Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-10-18 / nr. 123
Nr. 123 Sibiiu, Sâmbătă 18 Octomvre 1880. Anul XXVIII. ABONAMENTUL Pentru Sibiu pe an 7 fl., 6 luni S fl. 50 er., 3 luni 11. 75 er. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Revista politică. 8ibiiu, în 17 Octomvre. După „Pesti Napló“, ministrupresident Tisza a invitat pe 21 Noemvre enqueta cea mare, carea se desbată reformarea comitatelor. S’a invitat la enquetă cam la 40 membri, între cari și P. Sennyey și deputați fruntași din toate partidele. în sinul delegațiunilor adunate în Budapesta se desbate asupra plusului cerut de administrațiunea de rezboiu. Reuniunea ruteană din Galiția „Rada ruska“ a decis convocarea unei conferențe la Lemberg pe liua de 30 Noemvre. în adunare comitetul va presenta resoluțiuni, prin care se vor precisa părerile Rutenilor despre situațiunea politică de față, tot așa pretensiunile și dorințele Rutenilor. „Rada ruska“ a și instituit un comitet, care este însărcinat cu redactarea resoluțiunilor. La conferență vor lua parte Rutenii „bătrâni“ și „tineri.“ Invitările se vor trimite membrilor partidei rutene cel mult pănă în 7 Noemvre. Președintele republicii franceze a convocat camerele pe 9 Noemvre. Afacerea Dulciuriului se tragănă. Trăgănarea aceasta întăresce pe mulți în speranța, că cestiunea se va resoarve pe calea păcei. Turcii și Muntenegrinii negociază acum asupra unei convențiuni militare propuse de Turci. Se zice că Bozo Petrovici se va întâlni cu Riza pașa pentru a înlesni transacțiunile. Distanța de un kilometru între Turci și Muntengreni se consideră de ajuns, pentru a împedeca pe Albanezi de a se veni între dânșii. Numărul acestor din urmă s’a redus în Mozura la 700 de inși. Procesul de presă al „Telegrafului român“. Un spectacol deosebit ne a înfățișat eri sala tribunalului regesc de aici. Spațiul după barieră, unde de altădată își ocupa locul criminaliști, era de astădată ocupat de fețe bisericesci, de preoți români gr. or. îmbrăcați în reverenzi, cu brâne roșii și albastre. Pe banca acuzaților se aflau un asesor consistorial și un paroh ; pe banca martorilor se aflau nu mai puțini decât cinci preoți și tribuna procurorului era ocupată de un protopresviter și asesor consistorial onorariu. De când există această sală a tribunalului, ea n’a cuprins deodată atâți preoți, ca de astădată. Galeriile erau îndesuite de un public numeros, care privia cu mirare și uimire la cele ce se petreceau după barieră și în tot decursul pertractărei, care a ținut neîntrerupt de la 8 oare dimineața pănă la 6 oare seara, publicul n’a slăbit din paciența sa. Obiectul pertractărei a fost următorul: Protopresviterul și asesorul consistorial onorariu și directorul Sem. Ioan Hannia s-a simțit vătămat în onoarea sa prin doi articoli publicați în „Telegraful Român“ și a acusat la tribunal pe redactorul „Telegrafului Român“, asesorul consistorial Nicolae Cristea și pe scriitoriul acelor articole, pe parochul din Gura rîului Ioachim Munteanu. Protopresbiterul Ioan Hannia n’a întrebat de canoane, n’a întrebat de legile bisericesci, n’a întrebat de discripina bisericească, sub care stă fiecare presbiter, ci a cugetat fără îndoială, că onoarea sa știrbită o va pute mai bine rehabilita înaintea curței juraților și a tribunalului din Sibiiu. Cei cinci preoți, chiemați de protopresbiterul Hannia ca martori, aveau să-l spriginească la această întreprindere. Curtea juraților era compusă exclusiv numai din concetățeni sași, profesori de gimnasiu, comercianți și meseriași. Și pentru ca succesul se fie cu atât diile colegiale în Cefalonia, se duse la Padua, unde urma cu mult succes universitatea. Aici el făcu cunoscință cu