Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-01-02 / nr. 1
3 acum totu aceeași dragoste ce a avutu până acum. Ce voesce guvernulu ? Ca senatulu sa aprobe sau sa desaprobe purtarea mea ? Déca guvernulu s’a scandalisatu de constitutiunea turcésca, trebuia se consulte pe autoritatile ce aveau in tiera si senatu mai înainte de a cere explicari, acum nu póte sa aprobe séu se desaprobe, pentru ca nu cunosce scopulu ce a avutu guvernulu candu a cerutu acea esplicare. D. Radu afirma ca d. Iepurenu e omulu situatiunei si cu tóte ca d-sea a vorbitu in camera, a cântatu cu cuculu la urm’a urmei s’a vediutu ca a urlatu ca luptau, deórece camer’a a facutu totu ce a disti d. Bratianur D. Ministru de interne ruga pe d. presiedinte a modera limba giulu oratorelui, care nu respecta celalaltu corpu legiuitoriu. D. Pressedinte recunosce legitimitatea cererei dlui ministru si face apelu la oratore de a nu perde din vedere respectulu ce se datoréza camerei, caci in cestiune nu e camer’a, ci numai guvernulu, care e respund ietoriu. Déca doratore nu va corespunde la acestu apelu, d-sea se va vede nevoitu se róge pe Emin. Sea Mitropolitulu pentru ca póte Em. Sea prin duliulu blândetiei va pute produce unu mai mare efectu asupr’a oratorelui. D. I. Radu protesta in contra intentiuniloru ce i se atribuescu si apoi, urmandu, combate procedur’a guvernului si sustiene ca senatulu se nu la respunderea ei. D. Apostoloiul dice ca guvernulu nu voiesce se afle simtiementulu tierei in acesta cestiune, — caci nu e permisu se nu cunosca acele simtieminte, — ci voesce unu votu aprobatoriu alu conduitei sele. D-sea crede ca senatulu nu se póte asocia la acesta procedura a guvernului. Acestu faptu gravu nu e accidente, ci o consecintta fatale a unei activitati de câteva luni, de candu nu se face de câtu a se derima legi, fara a se pune ceva in locu. D. Destiu. Lasa acestea, caci nu o vorb’a de ele. D. Apostolé nu respunde ca asculta sfaturile betrâniloru, dar’ trebuie sa-’si spună ideile sele. Creditulu tierei a cadiutu si miseri’a bate la usia. Ce s’a mai facutu ? S’au trimisu la puteri presiedintii ambeloru camere, cari difera prin opiniunile loru politice , si apoi la Constantinopole dnii C. Bratianu si Costinescu. In aceste impregiurari, se proclama constitutiunea ; candu de o parte era, déca nu umilintia, celu putieru pré multa modestia si de ceealalta pré multa indârjire. In asemenea impregiurari, cându e o agitatiune lăuntrică, cându se declara ca suntemu in falimentu economicu, ce e de mirare déca Midhatpa si’a proclama constitutiunea mea! Dar’ elu a fostu consecințe cu sine. In Octomvre, n’au pusu elu printr’o nota catra guvernu tribunalele nóstre intre tribunalele imperiului ? încălcarea suferita trebuia sa aduca alta. Cându s’a publicatu constitutiunea n’aveamu de ce se ceremu esplicari, pe cari inse le-amu fi pututu cere cu ocasiunea inglobarei tribunaleloru nóstre intre tribunalele imperiului si chiaru atunci le-amu si pututu lasa la o parte, considerându-le ca ultimele miscari ale unui murindu, mai cu sema ca cererea nóstra se satisfacuse. Dar’ constitutiunea nu cuprinde si nu pute cuprinde nimicu despre Romani’a; prin urmare, nu era locu de cerere de explicari. întrebarea chiaru e o dovada ca guvernulu a presupusucelu dintâiu ca constitutiunea turcesca privesce si pe Romani’a, cându ea nu puté s’o privésca, pentru ca noi amu facutu acte de independintia. Ea nu ne privim, pentru ca nu ne pute impune