Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-07-31 / nr. 88

346 TELEGRAFUL ROMAN. Alteța S-a Regală a fost întimpi­­nat de d. colonel Angelescu, ad-inte­­rim comandant al diviziei II-a terito­rială, însoțit de șeful său de stat-major d. colonel Algiu, și d. colonel Pastia, șeful regimentului II, și d. colonel Agarici, comandantul provisoriu al re­gimentului Nr. 1 de artilerie. Pe piață, înaintea cazarmei sf. George, ambele regimente erau așe­zate în careu împregiurul unui frumos cort, bogat împodobit și ridicat prin îngrijirea șefilor ambelor regimente și sub cari se înălța și sântul altar și icoana sf. Uie patronul regimentelor. Alteța Sa Regală, după ce a asi­stat la Te-Deum, a trecut pe dinain­tea frontului, și în urmă, a bine-voit a lua parte la dejunul care i se oferi de corpul oficieresc al artileriei. Dejunul avu loc în manegiu, care pentru această ocasiune, se decorase cu mult gust și în mod artistic cu trofee de tunuri, arme, steaguri și flori. în mijlocul manegiului era masa la care a luat loc A. S. R. Domni­torul cu corpul oficieresc, eară îm­pregiurul mesei Alteței Sale Regale era așezată o masă pentru trupă. La finitul dejunului, A. S. R. D-l a bine-voit a rosti următoarele cu­vinte : „’Mi voi aminti tot­deauna cu plă­cere de această frumoasă­­ zi, pe care am serbat-o acum doi ani împreună în tabăra de la Calafat unde artileria română a pus temelia renumelui seu care a fost încununat în urmă la Plevna, Rahova și Smârdan, închin acest pahar în onoarea artileriei române care este și sper că va remâne pururea mândria armatei.“ Aceste cuvinte ale Alteței Sale Regale au fost acoperite cu cele mai vii și călduroase urări. D. Colonel Leca, ministrul de res­­bel în numele oficierilor de artilerie, adresându-se către Alteța Sa Regală s’a exprimat ast­fel : „Măria Ta! Artileria, representată prin regimentul I și II, astăzi în gar­­nizona Bucuresci cu ocazia patronu­lui seu ține a arăta prin vocea mea Alteței Voastre Regale, simțul de cre­dință și devotemânt și de o animă pen­tru tot ce Măria Ta Regală a făcut pentru această armă de când condu­ceți destinele acestei țări. Măria Ta! La suirea Măriei Tale Regale pe tronul României, ai găsit o artilerie insuficientă și rău formată, astăzi armata are o artilerie instruită numeroase și cu un material perfec­ționat care­­ și-a făcut probele în res­­belul îndempedenței sub ochii Măriei Trecând această punte gigantică ne aflăm pe malul drept al Rhinului în Mare-Ducatul Baden. Sosim mai ântâiu la orășelul „Rehl“ și de aci încolo ținutul e spre stânga mai tot morăștinos, acoperit de mușchi, trestie și carbă rea — din causa de­selor esundațiuni ale rîului „Kinzig,“ iar în dreapta spre est se estinde „Pădurea Neagră“ cu punctul ei cel mai înalt „Hornisgrinde“ (3012). La poalele acestor munți trecem prin orașele „Alpenweier“ și „Achern.“ Aproape de cest din urmă se află „Saßbach,“ locul, unde în 1675 că­ la mareșalul francez Turenne la începu­tul luptei contra ducelui imperial Montecuccoli. Un glonț de tun rupse ramul unui nuc, sub care se afla Tu­renne, și ramul că­ lând căuta moartea acestui general vestit. Lângă „Buchi“ vedem pe munte ruinele vechiului cas­tel „Windeck“, odinioară reședința u­­nei familii șvabice renumite, apoi a­­jungând îndată la „Steinbach“ unde mărim spre dreapta în depărtare pe o colină pleșugă o columnă roșietică, statua lui Erwin, edificătoriul domului Tale Regale, artileria întreagă scie, că personal Măriei Tale Regale datoresce acest progres și pătrunsă de recunos­­cință pentru această bine-facere prin mine închină în sănătatea Măriei Tale : Să trăesci Măria Ta Regală!“ După aceasta d. colonel Ange­lescu, ad-interim comandantul diviziei II-a teritorială a ridicat următoriul toast: „Alteța Sa regală, buna noastră Doamnă, a împărtășit totdeauna bu­curia și la ocasie suferințele armatei­ dându-i îngrijirile unei duioase mamă. Port dlar acest toast pentru Alteța Sa Regală grațioasa și buna noastră Doamnă.“ D. Colonel Pastia, comandantul regimentului Nr. 2 a purtat apoi, la rândul său toastul ce urmează: „Măria Ta! Drapelul regimentului 1 de artilerie, sufletul și inima lui, a avut onoarea a fălfâi, ca stindardul înaltului comandant lângă Măria Ta Regală atât la Grivița, la Plevna cât și în toată campania, atunci ca și a­­cum sufletul și inima acestui regiment sunt și vor fi lângă Măria Ta Regală. Port dar acest toast în sănătatea Mă­riei Tale Regale și a Măriei Sale Re­gale doamna.