Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-04-08 / nr. 39

Nr. 39 Sibiiu, Sâmbătă 8/20 Aprile, 1889. Anul XXXVI. TELEGRAFUL ROMAN Apare Milrița, Joia și Sâmbătă. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 er., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru streinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rondul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fie­care publicare. Din causa sântelor sărbători ale „învierii Domnului“ minierul procsim va apare Joi în 13 Aprile. Sibiiu. 7 Aprile. Ne desbrăcăm pe un moment de grijile vieții și de sarcinile cele grele, ce apasă pe umerii noș­trii și îmbrăcăm haine de sărbătore, căci biserica creștină e în ajunul serbarei triumfului celui mai strălucit, ce a obținut și care i-a asigurat existența eternă. Pănă va fi suflare de om pe pământ, în­vierea lui Christos va fi primită de ziua, în care pă­catul e sdrobit prin idea de drept, intunerecul e alungat de lumină, tirănia și jugul de instituțiuni umane și blânde, cari dacă și ar fi numai în țările libere de tot înfloresc, ele se vor împământeni și în văile și delurile încântătore ale dulcei nóstre pa­trii, ne vor face și pe noi să gustăm ații, mâne, din pocalul acelei fericiri, ce o a pregătit Christos lu­­mei prin invierea sa. Au trecut XIX secuii, decând în fie­care an bi­serica creștină cu o adevărată inspirațiune de evlavie intonără imbrățoșarea reciprocă ca condițiune, fără care nu e fericire pe pământ. Actele, ce le revărșesce iubirea, sunt acte od­­esei, sunt acte asupra cărora ceriul revarsă binecuvân­tările sale, ci actele cu pornire răutâciosă nu pot afla binecuvântarea celui prea înalt, nu pot afla nici apreciarea omenilor de inimă și de simț curat. Credincioși bisericei, credincioși principiilor de­puse în marea comoră, ce ne a lăsat Christos și apostolii sei, numai în frățietate, numai în adevă­rată dragoste vedem apropierea nostră de Dileu, ridicarea numului omenesc din păcat, perfecționarea instituțiunilor cu men­țiune culturală și ca credin­cioși acestui program ne ridicăm mai pe sus de tóte și strigăm și ar fi, să iertăm tóte pentru înviere, — zicem fraților și celor­ ce ne uresc pe noi. Sunt, nu e vorbă, omeni, cari nu sunt împăcați cu noi, nu voesc nici să ne aud­ă de nume, mai bine ne ar vede șterși de pe fața pă­mântului, dar datoria de creștini ne impune să le iertăm și să rugăm pe Dejeu ca să i­lumineze, să le deschidă inima, ca să ne cuprindă și pe noi, să ne imbrățoșeze și pe noi, precum noi gata suntem a le tinde mâna și inima, a­i imbrățoșa și a pune văl preste trecutul cel plin de mărăcini pus pe ca­petele nóstre ca pe al lui Christos, peste oțetul, ce am băut în loc de apă recoritare sute de ani, nu­mai și numai în dragul binelui și în dragul repu­­tațiunei nóstre de omeni concilianți și de omenie, încât e pentru poporul nostru, nici o ocasiune nu o putem folosi mai bine ca ziua învierii, ca să-i punem la inimă ca și el să se insuiască spre a re­­învia din marțea, în care se află acum, din amorțala în care se găsesc e — prin o purtare corectă, prin o viață morală, prin o economie strictă și mai pre­sus de tóte dorim se fi prudent în tóte întreprin­derile, în tóte acțiunile sale. Scala și biserica să le considere ca pe nisce instituțiuni sânte, cari revarsă numai bine asupra numului nostru, și obolul seu să nu-l folosască pen­tru băuturi stricăciose sufletului și trupului, ci pen­tru crescerea fiilor, pentru îmbrăcarea și prevederea lor cu cărți și cu tote ce are necesitate familia, pilele de sărbătore nu în ospețe și în beții, fără în conveniri alese, în sfaturi înțelepte să le petrecă, ca așa oitele roșii, simbolul bucurii, să nu se prefacă pentru mulți în negoț, în conveniri jal­nice și durerose, cari duc la prăpăstii, duc la nefe­riciri și de multe ori spre ușile cele zăvorite ale temnițelor. O ochire în statisticele celor nenorociți va justifică pe deplin asertul nostru. Le ne luminăm deci pentru înviere, să căutăm ca să ne