religiunea otomana, nu póte se uite ca avemu o dinastia ereditara, ceea ce e unu semnii de independintia. Constitutiunea nu ne e aplicabile, pentru ca ea nu se póte aplica nicairi, deorece regimulu parlamentara, libertățile publice suntu plante cari crescu intr’unu pamentu pregatitu, dar’ se usucu candu suntu puse pe unu trunchiu putredu. Respunsulu Porției nnse schimba situatiunea, ni s’a contestata unu dreptu si tier’a intrega protesta in contr’a atingerei drepturiloru sele, pentru ce se mai cere acestu votu, cându simtiementulu tierei e cunoscutu? Votulu apoi póte fi si o respingere, si crede guvernulu ca printr'unu votu se potu instraina drepturile tierei ? D-sea crede ca nu trebuie pentru ori ce cestiune a se cere parerea natiunei si mai cu sema pentru cestiuni cu cea de facia, candu nu se va gasi in tiera nici o singura voce pentru a nu protesta in contr’a incalcariloru tierei. Sa nu se vorbesca de sacrificiele făcute intru apararea tierei, pentru ca sa nu se faca prin acest’a presiune asupr’a corpuriloru legiuitóre, caci nimeni nu tagaduiesce acele sacrificie. D-sea mai esprima cu multa emfasa credinti’a ca guvernulu nu căută prin asemeni voturi decâtu adapostire pentru tempulu cându liniștea se va restabili, si faptele voru pute fi judecate. Votulu ce se cere astadi nu e la loculu lui, rațiunea va impune in concertulu europenii respectarea drepturiloru nóstre, si nu mai e trebuintta de a se da unu votu de catra națiune. D-sea e convinsu ca protestulu s’a tramisu si déca se mai aduce cestiunea in adunările legiuitóre, e numai pentru a se duce, respectu pentru vointi’a nationale. Pentru acte materiale, corpurile legiuitóre potu da voturi, potu autorisa pe guvernu se protesteze, nu inse si pentru o trentia de hârtia, care nu póte ave nici o importantia. D. ministru de externe arata ca d. Apostolo nu da multu guvernului pentru o o eventualitate care nu e de facia, spre a refusa putienulu ce este pretiosu guvernului acum. Si pentru ce acest’a ? Pentru ca ministrulu de esterne a compromisu demnitatea tierei intr’o cestiune de estradare. Acestu faptu, a disti d. Apostolomu, a incuragiatu pe Part’a se faca ceea ce a numitad-sea o trentia si ca amu fostu scu pre modești scu pre indârjiti. Fiindu ca aceste lucruri s’au disti, d-se a se crede datoria a restabili faptele. Asupra atitudinii, disa modesta daca nu umilita, care aru fi incuragiata pe reformistii otomani a face o Constitutiune, respunde ca era vorba de o estraditiune si noi n’avemu unu cartelu de estraditiune cu Porta, desi avemu cu alti vecini puternici pentru ca porta nu vrea sa faca cu noi asemeni arangiamente. Dér forti’a lucruriloru e adesea mai tare decatu orice arangiamenta si deaceea estraditiuni s’au facutu si se făcu intre Turcia si noi. Cându ea nu a pusu in discutiune principiulu, d-sea crede ca nu era o gresiala, ci o datorie de buna-vecinatate sau de umanitate. Admitiandu ca era o gresiala, intreba: putea fi acesta o incuragiare pentru reformistii otomani d’a înscrie princiele moderne intr’o Constitutiune? Respunda la acesta orice omu de bunu simtiu. Noi printr’o simpla nota amu provocata Constitutiunea otomana! Cându dicea d. Apostolom acésta, judecata i-a facutu defectu. Dar unde este umilirea ? Nota nu e o umilire, căci ea da deplina satisfacere cererii nóstre si tradeza justitiei române pe culpabile ceruți. Afara de acésta pe atunci interesulu celu mare alu tierii era liniștea fruntarieloru, căci