Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-11-08 / nr. 131

anului școlar se însgrabă de abia câte un învățător necualificat. Ce poate fi causa Dumnezeu știe. Dar nu numai la sate, ci chiar aici în reședința protopresbiterului abia în Octomvrie s’a putut tocmi un învățător tot necualificat. Aceasta este culmea răului. De ani ochiul veghietor al inspectorului r­­ung­ de școală este îndreptat asupra Cohalmului, și caută cu luminarea nodul în papură pentru a pu­tea ridica aici o școală de stat. Aceasta însă nu o au simțit până acum inspectorul nostru șco­lar, cu toate că reușind fundarea școalei de stat, școala confesională dispare pentru a nu mai apărea nici odată. Cu școala se periclitează și biserica noa­stră, care pănă agit e numai de scânduri. Poporul îngreunat cu 10% asupra dărilor sale, pănă acum destul de grele căci se scot cu e­secutorul, poporul Îngreunat glie cu 10% procente pentru școala de stat, ’și va trimite mai bine acolo copilul gratis decât să plătească învățătorului încă 1 fl. v. a. pe an. Apoi cum va fi cu biserica? Cu mare greutate s’a făcut aceasta de scânduri, de vre­o 10—12 ani poporul gr. or. n’a putut aduna nici atât să facă o reparație. Aruncând acum încă 10% nu va pu­tea nici cât pănă acum. Dar fiind vorba de biserică sunt nevoit a arunca o scurtă privire asupra timpului dela ridicarea bi­­sericei actuale pănă în present. După ce oamenii cu chin cu var, unul dăruind scânduri, altul lemne, altul material de învălit, altul icoane etc. ridicară biserica, hotăriră a aduna material in fie­care an, pănă ce vor avea destul pentru ridicarea unei bise­rici de zid. Poporul începu a aduce peatră și se adunară câți­va stângini, pic câți­va, căci în loc de a se interesa cei în drept și de a griji ce s’a adus, a început unul și altul a lua împrumut din peatra adunată pentru a și face treburile particu­lare, așa că peatra se împuțină și poporul nu mai voi să aducă. Vre­o 7—8 ani nu s’a făcut apoi ni­mic. In anul trecut s’a hotărît de nou ca să se adune material și tot odată fiecare proprietar în loc de capu­lație în bani să dea în fiecare an câte o fer­delă de bucate, pentru a se face un fond pentru zidirea bisericei. S’a adus câtă­va peatră. B’au adunat câteva Hec­tolitre de bucăți dela popor, în fine purtarea inco­rectă a capelanului protopresbiteral, iritează popo­rul și atât adunarea materialului cât și a bucatelor rămase baltă. Un mare rău băntue comuna noastră bisericească acuma de mulți ani și el pe gli ce merge la tot mai mari dimensiuni. Acest rău este lipsa de înțelegere între autoritățile bisericei locale și poporeni. Pe gli ce merge mergem tot spre mai rău, și bin e Dumnegleu dar eu me tem de crise în bise­rica noastră. Causa ne este cunoscută la locurile competente și noi cu dar așteptăm vindecarea răului. Primiți d­e Redactor încredințarea deosebitei mele stime și considerațiuni. Lungu. Mulțămită publică. Pentru scriitura arangiată de Reuniunea feme­ilor române din Sib­iu au intrat următoarele obi­ecte : Dna Zoe Manolescu n. Petraș: 1 pelotă lucrată cu filet gupur. Dna Carolina Ordonaș: stropelniță de tinichea colorată și 1 punguliță de lucru împle­tite din ață neînălbită. Dșoara Maria Mihály de Apșa: 20 de kagrami Diamante de Marmația. Pentru bunăvoința arătată față cu această Re­uniune comitetul se esprimă mulțămită pe calea aceasta. TELEGRAFUL ROMAN părtășiți vor implora asupra celor îndurători bine­cuvântarea cerească. Sibiiu, 3/15 Noemvre 1884. Zahariă Boiu, paroh­ greco-orient, cet. 525 Rugare. O văduvă săracă din parochia cetății de aici, rămasă cu 6 copii necrescuți în cea mai mare mi­­serie, s’a adresat de multe ori câtvă subscrisul pen­tru ajutoriu, care după putință i s’a și dat din pu­ținele mijloace disponibile din când în când. Dar arătându-se acele mijloace de tot nesuficiente față cu mulțimea trebuințelor: nutriment, îmbrăcăminte, chiria casei, (de mai multe luni neplâtită), lemne etc. cu deosebire acum în gura iernei, subrisul își ține de datorință, a face pe calea aceasta apel că­­tră toți iubitorii de omenire, ca cu iubire creștinea­scă să binevoiască a veni în ajutoriu sărmanei fa­milii cu ce le va da mâna: numerariu, virtuale, veș­minte (de la oameni sănătoși), lemne, cărți și recur­­site de scoală etc. căci fiind lipsă de toate, toate vor fi bine primite. Ofertele