptei si asupr’a resultatului si apoi din punctulu nostru de vedere, cestiunea principale nu póte fi, ca de unde se vomu emite notele in viitoriu, ci, celu multu, ca are mai imbunatatise va starea financiare a patriei nóstre, sau vomu trai totu in miseri’a financiare, in care traimu astazi ? Nici cu deslegarea cestiunei privitóre la miseria nu ne vomu ocupa. Interesulu nostru este atrasu astazi in alta parte. Suntu siese luni si mai bine, de cându din unu crateru revolutionariu a isbucnitu foculu unei revolutiuni, care intereseza pre Europ’a intréga, si mai departe, ca monarchi’a nóstra se afla in vecinătatea vulcanului cu craterulu, are multe elemente totusia de incendiese ca cele din vulcanulu propriu si in fine, ca monarchi’a nostra se afla in ajunulu reinoirei pactului, care espira in anulu viitoriu, pactu incheiatu pre 10 ani intre cele dóue jumetati ale monarchiei numite astadi Cis si Translaitani’a, si cu tóte aceste —cert’a financiare a trebuitu tocm’a acum sa erupă. Suntu multi, cari cauta cu orecare satisfacere si placere la cert’a acest’a. Suntu multi, cari astepta si si promitu multe dorintte împlinite după axiom’a, ca daca se certa doi insi alui treilea are sa se bucure. Alții iara aspira la transformări radicale, cari sa schimbe cu totulu fati’a sistemului de astadi si sa reînvie ce s’a ingropatu la 1866 cu ceremoni’a cea tragica dela Sadov’a. In credinti’a acést’a seducetóre se voru intari unii, vedendu ca după ce ministeriulu cislauianu, cas’a deputatiloru din senatulu imperialu a respinsu dela sine tóte pretensiunile „exagerate“ ale Ungariei vine la rondulu seu si cas’a magnatiloru dela senatulu imperialu si face „front“ înaintea Ungariei si in locu de a pune pusc’a la picioru se pune in positiune de aperare. „Unde se intampla astfeliu de lucruri seriose nu mai póte fi vorba de gluma. Ungaria cu putinele ei puteri financiare va trebui, mai curendu sau mai târziu, sa depună armele.“ Inca de pre acum se amesteca printre strigatele cele inversiunate câte o voce, din care omulu nepreocupatu póte vede si finea luptei presente, pentru ca se dice de o parte si de alta ca „Austri’a este pentru Ungari’a“ si vice versa „neaparatu de lipsa.“ Diferintiele de astadi, cari atragu atentiunea nationalitatiloru, ne nemtiesci si nemagiare, din imperiulu intregu, se voru termina, si cei ce se certa astadi si voru da mân’a mâne pentruca sa-si continue supremati’a si mai departe. Sperantiele celor ce cauta numai dinaintea loru voru deveni ilusiuni si tempulu perdutu cu densele va fi o noua perdere pentru toti câți au asteptatu ceva dela schimbări eventuale. Noua ni se pare acest’a cu atât’a mai verosimilu, cu câtu vedemu ca Ungari’a este spriginita si de politic’a Germaniei, carea astazi este mare si tare si si arata puterea si tari’a ei in tóte afacerile mai însemnate ale Europei. Pentru noi românii este dara forte de lipsa ca sa nu e simu din cumpatulu realitatiei si sa nu zidimu in aeru cu factori, cari se risipe cu negur’a dinaintea radieloru sorelui. Din unele parti ni se citeza senilii de cându s’au planuitu stirpirea elementului nostru si cu bucuria plina de satisfactiune se constateza ca nu fa pututu. Până la unu punctu óre care adeca până unde este adeverata consimtimu, cu indignarea acest’a ; nuse deca cugetamu mai departe ca unei mani mici de omeni a succesu in aceiași secuii a ne reduce ca sa nu numeramu nimic’a in concertulu nationalitatiloru din patria, trebuie sa deducemu mai departe, ca noi, standu cu mânile in sine, putemu sa remanemu alti secuii in aceeași stare. Si este lege firesca ca unu organismu, care este redusu la vegetatiune, jJoto