Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-11-28 / nr. 95

372 chiaru ceea ce a credintu regimulu nostru determinatu, avu unu caracteru numai provisoriu si conditionatu. Reformele in privinti’a dariloru de consumu si a tarifeloru vamali resp. resultatulu pertracturiloru in privinti’a reformeloru acestor’a, e inca detrasu discutiunei publice. Cu atât’a mai neplacutu atinge inse pres’a mai giara, cestiunea bancei in stadiulu ei de adi, după care se pare ca totulu ce s’a credintu de făcuta, are sa se privesca de nefacutu. Sirguinti’a regimului ung. de a reforma si banc’a natiunale din Vien’a pre basa dualistica, după proportiunea cupteloru pentru acoperirea speseloru comune de 70 si 30 cu impartirea fondului de metalu si administrarea ei in forma dualistica in Vien’a si Pest’a, a se vede a remanea prelânga tóte încordările de până acum zadarnica. Guvernulu austriacu intetitu de matadorii bancei si de partidulu din care a esitu, nu voiesce se mai scie nimic’a de statutulu pentru reformarea bancei in form’a dualistica pretinsa de magiari. Guvernulu nostru, tienendu mortisiu la reformarea ast’a, amenintia pentru casulu cându nu s’ar’ efectul, cu formarea unei banci separate de statu si solvirea cuptei pentru spesele comune, cu seduli de ale bancei sele de statu, cu alte cuvinte cu obligațiuni garantate numai prin starea economica si financiaria de acti si din viitoriu a Ungariei. Ce urmări póte ave comisiunea acést’a atâta de acuta, in casa cându nu s aru succede prudentiei monarhului de a o aduce la o complanare; ’si póte închipui ori cine. Bune urmări nu póte ave nici cum si in deosebi nu pentru noi cetatienii ungureni, cari cu notele de statu abia ne vomu pute procură articolii de lipsa din afara si abia vomu puté sustiene si restrinsulu comerciu de până acum’a cu tierile din afara. Pentru statu inse inca nu póte ave folosu durabilu formarea bancei de statu si edarea noteloru ei, pentru ca de si vistieri’a statului ’si va acoperi sau mai bine dicându si va amană prin notele sele pre unu tempu obligamintele, de alta parte iér’ ’i voru scade venitele, după ce darile si diferitele prestatiuni de statu negresitu ca se voru efeptul iér’ in note de statu si astfeliu vistieri’a statului insasi va ave la dispositia mai multu notele sele. Ce urmări in se póte ave solvirea cuotei pentru spesele comune — dintre care o parte e a se solvi chiaru in moneta sunatóre — prin note de statu unguresci? Numai viitoriulu ne póte descoperi. Marti in 30 Novembre, conformu condusului sinodalu din 1874, se va serba in tóta archidieces’a nóstra transilvana memori’a neuitatului Archiepiscopu si Metropolitu a Marelui Andrei baronu de Siagun’a. Junimea dela institutulu nostru teologicu-pedagogicu, constituita in societatea de lectura „Andreiu Siagun’a“, arangiu pentru preser’a acestei dile (luni in 29 Novembre) o ssedintia publica in Seminariulu Andreianu cu urmatorea programa: 1. „Romania multu cercata“, poesi’a de Boiu, melodi’a de Cuntianu, esecutata de coruri vocale. 2. „Cuventare ocasionala“, rostita de Basiliu Damianu cler. an. III. 3. „Sentinel a Romana“, poesi’a de Alessandri, declamata de Daniila Chirila, cl. a. III. 4. „însemnătatea studiului istoriei natiunale politice si bisericesci“, disertatiune, rostita de Ioanu Strevoiu, elemeu an. III. 5. „Tudoru Domnu“, poesia de Niculescu, căutata de Ioanu Punteanu cl. a. I. si Basiliu Voin’a. 6. „Tiganu lu vendutu“, poesi’a de Boliacu, declamata de Alesiu Popopoviciu cl. a. II. 7. „In fiu inti’a mamei asupr’a educatiunei“, disertatiune rostita de Basiliu Voin’a cl. a III. 8. „Dumnedieulu nostru“ poesi’a de Lapedatu, melodi’a de Cuntianu esecutata de coruru vocale. In totu momentulu asteptamu sa audimu ceva despre conferinti’a diplomatica întrunită la Constantinopole. Sciri telegrafice dela 5 Decembre st. n. ne spunu numai ca lord Salisbury a sositu in acea zi si ca conferinti’a ave sa se deschidă indata. Alte sciri, cari inse nu potu fi privite decâtu de anticipatiuni nesigure, intarescu ca resbelulu nu se va pote evită, inse elu va fi localisatu intre Russi’a si Turci’a. Altele ne mai spunu, ca Angli’a, ori câtu de hotarîta mai nainte a sari intr’ajutoriulu Turciei, după unu arangiamentu nou diplomaticu intre dens’a si Russi’a, s’aru fi apropiatu de acésta din urma astă de tare incâtu nu va pune pedeci unei ocupatiuni rusesci. Dreptu semnu ca ocupatiunea rusesca este aprópe de realisare, cu alte cuvinte, de