“ La finele banchetului, s’a ivit un incident atât de neașteptat cât și de mișcător. Un vechiu sergent major, Niculae Ioan, care servește de 20 ani în artilerie, sculându-se spontaneu a rostit cu glas tare următoarea urare, pornită din inimă : „Copii să bem acest păhar în să­nătatea Alteței Sale Regale buna noas­tră doamnă și A. S. R. Domnitorului și bravului nostru căpitan.“ Aceste cuvinte, prin simplicitatea și severitatea lor au produs cea mai viuă impresiune asupra asistenței. Prea înălțatul nostru domn a binevoit a se informa cari sunt recom­pensele ce a primit acest veteran al regimentului ca resplată a îndelun­gatului său serviciu și bună purtare în timp de pace și pe câmpul de res­­bel și aflând că urmează a primi Steaua României pentru care a fost propus în timpul campaniei, Alteța Sa Regală de­tașând de pe peptul său crucea de ca­valer al ordinului, a binevoit a decora­ însuși cu mâna sa pe vechiul sergent major. La oara­ 1 după amend­i, A. S. R. Domnul după ce convorbi cu ofițerii regimentelor de artilerie și cu mai mulți oameni din trupă, se întoarse la palatul seu de la Cotroceni“, de la Strassburg. Tot aci să produce și vestitul vin roșu badens numit, „Af­fenthaler.“ Ținutul devine romantic, în drepta zac grupele pitoresce ale Pădurei Ne­gre și pe o culme conică păduroasă ni se arată, Yburg, odinioară un turn de apărare al Romanilor. Ruinele im­posante ce le­­ sărim în pădurea de bra­z­ întunecoasă formează o avant­­scenă pompoasă pentru icoana vilei largi a Rhinului. Astfel sosim la sta­țiunea „Oos“, de la carea­duce o cale laterală scurtă la orașul Baden. „Baden-Baden“, ce are a­­ceasta numire duplă spre deosebire de „Baden bei Wien“, zace între coline amirabile decorate cu bra­zi de munte. Impregiurimea orașului trece de punc­tul cel mai grațios al Germaniei su­perioare și valea de la Baden formă odată frontiera între Allemannia și Francomania. Deja Romanii cei vechi colonisaseră acest loc și -l numiră: „civitas Aurelia aquensis.“ (Va urma). Academia română. Sesiune extraordinară. Proces-verbal Nr. 80. Ședința din 28 iunie 1879. Membrii presenți: D-nii Alecsan­­dri Vasilie, Aurelian Petre S., Babeș Vin­­cențiu, Bariț George, Caragiani Ioan, Chițu George, Crețulescu Niculae, Făl­­coian Ștefan, Fetu Dr. Anastasie, Ghica loan, Hașdeu Bogdan P., Hodoș Iosif, Ionescu Nicolae, Laurian August Tr., Maiorescu Tit L., Maniu Vasilie, Mel­­chisedec P. S. S. episcop: Odobescu Alecsandru, Chintescu Nicolae, Roman Alecsandru, Sion George, Ștefănescu Grigorie, Sturdza Dimitrie A. Președinte, loan Ghica. Ședința se deschide la 9 oare a. m. După lectura și verificarea pro­­cesului-verbal al ședinței precedente, se pune la ordinea flilei proiectul de regulament general pentru lucrările academiei române care se împarte ti­părit. D. Ștefănescu cere a se lua în desbatere într’o altă ședință pentru ca să poată fi studiat mai bine, alt­fel declară, că se va abține de la vot. Adunarea consultată decide a se lua în desbatere imediat după articole. Art. 1, 2 și 3 se votează fără discuțiune. La art. 4, relativ la ținerea șe­dințelor, d. Sion propune și societatea admite, ca să se adauge un aliniat în cuprinderea: „cei ce nu răspund la a­­pelul nominal perd dreptul la diurnă pe acea ședință“. Articolii ce urmează, pănă la art. 46 inclusiv, se admit după oare­cari discuțiuni. La art. 47, relativ la îndemnisa­­rea secretarului general propusă de comisiune a fi de 300 lei pe lună, d. Maniu observă, că fondurile academiei n’ar pută suporta asemenea cheltueli. D. Odobescu explică că în suma propusă s’a calculat diurnele ce s’ar cuveni secretarului peste an și retri­­buțiunea pentru corectura analelor care adunate la un loc compun o cifră su­perioară a celei de 3.600 lei. D. Sion observă că dacă s’ar ad­mite articolul așa precum e, s’ar pără că secretarul general nu ar mai fi membru al academiei, și că e plătit ca un simplu impiegat de cancelarie. De aceea propune mai întăiu ca să se șteargă aliniatul din urmă care îi su­primă dreptul la diurnă, eară cât des­pre ficiațiunea îndemnițărei, aceasta să rămâe ca disposițiune budgetară, căci dacă este ca în adevăr