Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)
1884-11-08 / nr. 131
anului școlar se însgrabă de abia câte un învățător necualificat. Ce poate fi causa Dumnezeu știe. Dar nu numai la sate, ci chiar aici în reședința protopresbiterului abia în Octomvrie s’a putut tocmi un învățător tot necualificat. Aceasta este culmea răului. De ani ochiul veghietor al inspectorului rung de școală este îndreptat asupra Cohalmului, și caută cu luminarea nodul în papură pentru a putea ridica aici o școală de stat. Aceasta însă nu o au simțit până acum inspectorul nostru școlar, cu toate că reușind fundarea școalei de stat, școala confesională dispare pentru a nu mai apărea nici odată. Cu școala se periclitează și biserica noastră, care pănă agit e numai de scânduri. Poporul îngreunat cu 10% asupra dărilor sale, pănă acum destul de grele căci se scot cu esecutorul, poporul Îngreunat glie cu 10% procente pentru școala de stat, ’și va trimite mai bine acolo copilul gratis decât să plătească învățătorului încă 1 fl. v. a. pe an. Apoi cum va fi cu biserica? Cu mare greutate s’a făcut aceasta de scânduri, de vreo 10—12 ani poporul gr. or. n’a putut aduna nici atât să facă o reparație. Aruncând acum încă 10% nu va putea nici cât pănă acum. Dar fiind vorba de biserică sunt nevoit a arunca o scurtă privire asupra timpului dela ridicarea bisericei actuale pănă în present. După ce oamenii cu chin cu var, unul dăruind scânduri, altul lemne, altul material de învălit, altul icoane etc. ridicară biserica, hotăriră a aduna material in fiecare an, pănă ce vor avea destul pentru ridicarea unei biserici de zid. Poporul începu a aduce peatră și se adunară câțiva stângini, pic câțiva, căci în loc de a se interesa cei în drept și de a griji ce s’a adus, a început unul și altul a lua împrumut din peatra adunată pentru a și face treburile particulare, așa că peatra se împuțină și poporul nu mai voi să aducă. Vreo 7—8 ani nu s’a făcut apoi nimic. In anul trecut s’a hotărît de nou ca să se adune material și tot odată fiecare proprietar în loc de capulație în bani să dea în fiecare an câte o ferdelă de bucate, pentru a se face un fond pentru zidirea bisericei. S’a adus câtăva peatră. B’au adunat câteva Hectolitre de bucăți dela popor, în fine purtarea incorectă a capelanului protopresbiteral, iritează poporul și atât adunarea materialului cât și a bucatelor rămase baltă. Un mare rău băntue comuna noastră bisericească acuma de mulți ani și el pe gli ce merge la tot mai mari dimensiuni. Acest rău este lipsa de înțelegere între autoritățile bisericei locale și poporeni. Pe gli ce merge mergem tot spre mai rău, și bin e Dumnegleu dar eu me tem de crise în biserica noastră. Causa ne este cunoscută la locurile competente și noi cu dar așteptăm vindecarea răului. Primiți de Redactor încredințarea deosebitei mele stime și considerațiuni. Lungu. Mulțămită publică. Pentru scriitura arangiată de Reuniunea femeilor române din Sibiu au intrat următoarele obiecte : Dna Zoe Manolescu n. Petraș: 1 pelotă lucrată cu filet gupur. Dna Carolina Ordonaș: stropelniță de tinichea colorată și 1 punguliță de lucru împletite din ață neînălbită. Dșoara Maria Mihály de Apșa: 20 de kagrami Diamante de Marmația. Pentru bunăvoința arătată față cu această Reuniune comitetul se esprimă mulțămită pe calea aceasta. TELEGRAFUL ROMAN părtășiți vor implora asupra celor îndurători binecuvântarea cerească. Sibiiu, 3/15 Noemvre 1884. Zahariă Boiu, paroh greco-orient, cet. 525 Rugare. O văduvă săracă din parochia cetății de aici, rămasă cu 6 copii necrescuți în cea mai mare miserie, s’a adresat de multe ori câtvă subscrisul pentru ajutoriu, care după putință i s’a și dat din puținele mijloace disponibile din când în când. Dar arătându-se acele mijloace de tot nesuficiente față cu mulțimea trebuințelor: nutriment, îmbrăcăminte, chiria casei, (de mai multe luni neplâtită), lemne etc. cu deosebire acum în gura iernei, subrisul își ține de datorință, a face pe calea aceasta apel cătră toți iubitorii de omenire, ca cu iubire creștinească să binevoiască a veni în ajutoriu sărmanei familii cu ce le va da mâna: numerariu, virtuale, veșminte (de la oameni sănătoși), lemne, cărți și recursite de scoală etc. căci fiind lipsă de toate, toate vor fi bine primite. Ofertele