Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)

1897-10-28 / nr. 119

Nr. 119. Sibiiu, Marţi, 28 Octobre (9 Novembre) 1897. Anul XL­. TELEGRAF ABONAMENTUL la „Td­. Rom.“ într’una cu suplementul „Foaia Pedagogică“ Pentru Sibiu­­ pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. Luptă pentru hegemonie. 1. (*) Ochii politici ai Europei sunt astăzi îndreptaţi asupra Vienei. Acolo se petrec lucruri, caii dau material de g­ândit şi de vorbit. Stările din Reichs­­ad­­-ul austriac au eşit din cadrele în­semnătăţii lor locale, ele au provocat în multe părţi chiar discuţiuni asupra viitoriului ţării; se vorbesce prin cele mai serioase foi de reformarea consti­tuţiei, de alterarea dualismului, de in­troducerea absolutismului, o împre­jurare, ce dovedesce importanţa critică a stărilor parlamentare din Austria. In fond aceste stări sunt o luptă pentru hegemonie dată între elementul german şi elementele slave plus na­ţionalităţile de rasa latină. Lavina s’a pornit odată cu cu­noscutul ordin al lui Badeni privitoriu la favorurile făcute limbei cehe în Boemia şi Moravia. Au urmat nouele alegeri dietale, la cari partidele slave, îndeosebi prin introducerea curiei a V-a, au reuşit învingătoare. Guvernul s-a format o majoritate compusă din toate partidele slave, din români, italieni şi din fracţiunele ultramontane (catolicii) ale germanilor. Hegemonia a trecut în mâna acestei majorităţi. Germanii radicali au declarat res­­boiu guvernului şi aliaţilor lui, au aran­­giat în părţile nordice ale ţării mee­­tinguri de protestare, luând resoluţii în potriva guvernului, oi după des­chiderea dietei au continuat resboiul pe cale parlamentară, usând, mai bine­­jis abusând, de urma obstruării. In istoria parlamentel­or europene se vor găsi foarte puţine capitole, cari se presinte incidente asemenea celora din parlamentul austriac de pe timpul obstrucţiei, ce dâinuiesce acum deja de luni de zile. Deputaţii germani au fo­losit toate posibelele mijloace pentru a frustra funcţionarea parlamentului, s’au folosit de gălăgie la extrem, s’au în­jurat­ şi pălmuit, au arangiat serii de votisări nominale, or acum mai dău­­nănji s’a găsit un orator, deputatul Lecher, care 12 ore neîntrerupt a vorbit. In faţa acestei lupte încăpăţinate purtată cu atâta rafinărie, parlamen­tarismul este jignit, viaţa publică a statului este scosă din ogaşul ei nor­mal, guvernului îi este făcută impos­­sibilă activitatea, cu tot ajutorul ce i-l dă majoritatea, şi se va vedea constrîns a lua refugiu la măsuri escepţionale pentru luarea pământului de sub pi­­cioarele minorităţii. Guvernul actual are perfecta în­credere a Monarchului şi fiind­că inte­resele statului cer votarea urgentă a promisoriului, este probabil, că guver­nul va obţine din partea Maiestăţii Sale îndemnisăii pentru a lua măsuri severe faţă de minoritate. Ori­ce măsuri înse ar lua, acele nu vor fi în stare a pune stavilă cu­rentului destructiv al Germanilor. Dacă vocea lor în parlament va fi pe un timp înăbuşită, ei vor afla alte căi, pe cari sper a ajunge în posesiunea puterii perdute, în posesiunea hegemo­niei faţă de celelalte naţionalităţi. P­e o cale au pornit deja. Au dat alarm prin massele Germaniei, în cu­rând se vor ţinea în Berlin şi alte col­ţuri ale Germaniei meetinguri, unde se va vorbi despre Germanii austriaci oprimaţi. . . Impregi­urări­le aceste vor aduce cu sine, ca simpatiile germanilor austriaci faţă de Prusia să se potenţeze şi mai tare, numărul pangermaniştilor va cresce tot m­ai mult. Dar dincolo se găsesc agitatori, ca renumitul Th. Momm­se­n, care nu se sfieşce a stîrni pofte în pepturile Austriacilor, riscând aserţiuni ca „credeam până acum că Au­stria şi Germania formează o ţar­ă“ etc. Interesul Germaniei, (altcum des aprobat de multe foi germane şi în special de „Hamburger Nachrichten“ a lui Bismarck) chiar şi dacă abstra­­gem deja tendinţele aşa numite pan­­germaniste, se esplică. Vanitatea lor e mare, şi în biruinţa actualei majorităţi conducătoare în Austria, ei văd o în­­ghenunchiare a elementului german, care pănă acum multe veacuri de-a­ rân­­dul a stat în fruntea Austriei. Nu este deci vorbă numai de o luptă în contra ordinului de introdu­cere a limbei cehe, ci de o apărare a ambițiunei înrădăcinate. Bine a c­is de­putatul Stransky în sed. din 22 oct. 1897: „Germanii cred, că ordinele privi­­toare la limbi sunt întocmite pentru­ ni­micirea elementului german. Insă un popor, care pe terenul vieţii spirituale a avut bărbaţi ca Goethe, Herder şi Humboldt, un popor care are o cul­tură de o miie de ani şi nici în pri­vinţa fisică n’are să se plângă, ... un astfel de popor se poate fi nimicit prin un ordin de felul acesta? Asta e o ne­bunie de a o susţine ! . . . Inse la ei de hegemonie e vorba“. Să cercetăm, dacă e justificată ati­tudinea germanilor, pretenţiosă până la aroganţă, în ori­ce stat poliglot conducerea este depusă în mânile acelui popor, sau acelui partid politic, care este în preponderanţă