Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-29 / nr. 18
Teoftratorlu eso Duminec’a «î Joi’n la fîe care done Reprematii cu adausulu Foisiórei. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la enperiitur’a oiei,pre afara la e. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate eatranspeditura. Pretiusu prenumerul tiunei pentru Sabîiu este pre aim 7 fl. v. a. ar pre o jumetate de anu 3 fl. 60. Pentr. 18. AXULU XXIV. Sabini 29 Februarie (12 Mart.) 1876. irc.joelelalte partinie Transilvaniei sî pentru pivindele din Monarchia pre anu aim 8 Ü.iéra pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12 */2 anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intai'a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 6 */1 cr. si pentru a trei’« repetire cu 3 */, cr. v. a. însemnătatea alegeriloru pentru sinodu. Spre a intțelege insemnatatea alegeriloru pentru ori-ce corpu repreeentativu sau legiuitoriu , se recere o maturitate pre partea alegatoriloru, după cum alté o aflamu in cele mai culte staturi ale continentului. Si totuși alegerile de deputați spre representarea poporului, respective participarea acestuia la legislatiune si guvernarea autonoma, numai atunci potu ave sensulu celu adeveratu si efectulu cuviinciosu, cându poporulu autonomii alegatoriu scie a pretiui dreptulu de alegere ce i se concede prin constitutiune si scie alu intrebuintiu in favorulu seu respin favorulu causeloru sale. Sistemulu de representatiune a poporului in legislatiune si administratiune, se baseza pre<autonomi’a poporului alegatoriu, conformu carei’a poporulu apare chiamatu si indreptatitu a-si pregăti si eroi insusi destinele sale, normele si conditiunile pentru esistinti’a si prosperarea sea morale si intelectuale. Autonomi’a acést’a a poporului e dreptulu celu mai eminentu celu garantéza constitutiunea; de ea inse se soie folosi numai acelu poporu, care pre lângă insemnatatea autonomiei, cunosce totu odata si modalitatea exerciarei ei precum si conditiunile pentru prosperarea sea; pentru ca astfelia sa-si aduca la valore vointi’a sea, vointi’a inse carea intr’adevera si promoveza interesele cele bine intielese ale sele ! Biseric’a nóstra resaritena e autonoma ; pentru ca puterea statului n’are in legislatiunea si administratiunea nóstra bisericesca, decâtu suprem’a inspectiune, carea inse inca nu se refere la cestiunile interne, ci numai si numai la relatiunea din afara intre ambele corporatiuni morale. Conformu constitutiunei nóstre bisericesci se afla dreptulu de legislatiune si administratiune in manile poporului: pentru ca representantii poporului compunu corpurile nóstre bisericesci legislative si administrative, ei alegu chiaru oficiele si dignitatile bisericesci. Se inttelege de sine ca poporulu autonomu nu póte esercia imediatu, dreptulu de suprem’a legislatiune si administratiune, ci numai mediatu prin representantii sei alesi. Pentru ca totusi vointi’a poporului sa devină lege si principiu de administratiune si guvernare, poporulu trebuie sa-si alega astfeliu de representanti, despre cari e convinsu ca cunoscutienu apera si ducu la valore vointi’a si convicțiunea poporului nostru credinciosu, clericalu si laicu. Precatu e de frumósa si onorifica de oparte, pre atat’a e si de grea de alta parte missiunea poporului de a participa in modulu indegetatu la legislatiune administratiune si guvernarea de sine. A-si da votulu seu, cutârul seu cutârul candidatu, e in sine lucrulu celu mai usioru din lume ; a-si da vise votulu si încrederea sea acelui’a, care are atâtu capacitatea câtu si tari’a de sufletu, de a lucră numai si numai in interesulu sf. nóstre biserici si prin tren s’a alui credinciosiloru ei, — este cu atât’a mai greu, cu câtu durat’a cea scurta a vietiei nóstre constituționale bisericesci, până acum’a nici direcțiunea cea adeverata, spre carea trebuie sa manecâmu cu totii, inca nu a putut’o marcă cu astfeliu de colori, incatu indata sa se pota recunosce cei ce s’aru abate dela ea si cu câtu apriatu inca nu se póte cunosce in ce modu voiesce a lucră unulu séu altulu dintre candidații cunoscuți, spre binele si prosperarea sf. nóstre biserici si a credinciosiloru ei. Si totuși cine voiesce a-si dă votulu seu pentru unu candidatu séu altulu cu deplina liniste a inimeisele si in convingerea ca si pasulu acest’a l’a facutu spre binele si in interesulu bisericei, acel’a