Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-07-22 / nr. 78

310 jertfe; alții din contra susțin, că Tisza e hotărît să susceadă lupta cu partidul militariu în arena publică, în parlament, căci în cazul acesta, ori va ’nvinge ori va cade densul, partida îi va rămânea.“* „Pester Lloyd“ se ocupă cu atitudinea dnului Tisza în afacerea Edelsheim. Primul ministru ar fi putut se pute cestiunea de încredere înainte de săvârșirea schimbărilor făcute în corpul generalității, dacă ar fi cresjut oportun aceasta. Acum dl Tisza nu poate să-și dea demisiunea, căci trebue să se înțeleagă mai întâiu cu partida sa, care împreună cu dânsul va avea se treacă în opoziție, piariul pestan constată, că situațiunea nici nu e așa de gravă cum o socot alții. In Ungaria nu există „o cestiune a armatei,“ dar iarăș nu se poate admite ca parlamentul să nu aibă nici un amestec în armată, afară decât când e vorba să voteze bani și recruți. Majoritatea are deci dreptul și datoria să ceară lămuriri asupra celor întâmplate, și — observă cu fineță „Pester Lloyd“ —primul ministru cu colegii săi sunt prea pătrunși de îndatoririle lor constituționale pentru a se despărți fie unii de alții, fie de majoritatea cu care de zece ani conduc afacerile țărei. Impresiunea generală e, că acest articol e inspirat de sus, iar conclusiunea nu poate fi alta, decât că în sesiunea de toamnă a parlamentului va fi furtună.* „Fremdenblatt“ ocupându-se cu articlul lui Helfy apărut în „Ellenzék,“ despre care am vorbit mai sus, adauge, că „asemene dorințe (pentru restituirea armatei ungare independente) se vor audi și la „parlamentul poporal“ de Duminecă. Nu sunt noue aceste dorințe, dar în sfârșit oamenii trebue să se convingă, că „armata ungară independentă“ nu e decât numai o utopie și va rămâne utopie, pănă când ideia monarhiei comune, a unității imperiului nu va dispăre din Austro - Ungaria, dar aceasta ideă nici când nu va pute se dispară.“ * O telegramă sosită eri din Budapesta anunță: Meetingul poporal anunțat în afacerea Edelsheim-Iansky s’a țînut eri după amendi conform programului stabilit, participând un număr foarte mare de cetățeni. S’a primit resoluțiunea deja cunoscută în unanimitate. Cu presentarea în dietă a petițiunei din cestiune s’a însărcinat deputatul Irányi. Revista politică. Subtitlul „Indisposiția societății ruseșci în contra Germaniei“ primesce „Köln Zeitung“ o corespondență din Petersburg, care merită toată atențiunea. De ani de zle încoace,rice corespondentul, se discută atât în presia, cât și în societatea germană și rusă cestiunea unui răsboi ruso-german. Opiniunea publică din Rusia ar dori cu tot prețul un astfel de răsboi în contra Germaniei odioase. Vorbind despre ura ce domnesce în societatea rusească în contra Germaniei, atrage deoun șef verde deschis, un aer mai subțire ne spunea, că suntem acum la o înălțime mai mare ca pănă aci. Pare că se deschisese în aiul pământesc, așa era de frumos locul în care ne aflam, încă vreo 50—60 de pași și întrăm în casa părintelui C. Aici cinarăm și după ce suflam odată în cornul de vânătoriu adormit. (Va urma.) TELEGRAFUL ROMAN. sebita atențiune a cercurilor hotărâtoare germane ca se țin cont de această împrejurare. S’a observat cu câtă indiferență privesce Turcia la mișcările Rusiei; era interesant se se scie ce cugetă bărbații de stat otomani și corespondentul din Constantinopole al diamului „Revue de 1 Orient“ a căutat să se informeze. Dăm noi convorbirea avută a acestui corespondent cu un om de stat turc. La întrebările Ziaristului, acest personagiu răspunse: „Ce ar câștiga Turcia, relevând una sau alta din provocările ce Rusia se adresează mai ales de un an încoace? Nimic, absolut nimic, întâi, noi vom fi aproape isolați în fața maselor enorme de soldați ruși cari vor năvăli în Bulgaria, apoi oricare ar fi sfârșitul răsboiului noi nu putem decât se perdem, învingători sau învinși. Rusia ne va lua întotdeauna o parte de teritoriu pentru ca se îndrepte hotarele vecinilor noștri sau să taie pofta crescătoare a statelor mari. Prin urmare noi avem interes să nu dăm loc deslănțuirei sentimentelor de ostilitate ce domnesc în Rusia față cu noi și vom prefera prin urmare să fim batjocoriți chiar, decât să fim aruncați așa de ușor într-un resbel, al cărui resultat va fi fatal pentru noi. Noi stim foarte bine, că va veni un timp, când Rusia exasperată de liniștea noastră va schimba procedeul și va inventa alte mijloace pentru a ne sili se începem lupta cu ea. însă în starea actuală de lucruri, stare, care se va menține încă câtva timp, cel puțin așa sperăm, ea nu va ajunge la aceasta fără a se atinge de altă putere vecină și tocmai aceasta așteptăm și noi, ca să ne răsbunăm de răul tratament ce’l suferim aici.