Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-09-19 / nr. 101

Nr. 101 Sibiiu, Marți 19 Septembre, (1 Octobre.) 1889. Anul XXXY TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 c.r., 8 luni 1 fl. 75 er Pentru monarc­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru streinitate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni 8 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiepesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rondul cu litere garmond — și timbru de 80 cr pentru fie­care publicare. Sibiiu, 18 Septembre. Cu cât se apropie mai tare sesiunea parlamen­tară de tomnă, cu atâta devine mai iritată opini­­unea publică, cu atât câștigă mai multă materie presa întregii, una pentru a lăudă tote măsurile guvernului, tote proiectele, cu cari el crede a îm­bunătăți instituțiunile din patrie, alta pentru a critică totul, a presenta proiectele guvernului în cea mai sinistră lumină, denegând din capul locului buna intențiune la croirea lor. Situațiunea internă în anii din urmă a devenit forte critică, oposițiunea, sătulă de a mai așteptă în liniște retragerea actualului ministru a luat re­fugiul la măsurile extreme, a apelat la massele poporului, și astfel nu s’au provocat scenele turbu­lente cu ocasiunea desbaterei proiectului de lege militariu, cari rămân pară negru în manifestațiunile poporului din capitala Ungariei. Meritul principal la degenerarea manifestațiu­nilor cade asupra presei, care uitându-și de nobila sa misiune, s’a pus pe agitațiunea poporului, agi­tațiunea maselor neculte, cari ușor degenerăză, în­tocmai după cum degenereza și agitațiunea presei, căreia i s’a dat și i se dă frâu liber. Răul de comun se răsbună, și tare se înșală acela, care crede, că dacă agitațiunea face servicii momentane unui scop închipuit, trebue să se dea pasiunilor freu liber, ca cu atât mai ușor să ajungă lucrurile la ținta dorită. In general rău au făcut bărbații de stat ai Un­gariei, că au dat presei freu liber în agitațiunile contra naționalităților, și că ori­ce teren, fie el legal, fie ilegal, a fost la disposițiunea [tresei unguresci contra nostră. Și de tot rău au lucrat bărbații de stat ai Ungariei, că au dat presa în mâna jidanilor,­­cari fățărnicesc un patriotism potentat, ca un alt om în Ungaria. Pe calea apucată s’a pornit curentul, și el s’a prefăcut în furtună, încât amenință acuma cu pe­ricol nu numai traiul pacinic al cetățenilor, cari nu se închină dogmei: „maghiarizare“, nu numai exis­­tența guvernului, ci chiar corona sufere insulte, în fața cărora bărbații de stat ar trebui să și vină în om­ și să strige un puternic. Stați! Un adevăr insulta, de care vorbim este a se atribui agitațiunilor fără margini, comise de presa oposițională și guvernamentală contra armatei co­mune, contra stindardului armatei comune, și omul cu mintea sănătosă trebuia să ajungă la convinge­rea: că resultatul acesta și nu altul trebue să fie, și cu un pas mergând mai departe trebue să ac­­­­centuăm, că des repetate asemenea insulte la adresa coronei, urmarea nu póte fi salutată pentru patrie. Cu mâni sacrilege s’a luat de pe casa unui colonel stindardul armatei comune, și s’a aflat căl­cat în noroiu. Majestatea Sa monarh­ul în fața deputațiunei orașului Monor, unde s’a întâmplat acestă faptă ru­­șinosă, a dat espresiune indignațiunei sale, și și a exprimat convingerea, că făcătoriul de rele va fi eruat și pedepsit. Ca răspuns la acestă manifestațiune de indig­nare a monarh­ului, în­­ ziua a doua tot asemenea s’a purces cu un stindard negru-galben în o altă localitate din Ungaria. Dacă asemenea fapte încep a se peronda cu sistem, unde vom ajunge? Și pentru numele lui Dumnezeu, unde vom ajunge cu agitațiunea, dacă fiarele din capitală în loc de a condamnă asemenea fapte de rușine, le esploateza cu noue arme de agitațiune contra