Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)
1884-02-23 / nr. 22
Ar. 22 Sibiiu, Joi 23 Februarie (6 Martie) 1884. Anul XXXII TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 Inni 8 160 er., 8 Inni 1 fl. 75 or. Pentru monarhia pe an 8 fl., 6 Inni 4 fl., 3 Inni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 Inni 6 fl., 3 Inni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei arohidleoesane Sibiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30 Epistole nefrancate se refuse. — Articalii nepublicați nu se Înapoiază. INBERTIUMIN Pentru odată 7 or., — de două ori l1 or., — de trei or 15 ar. rfundal en litere garmond — ți timbru de 30 or. pentr fiecare publicare. Sibiiu în 22 Februarie 1884. Fiori reci ne străbat inima la scrierea acestor rânduri. Fiori reci stârnesce în noi urîta hidră de care este stăpânit aproape intreg continentul, și care cu nume comun se numesce anarhhie. Pretutindenea și-a infipt ea cortul domnirei sale, armele ei sunt dynamithul, arme teribile, cari nimicesc vieața, averea, produc disordine în vieața socială, restoarnă toate temeliile așenemintelor statului, și sdruncină siguranța publică a classei muncitoare, în urma ei râmâne pustie și amar spriginite de sâlbătăcia naturei omului aduse la marginea desperărei. Cu începutul acestui soclu sciința a luat un avânt puternic, și dacă ne sunt permise gradațiunile, trebue sa punem la locul prim chemia. Acest avânt îmbucurătoriu se vede astăzi râsbunat preste măsură, și un seim în care parte cumpănesce greutatea. Desfrenul passiunilor omenesci și-a ales de mijloace productele sciinței cu cari vrea sa restoarne ordinea socială de pro continent, în adevăr tristă aparițiune. Anarhia și-a lățit terenul de activitate pretutindenea, bombele de dynamit sunt așezate din distanță în distanță pe rețeaua căilor ferate, și esplodând distruge vieața elementelor celor pacinice chemate a susținea prin muncă societatea omenească. Ca product al destrăbalărei morale potențate la fanatism anarhia nu mai cunoasce margini. Și ceea ce ne insuflă serioase îngrijiri este gradul la care a ajuns ea estetii. Proclamată în timpuri și între impregiurări anormale, și lățită cu multă sirguințâ, anarhia începu a lua forme mai pronunțate, și a se manifesta în toată cruzimea ei. Urmarea naturală a fost reacțiunea din partea puterei statului. Odată ajunsă aceste forțe față în față au început a se ofeli și una și alta. Și astăzi vedem că anarhiștii lucră la opera lor de dezastru cu o tărie sufletească, pre care noi o numim fanatism, ci însă se consideră de martiri, și vedem că și lumea începe a-i privi cu asemenea ochi. Priveliștea îngrozitoare ni se prevestea din depărtare cu vițel asurzitor. Russia fu mai mănoasă în această privință. Nihilismul în Rusia a luat în timpul mnui nou dimensiuni enorme, căruia nu i a putut resista nici formidabila putere armată, de care ea dispune. Și a trebuit sa suferim sdruncinări anunciându-ni-se dinții înții atentate peste atentate până la 1 Martie 1881, când ne-a adus firul telegrafic scriea despre asasinarea țarului Alecsandru II. Față cu repressaliile cele mai severe s’au pus în mișcare fanatismul jertfirei de sine și Russia ne-a dat probe pănă unde poate merge un asemenea fanatism. Paralel cu nihilismul din Russia și-a urmat calea socialismul în Germania, indreptat și el contra ordinei sociale. Și a trebuit se vedem cele mai teribile atentate contra bătrânului Wilhelm, sub care s’a făcut unitatea Germaniei, a trebuit se vedem repres8alii din partea puterei statului, a trebuit sa se proclame starea de assediu asupra principalelor cuiburi ale sciinței moderne, stare de asediu, care se promulgă din an în an și este în vigoare și astăzi. Ce s’au intâmplat prin Francia , în stare se închiege sângele în om, între impregiurările cele mai critice când vrăjmașul strein domina în țeară hydra terrorismului iși ridică capul ca vrășmaș intern, și ea a distrus toate fără privire în dreapta și stânga. Starea escepțională insistată prin proclamarea amnestiei generale. Republica se crede destul de puternică