“ Nu soiam, observă corespondentul, care va fi acea putere de care vorbea interlocutorul meu, și l-am întrebat să’mi spună și mie. El mi-a respuns că acea putere va fi Austro-Ungaria, în urmă el începu să desvoalte programa turcească în marele răsboiu viitoriu. El îmi explică, că Austro-Ungaria, protectoarea Serbiei sau mai bine disaspirantă ca să o cucerească, ajutată de Bulgaria va merge contra rușilor, atunci îndată Turcia va încheia o alianță cu ea pentru a apăra Balcanii și în același timp a câștiga teritoriul perdut în Asia. Germania va fi atacată de Francia, în timp ce englezii vor privi cu brațele încrucișate sau poate vor înainta în Afganistan. Dar Italia? Italia sau va sta neutră, sau va merge alături cu Francia, însă politica acestei țări nu e încă destul de hotărîtă pentru a pute judeca de pe acuma rolul ce-l va adopta în asemenea împrejurări. Erupțiunea din urmă a vulcanului Etna. Epistola profesorului Orazio Silvestri din Catania cătră profesorul Eduard Suesz în Viena.Z Urmare.) După ce s’a deschis în acest mod legătura cu interiorul pământului, au început din toate aceste șapte resuflători, a se vărsa meterii ai’Zătoare. Cu o putere uimitoare sburau mase arzânde, bombe, cenușă și petri la o înălțime de 1000 pănă 1500 de metri, și se vedeau cu deosebire noaptea pănă pe la marginile Siciliei oferind ochiului un aspect din cele mai imposante. Din materialul vărsat aproape de locul erupțiunei, a început a se clădi un relief nou, în forma unei coroane de mici coline rărite, în jurul văgăunei principale, pi de Zi se vedeau crescând și ridicânduse masele vărsate, pănă ce ajunseră la înălțimea unui deal, apoi ear se schimbară luând alte forme. Mai întâi dealul era compus din două piscuri geometrice, așezate comun pe o boltitură eliptică. Pe la sfârșitul erupțiunei se vedea numai o singură formă de pisc, de aparițiunea unui comun crater vulcanic; pe capul acestui pisc se făcu o văgăună cam în forma unei pâlnii, iar în lăuntru în adâncimea ei, se vedeau două ridicături, una cătră nord și alta cătră sud, cam și astăzi încă se pot vedea. Acest munte nou, cuprinde la rădăcină 1 */* kilometri și e de 140 metri înalt. Se poate zice, că e clădit în decurs de nouă zile. Totdeodată s’a observat în partea sudică a văgăunei, isvorînd și vărsându-se mari cantități de lavă; pământul tremura fără sfârșit, adeseori scuturat de câte o isbitură puternică, un tunel suzeran și câte o esplosiune atât de puternică, încât se putea asemăna cu efectul unei baterii de tunuri, de o nemăsurată tăriă. Mai târéian s’a format din materialul vărsat și grămădit în jurul locului central un fel de bocche di fuoco pe cum o numesc locuitorii Etnei. Aceasta se compune din stâncile formate din materia fluidă, cari se mărginesc cătră nord, se deschid la sud și varsă neîncetat valuri arzânde, se strecor mai întâi în pături separate, apoi se adună umplând gropi și șesuri în admirabile cascade de foc. Una din aceste cascade, la o deosebită înălțime s’a vedut sub monte Pinitello, unde pământul s’a resturnat la o adâncime de aproape 50 metri. După ce lava acoperit suprafața petroasă și scorburoasă, formată încă din lava vărsată la anul 1766 și 1634, a ajuns după o cale de 2 khilometri, la 20 Maiu, la cele dintâi locuri cultivate, în apropierea muntelui Guardiola. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român. “ Ocna superioară, 1 August 1886. Un eveniment de mare însemnătate și totdeodată îmbucurătoriu s’a petrecut astăzi în comuna noastră bisericească, Ocna de sus. Escelenția sa, înalt Preasânțitul nostru archiepiscop și metropolit Miron Romanul la dorința numitei comune bisericesci avu bunătatea a celebra serviciul divin al liturgiei în biserica noastră. Scrrea însăși, ajunsă cam târziu, adecă abia eri Sâmbătă despre aceea că Escelenția Sa este aplicat a funcționa în biserica noastră, a fost de ajuns, ca să pună în mișcare și se umple de viu interes pe toți credincioșii bisericii noastre de aici, tîneri și bătrâni, și aceasta nu fără de causă, pentru că tot sufletul religios de aci are rară ocasiune se vadă liturgisind pe supremul cap al bisericei noastre naționale și se primească binecuvântarea arhhierească, de rară ocasiune, pentru că în biserica noastră de mai mult ca 1/2 secul n’a servit arhhiereu. Astăzi Dumineca și totdeodată cjiua sântului prorocie pe la oarele 7 de dimineața seampa sunând toaca de fer de la ambe bisericile gr.