a se dă freu liberu eveneminteloru in orientu aru fi, ca prefecții in Romani ’a suntu confidențialii avisati si instruiți cum au sa se porte la intrarea cea mai de aprope a unei armate rusesci de 150,000 omeni. Romani’a, se duce mai departe, se va alatură cu fortiele ei armate acestora, după ce a aratatu ca din puterea ei nu se pute opune intrarei rusiloru, fara de alta parte ajutoriulu invocatu dela puterile garante inclusive dela Turci’a pentru sustienere neutralitatiei nu la pututu dobândi. Romani’a nu va rădică nici macaru unu protestu formalu contr’a invasiunei rusesci. Din Bucuresci s’au dirigatu spre Calafatu in noptea dela 4 spre 5 Decembre, cu trenu specialii, regimentulu Nr. 4 cu 8 baterii complete, sora arsenalulu, archivulu catastrulu si alu municipiului s’a transportata la Tergoviste. Russi’a a denumitu desă pre principele Cercavschi de comisariu civilu pentru Bulgari’a. Acestui’a i se alatura că adjuncti Abaza, Samarin, Chrusciov si Isacov. Problem’a acestoru comisari este intemeiarea reformeloru si ordinei celei noue in Bulgari’a, astă precum o voiesce Russi’a. Cuventarea lui Bismarck de care amintiramu intr’o scire telegrafica in altu numeru si astadi amintimu ierasi intr’o scrie telegrafica ca a fosta bine primita in cercurile mai inalte din Vien’a, pare a fi avuta efectu contrariu in Budapest’a*) si cercurile din Vien’a de unde se inspireza „P. L1.“ Fói’a acest’a privesce cu multa neîncredere in cele spuse de Bismark in parlamentulu germanu că respunsu la o interpelațiune si deduce ca cu tóte asigurările bismarkiane evenemintele orientali potu luă o desvoltare incâtu Austro-Ungari’a sa fia silita a pasi contr’a Russiei. „P. L1.“ nu mai crede in „fictiunea“ aliantiei celoru trei imperati, carea indata ce se va incepe seriositatea sângerosa va dispare că fumulu. Austro-Ungari’a încheia numit’a sora nu se póte lapedă nici odata de detormtiele catra esistinti’a se apropria. Suntemu in positiune de a afirmă, pentru liniscirea acestoru temeri, ca nici unu motivu seriosu nu se póte justifică până astazi. Nici poduri pe Dunăre nu se făcu, nici o ameninttare de trecere nu este in fine, nimicu din asemeni vuiete nu este esactu. Incâtu privesce incursiunile selbatece de cari poporatiunile nóstre se temu, speramu ca guvernulu va luă mesuri de padia, cu tóte ca chiaru guvernulu otomanu va face acésta padia destulu de bine, spre a nu lasă că pamentulu nostru se fia calcatu de bandele selbatece de basibuzuci. O asemene padia aru fi folositóre mai cu osebire Turciei. Detimu in „Unirea Democratica:“ Reuvoitorii României, acei’a cari au privitu progresulu nostru că o stavila cotropiriloru, ce in diverse tempuri au încercatu asupra ne, vedu cu ochi rei pregătirile ce se făcu inauntru, si cauta a ne aretă puteriloru garante cu dispositiuni belicase si intentiuni de aventure, cari in totudeuna au fostu departe de spiritulu politicu alu guvernului liberala. Concentrarea armatei in cutare seu cutate puncta alu tierei este pentru ei indice de nesinceritatea nóstra; iara vizitele de curtenie, ce se făcu intre suveranii vecini prin intermediulu ministriloru, suntu atâtea semne de o aliantia vedita. Decisiunile conferintiei dela Constantinopole, noi trebuie sa le asteptamu cu arm’a la bratiu, acést’a in scopulu de a mantiene siguranti’a inauntru si acea a fruntarieloru, candu aru fi amenintiate. Aceste cuvinte testuale ale tratatului dela Parisu, 1856, 1858 (art. 26, 43), suntu recunoscerea unui dreptu sacru, care decurge din suveranitatea nóstra, si care odata mai multu ne-a fostu recunoscuta prin mentionat’a conventiune. Déca dar’, acesta tratatu, pre lângă alte cestiuni ce voru preocupă conferinti’a de la Constantinopole, va face obiectulu deliberatiunei ambasadoriloru, acést’a nu poate fi decâtu neaperatu in scopulu ,de a-i dă o mai mare taria si prin urmare o sancțiune garanției colective a puteriloru, de care ne bucuramu până astadi. O atare decisiune aru asigură pentru totu deun’a sartea României, si aru crea o stavila, care pusa intre dóue mari puteri, totudeun’a gat’a a intră in lupta, aru fi mijloculu celu mai eficace pentru asigurarea pacei orientului. Integritatea si inviolabilitatea teritoriului românu, recunoscute solemnii de puteri că necesare echilibrului européau, precum s’a recunoscuta acest’a Elveției prin tratatulu din 1815, aru fi o recompensa meritata pentru atitudinea nóstra corecta, recunoscuta de mai tóta pres’a européaa. In