spre a întimpina pericolul anarhiștilor. Dictatorul de odinioară,, incarnațiunea vevandei, Gambetta, își lăsă scaunul presidențial spre a spune parlamentului Franciei că republica se simte destul de tare spre a putea strânge la finul ei de mamă pe fii cei rătăciți. Și astăzi după doi ani de zile parlamentul Franciei a făcut lege pentru oprirea manifestațiunilor anarhistice, primul pas spre represalii. Mai multe decât toate se pare că va avea de suferit Anglia. Omorurile crunte sevârșite de Fenieni, esplosiunile fără număr de bombe au umplut de teroare toată lumea, și Anglia a trebuit se ceară și conlucrarea Americei în apărarea contra sălbatecei anarhii. Singuri noi eram cruțați de aceasta lepră universală, întruniți în loialitate câtră monarh și instituțiunile țarei numai după nume cunosceam anarhia. Răbdunii de la natură și dispuși prin religie la operarea lucrurilor tot mai bune, cetățenii Austro-Ungariei trăiam între împregiurări normale scutiți de anarhie prin iubirea și stima reciprocă pe de o parte și ingrijirea părintească a guvernului de altă parte. Acuma insă ne vedem și noi iubiți de hidra anarhismului. Cazurile criminale din Viena și giur au silit pe guvern la luarea de măsuri excepționale. Destrăbălarea generală e boală lipicioasă, și ea mai ales în timpul din urmă ni s’a presentat ca epidemie cronică universală. Din Austria anarhia a trecut la noi, și cu durere am observat, că ea fu provocată de unii oameni singuratici fară inimă, și esploatată de unii fanatici, pentru ce scopuri, nu scrutăm acuma. Cunoscută sub numele de antisemitism, anarhia la noi se făcu stăpână asupra inimilor domoale și blânde ale junimei. Și ne este încă în proaspetă memorie propaganda printre junimea dela universitatea din Budapesta. S’au pornit apoi resvrătirile prin prigonirea jidanilor. Și am vedut scene ca cele de la Pojon, Zala-Egerszeg etc. cari cu puțin diferau de cele de prin soclul trecut. Trebue se ne tragem seama cu curentul anarhic mai ales acuma, când după cum ne arată semnele, el nu se opresce numai pe terenul de pănă acuma, adecă de a lucra contra formei guvernărei de stat, ci a întrat deja și în viața socială și cea privată, distrugând și aici fără cruțare. Reacțiunea față cu acest curent primejdios se ratifică în mare parte și pe umerii școalei și ai bisericei. Școala este chemată a forma caracterele, a predica din catedră iubirea de-aproapelui, iubirea de ordine, iubirea și stima față cu legile statului. Chemarea bisericei nu o mai accentuăm. Fiori reci străbat inima noastră contemplând tristul tablou, ce ni se înfățișează înaintea ochilor noștri. Da. In școală pe căi furișe au băgat oamenii politica, care întru nimica nu va contribui la formarea caracterului băiatului. In biserică măni nechemate meșteșugesc fără nici un scrupul și vreau se provoace cu forța anarhia. Semne sunt de ajuns pănă acuma. Trist, de tot trist și posomorit tablou, la a cărui contemplare vrând nevrând trebue se esclamăm: „ Violeant consules“........ Semne și minuni. „De nu veți vedea semne și minuni nu veți crede.“ După această sentență biblică ar trebui se credem serios, căci semnele s’au ivit, și minunile încă pot urma. Și dacă am crede, ar trebui se spunem tuturor, celor ce li se cuvine a sei, că jurnalul cel nou în perspectivă, despre care luasem o scurtă notiță, se va înființa, și mâne poimâne ne vom întâlni în arena publicistică cu un contrar înverșunat, care își va îndrepta săgețile sale înveninate togma în contra noastră. Așa a eșit vestea în țară și pănă una alta ea se susține cu multă cerbicie. Cu toate că e vorba de o întreprindere, despre care acum nu putem iei cu siguritate, dacă se va realisa sau ba, de crezut însă putem crede, căci a crede nu este păcat, totuși nu va fi lucru de prisos a cumpăni serios mai ântâiu necesitatea apoi motivele, ce îndeamnă pe domnii anteprenori a fonda un jurnal nou. Osteneala ni se va răsplăti cu prisos în lumea aceasta de cătră fondatorii cu intențiunea, în cealaltă de cătră cel atotputernic, care cunoașce intențiunea. Le vedem deci cum stăm în stadiul de acuma al