întocmim trebile școlari, bisericesci și alte trebi în mod rațional, în mod de a pute odată să stăm cu fața senină înaintea lumei, ca popor ce ne pricepem chemarea, ce o avem pe pământ nea, ce ne e reservată în concertul poporelor con­­locuitore. Tóte aceste însă nu le putem face decât punând umăr la umăr, ajutându-ne frățesce, sprigi­­nindu ne pretinesce și urmând perceptelor creștine, pentru cari a jertfit Christos viața sa, sângele său cel nevinovat, a suferit chiar și chinurile cele cum­plite, ca să ne pregătască o lume mai bună, o lume mai fericită, o lume, în care omul să ocupe locul ce i compete cu demnitate. Spre acesta să insuim ne e detorința totdeuna, dar mai pe sus de tote la ziua învierei, cei de bucurie pentru toți cei ce au făcut binele și pentru cei ce și-au propus să o facă în teri­­toriu, ca un mijloc puternic pentru ridicarea omu­lui din sclăvia întunericului și servitutei spirituale, în care se mai găsesce o parte insămnată din omeni și o parte considerabilă din fii poporului nostru. Revista politică. Foile din patrie se ocupă încă tot cu urmările de formă, ce s’au introdus în cabinet. De astădată lasă însă la o parte pe miniștrii și și îndreptază aprecierile asupra secretarilor, cari sunt mâna dreptă a miniștrilor și cari jocă mare rol in­ resortul afa­cerilor, in fruntea cărora se află. Deplâng pe secretariul Dr. Alecsandru Mat­ie­l­­ovi­ci, care le și-a dat demisiunea, îndată­ ce contele Juliu Szapáry a luat agendele ministeriului de co­­merciu, industie și agricultură. Demisionatul secre­­tariu a fost douășteci­ și­ doi de ani în serviciul sta­tului și a fost un exemplu de funcționariu, care pe cât i a permis puterile, a lucrat continuu pentru îm­bunătățirea afacerilor patriei. Nu se îndoesc însă cestionatele foi, că urmașul seu, Fehér, va păși pe aceea­și cale și cu același devotament și tot astfelia laudă și bărbăția noului secretariu de la finanță, a profesorului Dr. L. Lang, care e un bărbat cu multă esperință și a dat probe de capacitate. Banul Croației, carele a petrecut în zilele tre­cute în Budapesta pentru afacerile și negocierile deputațiunei regnicolare, s-a întors la Agram. De­­putațiunea regnicolară ungară se va întruni îndată după sărbători. Nunțiul se traduce acum din limba croată în cea maghiară și îndată după terminare va fi trimis la Budapesta președintelui deputațiunei regnicolare croate, care -l va transpune spre desba­­tere deputațiunei ungare. Referentul delegațiunei un­­gare, Dr. Falk, abia va fi în stare să termineze ela­boratul seu pănă prin August și așa cu tote opin­tirile croaților, negocierile abia se vor termină pe tomnă. De o pertractare în decursul lunei lui Maru nici vorbă nu pare să fie, cu tote că banul Croa­ției a stăruit mult, pentru­ ca în sesiunea de tomnă a dietei croate să se puta presenta spre desbatere. Foile de preste munți inregistreza scrisorea principelui Ferdinand, moștenitoriul tronului român, ce a adresat-o senatului în urma înscrierei sale pe lista senatorilor. Pe lângă mulțămirile, ce le aduce, promite, că se va reîntorce în curând în România, și se simte forte de obligat cătră țară și Maj­­or. Tote actele sale vor fi însuflețite de cea mai adâncă iubire cătră patrie, pe care o va servi din tote pu­terile, luând drept călăuză exemplul marilor sei domni din trecut, inspirându se de frumosele amintiri, ce le au lăsat, și având neîncetat sub ochi nobilele exemple ale regelui și reginei. In Rusia se discută cu mare predilecțiune sortea actualului cabinet român și foile rusesci pe întrecute scriu articoli, cari dă tot mai mult de gândit și din cari transpiră, că pre­cum actualul cabinet ar fi de obligat a răsplăti posiția sa prin realizarea unor insinuațiuni rusesci. Astfel cu clarul „Grajdanin“ vor­bind de conflictele, neînțelegerile și de disordinile, la cari a dat continuu loc starea actuală a navigațiunei pe­ Dunăre 4sce, că noul cabinet din Bucuresci va pune capăt la acesta stare de lucruri, instituind­­ la Giurgiu o comisiu­ne a statelor mărginașe, după cum s’a hotărît de conferința de la Londra în 1883, FOSȚA. 