Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-11 / nr. 4
14 lievist’a politica Diet’a Ungariei a terminatu desbaterea generale asupr’a consiliuriloru municipali sau comissiuniloru administrative, proiectulu guvernului s’a primitu in siedinti’a casei dela 19 Ianuariu n. cu o mare majoritate de basa la desbaterea speciale. La inceputu se pare ca acestu proiectu va intempina o opositiune intensiva in parlamentu, fiindu ca se vorbiu multu de o resistintia latenta in sinulu partidei guvernamentali, care numera multi autonomisti. Catra capetulu discussi unei generali faimele despre o putere latenta destructiva in corpulu majoritatiei parlamentarie, divulgate prin diurnale, au amortitu si resultatulu votarei dovedesce, ca celu putieru pana in momentu falang’a guvernamentale e compacta si tare. Cele mai însemnate cetati din Ungari a au substernutu petitiuni la dieta contr’a proiectului administrativu, dara acele nu avura nice unu resultatu. Ministrulu presiedinte are convicțiune firma apriori, ca legea sea va fi salutaria pentru administratiunea tierei, prin urmare fidelii sei au trebuitu sa o voteze. In zilele din urma desbaterea a perdutu multu din intensivitatea sea, in diu’a premergatoria votarei dede deputatulu din opositiunea dreptei termenyi parlamentului o fisiognomia mai viua. Discursulu acestui deputatu e de unu cuprinsu cu totulu polemicu si era indreptatu asupr’a liberalului Szilágyi, care apera in siedinti’a dela 15 Ianuariu proiectulu guvernului cu sofisme, precum si asupr’a ministrului pressedinte. Fatia de celu dintâiu — scrie „P. L1.“ — combătu termenyi mai intâiu motivele (false) ce le supune dlulu Szilagyi politicei de administratiune a opositiunei dreptei, si-i succese fara de ostenela a dovedi, ca Szilagyi potu sa afle unu contrastu internu in liniamentele administrative ale lui Sennyei numai pre bas’a ,.. . .----L». ov primoniu, nori v»v» | rv **> ( ÎO Tosîlii baronulu Sennyey, ci dlulu Szilagyi. Fatia de Tista oratorulu a apelatu principiulu de denumire a oficialiloru politici. Uermenyi numi proiectulu unu statariu. Ministrulu pressedinte Tisza polemisa intr’o cuventare lunga contr’a espuneriloru lui Uermenyi si Steinacher. Acestu din urma deputatu disese, ca aru primi proiectulu de lege, deca ministrulu pres. aru du magiariloru ca prin farmecu consciinti’a datorintiei ce o au nemtii, sau déca acést’a lege aru fi numai pre sém’a comitatului, dara trebuie a se face deosebire intre cetatienimea orasieloru si poporatiunea comitateloru, care este manata cu o turma la votare. La prim’a aserțiune replica Tisza, ca daca Steinacker era convinsu ca in poporulu magiaru nu exista consciintia de datorintia, densulu nu trebuia sa mai producă si altu argumentu contr’a proiectului, data fiinduca a produsu unu siru de argumente se vede, ca nu este asta tare convinsa de aserțiunea sea, ci in semiiulu missiunei sele culturali a voitu sa puna o injuria pre natiunea magiara. Ce privesce semiiulu de datorintia Tisza se provoca la istoria, care arata, ca acest’a tiera apasata de sistemulu unei missiuni de cultura octroata aru fi trebuita sa piara intre atâte suferintie. A dou’a asertiune, care numesce poporatiunea comitateloru o turma manata la votare, nu convine demnitatiei parlamentarie, dice Tisza, fara a plati preste fruntariele tierei, nu convine patriotismului. In putarea ce i s’a facutu lui Tisza, ca e unu comitatensu incarnatu si ca are antipaticii catva cetati, o respinse provocându-se la mandatulu seu, pre care ilu oferesce o cetate, de cându a pasttu pre calea politica. Steinacher in observatiune personale respinge insinuările ministrului preș. dicendu, ca déca densulu a amintitu de semiiulu de detormtia ce domnesce in Prussi’a, prin acést’a nu & Vatematu națiunea ungurésca; iar 11 provooca aportmaoa otorulu dice ca si-o retrage, déca casv” indignandu la impregiurarile ventilate in desbaterile legei electorali vede in trens’a o vatemare a natiunei, ceea ce oratorulu n’a intentionatu. „Kelet népen dice, ministrulu presiedinte se grăbi a-si indulci umorulu celu amaru alu cuventurei lui Uermenyi, dar’ de astadata nu i-a succesu. Densulu fu silitu a-si lua refugiulu la frase generali despre nationalitati, pentru a storce vivatele obligate ale partidei sele, si precum profesorulu maniosu care si varsa veninulu asia ca-si bate famululu, astfeliu navali ministrulu pres. asupr’a lui Steinacher, care nu remase detoriu cu respunsulu.