lucrului. Oare este necesitate de a se mai înființa un jurnal nou și încă togma din partea unor bărbați de ai noștri, a căror vederi politice și bisericesci, judecând după antecedentele din trecut, păuă ieri alaltăieri erau identice cu ale noastre ? înțelegem și noi dorința exprimată mai în anii trecuți de a se da publicului român un tliariu, care se apară în toate filele și se țină mai cu înlesnire seamă de toate aparențele politice de ții, * dar noi credem, că representanții acestei idei de altmintrenea salutarie, nu sunt bărbații cari umblă cu jalba în proțap mai cu samă de la finea anului trecut, bărbații, cari sunt in fruntea afacerilor noastre bisericesci. Idea unui jurnal de toate filele a emanat din altă parte și cu scopul învederat, de a da ideei passive, politicei de negațiune absolută un sprijin și mai puternic. Nu voim sa discutăm, dacă idea de passivitate politică, așa precum s’a manifestat ea în evoluțiunile sale la Românii din Transilvania, mai are lipsă să fie acentuată și într’un jurnal de toate filele. Pentru afirmarea unei negațiuni politice, care nu mai are nici o îndreptățire actuală, după ce faptele și resultatele au desmințito de mult încă, — nu mai este lipsă de un asemenea jurnal. A sta cu mânile în sin și a privi pasiv, cum se demoralisează ții de $i poporul român din Transilvania prin neparticipare la alegeri sau mai bine țucând prin participare în folosul străinilor și în paguba noastră — pentru astfel de joc hasard politic sunt prea de ajuns cele trei foi, cari representă politica pasivității. Și totuși scopul, ce vrea sa-i urmărească consorțul, de care ne este vorba, este apărarea principiului de passivitate proclamat de nou în conferența din anul 1881. Aceasta o se im din întreita desmințire în un țliariu german din loc, desmințire, cu care au pășit pentru prima dată ca pasiviști atleții principielor de activitate ale fericitului Șaguna. Va sedică contingentul pasiviștilor se sporesce cu neste elemente, cari au representat dela început un principiu cu totul contrar celui de astăzi. Nu stim cum va întimpina generalitatea pasiviștilor aceasta trupă deșertată, care vrea să fie acum ea în fruntea luptei, purtătoarea drapelului. De altmintren ea nu e treaba noastră a constata creditul ce-i au anteprenorii la prietenii lor de nou încuscriți. Va fi destul se șticem, că vechii pasiviști nu vor privi fără oarecare geloșie la zelul precipitat al neofiților. Dar după semnele de pănă acuma scopul adeverat al anteprenorilor este cu totul altul. Pasivitatea va fi numai firma cea ademenitoare, un fel de captatio benevolentiae a publicului, iar scopul reservat este a nimici „Teleg. Rom.“ și cu acesta deodată și tipografiia archid. gr. or. vedi doamne, pentru că foaia noastră în urma unui incident și a schimbat personalul vechiu conservându-și însă intactă programa staverită în mod testamentariu de fondatorele ei — fericitul Șaguna. Deci resbunare cu orice preț — Romanus injuriae memoresse sulet și de aceea jos cu toate acuisițiunile positive bisericesci dacă, acelea nu mai sunt concrediate în mânile acelora, cari au conlucrat înșiși la fundarea și susținerea acestui organ și a tipografiei noastre. Este o mare ficțiune, când anteprenorii se cred a fi unicii representanți ai ideilor, principielor și tradițiunilor șagunaiane, pe care voiesc se le apere ca noi militanți într’o oaste, care mereu a dat năvală asupra principielor nemuritoriului arebiereu, într’adevăr mare vanitate și ficțiune! Și dacă această ficțiune nu s’ar presenta în forma, în care ea ni s’a presentat, am lăsa pe respectivii sa se legene în acest deliciu dulce, am lăsa sâ creadă, că e de ajuns ca cineva sâ se adăpostească la umbra unui bărbat mare cât timp trăeșce acesta, pentru ca după moartea lui sâ se considere de executor legal exclusiv al testamentului. Dar ni se pare că succesiunea în principiile și ideile unor bărbați mari diferesce foarte mult de succesiunea comună, în averea unui părinte trupesc poate fac e) Această idei( se pare a se apropia de realizare. A se vedea Anunciul publicat la alt loc. Red.