Constantin (mai în urmă Cyril) Lucas. Intorcându-se în Cefalonia, Nicodim se făcu ieromonahiar după ce amicul său deveni patriarh ecumenic, el se duse la Țarigrad, unde ’i găsim acum directorul tipografiei patriarhale. Această întreprindere aruncă pe jesuiți la culmea mâniei. Iesuiții n’au lăsat niciodată ca luminile să fie răspăndite în lume; preceptele sfinte, cercetaui scripturile și nu ascundeți lumina sub oboroc, au fost pentru dânșii blesteme... Bieții tipografi stăteau cu filele în mână în țerile catolice; însuși regii Franciei n’aveau putere să apere pe un tipograf în mijlocul Parisului. Pedepsele pentru tipografi erau peine de la chart, peine d'etre pendus et etrangles.. .8) lucruri nu prea plăcute, cum poți să-ți închipueșci. Theologi Parisienses adignes usque persequantur, (lice tremurând bietul Robert Estiene, și tipografii mai sigur protopresbiterul Hannian și-a luat pre lângă sine pe unul din cei mai iscusiți advocați, pe unul din cei mai populari bărbați la concetățenii sași, pe domnul Arz v. Straussenburg, pe același Arz v. Straussenburg, care a apărat în două rânduri (harul de aici „Siebenbürgisch-deutsches Tageblatt“ în două procese intentate de procurorul statului contra cărților „Săteanului Român“ și „Observatorul“ și toate procesele au dobândit votul deliberativ al cursei de jurați. Afară de acest aparat, protopresbiterul Hannia a validat întreg talentul său de elocvență însoțit de o mimică foarte espresivă pentru a convinge pe cartea juraților despre adânca vătămare, ce a suferit dânsul prin acei articoli ai „Telegrafului Român“, și-a compus anume acasă autobiografia sa și a cetit juraților de pe hârtie câte posturi înalte ocupă el, la câte bance este el director etc. etc. Pentru a dovedi că a fost îndreptățit a administra averea bisericei din Gura Jiului protopresbiterul Hannia a afirmat sus și tare, că statutul organic încă nu este introdus în biserica noastră, care pentru a arăta, că el a fost îndreptățit a înmormânta pe repausatul paroch din GuraJiului, deși ocupă funcțiunea numai a unui director seminarial, nici decum însă a unui paroch, nici a unui protopresbiter tractual, a zes că el a mai îmmormântat și pe alți parohhi, nu numai pe parochul Manta Dl profesor de drepturi Dr. Fölki, aperetoriul parochului Munteanu, însă cu vervă a adus lumină completă asupra afacerei. O impresiune ciudată a făcut acest proces unic în feliul seu, asupra ascultătoriului. Din întreg decursul pertractărei erai sedus a crede, că nu redactorul „Telegrafului Român“ și parohul Munteanu erau acuzații, ci protopresbiterul Hannia, căci acesta dimpreună cu advocatul seu nu se puteau destul apăra față cu vicașele ce refugeau din toate țările catolice la Geneva, la Bâle, la Neufchatel, în Elveția care de veacuri întregi a servit de adăpost libertății, cugetării și tuturor capacităților prigonite.9) Iezuiții din Constantinopole se pun clar din toate puterile lor să urzească curse spre a perde pe patriarhul Lucar. Ei găsiră o carte alcătuită și tipărită de Lucar la Londra latinesce și englezesce în timpul petrecerii sale în Englitera, în care el critica legea lui Mahomet. Atât au trebuit această carte fudusă Sultanului, spuindu-se că eșise chiar atunci din tipografia lui Lucar de la patriarhie, și că inscripțiunea de pe frontispiciu și data, că ar fi tipărită mai de mult la Londra, sânt false. Sultanul se face foc : îndată o ceată de aripi calcă din ordinul padișahului și preface în praf și în pulbere tipografia. Atunci a perit o mulțime de manuscripte vechi, de autori profani și eclesiastici, mai ales un au ca ploaia de la defensorii acusaților. O mișcare sensațională a produs atât în public, cât și între