“ „Lt. ung.“ se pronuncià asupr’a proiectului inca inainte de votare a3tufeliu: „Poporulu se esprima prin organele sele chlamate si prin procurorii sei naturali contr’a acestei institutiuni si totusi ea se creeza si mai multu: celu mai competentu organu alu poporului pentru infiintiarea de institutiuni generali e in state parlamentarie, si atare vre sa-si fia Ungari’a, fara îndoiala parlamentulu. Esaminându părerile ce domnescu in parlamentu relativu la proiectulu de lege in cestiune aflamu mai intâiu ca intrega opositiunea ’i sta resoluta împotriva a doua, ca o parte mare din partid’a guvernamentale si póte mai mare tocm’a asta de putie nu se póte inprieteni cu acestu proiectu de lege ca si opositiunea pronunciata. Cu tóte aceste proiectulu de lege se va primi. Nu semnifica acest’a a da constitutionalismulu presta capu? Nu se face in modulu acest’a parlamentarismul« ilusoriu? Se lucra de esistinti’a seu neesistinti’a statului. Multe guverne au incercatu salvarea patriei din acest’a stare inse ele o făcură totu mai rea. Ca de o ancora in necasu Ungari’a se acatia de ministeriulu Tisa. In manile lui a pusu tiér’a, majoritatea parlamentului mântuirea cu privire la pericolii cei mari, in cari se afla in urm’a fatalei situatiuni financiari.Acest’a putere aprópe discretionara o folosesce domnulu Tis’a, prin ameninttarea, ca déca proiectulu de lege nu se va primi densulu se va privi liberatu de îndatoririle catra patria ce a luatu asupr’asea, pentru a sfartiu moralicesce vosirea unei creatiuni, care e condemnata de partea precumpanitória a operatiunei si a representantiloru ei o stau sub influinti’a lui Tis’a.“ „Mai intrebarm odata, nu devine constitutional smulu prin atargiurstâri o absurdtate?“ Pertractările intre Cis si Translaiiani’a nu sa ircepu inainte de inceputulu lui Fauru, pentru ca Majestatea Sea abia va fi atunci in Vien’a. i In numerulu trecutu amu reprodusu, după „Trompet’a Carpatiloru* 1 ce a scrisu Girardin despre o conventiune de aliant în ofensiva si defensiva intre Prussi’a si Austri’apren 1867 dimpreună cu glosele aspre al numitei foi. Astadi reproduceam dupa P. L." doue espectoratiuni diurnalistice interesante despre cestiunea dilei, cari se afla in fai’a rusesca „Golos“ si in francesulu „Journal des Debats.“ In fói’a parisiana, scrie din folm Lemoinne despre tienul’a carea se cuvine Franciei in cestiunea orientale. După parerea acestui publicistu respectabila Franci’a are sa abdica Angliei legatur’a dela 1856 si sa o dedicare de desfiintiata. Articululu constateza mai departe ca Angli’a a perdutu forte multu din zelulu pentru sustienerea Turciei si indemna cu staruintta pre Austri’a sa ocupe provinciele dela media di. „Austro-Ungari’a inse nu e asta incantata de rolulu, sau mai bine, de sarcin’a ce i se oferă, adeca, se porte grigia de espeditiuni orientale precându alții făcu propagande occidentale. Russi’a dice dlu Lemoinne, nu are interesu sa ia Constantinopolea numaidecâtu, voiesce insa sa strice pacea dela Parisu, „pentru care lucru nu ne vomu supera de morte.“ Trecendu la trenut’a Franciei in cestiunea orientale face urmatórea conclusiune : Precându noi faceamu trântiti la pamentu si Angli’a privit cum murimu cu nisce gladiatori, Rusi’a a Umplu pacea de Parisu si cu triumfu a in Darurile de anulu nou. ,Tn dilele cele dintâiu ale anului nou creaem fidgrgsantu a ^a lectoriloru du Pa.”'7’.‘. Yte-va detalie forte curiose in pro vinti a da. .loru de]in a anulu 2011. La Roma adora 0 ore care chestia numita St.n. care ida darurile si profitundu „„ se reptau. Acesta divinitate era inspiratiuni generose perso.^.^^ prodigalitatea caror’a era pe.. spera se fia cineva objectulu du,n-_ „ deloru loru si ’i se multi amia de presentele ce se primiau. Era o pădure consacrata Streinei, in care se duceau sa caute ramur’a de brebenelu, simbolu a urâriloru de anulu nou, si se oferia acea ramura unei rude, unui amicu, etc., cu cadouri. Aceste erau lucruri de mancare, smochine, curmale si miere, cari însemnau ca urările tindeau la aceea sa nu se intemple nimic’a decâtu placutu si dulce persónei carei’a erau oferite. Acest’a este origin’a daruriloru de anulu nou. Nisce smochine, curmale, miere,va forte simplu si forte micutru daruri de anulu nou. Rate dura putienula se schimbară dientru, se schimba zetie