se vor transpune din partea mea neamânat la locul destinațiunei lor și se vor curta in public, ear lacrămile de bucurie ale celor îm Varietăți. * (Hymen.) Dl Isaia Henteș, cleric absolut, ’și va sărba Duminecă în 11/23 Novembre a. c. cununia sa cu dșoara Victoria Sa și o fiica parochului din Cetea. Le dorim viață fericită. * (Facultatea de teologie în București.) Despre deschiderea solemnă a facultății teologice în București cetim în „Voința Națională“: Cu ocasiunea deschiderei facultății de teologie I. P. S. S. Mitropolitul Primat a rostit următoarea alocuțiune în localul Universităței, în sala destinată pentru ținerea cursurilor acestei facultăți: „N’am îndestule cuvinte pentru a-mi arăta marea mulțămire de care sufletul meu este pătruns, cu redeschiderea solemnă a facultăței de teologie. „Am fost adânc mișcat de marea trebuință a unui asemenea învățământ atât de folositor, mai cu seamă pentru un popor care cu grăbire merge spre progres. „Dela venirea mea la această Sf. Mitropolie cu necontenire și cu cel mai mare zel, am lucrat spre împlinirea acestei mari dorințe a sufletului meu. „Dând uitărei toate greutățile cu cari am avut a me lupta pănă la împlinirea acestei dorințe, me simt fericit a exprima cu această ocasiune mulțămirea și adânca mea recunoștință M. S. Regelui pentru puternicul meu sprijin cât și bunei voințe a guvernului Maiestăței Sale. „Din tot sufletul meu cu umilință chem binecuvântarea celui atotputernic asupra tuturor celor ce mi au ajutat spre săvârșirea acestei mari opere. „Dumne greu să binecuvinteze pe profesorii și pe viitorii elevi ai facultății de teologie. „Trăiască MM. II. Regele și Regina. „Trăiască și prospereze România și biserica română. Regretând că nu putem da chiar agil discursul de deschidere rostit în numele dlui ministru al cultelor de dl Gr. Tocilescu, ne grăbim a da un rezumat din acest discurs. Dsa a arătat care este rolul unei facultăți teologice, raporturile sale cu celelalte facultăți. A precisat libertatea învățământului academic, rolul Universităței în Stat, și dreptul natural al Statului de a lua măsurile necesarii în organizarea instituțiunilor de cultură pentru a se dobândi și garanta interesele mediate sau imediate ale Statului. A condus la asistența a doi factori, cari lucrează asupra organismului Universității: scopul scientific și scopul public, cari departe de a se esclude între ele, se cuprind unul întraltul și nu pot unul fără altul. Aplicând aceste considerațiuni la facultatea noastră de teologie, d-lui a terminat printr’un apel călduros la profesori, pentru că cu deosebire la Universitate valoarea învățământului superior atârnă deja valoarea și aptitudinea profesorilor. Ei dau măsura, ei alcătuesc sufletul însuși al Universităței. După aceea, Preasânția Sa părintele Arhiereu Genadie Enăceanu, decanul facultăței de teologie, a răspuns arătând raporturile facultăței teologice, cu Statul, cu știința, cu istoria și literatura românească. * (Germare.) De Luni a încetat de a mai ninge. In locul ninsoarei s’a lăsat un ger puternic de cugetă omul că suntem pe la Bobotează. De va merge progresând, atunci nici în privința frigului nu ne vom deosebi tare de Siberia. * (Industria națională.) Sub acest titlu, Ziarul „Adevărul“ din România, comunică următoarele: In ziarul Daily Telegraph se află următorul anunț: Mare esposițiune de lucru nativ român. Broderii, țăsături, chilimuri, velințe, costume etc. După comanda espresă și sub patronagiul special al M. S. Reginei României, Dnii Howel și James sunt onorați prin comanda reginei României să facă o esposițiune de lucru român, in scop de a aduce aceste interesante probe ale industiei române la favorabila cunoștință a publicului englez. O mare colecțiune representativă a acestor producțiuni native române s’a primit din București și se vor întocmi în esposițiune și spre vânzare în spațioasele Art Galeries 5, 7 și 9 Regent Street. * (Coléra in Bruxelles.) țfiarul belgian „Le Reforme“ spune după cum cetim în „Telegraful“ — că o spaimă grozavă domnește în poporațiunea Belgiei din causa a două coșuri de moarte de coleră ce s’a ivit in Bruxelles la spitalul din St. Piere. Măsuri energice se iau, serviciuri speciale s’au creat prin spitale. Un casivit în școala Dachsbeck, a făcut ca