jurați când advocatul Ioan de Preda, defensorul redactorului „Telegrafului Român“, a presentat tribunalului pîza comunei bisericesci Gurariului, prin care aceasta cere, ca fostul protopresbiter Hannia să se pună în stare de acusațiune pentru a’l sili să’și dea socoteală despre administrarea fondului lor bisericesc. După lece oare de pertractare curtea juraților și-a exprimat verdictul seu. Cu o majoritate imposantă de 10 voturi contra 2, redactorul „Telegrafului român“ și parochul Ioachim Munteanu s’au achitat și protopresbiterul Hanna s’a condamnat la purtarea tuturor speselor procesului. Detailurile procesului, se pot vede din raportul special, ce va urma. Credem că și protopresbiterul Hannia va fi mulțămit cu acest verdict, căci pănă acum toate verdictele ce s’au exprimat asupra lui Mdcea că vin dela „oamenii lui Popea“ dela „Șaguniști“, dela „consistorialiști“, acum a avut ocasiune a auli în fața lamei un verdict dela bărbați, cari sunt cu totul străini de afacerile noastre bisericesci și de partide, a avut ocasiune a au li un verdict de la bărbați independenți, cari au trecut încă prin sita deasă a protopresb. Hannia. Nu stim însă dacă protopresbiterul Hannia va fi mulțămit cu rehabilitarea onoarei sale în forma aceasta, nu stim dacă vor fi mulțămiți representanții bisericei noastre și cu deosebire statul preoțesc cu o astfel de procedură pentru a se rehabilita onoarea unui presbiter. Acest cas, poate unic în biserica orientală, va fi negreșit discutat în sinul organelor noastre bisericesci, căci datorința lor este a păstra cu scumpetate vara bisericei și onoarea statului preoțesc. FORȚA. Scrisoarea lui A. Papadopul- Calimah cătră V. Alecsandri. Geneva 20 iulie 1880. (1 Urmare). După stăruințele Ambasadorului englez, Cyril Lucas se rechiamă iarăși la tronul său, cu mare cinste și entusiasm (1624); astfel merge treaba în țerile netocmite și nechibzuite: de la capitol la stînca tarpeană, și de aice înapoi la capitol nu este decât un pas. Patriarhul Lucas, nu se oprește în lucrul său de regenerare. El cel ântâiu înființează o tipografie în patriarhie, cumpără și aduce tipar de la Londra la 1612, întrebuințând la această misiune pe eruditul ieromonah Nicodim Metaxa, pe care îl și însărcinează cu tipărirea mai multor cărți de teologie și bisericesci. Acest Nicodim Metaxa era din Cefalonia, născut din părinți care purtau titlu de comite cu care-i cinstise pentru vitejie, republica Veneției. După ce Nicodim își sfîrși saascrierile de polemică dogmatică și de predicațiune, care nu puteau găsi cruțarea la censura Veneției, singurul oraș ce pe atunci avea mijloace destule pentru a tipări cărți grecesci. Toate aceste tipărite sau netipărite sânt distruse și aruncate în mare împreună cu sfurmăturile tipografiei și cu frumoasele litere aduse de Lucar de la Londra. Tipograful Metaxas abia scăpă viu, cu fuga, gădele cu un detașament de sbiri năvălește apoi se pune mâna pe Lucar, dar patriarhul prinde de veste și scapă la Aggas, ambasadorul Belgiei. Acesta intervine, dovedește Seraskorului, că toate sânt scornituri ale jesuiților, și astfel Cyril Lucar remâne nesuparat pe tronul seu, iar Sultanul Murat, voind se facă dreptate isgonesce pe jesuiți cu ocară din Constantinopole, la 1625. Ca se isbutească se distrugă tipografia,imprimatele și manuscriptele de la Patriarchie, Iesuiții de la Stavrodrom au cheltuit mulțime de bani, și au dat daruri Turcilor. ’") 8) Renouard, annales de l’imprimerie des Estienne, pag. 289—295. 9) Robert Etienne, Leh Censures des théologiens de Paris, edit Genâvo 1552. — L. Vulliemin, Histoire de la Confederation Suisse, tom. II, p. 102 sp. 358 sq. l0) Ipsilanti, op. cit. pag. 133—137.