vegeta U110 temp... i relativu lungu sea mai scurtu, dara in fine vegetatiunea se termina numai cu morte. Sa nu trecemu cu vederea certele ce se intempla intre cei doi factori, cari au astazi rolulu primu in mâna, dara sa nu scapamu din vedere si impregiurarea, ca privindu numai la trecutu,si in certele loru, precum in presentu si asta si in viitoriu, nu vomu pute inainta asta de multu, incatu sa fia respectate si dorintiele si aspiratiunile nóstre juste si legale. Noue ni trebuie unu pondu mai greu decâtu privirea pentru dorintiele si aspiratiunile nóstre si pondulu acest’a suntu faptele pre tóte terenurile vietiei natiunali. Desvolteze-se apoi evenemintele cum se voru desvolta la noi acasa câtu si impregiurulu nostru, cu câtu ne voru afla acele mai firmi pre terenulu fapteloru cu atât’a va fi mai bine. Revista asupra stârei nóstre politice, culturali si economice. I. (Urmare). In cele premisse, dovediramu in modu necontestabilu, ca condusulu de passivitate absoluta nu a fostu practicabilu, nici potrivitu, nici aptu are scopulu ce se intentiona printr’e*culu Avendu acum a mai dovedi , ca pre basea condusului acelui aj nec solidaritatea acceptata se potea efectul; spre scopulu acest’a ne vomu margini, pre lângă salerarea numai câtoru-va momele, cunoscute tuturora deajunsu ■ Mai mum trebuie sa constatamu ca afara noi ardelenii, mai locuescu in Ungiri’a unu numera considerabilu de români, cari si-au avutu totu deun’s si’si au si de presentu tienut’a loru propria, fatia de alegerile dietali. Ei totu-deun a au participatu la alegeri si la legislatiune, ei chiaru si astadi deputatii loru, ne apera, desi nu cu deajunsu succesu, si interesele nóstre in corpulu legiuitoriu. Deci déca era sa fiu vorb’a de o politica natiunale, de o solidaritate in privintia tienutei nóstre politice in genere, nu se cadea óre ca se ne simu pusu la inttelesu si cu frații nostri acesti’a ? Si póte fi solidaritate natiunale, cându unii dintre fiii natiunei urmarindu o tienuta, altii ’si croescu alta, fara ca celu putienu sa încerce o contielegere spre a procede asemenea ? Lasându inse chiaru pre frații nostri afara de Transilvania, la o parte, nu se scia cre sau nu trebuia sa se scie, cu ocasiunea formarei condusului de passivitate absoluta, ca multi dintre alegatorii nostri chiaru si inteligenți, temandu-si pânea, nu numai ca nu voru observă passivitatea, ci din respectu la modus vivendi, se voru vedea chiaru constrinsi de a lucrări contr’a ei si pentru alegere. Nu inttelegemu aci, pre viperele acele natiunali, care de o parte ’si puseră sufletulu in palma pentru passivitate, pre de alta inse cortesira ele insele pentru deputații străini; ci pre acei sermani oficianți, caror’a urmarea poruncei domniloru dela putere, li este o conditiune de esistintia pentru sine si ai sei si dela cari națiunea până cându ea ins’a si nu le póte presta conditiunile de esistintia: — nu toate pretinde că sa se jertfesca pen ea, si inca fara, rvrosnoatu la atnr voiosu! " Mass’a poporului de alta parte, inca, desi in unele parti sedusa, sau chiar silita. In multe cercuri electorali a alesu poporulu si din voi’a sea libera, din indemnulu că sa nu se lipsésca de dreptulu celu mai eminente politicu, si sa nu cededie terenulu altor’a. — Prin faptulu acest’a iise poporulu a aretatu ca sau numai sta sub influinti’a inteligintiei, sau apoi nu e de acordu cu condusulu de passivitate si nu lu accepteza. Apoi e fenomenulu celu mai tristu la unu poporu, cându poporulu nu mai e de acordu cu inteliginti’a sea. — Inteliginti’a unui poporu e organulu vointiei poporului; ea representa si esprima vointi’a