se vor transpune din partea mea neamânat la locul destinațiunei lor și se vor curta in public, ear lacrămile de bucurie ale celor îm­ Varietăți. * (Hymen.) Dl Isaia Henteș, cleric absolut, ’și va sărba Duminecă în 11/23 Novembre a. c. cu­nunia sa cu dșoara Victoria Sa și o fiica parochului din Cetea. Le dorim viață fericită. * (Facultatea de teologie în Bucu­rești.) Despre deschiderea solemnă a facultății teologice în București cetim în „Voința Națională“: Cu ocasiunea deschiderei facultății de teologie I. P. S. S. Mitropolitul Primat a rostit următoarea alocuțiune în localul Universităței, în sala destinată pentru ținerea cursurilor acestei facultăți: „N’am îndestule cuvinte pentru a-mi arăta ma­rea mulțămire de care sufletul meu este pătruns, cu redeschiderea solemnă a facultăței de teologie. „Am fost adânc mișcat de marea trebuință a unui asemenea învățământ atât de folositor, mai cu seamă pentru un popor care cu grăbire merge spre progres. „Dela venirea mea la această Sf. Mitropolie cu necontenire și cu cel mai mare zel, am lucrat spre împlinirea acestei mari dorințe a sufletului meu. „Dând uitărei toate greutățile cu cari am avut a me lupta pănă la împlinirea acestei dorințe, me simt fericit a exprima cu această ocasiune mulțămi­­rea și adânca mea recunoștință M. S. Regelui pen­tru puternicul meu sprijin cât și bunei voințe a gu­vernului Maiestăței Sale. „Din tot sufletul meu cu umilință chem bine­cuvântarea celui atotputernic asupra tuturor celor ce mi au ajutat spre săvârșirea acestei mari opere. „Dumne greu să binecuvinteze pe profesorii și pe viitorii elevi ai facultății de teologie. „Trăiască MM. II. Regele și Regina. „Trăiască și prospereze România și biserica română. Regretând că nu putem da chiar agil discursul de deschidere rostit în numele dlui ministru al cul­telor de dl Gr. Tocilescu, ne grăbim a da un rezu­­mat din acest discurs. Dsa a arătat care este rolul unei facultăți teo­logice, raporturile sale cu celelalte facultăți. A precisat libertatea învățământului academic, rolul Universităței în Stat, și dreptul natural al Statului de a lua măsurile necesarii în organizarea institu­­țiunilor de cultură pentru a se dobândi și garanta interesele mediate sau imediate ale Statului. A con­du­s la asistența a doi factori, cari lucrează asupra organismului Universității: scopul scientific și sco­pul public, cari departe de a se esclude între ele, se cuprind unul întraltul și nu pot unul fără altul. Aplicând aceste considerațiuni la facultatea noastră de teologie, d-lui a terminat printr’un apel călduros la profesori, pentru că cu deosebire la Universitate valoarea învățământului superior atârnă deja valoarea și aptitudinea profesorilor. Ei dau măsura, ei alcătuesc sufletul însuși al Universităței. După aceea, Preasânția Sa părintele Arh­iereu Genadie Enăceanu, decanul facultăței de teologie, a răspuns arătând raporturile facultăței teologice, cu Statul, cu știința, cu istoria și literatura românească. * (Ger­mare.) De Luni a încetat de a mai ninge. In locul ninsoarei s’a lăsat un ger puternic de cugetă omul că suntem pe la Bobotează. De va merge progresând, atunci nici în privința frigului nu ne vom deosebi tare de Siberia. * (Industria națională.) Sub acest titlu, Ziarul „Adevărul“ din România, comunică următoa­rele: In ziarul Daily Telegraph se află următorul anunț: Mare esposițiune de lucru nativ român. Brode­rii, țăsături, chilimuri, velințe, costume etc. După comanda espresă și sub patronagiul spe­cial al M. S. Reginei României, Dnii Howel și James sunt onorați prin comanda reginei României să facă o esposițiune de lucru ro­mân, in scop de a aduce aceste interesante probe ale industiei române la favorabila cunoștință a pu­blicului englez. O mare colecțiune representativă a acestor pro­­ducțiuni native române s’a primit din București și se vor întocmi în esposițiune și spre vânzare în spa­țioasele Art Galeries 5, 7 și 9 Regent­ Street. * (Coléra in Bruxelles.) țfiarul belgian „Le Reforme“ spune după cum cetim în „Telegraful“ — că o spaimă grozavă domnește în poporațiunea Belgiei din causa a do­uă coșuri de moarte de coleră ce s’a ivit in Bruxelles la spitalul din St. Piere. Măsuri ener­gice se iau, serviciuri speciale s’au creat prin spitale. Un cas­ivit în școala Dachsbeck, a făcut ca această