gu­vernului, având curagiul a face imputări, că cuvin­tele de indignațiune au fost puse în gura monar­h­ului de cătră guvern, și cu chipul acesta corona, monarh­ul e presentat ca o păpușă în mânile gu­vernului. Pănă când se va tolera o agitațiune în aseme­nea mod, și cu asemenea arme? FORȚA. Esposiția universală din Paris. (Urmare.) Cu industriile supra­amintite stă în ore care în­rudire industria de bronz, deore­ce multe căsornice sau pendule se află așezate în satule de bronz. In­dustria de bronz cu industriile secundare dependente de acesta ocupă un spațiu destul de vast. Ea este una dintre industriile spe­ifice ale Franciei, care a întemeiat în parte gloria industrială a Franciei și care tocmai de aceea nu se negligă. Tóte firmele mai mari sunt representate. Cutez a rămăși, că dacă vre­una ar fi lipsit, de­sigur ar fi primit o epistolă, în care i s’ar impune ca datorință patriotică, de a contribui la înălțarea splendorei esposițiunei. Ce-i drept, este greu a descrie obiectele espuse, ba e chiar de prisos. Fie­care, care a ve­­ut vre-o esposiție mai mare, și cine n’a văz­ut ? își pate ușor forma o ideă despre acesta. Nu e întru tote ca atunci, dar forte mult întru tote asemenea. Se pare, că va fi și cu acesta ca cu dulapul cel mare sculp­tat, ce l’am vă­zut ori în despărțământul altei espo­­siții. Pe el era scris: „Același lucrătoriu a sculp­tat la el 5 ani.“ Dar acesta stă deja de 5 sau 10 ani nevândut. Vinderea e la tot cașul mai de im­portanță decât sculptarea, împrejurarea, că a ră­mas atât timp nevândut indign­eza, că el a fost și la alte esposiții de mai nainte premiat, remunerat. De altcum sunt diferite industrii, în cari cutare firmă păstrăză câte un obiect de esposiție, care deși este splendid, totuși nu este practicabil. Acesta splen­dare me lasă rece, eu stm „practic“ și voesc ca mai întâiu să se influințeze folositoriul, utile dulce, apoi frumosul. Din acest motiv ’mi permit a rămâne ceva mai mult la un vas de aramă, care deși este marcant prin marginea sa, totuși cu totul din alte conside­­rante a atras atențiunea privitoriului. Este opera, pote­m­ a unui inventator, idea fundamentală, se susține, a o fi aflat concepută, dar totuși a unui bărbat msuitoriu. Este posibil, ca acestui individ­­ se-i succeda prin acesta a introduce o nouă metodă, de turnare „în pământ male“, după cum acesta se­­ numesce. Sunt adecă cunoscute pănă acum două metode de turnare: întâiu în formă de nisip și a două ora , în cerc. La turnare în nisip artistul liferă figuri­i de gips, turnatoriul formeza pe acesta forma tescuită cu năsip și o descompune în două jumătăți. Ace­­­­stora le dă vârtosimea recerută, și deore­ce figura trebue să fie gota, se pregăteșce un simbure, care corăspunde interiorului statuei. Intre simbure și mantaua esterioră rămâne un spațiu gol pe care are să-l umple arama. După­ ce turnarea s-a săvârșit, mantaua cea nisipasă se scote afară în dăraburi. Revista politică. Cestiunea stăgului ,negru-galben“ preocupă întrega publicistica monar­hiei nóstre, fără deosebire de colorit politic. Vederile însă sunt diferite, unele foi își dau silința să ascundă cât se pate mai tare faptul și să tăinuăscă importanța, ce în adevăr trebue se i-se dea. Mai ales presa oposițională maghiară merge pe acesta cordă și în avântul seu îndrăsneț merge așa de departe, încât afirmă, că chiar dându-se de urma făptuitorilor, ei nu se pot pedepsi, deore­ce nu este lege ungară pe care s’ar pută basa motive pentru astfel cu de penalitate. Nu atât însă faptul în sine, în­cât mai ales cuvin­tele grave ale monarh­ului, prin cari se trage la îndoală fidelitatea cătră casa domnitare, sunt mo­tivele pentru care presa oposițională a provocat o adevărată luptă publicistică ca acasă pe bărbații de stat și pe consilierii monarh­ului de omeni fără tact, căci n’au avut mo­tive