Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-07-31 / nr. 88
346 TELEGRAFUL ROMAN. Alteța S-a Regală a fost întimpinat de d. colonel Angelescu, ad-interim comandant al diviziei II-a teritorială, însoțit de șeful său de stat-major d. colonel Algiu, și d. colonel Pastia, șeful regimentului II, și d. colonel Agarici, comandantul provisoriu al regimentului Nr. 1 de artilerie. Pe piață, înaintea cazarmei sf. George, ambele regimente erau așezate în careu împregiurul unui frumos cort, bogat împodobit și ridicat prin îngrijirea șefilor ambelor regimente și sub cari se înălța și sântul altar și icoana sf. Uie patronul regimentelor. Alteța Sa Regală, după ce a asistat la Te-Deum, a trecut pe dinaintea frontului, și în urmă, a bine-voit a lua parte la dejunul care i se oferi de corpul oficieresc al artileriei. Dejunul avu loc în manegiu, care pentru această ocasiune, se decorase cu mult gust și în mod artistic cu trofee de tunuri, arme, steaguri și flori. în mijlocul manegiului era masa la care a luat loc A. S. R. Domnitorul cu corpul oficieresc, eară împregiurul mesei Alteței Sale Regale era așezată o masă pentru trupă. La finitul dejunului, A. S. R. D-l a bine-voit a rosti următoarele cuvinte : „’Mi voi aminti totdeauna cu plăcere de această frumoasă zi, pe care am serbat-o acum doi ani împreună în tabăra de la Calafat unde artileria română a pus temelia renumelui seu care a fost încununat în urmă la Plevna, Rahova și Smârdan, închin acest pahar în onoarea artileriei române care este și sper că va remâne pururea mândria armatei.“ Aceste cuvinte ale Alteței Sale Regale au fost acoperite cu cele mai vii și călduroase urări. D. Colonel Leca, ministrul de resbel în numele oficierilor de artilerie, adresându-se către Alteța Sa Regală s’a exprimat astfel : „Măria Ta! Artileria, representată prin regimentul I și II, astăzi în garnizona Bucuresci cu ocazia patronului seu ține a arăta prin vocea mea Alteței Voastre Regale, simțul de credință și devotemânt și de o animă pentru tot ce Măria Ta Regală a făcut pentru această armă de când conduceți destinele acestei țări. Măria Ta! La suirea Măriei Tale Regale pe tronul României, ai găsit o artilerie insuficientă și rău formată, astăzi armata are o artilerie instruită numeroase și cu un material perfecționat care și-a făcut probele în resbelul îndempedenței sub ochii Măriei Trecând această punte gigantică ne aflăm pe malul drept al Rhinului în Mare-Ducatul Baden. Sosim mai ântâiu la orășelul „Rehl“ și de aci încolo ținutul e spre stânga mai tot morăștinos, acoperit de mușchi, trestie și carbă rea — din causa deselor esundațiuni ale rîului „Kinzig,“ iar în dreapta spre est se estinde „Pădurea Neagră“ cu punctul ei cel mai înalt „Hornisgrinde“ (3012). La poalele acestor munți trecem prin orașele „Alpenweier“ și „Achern.“ Aproape de cest din urmă se află „Saßbach,“ locul, unde în 1675 că la mareșalul francez Turenne la începutul luptei contra ducelui imperial Montecuccoli. Un glonț de tun rupse ramul unui nuc, sub care se afla Turenne, și ramul că lând căuta moartea acestui general vestit. Lângă „Buchi“ vedem pe munte ruinele vechiului castel „Windeck“, odinioară reședința unei familii șvabice renumite, apoi ajungând îndată la „Steinbach“ unde mărim spre dreapta în depărtare pe o colină pleșugă o columnă roșietică, statua lui Erwin, edificătoriul domului Tale Regale, artileria întreagă scie, că personal Măriei Tale Regale datoresce acest progres și pătrunsă de recunoscință pentru această bine-facere prin mine închină în sănătatea Măriei Tale : Să trăesci Măria Ta Regală!“ După aceasta d. colonel Angelescu, ad-interim comandantul diviziei II-a teritorială a ridicat următoriul toast: „Alteța Sa regală, buna noastră Doamnă, a împărtășit totdeauna bucuria și la ocasie suferințele armatei dându-i îngrijirile unei duioase mamă. Port dlar acest toast pentru Alteța Sa Regală grațioasa și buna noastră Doamnă.“ D. Colonel Pastia, comandantul regimentului Nr. 2 a purtat apoi, la rândul său toastul ce urmează: „Măria Ta! Drapelul regimentului 1 de artilerie, sufletul și inima lui, a avut onoarea a fălfâi, ca stindardul înaltului comandant lângă Măria Ta Regală atât la Grivița, la Plevna cât și în toată campania, atunci ca și acum sufletul și inima acestui regiment sunt și vor fi lângă Măria Ta Regală. Port dar acest toast în sănătatea Măriei Tale Regale și a Măriei Sale Regale doamna.