școală să fie închisă. Serviciuli de fumegațiune s’au instalat în toate institutele și locurile unde sunt aglomerațiuni de oameni. * (Unde sunt mai mulți criminaliști)? Din raportul anual al directorului general de închi­sori italiane, apărut de curând în gliarele din Italia, rezultă, că în Italia numărul crimelor este mai mare de­cât în toate celelalte țări. In Italia sunt 325 de închisori, cari cuprind aproape 40 mii acuzați și 32 de mii osândiți. * (P­o­l­i­g­a­m­i­e.) Cu câteva săptămâni înainte de aceasta Paul Olczynszki a luat-o la sănătoasa din Varșovia din causă, că i era teamă de pedeapsa ce ar urma asupra lui din motivul poligamiei. El este supus austriac. De 10 ani este asediat în Varșovia, și-a luat de soție pe servitoarea Maria Kwowiak. Doi ani după căsătorie a părăsit Varșovia și și pe soție, ca­­rea 3 ani de glife n’a auglit nimic despre abicațiunea lui, în fine s’a reî ntors și s’a mutat cu soția și fiul seu in Lublin. Cei 3 ani i-a petrecut în Rusia; în Smolenk și-a luat de soție o văduvă bogată. După ce a pătat toată averea văduvei , a părăsit și s’a reî ntors la soția sa primă. Soția s’a a doaua descoperind abi­cațiunea lui l’a silit să călătorească cu ea în Varșo­via. In decursul călătoriei a dispărut. Ambe soțiile lui întâlnindu-se l’a început n’au voit să intenteze proces în contra lui, dar după ce au înțeles că îna­inte de aceasta cu 5 ani a părăsit pe a 3 soție a sa — au făcut arătarea criminală în contra lui. * (Consiliul principal din Belgrad) a trimis o delegațiune, care să visiteze principalele capitale din Europa și să studieze instituțiunile pu­blice, în scopul de a le introduce în Serbia. * (Nihilismul în Rusia.) Din Moscva se scrie fiarelor engleze, că studentul Roseff, care a de­nunțat poliției pe mai mulți din camarazii sei nihi­­liști, a fost atins de o boală mortală, presentând simp­­tomele otrăvirii, puțin timp după visita ce-i făcu un necunoscut. Lavruc­in, un alt student, a trebuit să fugă din Moscva unde viața sa era în pericol. Doisprezece profesori de la universitățile din Kra­­koff și Kiev au fost destituiți pentru că prelegerile lor erau prea liberale. La Rostoff s’au arestat 80 persone, din cari mai multe doamne, bănuite a fi atinse de nihilism. * (Ce face omul la 30 și ce la 60 ani)? La trei gleci de ani omul numără anii, iar la șase greci numără glifele. *(Liac pentru cei gângavi.) Cetim în „Românul“ următorul estras dintr’un roman a căruia acțiune se petrece în Polynesia: „Luo avea deja soția sa Kalkilani mai pane doi fii, Keawechnamikavalon și Kaikikapumahana. Cel din­tâi a se căsători cu Akahiilikapu fiica lui Kahakuma­kalinei.“ Recomandăm acest leac fiitorilor dascăli, cari pătimesc de gângăvie. * După computarea lui Plinius, omul din causa nopților perde jumătate din viața sa. Pentru ace­ea a și recomandat ca o parte din noapte să se întrebuințeze spre sevărșirea lucrurilor folositoare. * împăratul Iulian a împărțit noaptea în 3 părți: spre odihnă, spre săvârșirea lucrurilor de in­teres comun și spre cetirea opurilor știentifice. * întrebat Agesilaus de unii: Pentru ce -și cul­tivă oamenii părul? Pentru aceea, le respinse, pen­tru că părul e cel mai etern între ornamente! * Văglând Diogen un tânăr îmbrăcat foarte pom­pos, dar care nu arată nici pic de bărbăție, i-a zis: Nu ți rușine a te pune mai pe jos de cum a voit natura? — ai fi bărbat, dar ești îmbrăcat femeiește! ” (Resontimentul țăranului.) Țăranul Ni­­culae prinde calul la tileaga cu do­uă roate și pleacă la moară. întâmplarea a adus cu sine să înopteze între hotare. El aci nici una nici alta, des­prinde calul de la tileagă și-l înpoivănează cu un ștreang legat de roata tilegei, și el se dă somnului. Dimineața când se trezește din somn, să trezește și fără cal — l’au fost furat hoții. — Ca să fie mângâiat n’a avut de­cât să esclame: „Doamne, Doamne, oare eu sunt Niculae, căci dacă eu sunt Niculae mi s’a furat calul, dacă nu sunt eu Nicu­lae, am aflat o tileagă. * La români era obiceiu de se dăruiau sclavii eliberați cu mese preparate din cătușile pe cari le purtau ca sclavi și aceasta ca să-și revoace în me­morie starea lor de ordinioară. Mai târziu lueșul a schimbat ferul cu aurul. S’a purtat aceea ce mai nainte a fost cătușă și s’au prefăcut în ornamente ce mai nainte a fost instrument de tortură. I

Next