Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)

1897-08-05 / nr. 86

Nr. 86. Sibiiu, Marţi, 5/17 August 1897. Anul XLV. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marţi, Join şi­ Sâmbăta. ABONAMENTUL la „Td­. Rom.“ într’una cu suplementul „Foia Pedagogică“ Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. • Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Fondul nostru de pensiuni. ii. Interese generale bisericesci au fost motivele, cari au recrrnat înfiin­ţarea fondului nostru de pensiuni, şi cu considerare la aceste generale inte­rese s’a şi pus el în lucrare. Preoţimea dela sate a fost relativ mai puţin îngreunată la căutarea mij­­loacelor pentru crearea şi alimentarea fondului nostru de pensiuni, şi după­­cum s’au făcut clasificările acuma la început, eventuala pensiune, care venia văduvelor şi orfanilor, acoperia un gol simţit, crea un surogat între actualele triste împregiurări. începutul acesta s’a contemplat numai pentru cinei ani, fiind pusă în însuşi statutul fondului de pensiuni o eventuală revisiune a statutului după o practică de cinci ani. Cumcă o supremă necesitate ge­nerală a dat nascere acestei salutare instituţiuni, se vede de acolo, că s’a statorit, principiul, ca el încă dela în­ceput să fie pus la disposiţiunea ace­lora, cari reclamă ajutoriu dela acest fond de pensiuni, şi acesta s’a făcut tocmai cu considerare la nobila lui meniţiune. Au fost mulţi, cari au militat pentru părerea, ca din fondul acesta să se pătă da ajutore numai după o anumită vreme, lăsându-se timp ca el să crăscă. Ori cât de rezonabilă a fost pă­rerea aceasta, şi ori­cât de bine se mo­tiva ea cu consideraţiuni financiare, ea totuşi nu a fost acceptată, deoare­ce noi trebuia să ajutăm la moment, şi am fost călăuziţi de principiul: „bis dat, qui cito dati”, deşi sciam, că în anii primi ai realizării acestei instituţiuni, primele ajutore numai aşa le vom pute da, dacă vom rumpe din capitalul adunat. Preoţimea năstră nu a înţeles con­­sideraţiunile generale ale bisericei, şi nu a răspuns sumele, cu cari e che­mată a înmulţi fondul. Lucru simptomatic: tocmai în acele părţi s’a arătat preoţimea străină de consideraţiunile generale pentru bi­nele bisericei, unde relative ea în cele materiale stă mai bine : în părţile Bra­şovului şi in cele ale Sighiştrei. Dacă considerăm părţile nordice ale archidiecesei, unde venitele preoţi­­mei noastre sunt din cele mai precarii, şi unde lupta cu proselitismul religio­­nariu e atât de mare , dacă conside ■ răm, că preoţimea din părţile ace­ste extreme nu a fost dedată a re­curge după ajutore din mijloacele centrale ale archidiecesei, şi în faţa acestei preoţi noi punem preoţimea din jurul Braşovului, care nu a fost de­dată a înnota în sărăcie şi a lupta cu curente proselitistice, apoi pre cea din protopresbiteratul Sighişdrei, care s’a dedat a recurge permanent la aju­tore din centru, şi pentru care fondu­rile archidiecesane au şi fost vaci grase, ca cele din visul lui Faraon, atunci stăm pe gânduri, şi începem a pricepe motivele, pentru cari preoţi­mea din părţile numite a luat posiţie atât de masteră faţă cu fondul nostru de pensiuni. Exemplul rău s’a Lăţit, s’a gene­ralisat în multe locuri, oamenii nu au voit să pătrundă în consideraţiunile generale ale bisericei, şi în decurs de cinci ani ne-am trezit, că 1­3 din pre­oţime nu şi-a împlinit obligamentul faţă cu fondul de pensiuni al archi­diecesei. înainte de a trece la partea dis­ciplinară a lucrului, autoritatea bise­­ricescă a examinat lucrul din toate punctele de vedere, şi mult a meditat asupra chestiunei, dăcă obligamentul preoțimei față cu fondul de pensiuni e a se considera ca obligament gene­ral, în interesul bisericei, asupra îm­­plinirei căruia trebue stăruit și cu mijloace disciplinare, sau doar­ el poate fi privit ca obligament numai perso­nal, în care cas reintenţii trebue şterşi din lista membrilor fondului de pen­siuni, ca nou, cari nu voesc se fie părtaşi de beneficiile bisericei. Deşi statutele fondului de pen­siuni vorbesc foarte clar, şi obligamen­tul general îl extind asupra tuturor preoţilor din archidiecesă, totuşi orga­nul administrativ al archidiecesei a venit la sinod cu propunerea, ca mem­brii restanţieri să fie şterşi dintre cei cu obligamentul general bisericesc, fiind în favorul material al fondului, dacă ei vor fi şterşi din şirul membrilor fondului de pensiuni. Sinodul nostru archidiecesan însă n’a intrat în vederile consistoriului. Nu interesele materiale ale singu­raticilor, nu interesele materiale ale fon­dului au fost normative la înfiinţarea acestei instituţiuni salutare, ci interese bisericeşci de ordine mai înnoită, la care trebue să contribue toţi aceia, cari ţin la legăturile lor cu biserica. Nu este permis să trecă în con­­sciinţa publică bisericescă, că biserica a voit să negocieze cu favoruri materiale când a creat fondul de pensiuni al ar­chidiecesei, nu este permis să trecă în consciinţa publică a bisericei, că o mă­sură bisericeasca de interes general bi­sericesc poate fi persiflată de preoțime, poate fi făcută obiect de discusiune în acel sens, că ea se observe sau să nu observe obediența cuvenită față de bi­serică. Deci am accepta vederile strimte, că fie­care membru al bisericei poate observa după al seu bun plac ordina­­ţiunile bisericesci, sau le poate călca când îi vine bună voie, în acel cas in­troducem demoralisare în corpul bi­sericei, provocăm distrugere, şi ac­i la fondul de pensiuni, mâne la sidoxie, şi tot aşa pănă ajungem la totală de­străbălare. Trebue să introducem disciplină, deci vorba e să susţinem va­ra şi au­toritatea bisericei. Revista politică. Autonomia catolică. La 10 i. c. n„ şi-a ţinut în pluj adunarea generală extra­ordinară statul catolic din Ardeal, pentru de a-şi hotărî poziţia ce va lua în faţa auto­nomiei catolice, ce se pregătesc pentru bise­rica catolică din Ungaria. în cuvântarea sa de deschidere, episco­pul contele Malláth îşi pune întrebare, că: în­dreptăţită este oare mişcarea pentru autonomia bisericei catolice din Ungaria? la care între­bare respunde, că aceea este îndreptăţită şi încă din trei motive foarte puternice, anume: 1. Dela 1848 încoace, când biserica romano­­catolică era religiune de stat, toate confesiu­nile recepte şi-au eluptat autonomie pentru biserica lor, numai biserica romano-catolică nu. 2. După urmarea fatalei politice bise­ricesci, biserica nu mai poate aştepta nici un sprijin dela stat, care s’a proclamat pe sine de stat fără confesiune. 3. Ca să se de­­lăture indiferentismul laicilor faţă de biserică, dându-le şi lor de lucru în regularea afa­cerilor bisericesci. Cu toate acestea episcopul, toata puterea doresce a o concentra numai în mânile episcopatului şi a da laicilor nu­mai dreptul de consilieri ai acestuia, susţi­nând, că aşa pretinde organismul general al bisericei r. catolice, şi se mângăe pe sine şi cercă să mângăe şi pe laici, că nu vor ave­a se plânge, dacă preoţimea îşi va satisface datorinţelor sale şi va fi la culmea chemă­­rei sale. Pentru a se explica, cum doresce el autonomia, episcopul­­fice, încă una trebue se adaug. Vorbim de autonomie, şi poate nici nu suntem în curat cu conceptul ei. Nu poate fi aceea altceva, decât guvernarea independenta a bisericei catolice, seu adecă, ca biserica să-şi reguleze afacerile sale con­form organisaţiunei sale date cu excluderea ori­cărui element străin. în conceptul au­tonomiei se cuprinde şi conceptul libertăţii. Doresce libertatea bisericei şi a catolicismu­lui maghiar. Stim foarte bine, în ce direc­ţiune o pretindem aceasta,­­lice episcopul. Libertatea aceasta o pretindem la denumirile bisericesci, donaţiunea dignităţii înalte să nu fie premiu pentru servicii politice, ci re­­cunoscinţă pentru merite bisericesci. Dorim libertatea aceasta în Sanitate, ca biserica fără nici o pedecă şi fără nici un amestec să-şi poata îndeplini misiunea sa divină, care şi-a câştigat-o dela magistrul său. Când acela a zis: „Mergând, învăţaţi“, n’a fu­s: „Ce­reţi permisiune şi învăţaţi“, ci: Eu vă dau voue putere de a învăţa. Libertate cere catolicismul în administrarea averilor, ca acelea să se foloseasca spre scopurile pre­­fipte de fundatori, spre scopurile adevărat bisericesci, în urmă libertate pentru toate direcţiunile cultului divin, a vieţii bisericesci şi a disciplinei. în cele următore explică mai în detaiui unele idei exprimate mai înainte şi apoi preşedintele propune spre primire urmatoarele puncte de directivă, cari s’au şi primit cu unanimitate, după­ ce adunarea s’a constituit în conferenţă şi s’a consultat mai multă vreme în privinţa aceasta. Eta­le în reasumat: 1. Adunarea reprobă, ca alegerea pen­­tru congresul din Budapesta s’a făcut şi în eparohia Ardealului fără aprobarea statului. 2. Statul catolic din Ardeal fie re­­presentat de astă-data şi prin deputaţi în congresul catolic aleşi ast­fel, dar din acesta să nu se facă cas de precedenţă, căci statul ţine la independenţa sa şi în privinţa aceasta. Cond­usele aduse în congresul din Budapesta vor avea însă valoare pentru diecesa Ardea­lului numai dacă şi statul catolic ardelean le va primi. 3. Statul aprobă mişcarea pentru au­tonomia catolică regnicolara, dar numai aşa va intra în organismul ei, dacă drepturile Statului catolic din Ardeal nu vor fi ata­cate. 4. Posiţia astfel precisativ a statului catolic din Ardeal, se va aduce la cuno­­scinţa congresului catolic regnicolar, prin o adresă cătră preşedintele aceluia, Em. Sa cardinalul- primate. Preliminariile Păcei. Eră, după „Frankfurter Zeitung“, care ar fi textul preliminariilor de pace, aşa cum a fost re­dactat de representanţii puterilor. Puterile însărcinându-se cu apărarea intereselor Greciei, şi Turcia acceptând in­­tervenţiunea puterilor, s’a stabilit o înţele­gere, pentru cele unsprezece paragrafe urmă­­toare, între ambasadorii însărcinaţi cu nego­­cierile și delegatul Portei. 1. Delimitarea fruntăriei se va face după traseul, care figureaza în anexele tra­tatului pentru preliminariile păcei. Operațiunile delimitărei se vor începe cel mai târziu 15­­file după semnarea pre­liminariilor. Ele vor fi executate de către delegaţii Turciei, ai Greciei şi ai puterilor, aceştia din urmă funcţionând ca arbitri în cas de diferend. 2. Grecia va plăti Turciei o îndem­­nitate de patru milioane lire turceşti (92 milioane de franci). Marile puteri vor lua măsuri pentru ca drepturile creditorilor anteriori ai Greciei să nu fie jignite prin plata acestei indem­nități și iau în acest scop sub controlul lor administrația veniturilor vech­i și nouei da­torii publice. 3. Privilegiile și prerogativele ce po­seda Grecia în Turcia înainte de răsboiu, rămân neatinse. 4. Cel mai tânjiu în 15­­file după iscălirea preliminariilor, delegaţii speciali ai Greciei, învestiţi cu depline puteri, se vor transporta la Constantinopole, în scopul în­­cheierei păcei definitive. Vor regula în acelaşi timp chestiunile atingătoare de schimbul prinsonierilor, o am­­nistiţie generală, libertatea navigaţiunei şi despăgubirile de plătit persoanelor, cari au suferit stricăciuni în bunurile lor din faptul răsboiului. 5. Delegaţii vor încheia în afară de acestea trei convenţiuni: întâia pentru regu­larea chestiunei naţionalităţilor; a doua prin care se vor determina relaţiunile consulilor Greciei în Turcia cu administraţiunea impe­rială otomană; a treia, în fine, privitoare la delictele comise pe teritoriul uneia din păr­ţile contractante şi ale căror autori s’ar fi refugiat pe teritoriul celei-l’alte părţi. 6. Imediat după semnarea prelimina­riilor va înceta starea de răsboiu între Grecia şi Turcia. Trupele turcesci se vor retrage ime­diat pănă la linia Salambriei şi vor ocupa mai multe puncte, cu valoare strategică pentru Turcia, pănă ce Grecia va fi achitat complect indemnitatea ce datoresce Turciei. 7. Relaţiunile normale între cele doue State vor fi reluate imediat după semnarea preliminariilor. Supuşii celor doue State se vor bucura de deplină libertate pentru a-şi vedea de ocupaţiuni în cele doue State. 8. Imediat după semnarea prelimina­riilor, posturile ocupate înainte de răsboiu în imperiul turcesc de cătră residenţii şi consulii greci, vor fi încredinţate unor agenţi timpurari, cari până la încheerea păcii de­finitive vor lucra sub controlul puterilor cari îşi asumaseră protecţiunea intereselor grecesci în timpul răsboiului. Procesele întrerupte de răsboiu se vor reîncepe după vechile proceduri. Procesele noue se vor judeca după dreptul internaţional şi stipulaţiunile con­­venţiunei încheiată între Turcia şi Grecia la 26 Februaria şi 6 Maiu 1896. 9. Turcia îşi reservă dreptul de a propune puterilor revocarea firmanului im­perial basat pe convenţiunea încheiată între Turcia şi Grecia la 9 Maiu 1891. 10. Representanţii marilor puteri se vor constitui în tribunal de arbitri pentru toate diferendele ce s’ar putea ivi între Turcia și Grecia pănă la semnarea definitivă .

Next