“ La finele banchetului, s’a ivit un incident atât de neașteptat cât și de mișcător. Un vechiu sergent major, Niculae Ioan, care servește de 20 ani în artilerie, sculându-se spontaneu a rostit cu glas tare următoarea urare, pornită din inimă : „Copii să bem acest păhar în sănătatea Alteței Sale Regale buna noastră doamnă și A. S. R. Domnitorului și bravului nostru căpitan.“ Aceste cuvinte, prin simplicitatea și severitatea lor au produs cea mai viuă impresiune asupra asistenței. Prea înălțatul nostru domn a binevoit a se informa cari sunt recompensele ce a primit acest veteran al regimentului ca resplată a îndelungatului său serviciu și bună purtare în timp de pace și pe câmpul de resbel și aflând că urmează a primi Steaua României pentru care a fost propus în timpul campaniei, Alteța Sa Regală detașând de pe peptul său crucea de cavaler al ordinului, a binevoit a decora însuși cu mâna sa pe vechiul sergent major. La oara 1 după amendi, A. S. R. Domnul după ce convorbi cu ofițerii regimentelor de artilerie și cu mai mulți oameni din trupă, se întoarse la palatul seu de la Cotroceni“, de la Strassburg. Tot aci să produce și vestitul vin roșu badens numit, „Affenthaler.“ Ținutul devine romantic, în drepta zac grupele pitoresce ale Pădurei Negre și pe o culme conică păduroasă ni se arată, Yburg, odinioară un turn de apărare al Romanilor. Ruinele imposante ce le sărim în pădurea de braz întunecoasă formează o avantscenă pompoasă pentru icoana vilei largi a Rhinului. Astfel sosim la stațiunea „Oos“, de la careaduce o cale laterală scurtă la orașul Baden. „Baden-Baden“, ce are aceasta numire duplă spre deosebire de „Baden bei Wien“, zace între coline amirabile decorate cu brazi de munte. Impregiurimea orașului trece de punctul cel mai grațios al Germaniei superioare și valea de la Baden formă odată frontiera între Allemannia și Francomania. Deja Romanii cei vechi colonisaseră acest loc și -l numiră: „civitas Aurelia aquensis.“ (Va urma). Academia română. Sesiune extraordinară. Proces-verbal Nr. 80. Ședința din 28 iunie 1879. Membrii presenți: D-nii Alecsandri Vasilie, Aurelian Petre S., Babeș Vincențiu, Bariț George, Caragiani Ioan, Chițu George, Crețulescu Niculae, Fălcoian Ștefan, Fetu Dr. Anastasie, Ghica loan, Hașdeu Bogdan P., Hodoș Iosif, Ionescu Nicolae, Laurian August Tr., Maiorescu Tit L., Maniu Vasilie, Melchisedec P. S. S. episcop: Odobescu Alecsandru, Chintescu Nicolae, Roman Alecsandru, Sion George, Ștefănescu Grigorie, Sturdza Dimitrie A. Președinte, loan Ghica. Ședința se deschide la 9 oare a. m. După lectura și verificarea procesului-verbal al ședinței precedente, se pune la ordinea flilei proiectul de regulament general pentru lucrările academiei române care se împarte tipărit. D. Ștefănescu cere a se lua în desbatere într’o altă ședință pentru ca să poată fi studiat mai bine, altfel declară, că se va abține de la vot. Adunarea consultată decide a se lua în desbatere imediat după articole. Art. 1, 2 și 3 se votează fără discuțiune. La art. 4, relativ la ținerea ședințelor, d. Sion propune și societatea admite, ca să se adauge un aliniat în cuprinderea: „cei ce nu răspund la apelul nominal perd dreptul la diurnă pe acea ședință“. Articolii ce urmează, pănă la art. 46 inclusiv, se admit după oarecari discuțiuni. La art. 47, relativ la îndemnisarea secretarului general propusă de comisiune a fi de 300 lei pe lună, d. Maniu observă, că fondurile academiei n’ar pută suporta asemenea cheltueli. D. Odobescu explică că în suma propusă s’a calculat diurnele ce s’ar cuveni secretarului peste an și retribuțiunea pentru corectura analelor care adunate la un loc compun o cifră superioară a celei de 3.600 lei. D. Sion observă că dacă s’ar admite articolul așa precum e, s’ar pără că secretarul general nu ar mai fi membru al academiei, și că e plătit ca un simplu impiegat de cancelarie. De aceea propune mai întăiu ca să se șteargă aliniatul din urmă care îi suprimă dreptul la diurnă, eară cât despre ficiațiunea îndemnițărei, aceasta să rămâe ca disposițiune