să se plătească saboarea secretariului general, apoi va trebui să i se plătească după cum me­rită, și nu cu suma propusă în pro­iect. Ce se va observa însă că bud­getul nu poate suporta o îndemnisare mai mare, atuncea să se facă apel la generositatea membrilor ce sânt în stare ca să poarte asemenea sarcină a o primi fără îndemnisație. D. Babeș­­ zice că comisiunea când a tratat această cest­iune a avut în ve­dere situațiunea financiară, dară tot o­dată și sarcinele ce s’au pus secre­tariului general, însă nu a putut face mai mult de­cât atâta. Se propune mai multe amenda­mente dintre cari se admite cu majo­­ritate al d-lui Fălcoian în următoarea cuprindere: „secretarul general pen­tru toate lucrările cu cari este însăr­cinat prin art. 17 din statute primesce o îndemnisare lunară de 200 lei, par­ticipând tot­odată la cele alte diurne. La art. 48 d. Caragiani propune un amendament prin care cere ca a­­cest articol să formeze un aliniat al art. 47 prin cuvintele: „eară secreta­rii de secțiuni câte 100 lei pe lună“, dară acest amendament, puindu-se la vot, se respinge. D. Babeș observă că sarcinele secretarilor de secțiuni fiind minime în comparațiune cu ale secretariului general, crede că s’ar pute reduce la 50 lei pe lună. După mai multe dis­cuțiuni se admite amendamentul d-lui Laurian de a se suprima cuvintele de la sine „și pe timpul vacanțelor“, Art. 49 admițându-se fără discu­țiune și trecând la art. 50 relativ la cancelaria academiei, d. Laurian ob­servă, că cuprinsul propus prin proiect ar fi de prisos de­o­camdată, căci a­­ceastă sarcină ar pute­a duce biblio­­­tecariul. D. Sion observă că sarcina bibli­­otecariului este deja destul de împovă­rată, pe lângă aceasta titularul de as­tăzi foarte bun alt­fel pentru sarcina sa, din fericire însa nu e nici­de­cum caligraf și că d-lui ca secretar gene­ral a fost adese­ori nevoit ca să scrie pe curat hărții de corespondența cu­rentă. Aceasta însa declară că dacă a făcut-o până acum, nu mai e în stare a o face pe viitor. D. Odobescu adoagă, că sarcina de copist se purta pănă acum de a­­jutorul casieriului care și figura în bud­get. Acuma însă acel ajutor, urmând a purta sarcina duplă de casier­ comp­­tabil și ne mai putând purta și pe a­­ceea de copist, este necesitate a se a­­dopta acum de­o­cam­dată neapărat unul, și încă propune ca în regulament să se adopteze ase­­lice, „și mai mulți după necesitate“. Acest amendament se admite. Articolele următoare pănă la Nr. 58 inclusiv, se admit fără discuțiune. Oarele fiind înaintate, ședința se ridică la 12 oare. Președinte: Ioan Ghica. Secretar ad-hoc, G. Sion. Varietăți. * (O visită la Sinaia) înălți­mea Sa imperială Arh­iducele Albrecht a plecat Duminecă la­­­ 2­2 după prând din Sibiiu la Făgăraș. înălțimea Sa Duminecă înainte de prân­l petre­cut de colonelul c. r. de Groller au făcut o preumblare prin stradele ca­pitale ale Sibiiului cercetând cu pri­­legiul acesta între altele și localita­tea magistratului orășenesc. Din Făgăraș înălțimea Sa pleacă la Brașov și „terminând inspecția arma­tei din Transilvania va merge — dup­ă cum cetim în „Renascerea“ din Româ­nia— să facă visită M. S. Regale dom­­nitoriului României la palatul dela Sinaia, unde s’au luat disposițiuni pen­tru primirea Arhhiducelui Albrecht.“ * (L­e­o­n­i­d­a P­o­p­p) colonel c. r. în statul major s’a denumit de co­mandant al brigadei XV de in­­fanterie, remănând de­ocamdată în șargia sa presentă. * (Concert). Tinerimea studioasă din Varadia va arangia în 18 August st. n. un concert impreunat cu danț în favorul „Reuniunei de lectură“ din loc după programa următoare: 1. „Cuvent de deschidere“ de A. Michailoviciu teh­nic an. al III-lea. 2. „Cântecul gintei latine“ poesie de Alecsandri cântat solo de d-șoara Maria Alecsandrescu. 3. „Copila română“ poesie de I. Vulcan declamată de d-șoara Silvia Mihhailoviciu. 4. „Limba română“ poesie de Sion cântată de corul vocal. 5. „Blestemul lui Alecsandru 1“ poe­sie de I. de la Buceci declamată de I. Stai­a stud. de cl. VIII gim. 6. „Bani și cară baniu poesie de Iul. Grozescu declamată de V. Alec­sandrescu ascultătoriu de acad. comerc. an. III-lea. 7. „Unele trăsuri mai momentoase din viața Romanilor antici în raport cu cea modernă“ operat compus și ce­tit de N. I­u­r­m­a stud. în a VI cl. gim.

Next