acesta sensu, inse cu aplicatiune la integritatea Turciei, voiesce a lucră si ministeriulu englezu prin delegatii sei la conferintia. Déca acesta dreptu nu ni s’aru cunosce si noue, si déca, fara a cere permissiunea tierei spre a trece prin teritoriulu nostru, un’a din puterile in litigiu aru face-o, nu ne remâne altu decâtu a caută sa ne asiguramu esistenti’a séu neutralitatea prin o aliantia pura defensiva, bucuresceanu „Timpulu“, după care reproduceam cele trei memorabile siedintte ale senatului. Detimu in „Românulu“. O mare panica s’a respânditu astazi in Bucuresci, comunicându-se dela orasiele de porturi, unde ea este si mai mare, trecu turcii este tipetulu ce se aude, si cei ce ’si aducu aminte de selbateciele basbuzuciloru, chiaru si in 1854 la Turnu-Magurele spre esemplu, se implu de spaima. In senatulu României s’au petrecutu in zilele dela 19, 20 si 21 Novembre lucruri cari merita a fi cunoscute si la noi. Cu ocasiunea desbaterei adresei, prin carea se cere a se esime de sub scutulu immunitatiei senatoriale trei senatori, foști miniștri si că atari dați in judecata spre a se trimite înaintea justiției, s’au saleratu principie constitutionale, cari voru interesă si pre cetitorii nostri. Ne permitiendune spaciulu colóneloru nóstre mai multa, ne marginimu pre lânga raporturile dinariului Romani ’a. SENATULU. Siedintia de Vineri 19 Novembre 1876. Siedinti’a se deschide la or’a 1 si 3/4 p. ul. sub presiedinti’a dlui vicepresiedinte, M. Cogalnicenu. Present! 54 domni senatori. — Tribunele gemeau sub afluenti’a unui numerosu publicu. După îndeplinirea formalitatiloru obicinuite se acordă concediu dloru Diamandi si Negruzzi. Diu presiedinte anuncia ca la ordinea dilei este cererea camerei de a se incuviintă urmărirea fostiloru miniștri cari făcu parte din senatu. Se incuviintieza a se luă in desbatere proiectata de lege pentru creditata de 4 milione, ceruta de ministrulu de resbelu pentru completarea armaturei si a munitiuniloru de resbelu. Art. I si II se primesce fara nici o discutiune, si punendu-se la vota prin bile intregulu proiecta, se primescu cu 50 bile pentru 4 contr’a, votanti fiindu 54. Siedinti’a se suspenda pentru 10 minute. La redeschidere d. Lungenu ceresce raportata comissiuniloru delegatiloru in privinti’a cererei camerei pentru estradarea senatoriloru foști miniștri ale carui concusiuni suntu respingerea cererei camerei. D. Iorgu Radu, face o întrebare guvernului, déca este solidariu cu precederea comissiunei camerei. Principele Dim. Ghic ’adice ca guvernulu vede cu dreptu cuventu o preocupatiune in privinti’a acelei cereri, caci reuvoitorii au disu ca senatulu voiesce a opri de a se face justitia. Si senatulu este românu că si camer’a , nu vrea iise că unu guvernu sa sugrume o tiéra intréga. D-sea nu intielege scopulu acelei cereri, afara déca nu va fi aceea de a se provocă unu conflictu intre ambele corpuri legiuitóre. Acést’a cu atâtu mai multu, câci senatorii foști miniștri s’au declaratu gat’a de a merge înaintea justiției. D sea cere a se adoptă opiniunea comissiunei spre a se curmă discuțiuniia. D. C. Bosianu, după ce arata egalitatea de drepturi ce esista intre camera si senatu, declara ca nu curtea de cassatiune este in dreptu a îndeplini urmărirea, deci d-sea opineza ca după art. 52 din constitutiune, traducerea înaintea justiției a acelora trei foști miniștri actuali senatori póte fi libera. Sustiene acesta opiniune, aducendu argumente ca casulu de fatia este esceptionala, si nefiindu procedura esceptionala acțiunea nu póte stă in locu; adauga după aceea ca puterea legiuitóre de aci inainte este libera sa creeze acea procedura pe respunderea sea. Dar până atunci foștii miniștri potu fi urmăriți de comitetulu de saluta publicu. Din raportare Lungenu cetesce o comunicare a dlui Gr. G. Cantacuzino prin care declara ca se pune la dispositiunea comissiunei de punere sub acuzare, si apoi adauga ca facendu acelu raporta, nu s’a preocupata de persóne. Cestiunea e controversata de aceea nu s’a pronunciatu si nu aproba pe d. Bosianu care s’a pronunciatu cu atât’a usiurintia. D-sea tocmai fiinduca senatulu este unu corpu suveranii, a lasatu că sa se pronuncie insusi senatulu, si tocmai fiindu-ca cestiunea este complicata d-sea nu si-a datu cu usiurintia parerea in privinti’a ei. Insa mai remane a se clarifică ca daca acea comisiune Tu cere pe senatoru, dandu-lu, unde are sa se * Vedi cor. din Budapest’a din frunte. lî.