trebuie mai intâiu că sa se convingă ca candidatulu favoritu, va lucră conformu intentiuniloru sele proprii. Departe sa fia dela noi, de a suspiciuná persón’a sau intentiunile vreunui’a din candidații cunoscuți sau ori carui altui’a crestinu din sinulu bisericei nóstre, din contra credemu, ca fia care voiesce a lucră numai in interesulu si spre prosperarea bisericei. Cu tóte aceste inse carurile dreptiloru suntu multe, si póte, desi tóte in fine ducu la unulu si acel’asi scopu, unele potu duce mai curendu, iér’ altele mai tarziu si chiaru si perderea de tempu inca e unu momentu ce trebuie apreciatu de alegatoriulu cu conscientiositate. Unu singuru exemplu ’lu vomu aduce, pentru că sa nu paremu a vorbi fara de motive binecuventate si anume exemplulu institutiunei inspectoratului de scule, care dedu atâtea anse la vii si interesante discursiuni in sinodele trecute. — O însemnata parte a sinodului dovedi predeplina nepracticabilitatea, ba chiaru si nelegalitatea institutiunei acestei’a in form’a cum se pusese in prada. Si cu tóte acestea majoritatea sinodului sustienu institutiunea gresita, sau mai bine dicendu pre inspectorele, până ce cursulu eveneminteloru insusi o delatura, fara că in lips’a-i sa se simtă vre-o dauna. Astfel cu, cu un’a, astfel cu cu alta cestiune si in fine, déca nu voimu a prospera in singuratecile cestiuni, nu vomu prosperă desiguru nici in intregulu. Noi nici cum nu voimu a face vre-o propaganda, pentru unu candidatu sau altulu , după ce inse e solutu, ca prosperarea causeloru si intereseloru nóstre bisericesci aterna îndeosebi dela deputații, cari voru compune sinodulu in viitoriu, nu putemu intrelasă de a ne esprimă dorinti’a , că sa vedemu compusu sinodulu viitoriu din cei mai capaci si demni bărbați din sinalu bisericei nóstre, cari in deplina armonia si cu cugetu curatii sa resolve grelele probleme ce i astepta, spre binele si prosperarea si nóstre biserici. Revist’a politica. Activitatea ministriloru unguresci in Vien’a a fostu in patru direcțiuni, înainte de tóte a fostu vorb’a intre densii si intre regimulu cislauanu sa statorésca tempulu pentru continuarea negotieriloru intre amendóue jumetatile imperiului si intr’un’a sa caute vre-unu punctu materialu, dela care sa manece negotiurile. Mai departe, sa aduca decisiuni definitive in privinti’a tratarei emigratiioru din Bosni’a si Brzegovin’a si in privinti’a socoteleloru pentru acoperirea speseloru causate de intretienerea emigratiloru. La statolirea, respective, impartirea speseloru avute cu intretienerea emigratiloru, s’a statoritu sa fia si contele Andrassy de fatia. Mai departe s’a tratatu despre aceea cum sa se negotieze cu representantii bancei nationale in caus a infiintiarei unei bance nationale unguresci. In fine au negotiatu miniștrii cu casa Rothschild despre emissiunea celei dintâiu quote de renta unguresca de auru. — Miniștrii ung., după ce fura primiti in audientia de Maj. Lea, se reinturnara la Budapesta. Fiindu acum închise porțile parlamentului centralu din Cislastani’a, s’au deschisu dietele provinciale. Insemnatatea politica a alegeriloru supletarie din Franci’a o caracteriseza forte bine impregiurarea, ca burs’a din Parisu a aratatu patru dieci centimi hausse. Dupa succesulu republicaniloru la alegerile din 21 Februariu cursulu bursei era unu francu baisse. Impregiurarea acést’a arata, câtu a fostu defavorizóre conservativiloru, cu deosebire inse bonapartistiloru, alegerile supleterie. Dar’ acești’a nici nu intârzie a se folosi de ocasiune. Asta credu, ca voru ave preste 100 de voturi, aleși până acum numera numai 77 voturi pronunciate. — Cris’a ministeriale inca nu e denaturata. După cum se anuncia din Zara generalulu Bodich a plecatu iarasi la Viena, dar’ nu la provocarea regimului, după cum sustiene „Presse,“ ci pentru acea, caci despre succesulu, sau mai bine disu, nesuccesulu missiunei sele trebuie sa faca neamânatu raportu, si sa cera instrucțiuni noue. Bodich a avutu — după cum se scie — missiune dupla, a înduplecă pre conducătorii insurgentiloru la depunerea armeloru, iar’ pre refugiați la reintorcere in patria. Nici un’a nu i-a succesu. Cu deosebire e forte greu a sili pre refugiați a se intorce pre pamentu turcescu, pre cându de alta parte pentru sustienerea loru se receru din di in di totu mai multe sacrificie din partea statului nostru. La cele de mainainte trebuie sa mai adaugemu, ca pre lânga tóte trambiturile pacifice ale unei parti însemnate a pressei turcofile din Europa, lucrurile din orientu, privite si din alte puncte de vedere, mergu anevoia spre pacificare, sau nu mergu de locu. In mai multe foi mari cetimu o nota cerculara din Constantinopole, in carea se numera unu siru de întreprinderi pacificatóre din partea Porției. Dara „P. L1.