de a o înforma pe Maj. Sa despre acest inci­dent, și astfel nu tot lucrul rămânea uitat. La aceste învinuiri presa oficiosa se mărginesce numai a răspunde, că nu consilierii monarh­ului, ci însuși Maj. Sa a cunoscut cașul și a adresat cuvin­tele grave făr a sfătui pe cineva. Din discuția înflăcărată a presei maghiare s’a mai dat încă un cas analog la ivelă, care dovedeșce, că șovinismul maghiar și a arătat rudele încă de mult în acesta direcțiune, și că nimenea nu i­ s’a împotrivit, din contră lucrul a rămas cu totul ascuns. Acest cas s’a întâmplat încă în August la Aiud, unde cu ocasiunea manevrelor de bigradă, ârăși a fost rupt noptea stegul de pe cuartirul generalului coman­dant. Cestiunea stegului „negru galben“, nefiind încă limpezită, se așteptă cu mare încordare la conse­cințele ei, mai ales, căci lumea vrea să vadă, ce feliu de energie se desvoltâ pentru a apune capăt altorfeliu de escese. în zilele trecute se vorbia cu multă insistență, că țarul rusesc va întorce încă in luna acesta vi­­sita împăratului german la Berlin. Acesta se credea cu atât mai vârtos, că moștenitoriul rusesc a luat parte la manevrele armatei germane și se presupu­nea, că a fost împuternicit de țarul a anunță visita în mod oficial, oi la curtea berlinesă s’au observat chiar pregătiri pentru primirea marelui suveran. Ca din senin însă foile berlineze aduc acum scirea, că visita ârăși s’a amânat din motive cu totul necunoscute și că nu se scie pe când se va duce țarul la Berlin. Acestui eveniment i­ se dă o mare însemnătate politică și se aduce în legătură cu alegerile, ce tocmai acum se fac în Serbia și cu călătoria ex-reginei Natalia, carea însoțită de prin­cipele Ghica, după­ ce a petrecut cât­va timp pe la rudeniile sale din România s’a dus la Bălgrad, cu tote pedecile, ce i s’a pus. Țarul, să­­ zice, că așteptă să vadă, ce față vor lua lucrurile în Serbia după alegeri și după­ ce regina se va așeza în Bălgrad și numai apoi­­ și va începe călătoria spre Germania. De odată cu aceste sciri grave, sosesc altele și mai îngrijitore pentru pacea europenă și în special pentru monarh­ia nostră. Mișcările de trupe în Rusia nu mai încetază și dislocările din centrul Rusiei și din Caucazia se acumuleză la hotarele estice ale monarchiei nostre fără a se mai tăinui intențiunea. Acestea au și fost motivele, cari au provocat în armata nostră mari schimbări între ofițerii su­periori și totodată s’a creat în Galiția un nou corp de armată și precum anunță scirile mai pros-De sine se înțelege fie­care părticică a întregului tre­bue apoi reviolată și îndreptată, poleită ș. c. l. Pro­cedura cu corp s’a început tot așa. Scorța esteri­oră a figurei de gips se prepară din năsip, aseme­nea se prepară și simburele din năsip. între ace­sta și mantaua esterioră rămâne un spațiu gol pen­tru aramă. Acest spațiu gol se umple cu ceră cu­rată. Prin acesta se dă nastere statuei de cerá. Artistul pote curege acesta după plac, se tornă apoi de nou în formă, acesta se intocmesce, se pune încă odată în foc spre a se învârtoșa. Ceva prin ace­sta se topesce și curge pe anumite crepături. Nu­mai­decât apoi se săvârșesce turnarea și resultatul este­­ realizarea unui product mai bun în totă pri­vința. Metoda cea nouă, care se vede a fi învățată de la japonezi este mai complicată. Numai în câte­va cuvinte voiu­a o descrie. Ea se construăză tocmai ca statua de ceră su­pra amintită. Dar în loc de a o pune în mantaua esterioră de nisip se coloreza pe forma de ceră mai de multe ori cu penelul de pământ subțiat. Apoi pământ mai gros, în fine nisip condesat. Astfel nu căpătăm o nouă figură esterioră cu mult mai pre­cisă. Se înțelege, că și turnarea va fi cu atât mai perfectă. Trebue însă să așteptăm, ca să vedem, că are acesta nouă procedură ave­va aderenți, sau ba. Se pare, că merită a ave. (Va u,mâ.p

Next