neutralitatea era amenintiata. Guvernulu n’a gasitu oportunu de a-si crea dificultăți intr’unu momenta atâtu de neoportunu. D. Ministru de esterne da citire unei parti din nota d-sale către d-inaginte romana de la Constantinopole in privinti’a estradarii omorîtorului bancherului Rosenthal. Asupra puntului criticata de d. Apostoloni, nota dice ca: nu póte admite pretentiunea ca tribunalele române suntu tribunale otomane; din contra, protesta in contra acestei pretentiuni si reserva cestiunea. Unde e aci, intreba d. ministru, acea umilintia, de care vorbin d. Apostolem? Deru e o vorba de prudintia politica in nota, acea ca nu crede oportuna a sesisa pe sublima Porta acesta cestiune secundara in timpulu de atunci. Neutralitatea in adeveru ne era amenintiata atunci si cestiunea ce se impunea neaparatu guvernului era aceea de a asigură linistea fruntarieloru nóstre directa amenintiate. In fati’a acestei necesitati capitale, inchieiarea unui cartelu de estradare cu Turci’a era intr’adeveru o cestiune secundara, cum a disu in nota. N’a compromisu dara demnitatea tierei, cum e acusatu, ci a salvatu intr’unu modu positivu principiulu, s’a amanatu tratarea cestiunii pentru unu tempu mai putieru incarcatu de griji mai mari. D. Apostolo nu întrerupe: D. ministru de esterne nu crede ca a comisu o gresiela, ca a lovita demnitatea tierii prin acésta nota si cu atâtu mai putieru ca a incuragiatu pe Turci’a se întrupeze Romani’a in imperiulu turcescu. Cu tóte acestea si d-sea ara fi de parerea d-lui Apostolomu de a fi mai putieru modesta, cându insa i se va da autoritare, dar’ d. Apostolénu o refusa si d-sea va mântiene politic’a de până acum care e bine vechiuta de puterile cele mari. Câta pentru votata neatentivu ce ia d. Apostolénu in fati’a constitutiunii, nu lu póte lua si guvernulu, care e responsabile. D. Apostolénu, filosofu, póte privi din inaltimea dispretiului seu ca o trentia acesta constitutione. Guvernulu nu se póte pune in acesta positiune de linisce neperturbabile. Dara in cele din urma a trebuita se recunosca si d. Apostolomu acést’a condu a acusatu pre guvernu de slăbiciune. D-sea crede ca n’a fostu slăbiciune din partea guvernului; elu a ceruta explicari si candu i s’au data a protestatu in substantia, cum credea ca trebuie s aprobe si d. Apostolemu. Noi simtimu violarea o recunoscemu, o demonstramu; protestulu va trebui sa faca ca si Europ’a sa ia cunoscintta despre violarea drepturiloru nóstre. Prin urmare, chiaru d. Apostolonu trebuie sa recunosca ca d sea a lucrata si in acesta cestiune cu fermetate si prudintia. Lasandu la o parte celelalte cuvinte ale d-lui Apostolonu, respunde ca guvernulu se felicita pentru linistea interna a statului. Creditata statului nu e perduta, suferimu si noi de o gena generale si crede ca nu se va găsi nimeni care sa se unesca cu d. Apostolom pentru a acusa pre guvernulu nostru ca e caus’a crisei ce bântuie intrega Europ’a. D-sea mai respunde si la acusarea ca nu era competinte unu ministru otomanu se dea esplicatiuni, dicendu ca constitutiunea odata promulgata. Turcia a incetatu de a fi unu stata absolutistica, si prin urmare responsabile nu potu sa fia decâtu consiliarii tronului; ei nu mai potu da esplicatiuni autoritate. Venindu la descrierea făcută de d. Apostolonu asupr’a situatiunii tierei, sub acesta guvernu, dice ca elu in launtru a consolidata drepturile nóstre; in afara a intinsu relatiunile cu puterile cele mari. Intr’o asemenea