poporului. Inse numai până atunci, până cându e urmata de poporu ; indata ce inse porulu nu intaresce manifest,* inteligintiei sele, prin ac,ota, avuédia inteliginti’a si a jS a JPS1 a ele mass’a poporului, «mane pentru sine o casta isola*’ ~ O flore fara rădăcini! ... Deci bat~u numai> Si numai Pentru că sa -a ne deslipi mu de poporu _ au ^avut a voce e vocea lui Dolieu, _ l^cer pentru că sa nu lasamu din conducerea lui si prin acést’agrlu instrainamu de catva noi; trebuie sa procedemu altcum in viitoriu trebuie sa parasimu terenulu sterile alu passivitatiei si sa intramu in acțiune pentru drepturile si prosperarea nóstra natiunale si desiguru ca intregu poporulu si cu elu împreuna si Dolieu va fi cu noi ! Privindu acum pusetiunea poporului nostru si in sferele celorulalte drepturi politice, cu mâhnire trebuie sa constatamu, ca pusetiunea sea nci intru nimic’a nu e mai favor Si reulu acest’a ’si are ca mai cu sema in trenut’a tica parte pentru ca spectiveleru legi cursulu nostru pentru ca regimulu privindune pre noi de contrari ai sei, a cercatu — ceea ce altcum e lucru naturalu — a ne angusta câtu numai se potu, terenulu de acțiune si in sferele acestea. Astfel nu numai se póte explica novel’a electorale cea atâtu de apasatorie pentru noi, carea cu combinatiunile sele, cele măiestrite, ne-a redusu numerulu alegatoriloru nostri pentru legislatiune, la unu numera intr’adeveri necorespundietoriu, dieci relatiuniloru nóstre culturali si sociali, decum celoru numerice, pre care se dasedia o însemnata parte din poverile statului. Autonomi’a administrativa in municipii, este pentru poporulu nostru chiaru in municipiele locuite mai numai de densulu, — ilusorica fatia de institutulu virilistiloru, cari in urm’a sistemului feudalu de mai înainte, abia dintr’o suta unulu, va apartiene de nationalitatea nóstra. Mai lipsesce inca, ca alegatorii romani se fia si aci passivi, sau sa-si dea voturile loru unui neromanu, pentru ca se vedi municipii, asia dicendu, curatu romanesei, cu corpu representativu constatatoriu din neromani. — Si apoi ’si va pute închipui ori cine, ce apretiare vomu afla interesele nóstre, culturali si economice — de cele nationali nici oa vomu mai pute pomeni — in anu atare municipiu ? Legea municipale art. 42/1870 rusopun prHfir>o orîvPt^municipiu administratiune autonoma ; modulu compunerei corpului representativu si cu deosebire comitetele de administratiune, care se plasmuescu chiaru acum in dieta voru face ilusorica autonomi’a garantata prin lege si representatiunea poporului. 1* Dreptulu de a putea ocupa de statu, ni este garantatu noue romanilor« ca B1 a ored:1 lego 81 aru potea^ ogfitMiloru art conform« legei natiae 44/1868 ar«simnge-ai aplicati ca sa devina s’ • ., A ., ... , «erum cercurile locuite in servicii, h , • « A , a de romar ’ turacsa inse ne dovedesce, ■ , a lege si aplicarea ei, e esenca int 1-T • r ’ _l__i descmlinre. ia Pentru observarea legei aru putea deci cu dreptu cuventu sa se lupte, deputații nostri in corpulu legiuitoriu , fara ca sa pota intempina vre-o obiectiune fundata ! In fine institutiunea jurisoru, ca« rea inca contiene in sine drepturi eminente politice, pentru noi până acum’a inca nu are vre-unu folosu practicu Ea aplicandu-se pana acum’a numai in cause de delicte comise prin pressa, si fiinduca la ressedintiele tribunaleloru de pressa, poporatiunea nóstra, pretutindenea e neînsemnata; de aci provine ca si numerulu juriloru romani atât’a e de neinsemnatu, incâtu oniunea publica romana, nici cât'1 póte fi decidetóre in cestiuni ce ne privescu chiaru Si astfel iu directim se dominê dia d mina inca poporali