“ are totu odata si o epistola dela Constantinopole dela 3 Martie n, de unu cuprinsu destulu de tragicomicu, prin care tóte perspectivele de unu viitoriu splendidu se turbura cu totulu. Sultanulu, se dice in epistola, eră câstigatu pentru tóte reformele, pentru amnestie, pentru reintorcerea refugiatiloru, cu unu cuventu pentru totu ce aru fi pututu înlesni pacea. Dara sultanulu are astazi alte dispositiuni, lui nui mai place nimic’a din tóte reformele si cele-lalte pacificări, ba se spune si se sustiene că lucru adeveratu, ca unui’a dintre cei mai inalti demnitari de statu, indrasnindu sa-i arate necessitatea reformeloru, i-a trasu, cu măria sea propria atâtea palmi, câte puncte de reforme suntu in proiectulu lui Andrassy. Sultanulu e forte superatu ca nu vede arme destule in arsenalu si staruiesce pre lângă miniștri sa scota bani din pamentu spre scopulu acest’a. Miniștrii destulu arata ca banii trebuiescu acum pentru armat’a, carea mare de fume si umbla góla si descultia. Nu folosesce nimic’a.’ Sultanulu aflandu ca pre nai’a, cu care eră sa plece comisariulu pacificatoriu, Yassa Efendi, suntu vr’o câte-va pungi cu auru, destinate parte pentru armata, parte pentru ajutorirea refugiatiloru, cari se voru intorce acasa, a trimisu pre unu adjutantu cu ordinulu sa confisca aurulu si sa lu care la palatu. Dreptu corolariu la cele de mai susu inregistramu o depesia din Agram dela 9 Martiu n. de urmatoriulu cuprinsu : După o scire a (diurnalului) „Obzor“ capii insurgentiloru, Pavlovics si Szocsicza, au atacatu la Muratowicza unu transportu turcescu de proviantu, care mergea spre Goransko si au raportatu o victoria insemnata. Turcii au lasatu 800 morți si 1000 de vulnerati pre câmpulu bătăliei. Afara de carale cu proviantu au mai cadiutu in mânile insurgentiloru o cuantitate insemnata de arme si munitiuni. „De mimicone legnaris male, sed cogitee“. Organisare si consolidare este devis’a stateloru moderne, si camera legislativa a Ungariei lucreza cu mâna tare spre realisarea acelei tiente, ce trebue sa o ajunga unu statu, care va sa esiste si sa perdureze, — desi succesulu doritu e paralisatu de multe ori prin feliu de feliu de pedeci. Celu mai arginte actu de organisare si consolidare va fi, după cum ni s’a pusu in vedere, regularea fundului regescu si a universitatiei sasesci. Acestu cuibu alu sasiloru, pre care noi dimpreună cu magiarii ’lu numimu după istori’a patriei „fundu regescu“, si pre care sasii prin usurpatiuneau botezată de „Sachsenland“, este — după parerea mea — uniculu unghiu alu Austro-Ungariei, in care privilegiele evului mediu au aflatu refugiu si s’au sporitu până in zilele nóstre. Si, desi suntu privilegiele acestea de origine dubla, obscure si ambigue, totuși se mai lărgiră ele inca si prin interpretatiune astuta, până ce in fine vechiuramu pre sasi urcandu-se la ridiculosulu „Sachsenland“, venindu in colisiune cu statulu ungurescu si cu legile fundamentali de statu. —• Nu intrebamu, ca are ce descoperiri aru mai face sasii in viitoriu prin desele interpretatiuni, si ca are usurpatiunile loru aflăre arucându-va meta si margine, — ajunge sa constatamu, ca sasii si in momentulu acest’a lucréza pentru germanisare. Adunările notariloru si condusele aduse in acelea suntu doveda. Si desi germanisarea astadi numai prin apucaturi viclene póte influintia asupr’a locuitoriloru nesasi, totuși potemu crede, ca generatiunei viitórie s’aru presentă esemplele acestea dreptu norma obligatoria. Ne gratuiamu ca intieleptii dirigenti ai afacriloru de statu au decretatu in fine a face capetu acestora abusuri, ce le comitu sasii neincetatu. Ideea de statu, legile fundamentali ale statului — tacemu despre spiritulu tempului — oprescu usurpatiunea si abusulu. Representanti’a tierei unica autorisata a aduce legi nu va sa conceda, cu ospetii sasi sa dispună după arbitriu iu cas’a ospetatoriloru, au sa-si inaltie scaunulu seu preste alu acestor’a au si numai sa-si aroge unu dreptu, ce nu li compete. In privi: