Telegraful Roman, 1892 (Anul 40, nr. 1-138)

1892-06-11 / nr. 61

242 dreptul de „referendum,“ adecă un drept de apel direct la popor în contra legilor votate de camere, despre cari credința lui este că ar fi contrare binelui obștesc. Votul popular se opune clar ca un coretiv votulului parlamentar, o inovațiune în monarhia constituțională. Astăzi referentul regal pare a-și întorce ascuțitul înpotriva majorității clericale, care se c^ice, că nu guvernază tocmai după dorința regelui constituțional; mâine însă el se póte întorce și împotriva liliberalilor, odată aceștia ajunși la putere. De aci nesiguranța în privința sortei lui In tot cașul, după cum stau lucrurile acum, opera constituției belgiene nu va pute fi decât opera unui compromis între liberali și clericali TELEGRAFUL ROMÂN. Tribuniștii la frâne. IV. Oficiul cassei consistoriului archidiecesan la 8/20 ianuariu 1886 a înaintat la consistoriu un „ proiect de condus“ relativ la conversiunea obligațiunilor urbariale transilvane în valore nominală de 689 860 fi. cari în urma prospectelor sigure de rescumperare din partea statului, aveau un curs aprope de pari. La rescumpărare s’a plătit suma cu 100 fi. m. c.=105 fi. v. a) Consistoriul, întocmai cu propunerea a luat și la 6 Februariu 1886 a înmannat oficiului de cassă, următoriul conclus: „Nr. 151 Epitr. Propunerea onoratului oficiu de cassă al consistoriului archidiecesan, ddta 8/20 Ianuariu Nr. 8, pentru ca să se vândă unele hârtii de valore ale statului, garantate prin acesta, și din prețul lor să se cumpere alte hârtii tot așa de sigure, care aduc o rentă mai mare, consistoriul, aflând aceată propunere motivată și In favorul fondurilor nóstre o încuviințăză și decide: 1. A se vinde la bursă 689,860 fi. obligațiuni urbariale transilvane cu cursul minimal de 103. 2. Din prețul vănșlării acestor obligațiuni să se cumpere: a) 125,000 fi. scrisuri fonciare (5 °/C) de la „Ungarisches Bodencreditinstitut“ din Pesta, cu cursul macsimal de 101.75 b) 125,000 fi. scrisuri fonciare (5 °/C) de la „Ungarische Comercialbank“ din Pesta cu cursul macsimal de 99.50 ; c) 125,000 fi scrisuri fonciare (5 °/C) de la „Pester Vaterländischer Sparcassaverein“ cu cursul macsimal de 99; d) 125,000 fi scrisuri fonciare (5 °/6) de la „Pester Hypothekenbank“ cu cursul macsimal de 99 50; e) 100,000 si scrisuri fonciare (5 °/0) de la „Hemannstädter Bodencreditanstalt“ cu cursul macsimal de 100 50; /) 50,0000 scrisuri fonciare (6 °/C) de la „Albina“ Sibiiu cu cursul macsimal de 100. 3. Cu esecutarea acestei vinderi și cumpărări se însârcinăză oficial case: cu aceea, ca vinderea și cumpărarea să se realiseze încă până ce bursa noteză cursurile limitate, și despre resultat la timpul seu să raporteze consistoriului. Sibiiu, din ședința consistoriului archidiecesan ca senat epitropesc, ținută în 11 Ianuariu, 1886 N. Popea, mp., vicariu arhiepiscopesc. Nicanor Frateș m. p. secretariu. Conceptul de propunere dela „oficiul de casă“ este scriserea d-nului controlor Eugen Brote referentul acestui obiect în consistoriu a fost domnul asesor consistorial E. Brote, tot d-nnalui a făcut și proiectul de eshibit, tot dinalui a primit și mandatul de esecutare ca controlor, și în fine tot d-inalui a esecutat operațiunea financiară. La 8/20 ianuarie 1886, când a făcut propunerea ca obligațiunile urb. trans. să se vândă cu prețul minimal de 103, ele notau la bursa din Budapesta 10375. Mandatul consistoriului a fost pentru oficiul de cassă, resp. pentru di Brote o așa numită „gebundene Marschrute“ de care a avut între cursurile „minimal“ la vindere și „macsimal“ la cumpărare să se țină morțiș, și unde a dat de pedeci să facă raport și se cară mandat nou. Condusul consistorial, pentru oficiul de cassă n’a existat pănă in momentul inmanuării lui, adecă pănă în 6 Februarie 1886. Domnul Brotense a început operațiunea deja în 29 Ianuarie 1886, cu 8 zile înainte de primirea mandatului consistorial. Prin asta a călcat deja mandatul autorităței superiore bisericesci, dar sa călcat și după aceea în tote direcțiunile în dauna fondurilor archidiecesane. Vinderea obligațiunilor de stat o a făcut cu 103 25 totdeuna sub cursul de bursă. Anume: 1. La 29 Ianuarie n. a vândut fi. 300,000.— 2. La 4 Februarie, n. a vândut : „ 100,000.— 3. La 20 Februarie, n. a vândut : „ 125,000-Total . fi. 525,000.— La 29 Ianuarie cursul de bursă era . 10Î.40 La 4 Februarie cursul de bursă era . 103.75 La 20 Februarie cursul de bursă era . 104.25 or la 6 Februarie în Ziua primirei mandatului 4W cursul 104 fi. Diferința de curs între prețul, cu care le-a vândut și între prețul cu care se putea vinde în 6 Februarie — și asta pe cale telegrafică este posibil chiar din Sibiiu se o facă la bursă — era considerabila sumă de 3937 fi. 50 cr., în favorul fondurilor. Va se țică prin aceea, că dl Brote n’a esecutat condusul consistoriului atunci când trebuia să esecute , a daunat fondurile archidiecesane numai la vindere cu 3,937 si 50 cr. resp. cu mai mult. El diferința între prețul vendérii și între cursul de bursă la 29 Ianuarie, 4 și 20 Februarie, când a vândut dinrote obligațiunile, după bursa din Budapesta a fost 2,200 ft. în favorul bancarului peste care s-a mai acordat o provisiune de */8 °/C în suma totală de 677 fi. 55 cr., va sedică și în acest cas a daunat fondurile in favorul bancarului numai la vânzare cu 2,877 fi. 55 cr. (Vecji „Pro- Veritate“ documentele 111 a) III c) III d) HI e) III f) și III l). In respunsul seu („Pro Ver.“ pag. 38 — 62) dl protetice, că în interesul fondurilor a trebuit să acorde cu bancarul vinderea obligațiunilor cu un preț fic spanial — fără privire la cursul de bursă, pentru că suma era prea mare ca să se desfacă deodată, cursurile se puteau schimba, și dacă dau în jos se păgubiau fondurile, astfel însă risicul a fost al bancarului. In acest cas nu avea loc provisiunea de 7g %, pentru că usul bancarilor este a lua provisiune numai acolo, unde mijlocesc cumpărare în contul altora pe risicul cumpărătorilor, cr unde risicul și eventualul profit este al bancarului, nu are loc provisiunea. Dar n’avea să se tema de scăderea cursului, căci tendința de urcare era constantă, de altă parte dacă scade cursul nu vindea, pentru că fondurile nu erau în stristare de a vinde obligațiunile cu orice preț, și prin asta numai folos fă cea fondurilor, precum s’a făcut la cele 164,860 fi. pe care din întâmplare nu le-a putut vinde dnul Brote, cari apoi mai târziu când nu mai era dnul Brote la chivernisela, le-a realisat consistoriului cu 105 fl. 60 cr. și nu cu 103.25. Se trecem la cumpărări . S’a cumpărat: a) dela „Comercialbank“ (punct b, din mandat) 125.000 fi. în loc de 99,50 cu 102 fi. b) dela „pr. cassă de păstr.“ din Pesta (punct c, din mandat) 125.000 fi. în loc de 99, cu 100,50 fi. c) dela „Ungar. Hipothekenbank“ (punct d, din mandat) 125,000 fi. în loc de 99,50 cu 100,— fi. d) dela „Hom. Al«^enkr. Anat “ (puncte, din mandat) 100,000 fi. Conform mand. cu 100,50 fi e) dela „Albina“ (punct f, din mandat) 50,000 conform mand. cu 100,— fi. d) dela „Herm. Bodenkr. fără mandat 12,000, ser. 1. 6% cu 103,50. Pentru cele de sub a, b și c, a dat bancarului tot y8 % provisiune în suma totală de 472 fi. 65 cr. A cumpărat mai scump decât prețul fixat în mandat: efectele de sub a, cu 2 fi. 50 cr. b, cu 1 fi. 50 cr. c, 50 cr, ceea ce face o diferință în detrimentul fondurilor de 5652 d. La efectele de sub a, le-a cumpărat preste cursul birsei din Budapesta cu 1 fi. 75 cr. ceea ce varsă în punga bancarului, fără nici un drept considerabila sumă de 2187 fi. 50 cr. în detrimentul fondurilor archidecesane. Asta o nega cl Brote, picând, că cursul bursei din Viena ar fi corespuns prețului cu care a procurat el scrisurile fondare ale „Bancei comerciale din Budapesta“. Astă scusă insă chiar adevărat să fie numai agrava il póte, — pntru că dacă din greșală sau tendențios s’ar fi notat la Viena un curs mai urcat decât la Budapesta pentru efectele unui institut din Budapesta el în interesul fondurilor pe care le representa n’ava să liciteze în sus din jos, și să cumpere din Budapesta după cursul de acolo dela însuși institutul respectiv. Mai observăm, căcii Brote de la „Pester Vaterländischer Sparcassaerein“ n’a cumpărat „scrisuri fondare“ precum dispune mandatul lit. d, ci „obligațiuni comunale“ (vezi „Pro Veritate“ pag. 14, docum. III) dar c tate acestea, atât în radiocinii, cât și în „Raporul despre esecutarea conversiuni“ cătră consistori (vezi „Pro Ver.“ pag. 17) le a introdus ca scrisui fondare, ba chiar și în cărțile contabilității de la casa archidiecesană, în cartea de evidență a efectelor și în actul de predare, le-a introdus tot fals sub nue de „scrisuri fondare“, ceea ce nici succesorii ei n’au observat, că este fals, pănă când din acésta itroducere falsă s’a născut daună pentru fondul eventul pentru manipulanți, pentru că „obligațiunile comunale“ s’au convertit, ci oficialii de la cassă, țiind în evidență numai „scrisuri fonciare“ de ale repectivului institut, nu le-au realizat la timpul său,i numai la schimbarea primului cupon, când respctivul bancar i-a făcut atenția și astfel un cupon de tras din capital! Raport despre esecutarea conversiunei numai provocat a făcut oficiul de cassă la 21 Febr. 1887 va sedică la un an după terminarea operațiunei financiare. Sub durata sinodului archidiecesan din 1887 actul de „conversiune“ era la o comisiune consistorială spre censurare. La sinodul din 1888 în urma unei propuneri sinodul a îndrumat pe comisiunea financiară ca să cerceteze în causă și se raporteze încă în aceeași sesiune despre starea lucrului. Asupra raportului mare al comisiunei, sinodul sub Nrul 128 a luat următoriul conclus: „Actele se remit consistoriului pentru a finalisa întréga afacere și a raporta despre resultat în sesiunea voitare a sinodului archidiecesan“ (Vedb Prot. Sinod, archid. 1888 pagina 88). In acest sinod s’au ales conf. stat. org. asesorii senatelor școlare și epitropesci din consistoriu pe un nou period de trei ani. Sinodul în locul dlor E. Brote și Const. Stezar a ales pe dnii Ger. Candrea și Pant. Lucuța, și prin asta ambilor li-a tăiat calea de a mai remâne la „chivernisela“ averilor archidiecesane. Dlui Stezar negreșit numai pentru nedestoinicia lui la greul post de cassar, provenită natural din etatea lui inaintată. Er consistoriul la rândul seu în ședința si epitr. din 6/18 Iuniu 1888, a ales de