1 Amintiri din seminariul academic-pedago­gic de pre lângă universitatea din Jena. (Urmare). Era interesant a ave înainte ți­pre bietul prac­ticant, palid, întremă, pre băieți de altă parte sur­prinși și pre directorul în fruntea practicanților, cari toți purtau câte un creion pe hârtie, de câte­ ori bietul practicant scăpa câte ceva din gură, care nu se unia cu cerințele metodice. Ve puteți închipui starea sufletesca a unui astfeliu de practicant, când observa, că toți scriu, i se părea, că nu e din lumea acesta, dar apoi cu atât mai tare, când și el și ele­vii lui veniau în confusiune. Câte odată veniți la idea, că te afli intr’o sinagogă jidovescu. Deoparte tremă, și spaimă grozavă, manifestată prin schimele esteriore, de altă parte bufnițe de ris și șușuire la ureche, cam cu cuvintele: „uită-te la el cum tremură, acuma s’a încurcat, aici a gre­șit, însemnăți etc.“ în fine cu chin și vai trecea omul preste lucru și după terminare ne despărțiam cu toții ca în obi­ectul acesta să ne revedem în așa numitul „Criti­­cum.“ Pănă aci era pace și liniște, noi vorbiam puțin despre prelegere, pentru ca să avem cu atât mai mult ce vorbi în criticul, ce se ținea în totă Sâm­băta sera. Aici după­ ce se verifica protocolul, se stabilia materia de învățământ pentru săptămâna vii­­tare, se căutău punctele de atingere, între fel­urite materii, în scopul concentrații mei, se discuta asupra mijlocelor de intuițiune și a escursiunilor cu elevii. Principiul era acolo, tot ce se pate intui tre­­buesce învățat, la din contră nu; la noi ar fi întors,tot ce nu se pote intui, trebuesce învățat la din contră nu. Așadară acesta era o cestiune a planului de învățământ. După isprăvirea acestor veniam la obiectul mult dorit și criticarea o începea prelegătoriul cu o cri­tică a sa proprie, apoi urma unui pas anume spre a critica, așa numitul referent. La critica acestuia se incepeau observările celorlalți și câte odată să aț­țau spiritele. Nemțul este răbdătoriu, dar când mai scos din țițini, devine furibund și nu arareori se întâmpla acesta, mai cu sem­n, căci noi din se­­mința latină aprindeam flacăra discuției. La început o cam rupeam nemțesce, dar tot nu ne dam, mai tărziu mergea și mai bine. Mai venia apoi și vița négru de la Ararat și alicum inteligentă și se fi vă­­zut mestecată de limbi, când auijiai armenesce, când românesce, când franțuzesce, sfârșindu-se câte un cu­vânt. Toți ne petreceam de minune, și învățam de minune. Directorul când vedea, că s’au aprins pre tare spiritele, arunca câte un duș de apă pre noi și noi ciuflicați, ne plecam capul spre pământ și dam mai mult urechii de aurit, decât gurii de vorbit. Prin astfeliu de valuri trecând bietul practicant, în urmă scăpa cum vai de el scăpa, la limanul dorit și apoi ca să-și redobândesca puterile perdute se „întăria“ cu băutura lui Chambrinus, care de altcum în de­cursul intregei discuții strălucea pre sticlele, sau can­­ceele de pe masă, deși, nu ne pre­venia să ne­ în­deletnicim cu ea mult, ca nu cumva să scăpăm vre-o neghiobre din gură. Discuțiunea ținea de la 8 și pănă la mersul nopții, când apoi întram în „Geselliger Teil.“ Să fi văz­ut aici, cum toți aceia, cari in di­­scuție se păreau vrășmași, deveniau frați­ să fi văzut cântările entusiasmătore, vorbirile răpi­tore. In chipul acesta liniștindu-se spiritele agitate din decursul discusiunii, treceau în alte stadii de disposiție și după­ ce fie­care credea, că pentru o finiserie ar fi de ajuns, se depărtau cu toții pre la locuințele lor, dorindu-și revedere în teoreticum, prac­­ticum și criticum. Fie­care se depărta cu consciința deplină, că și-a imbogățit încă cu ceva cunoștințele sale în di­recțiunea învățământului educativ. Nimenea nu va pute să se plângă, că timpul petrecut la astfeliu de conveniri ar fi fost un timp perdut, precum de multe ori se pute întâmpla cu astfeliu de conveniri chiar

Next