această școală să fie închisă. Serviciuli de fumegațiune s’au instalat în toate institutele și locurile unde sunt aglomerațiuni de oameni. * (Unde sunt mai mulți criminaliști)? Din raportul anual al directorului general de închisori italiane, apărut de curând în gliarele din Italia, rezultă, că în Italia numărul crimelor este mai mare decât în toate celelalte țări. In Italia sunt 325 de închisori, cari cuprind aproape 40 mii acuzați și 32 de mii osândiți. * (Poligamie.) Cu câteva săptămâni înainte de aceasta Paul Olczynszki a luat-o la sănătoasa din Varșovia din causă, că i era teamă de pedeapsa ce ar urma asupra lui din motivul poligamiei. El este supus austriac. De 10 ani este asediat în Varșovia, și-a luat de soție pe servitoarea Maria Kwowiak. Doi ani după căsătorie a părăsit Varșovia și și pe soție, carea 3 ani de glife n’a auglit nimic despre abicațiunea lui, în fine s’a reî ntors și s’a mutat cu soția și fiul seu in Lublin. Cei 3 ani i-a petrecut în Rusia; în Smolenk și-a luat de soție o văduvă bogată. După ce a pătat toată averea văduvei , a părăsit și s’a reî ntors la soția sa primă. Soția s’a a doaua descoperind abicațiunea lui l’a silit să călătorească cu ea în Varșovia. In decursul călătoriei a dispărut. Ambe soțiile lui întâlnindu-se l’a început n’au voit să intenteze proces în contra lui, dar după ce au înțeles că înainte de aceasta cu 5 ani a părăsit pe a 3 soție a sa — au făcut arătarea criminală în contra lui. * (Consiliul principal din Belgrad) a trimis o delegațiune, care să visiteze principalele capitale din Europa și să studieze instituțiunile publice, în scopul de a le introduce în Serbia. * (Nihilismul în Rusia.) Din Moscva se scrie fiarelor engleze, că studentul Roseff, care a denunțat poliției pe mai mulți din camarazii sei nihiliști, a fost atins de o boală mortală, presentând simptomele otrăvirii, puțin timp după visita ce-i făcu un necunoscut. Lavrucin, un alt student, a trebuit să fugă din Moscva unde viața sa era în pericol. Doisprezece profesori de la universitățile din Krakoff și Kiev au fost destituiți pentru că prelegerile lor erau prea liberale. La Rostoff s’au arestat 80 persone, din cari mai multe doamne, bănuite a fi atinse de nihilism. * (Ce face omul la 30 și ce la 60 ani)? La trei gleci de ani omul numără anii, iar la șase greci numără glifele. *(Liac pentru cei gângavi.) Cetim în „Românul“ următorul estras dintr’un roman a căruia acțiune se petrece în Polynesia: „Luo avea deja soția sa Kalkilani mai pane doi fii, Keawechnamikavalon și Kaikikapumahana. Cel dintâi a se căsători cu Akahiilikapu fiica lui Kahakumakalinei.“ Recomandăm acest leac fiitorilor dascăli, cari pătimesc de gângăvie. * După computarea lui Plinius, omul din causa nopților perde jumătate din viața sa. Pentru aceea a și recomandat ca o parte din noapte să se întrebuințeze spre sevărșirea lucrurilor folositoare. * împăratul Iulian a împărțit noaptea în 3 părți: spre odihnă, spre săvârșirea lucrurilor de interes comun și spre cetirea opurilor știentifice. * întrebat Agesilaus de unii: Pentru ce -și cultivă oamenii părul? Pentru aceea, le respinse, pentru că părul e cel mai etern între ornamente! * Văglând Diogen un tânăr îmbrăcat foarte pompos, dar care nu arată nici pic de bărbăție, i-a zis: Nu ți rușine a te pune mai pe jos de cum a voit natura? — ai fi bărbat, dar ești îmbrăcat femeiește! ” (Resontimentul țăranului.) Țăranul Niculae prinde calul la tileaga cu două roate și pleacă la moară. întâmplarea a adus cu sine să înopteze între hotare. El aci nici una nici alta, desprinde calul de la tileagă și-l înpoivănează cu un ștreang legat de roata tilegei, și el se dă somnului. Dimineața când se trezește din somn, să trezește și fără cal — l’au fost furat hoții. — Ca să fie mângâiat n’a avut decât să esclame: „Doamne, Doamne, oare eu sunt Niculae, căci dacă eu sunt Niculae mi s’a furat calul, dacă nu sunt eu Niculae, am aflat o tileagă. * La români era obiceiu de se dăruiau sclavii eliberați cu mese preparate din cătușile pe cari le purtau ca sclavi și aceasta ca să-și revoace în memorie starea lor de ordinioară. Mai târziu lueșul a schimbat ferul cu aurul. S’a purtat aceea ce mai nainte a fost cătușă și s’au prefăcut în ornamente ce mai nainte a fost instrument de tortură. I