cassar pe dl asesor consistorial Pentafion Lucuța, căpitan ces. reg. în pensiune, or de controlor pe dl Gerasim Candrea asesor consist, și advocator pe dnii E. Brote și C. Stezar i-a dimisionat, provocându-i prin hârtia sa Nr. 30 J0 epitr. ca pănă la 1 Iuliu 1888 să predea cassa și tóte cele ce pănă atunci au fost date in grija lor, noilor oficiali de cassă. Dl Brote însă numai cu greu s’a resolvit a se desparți de postul avut, și prin „răspunsul seu la actul de dimisionare“ ddta 28 Iuniu 1888 st. n. înaintat la consistoriu în absența dlui Stezar, carele era la băi, nu pretindea mai puțin decât următorele: „1. A contramanda disposițiunea, prin care eu cu 1 Iulie a. c. sunt absolvat de la oficiu și a ridica sistarea remunerațiunei mele. „2. A da noue ordine pentru predarea oficiului meu, după ce cassariul concediat va întră în funcțiune. „3. A statori modul predării în formă precisă și a mi-l comunica deodată cu ordinul de predare.“ „4 A dispune revisiunea radiociniului fondurilor pe timpul din 1 Ianuarie pănă la diua |când noii funcționari primesc manipularea averii, și aflând acest radociniu în regulă a me prevede cu absolutoriul“. „5. A dispune așternerea și examinarea actului de predare și aflându-i acesta în regulă, a me prevedé și în acceră privință, au oboulutomul“. „ A reveni asupra întregei mele activități ca controlor al fondurilor archidiecesane dela început pănă la ziua ieșirei mele din oficiu, și sau a me prevedé pentru totu activitatea ca manipulant și rațiocinant cu absolutoriu, sau a me pune în cercetare disciplinară, eventual criminală". „7. A dispune, ca numai după ce tóte acestea vor fi regulate să fiu absolvat dela oficiu“. „8. A lua în fine la cunoscință declarațiunea mea, că înainte de a se fi regulat prin consistoriu tóte aceste, eu nu pot să părăsesc oficiul meu". (Vezi „Pro Veritate“ pagina 27). Și tote aceste bagatele, dela împlinirea cărora condiționa dl Brote controlorul destituit deja, predarea oficiului, le pretindea sciind bine, că după disposițiunile imperative ale statutului organ, numai acela póte fi controlor, carele este asesor consistorial, oi dlui nu mai era asesor consistorial. Dar în fine totă oposiția a fost „degraba“ Predarea tot a urmat și d-nialui a rămas și fără post și fără salar. Hincillae lacrimae ! Memorandul românilor din Transilvania și Ungaria, către Maiestatea Sa imperială și regală apostolică Francisc Iosifl împărat al Austriei, rege apost, al Ungariei etc. etc. (Urmare.) Maiestatea Vastră Imperială și regală Apostolică ! Români totdeuna au dorit și doresc și acum să ia parte la viața publică a patriei lor, care ajunge în dieta țerii la cea mai înaltă espresiune, ba au pretins și pretind chiar dreptul la acestă participare, precum pretind să fie recunoscuți ca factor în cadrul dreptului public din statutul ungar, nu așteptă dar nici acum decât să li se dea putința de a lua parte la viața publică potrivit cu demnitatea lor și cu dreptul constituțional representativ, fără de care participare cele mai de căpetenii criterii ale desvoltării lor naționale, politice și culturale sunt încătușate. In împregiurările create dinadins prin legi nedrepte și prin aplicarea lor ilegală și lipsită de buna credință, e imposibilă participarea acesta; ne mângăiem dar cu gândul, că Maiestatea Vostră va fi primit convingerea, că resistența pasivă a românilor e justificată, impusă contra propriei lor mai bune voințe și contra tuturor postulatelor de drept.