anului atâtu de multe incâtu prefăcea in idoli de auru si de argintu cadourile dela anulu nou. Tiberiu suprima darurile de anulu nou pre motivulu ca cadourile ce i se faceau ’lu obligau la cheltuele forte mari spre a esprima multiumirile séle pentru tóte libertățile a caroru obiectu era.toriu Caligula, mai putienu recunoscadecâtu predecesorulu seu si forte avaru, restabili darurile de anulu nou si invita pre donatori ai aduce pre acele ce le refusase Tiberiu. Cu tóte prescriptiunile puse in Vikte in tempulu primiloru creștini, ram cu nelegiuite presentele tăcute la calendele lui Ianuarie, darurile toturorsera Unu faptu intratu in deprinderile toporului. Nu se mai declara darurile si se schimbara urările la calendele 1M ianuarie, ci la serbatorea Pasciloru, a deveni pâna in secolulu 16 prim an a anului. Cându se înlocui serbatorea fasciloru prin 1 ianuarie, cadourile de <bu’a anului nou reaparuru cu strălucit* in vechi’a Roma. Obiceiulu daruriloru de anulu nou deveni mai generalu decâtu totu deun’a cu civilisatiunea. Esistata epoce cându aceste daruri ajunseră la exageratiuni de necredintu. Obiceiulu daruriloru de anulu nou s’a popularisatu din ce in ce mai multu la tóte popórele. Ele au devenitu inca unu mijlocu pentru progresulu comerciului. Acum nu ne remane decâtu saciunele din cadourile cele mai recuncasiunea anului nou. dovicu XIV, dn’a de Mon- Ianuariu 1672, unu sgomotu la curtea Franciei. Era o farfuriera de auru sapata cu unu cardonu de smaralde si diamante, si dóue paharniie de auru a catoru capace asemenea erau garnite cu diamante. Cadoulu valora 10 mii scade. Dn’a de Maintenon dedu, intr’o di a anului nou, totu dnei de Montespanu unu micu volum in 4 °, garnitu cu smaralde si imprimatu in litere de auru. Dar’ cadoulu celu mai estraordinariu fu acelu oferitu de dn’a de Thianges ducelui du Maine la 1685. Era o camera ce mesura unu metru de fia care parte, cu totulu aurita. Deasupr’a usiei era scrisu cu litere mari: „Camer’a sublimului.“ In launtru unu patu si unu grilagiu cu unu fotoliu mare, in care statea ducele du Maine, facutu de cera si forte asemene, lângă elu D. de La Rochefoucauld carei’a ’i dedea sa esamineze versuri; in jurulu fotoliului D. de Marcialac si Bosanet; la ceealalta estramitate dn’a de Thianges si dn’a Lafayette cetéu versuri. Dincolo de grilagiu Boileau, urmatu cu o furca, impedeea de a se adopia pre vr’o siepte scu optu poeți rei, încine era lângă Boileau, si puteau 13 ai departe La Fontaine, căruia i fa«3a semnu sa s’aproprie. Cu escfeatricu si bizaru vomu cita cadoulu facutu de unu celebru cardinalu forte avar» măiestrului seu de otelu. „’Ti dau hotidei totu ce ’mi ai pututu furâ in cursulu anului.“ Sa terminamu cu a^rii. Ei n’au pututu scapa de satira. Anti<fliu cându se intreba cum va scapa unu avaru de darurile de anulu nou, se responda. Va muri in ajunulu anului nou spre a nu da. Perum vipera. ”■ La 5 Maiu 1873 debarcă la Shanghai unu june anume Ferdinand Corvinu. După o mulțime de nebunii ce făcuse, tataseu Tu găsi intr’o dî si ’i tienu aprópe acestu limbagiu : — Fiulu meu, intr’a presenta esti cu totulu ciuruitu de datorii; totudeun’a se afla câte unu creditoru de a d-tale in anti-camer’a mea. Acest’a nu póte continuă pentru onorea dtale si a mea. Ii voiu plati pre toti, insa cu conditiune de a te duce sa petreci doi ani la corespondentulu meu din Shanghai. rudele primi, plecă, sosi si fu forte bine primitu de correspondentulu tatalui seu, unu anglosu anume Harrison Mathews, care lu intrebuinttu in casa a sea. Totulu merse bine 15 zile, după cari Ferdinando Corvinu dispăru, si numai după siese luni se sciu ce devenise. Elu avusese o aventura strania: intr’o dî cându rătăcise destulu de departe de orasiu, comisese imprudenti’a de a adormi intre piciorele unui dragonu de patra, idolu ce se radica dinaintea pagodei lui Li-Tien. Fu surprinsu in flagrantu delictu. Cu tóta cualitatea sea de strainu, era mortea fara judecata. Unui’a din preoti, anume Tsu- Yang, din fericire ’i fu mila de elu si ceru a lu duce acasa la elu. Ii fu acordatu acést’a si elu pleca cu europénulu, carui’a ’i dedu ospitalitatea tempu de câte-va dile cu o gratia forte rara in tier’a sea. Elu vorbiâ forte bine angles’a, astfeliu ca nimicu nu-i erà mai usioru decâtu de a conversă cu ospetele seu. După 15 dile junele seduse pre I fiic’a demnului omu, o mica chinesa