-orientale din Ocna, îngânat fiind sunetul de eho și aruncat în mod romantic de dealurile ce încungiură opidul nostru. Lângă aceasta timpul cel frumos, poporul sărbătoreșce îmbrăcat, ce începu a inunda stradele pornind cătră biserică, harmonau în mod admirabil. Era 8 Y, oarecând clopotele puse în mișcare anunciară sosirea înaltului prelat la biserică. Preoții frigenți între cari afară de preoții locali văduvăm pe părinții protosinceri Dr. Ilarion Pușcariu și Nicanor Frateș, apoi pe dnul protopresbiter al Mercurei loan Droc, eșiră spre întimpinare cu evangelia pănă în stradă, unde Escelenția Sa descifrând din călească într’un conduct imposant al poporului adunat în număr mare, merse în biserică. Aici îmbrăcat fiind în ornatele archieresci cu mare pompă și ceremonie săvârși serviciul divin, în decursul căruia, hirotoni întru presbiter pe diaconul Vasilie Necșa pentru parocia Aposdul mare. Poporul adunat în număr așa de însemnat, încât biserica aricum destul de spațioasă nu era în stare să-l cuprindă, privia cu o atențiune și admirațiune religioasă cum se petrecea actul hirotonirii înaintea sa — primind impresiuni pline de suvenire, pe cari le vor onora generațiunilor viitoare. La finea liturghii Escelenția Sa adresa un cuvânt păstoresc cătră popor, în care prin cuvinte alese lăudând râvna acestui popor pentru biserică și mai ales pentru școală, al cărei pompos edificiu este de curând ridicat în apropiere de biserică, îl îmbărbătează a nu slăbi în nobila năzuință spre cultură, mai ales astăzi, când în impregiurările nefavorabile în cari a ajuns școala noastră de acolo prin retragerea ajutoriului dela comuna politică, se cer dela el îndoite jertfe; cu cuvântul seu înaltul prelat îndeamnă pe popor a trăi ca și pănă acum în deplină armonie cu alte neamuri și cu cei de alte confesiuni din comună. Lacrămi de bucurie se vedeau căzând ca niște mărgăritare din ochii multor poporeni, mai ales a bătrânilor, cari se vedeau pătrunși de cuvintele părintesci îmbărbătătoare. Parohul din loc Ioan Henteș plin de emoțiune sacră mulțămi Escelenției Sale pentru îngrijirea părintească de fiii sufletesci încredințați păstoririi sale și în special pentru bucuria și mângăerea ce n’a pregetat a o face poporului credincios din Ocna cu această ocasiune. La urările de sănătate și îndelungată viață din partea numitului paroh, poporul erupse în entusiastice strigări de „să trăiască Escelenția Sa.“ La una oară Escelenția Sa onoră casa vrednicului paroh Ioan Henteș cu prezența Sa la prânzul pregătit, la care participară pre lângă preoții, ce au funcționat și onorați ori, parte din loc, parte aflători aici la băi, cari în număr însămnat au asistat la serviciul divin. Sunt mulțumit de Ziua de astăzi, căci ea pentru comuna noastră bisericească n’a trecut ca o Zi obicinuită, ci a lăsat urme plăcute după sine. La 22 Maiu a pornit în valuri cam de lățimea unui khilometru, spre muntele Guardiola, apoi a trecut acest munte și s’a împărțit, după 4 zile de călătoria, în 3 brațe. Unul din aceste a pornit spre sud-sudest, s’a îndreptat de la S. Leo cătră comuna Belpasso, făcând mari pagube acelor locuitori , nimicind holde, vii și grădini. Al doilea s’a îndreptat spre Pedara, iar al treilea cel mijlociu, și-a continuat calea și s’a vărsat pe șesul întins de la Nicolosi. Nicolosi zace departe de 16 kilometri de Catania, 698 metri peste niveul mării și numără la 3000 locuitori, cari trăiesc propriu numai din lucrul câmpului. Cuprinși de durere părăseau oamenii casele și locul de care se apropia acest pericol, unii cereau ajutoriu, iar alții alergau desperați încordându-și toate puterile să scape și numai cu viața. Trupe de linie și carabinieri se siliau să țină cât numai era cu putință, ordinea și liniștea, iar celor săraci și lipsiți le aduceau pâne și alte ce numai le sta la îndemână. Arhiepiscopul diecesei de Catania a adunat pe credincioșii în jurul său, le-a rostit cuvinte blânde și mângăitoare, apoi a pornit însoțit de sunetele clopotelor spre locul unde inundase lava, acolo a împlântat stâlpi în pământ și a pus icoanele sfinte încoronate în flori de câmp. Dar valurile, cari apăreau ca un munte arzătoriu, au nimicit curând aceste pedeci, ele năvăleau cu furiă, nimicind fără îndurare tot ce le sta în cale,