budgetară, căci dacă este ca în adevăr să se plătească saboarea secretariului general, apoi va trebui să i se plătească după cum merită, și nu cu suma propusă în proiect. Ce se va observa însă că budgetul nu poate suporta o îndemnisare mai mare, atuncea să se facă apel la generositatea membrilor ce sânt în stare ca să poarte asemenea sarcină a o primi fără îndemnisație. D. Babeș zice că comisiunea când a tratat această cestiune a avut în vedere situațiunea financiară, dară tot odată și sarcinele ce s’au pus secretariului general, însă nu a putut face mai mult decât atâta. Se propune mai multe amendamente dintre cari se admite cu majoritate al d-lui Fălcoian în următoarea cuprindere: „secretarul general pentru toate lucrările cu cari este însărcinat prin art. 17 din statute primesce o îndemnisare lunară de 200 lei, participând totodată la cele alte diurne. La art. 48 d. Caragiani propune un amendament prin care cere ca acest articol să formeze un aliniat al art. 47 prin cuvintele: „eară secretarii de secțiuni câte 100 lei pe lună“, dară acest amendament, puindu-se la vot, se respinge. D. Babeș observă că sarcinele secretarilor de secțiuni fiind minime în comparațiune cu ale secretariului general, crede că s’ar pute reduce la 50 lei pe lună. După mai multe discuțiuni se admite amendamentul d-lui Laurian de a se suprima cuvintele de la sine „și pe timpul vacanțelor“, Art. 49 admițându-se fără discuțiune și trecând la art. 50 relativ la cancelaria academiei, d. Laurian observă, că cuprinsul propus prin proiect ar fi de prisos deocamdată, căci această sarcină ar putea duce bibliotecariul. D. Sion observă că sarcina bibliotecariului este deja destul de împovărată, pe lângă aceasta titularul de astăzi foarte bun altfel pentru sarcina sa, din fericire însa nu e nicidecum caligraf și că d-lui ca secretar general a fost adeseori nevoit ca să scrie pe curat hărții de corespondența curentă. Aceasta însa declară că dacă a făcut-o până acum, nu mai e în stare a o face pe viitor. D. Odobescu adoagă, că sarcina de copist se purta pănă acum de ajutorul casieriului care și figura în budget. Acuma însă acel ajutor, urmând a purta sarcina duplă de casier comptabil și ne mai putând purta și pe aceea de copist, este necesitate a se adopta acum deocamdată neapărat unul, și încă propune ca în regulament să se adopteze aselice, „și mai mulți după necesitate“. Acest amendament se admite. Articolele următoare pănă la Nr. 58 inclusiv, se admit fără discuțiune. Oarele fiind înaintate, ședința se ridică la 12 oare. Președinte: Ioan Ghica. Secretar ad-hoc, G. Sion. Varietăți. * (O visită la Sinaia) înălțimea Sa imperială Arhiducele Albrecht a plecat Duminecă la 22 după prând din Sibiiu la Făgăraș. înălțimea Sa Duminecă înainte de prânl petrecut de colonelul c. r. de Groller au făcut o preumblare prin stradele capitale ale Sibiiului cercetând cu prilegiul acesta între altele și localitatea magistratului orășenesc. Din Făgăraș înălțimea Sa pleacă la Brașov și „terminând inspecția armatei din Transilvania va merge — după cum cetim în „Renascerea“ din România— să facă visită M. S. Regale domnitoriului României la palatul dela Sinaia, unde s’au luat disposițiuni pentru primirea Arhhiducelui Albrecht.“ * (Leonida Popp) colonel c. r. în statul major s’a denumit de comandant al brigadei XV de infanterie, remănând deocamdată în șargia sa presentă. * (Concert). Tinerimea studioasă din Varadia va arangia în 18 August st. n. un concert impreunat cu danț în favorul „Reuniunei de lectură“ din loc după programa următoare: 1. „Cuvent de deschidere“ de A. Michailoviciu tehnic an. al III-lea. 2. „Cântecul gintei latine“ poesie de Alecsandri cântat solo de d-șoara Maria Alecsandrescu. 3. „Copila română“ poesie de I. Vulcan declamată de d-șoara Silvia Mihhailoviciu. 4. „Limba română“ poesie de Sion cântată de corul vocal. 5. „Blestemul lui Alecsandru 1“ poesie de I. de la Buceci declamată de I. Staia stud. de cl. VIII gim. 6. „Bani și cară baniu poesie de Iul. Grozescu declamată de V. Alecsandrescu ascultătoriu de acad. comerc. an. III-lea. 7. „Unele trăsuri mai momentoase din viața Romanilor antici în raport cu cea modernă“ operat compus și cetit de N. Iurma stud. în a VI cl. gim.