positiune, guvernulu n’a credintu ca n’aru trebui sa nu ia autorisarea corpului matura pentru protestulu in contr’a violării drepturiloru nóstre. Déca senatulu n’aru da acésta autoritare, acést’a aru insemna, mai cu sémn după discursulu dlui Apostolomu, ca senatulu voiesce ca ministeriulu sa nu se multiumésca cu o revendicare pre cale diplomatica, ceea ce nu este in intentiunea guvernului. Asupr’a consultării corpuriloru legiuitóre dice ca, chiaru cându Turci’a crede ca e mai bine a ave unu regimu constituționale, e are bine ca noi se nu practicamu in totu regimulu constituționale chiaru cându e vorb’a de drepturile tierii ? Intr’o asemenea impregiurare, e are bine a se face imputări guvernului pentru ca e pre constituționale ? A nu da autoritarea ce se cere e a acordă guvernului unu votu de încredere necontrolatu in privinti’a politicei sele esterne si guvernului nu i-aru placea acest’a, pentru ca elu nu voiesce decâtu o încredere rationala, controlata. D. I. Desliu intreba daca protestulu s’a trimisu sau nu in urm’a votului camerii ? D. ministru de externe declara ca nu póte respunde dlui Desliu, fiindu-ca acesta discusiune grava ara degeneră intr’o interpelare, deore-ce i-se făcu intrebari. D. I. Desliu combate procederea guvernului, aretându ca, daca guvernulu nu gasea in elu destula putere, pute se protesteze M. Sea Domnitoriulu si până acum pótearu fi fostu retrasu si portofoliulu tai Safvet-pasi’a, Constitutiunea turcésca, după d. Desliu, nu face nici o alusiune la Romani’a, dara printr’o strania contradicere, d-sea afirma ca consultau francesii de la Constantinopole a protestatu dejă la Porta in contr’a articoleloru in cari se facea alusiune la Romani’a. Guvernulu, dice d-sea, a intrebatu pe Savfet-pasi’a déca e si Romani’a cuprinsa intre provinciele turcesci, si turcii, cari se credu imperati ai sarelui si ai pamantului, audisu ca suntu si ai Romaniei. D-sea arata relatiunile ce exista „ab antiquo“ intre Romani’a si Turci’a si conchide ca Romani’a nu pote fi cuprinsa in constitutiunea turcesca, caci sub numele de provincie privilegiate se inttelege Egiptulu, Candi’a, Libanulu, etc. D-sea nu vede trebuinti’a de a se asodă representatiunea nationala la protestulu guvernului; caci déca va esi reu, s’o pata numai guvernului nu si tier’a. Guvernulu a facut’o singura, singura s’o desfaca. D-sea e de părere că senatulu se treca pura si simplu la ordinea dilei, pentru că la casa de nenorocire, se pota sacrifică pre miniștrii si se scape tier’a. Siedinti’a se suspenda pentru 5 minute. La deschidere, s’acorda cuventulu d-lui D. Ghica. D. D. Ghika declara ca i-e tema sa nu placa nici unei partide, daca si in cestiunea de fatia suntu partide in Senatu, si apoi protesta in contra ideei ce ia atributia d. Desliu ca are sete de sânge. Numai nebunii au asemeni dorintie. D. Desliu. Protesteza. D. D. Ghica. Numai unu nebunu aru voi se inpinga tiera tai la necunoscuta, sau la unu cunoscuta periculosu. D-sea crede ca ministrulu de esterne a facutu o gresiala si ca colegii sei suntu de aceia’si părere. D. Ministru de interne cere curentulu. D. D. Ghica dice ca d-sea n’aru fi procedatu că actualele ministru de externe, ci aru fi protestatu in data puterilor garante si Turciei. Oricum aru fi ne aflamu astazi intr’o situatiune grava. Se sustiene ca Constitutiunea otomana n’atinge intra nimicu drepturile nóstre si se afirma ca ambasadorele Franciei a si protestatu ca se cuprinde Romania in Constitutiune.