numerică, care prin cul­tura sa, prin numărul bărbaţilor ca­pabili şi prin consciinţa misiunei întru­­nesce toate condiţiile pentru cârmuirea statului spre binele tuturor cetăţenilor. Este aici elementul german în preponderanţă numerică? Nu, el formază numai 36 procente faţă de cealaltă poporaţiune. Este e­­lementul german atât de superior în cultură, încât celelalte naţionalităţi să nu aibă bărbaţi cualificaţi, capabili de a dirige destinele ţerii? Nu, cu toate că sub regimele germane naționalită­țile au fost greu apăsate, ele­­și-au creat centre de desvoltare spirituală, ele dau astăz­i cel mai mare contin­gent de bărbați de stat pentru Austria. Legitimitatea pretensiunilor ger­mane nu se poate documenta cu nimic, cu atât mai mult nu, că ei între ei sunt divisaţi, dovada, că se află frac­ţiuni germane, cari desaproba atitudi­nea radicalilor şovinişti, atitudine, ce numai la sdruncinarea statului din te­meliile sale poate duce. Cu toate aceste lupta va fi dusă până la cuţite. Conflictele devin din di în di mai complicate. Chaosul cresce şi nime nu este în stare a vedea sfâr­­şitul. Asupra Austriei planeaza astăzji ducitul cel rău, ca şi când o voce dis­punătoare, o putere ce pe ascuns în­curcă iţele ar fi şoptit: „ Ceterum censeo, Austriam esse de­­lendamJ. Revista politică. Din parlamentul m­agiar. In şedinţa de la 4 i. c. n. ministrul-preşedinte dr. Desi­­deriu Bánffy respunde la interpelaţia depu­tatului Dr. Nicolau Şerban în privinţa deco­­rărei consilieriului ministerial Alexandru Je­­szenszki cu ordul român „Coroana României“. Era „respunsul“ . In şedinţa, de ori a­­fis, că interpelaţia deputatului Şerban nu aparţine acestei case; cu declaraţiumiea aceasta a dat respunsul, că la un lucru, ce nu aparţine ca­merei, nu respunde. Băgă deci camera se ia la cunoscinţă, că în meritul interpelaţiunei nu respunde Dar răspunde la acea parte a vor­­birei lui Şerban, unde acesta o fice, că con­traste nu există între poporul român şi po­porul magiar, ci între poporul român şi gu­vernul magiar. Şerban n’are drept, o fice m­i­nistrul-preşedinte, căci contraste nu există nici între poporul român şi guvernul magiar, ci acela există numai între guvernul magiar şi agitatorii valachi, cari prin agitaţiuni ilegale îşi câştigă panea de tote­­filme! Intre monar­chie însă şi între statul român există cele mai amicale relaţiuni. — Şerban nu e de faţă, şi astfel majoritate ia respunsul la cu­noscinţa. Dl ministru-preşedinte a rămas însă da­­toria cu răspunsul, să număscă pre acei agi­tatori valachi, care îşi câştigă pânea de toate­­jilele prin agitaţiuni, şi aşa nici un om de bună credinţă nu-i poate lua respunsul în se­rios şi demn de un bărbat de stat de poziţia dlui ministru-preşedinte Br. Banffy, cu tot vo­tul majorităţii parlamentului magiar. Afirma­­ţiuni generale nebasate pe caşuri concrete nu sunt încă dovedi despre existenţa cutărei sau cutărei stări de lucruri. Din parlamentul austriac. Obstruc­­ţiunea continuă; cu toate acestea provisoriul cu Ungaria a fost în prima cetire primit în lunga şedinţă de Joi şi Vineri cu 177 voturi contra 122. Din România. Inaugurarea universităţii dela Iaşi Spaţiul fetei nu ne permite să publicăm tot ce s’a petrecut la trump­ele sărbări dela Iaşi; ne mărginim deci a reproduce de astădată măreţul discurs rostit de Maiestatea Sa Re­gele la inaugurarea universităţii, apoi frumosul discurs al Maj. Sale reginei rostit ca răspuns la adresa de omagii a corpului profesoral uni­versitar Discursul Maj. Sale Regelui: Inaugurarea acestui frumos palat, în­chinat stiinţei şi literilor, este un eveniment însemnat nu numai pentru Iaşi, ci şi pentru România întregă. Falnic şi măreţ, el se înalţă în mijlocul acestui oraş, care de a pururea a fost la fruntea pornirilor patriotice pentru unirea şî mărirea Patriei, el va străluci ca o mărturie despre recunoscinţa­­erei şi despre avântul, ce a luat mişcarea intelectuală in a doua nostră capitală. De acum înainte studiile înalte vor avea aici un lăcaş demn de dânsele unde studenţii se vor putea adăpa la isvoarele curate ale stiinţei şi a patriotismului, spre a se areta odată urmaşi vrednici ai atâtor oameni de Stat, născuţi în ac­estă parte a ţarei, cari au fost servitori credincioşi ai Patriei şi înţelepţi consilieri ai Tronului. Nu numai cu numerur soldaţilor şi cu desvoltarea vieţei economice se măsură astăzi puterea Statelor. Un factor de căpetenie, poate cel mai însemnat, este gradul de cultură. O direcţiune sănâtosă şi naţională a înaltelor studii, ce se urmăresc în Universităţi, este clar condiţiunea neapărată a adevăratei propăşiri. Voi, domnilor profesori, este încredin­ţată misiunea, cu grea răspundere, de a pre­găti pentru tară pe acei fruntaşi ai viitoriu­lui, de a le înălţa vederile, de a sădi în inima lor ambiţiuni nobile şi generose şi de a le în­­căldi sufletul pentru tot ce este drept, bun şi românesc. Consciinţa naţională redeşteptată prin luptele vitejesei ale armatei, aşteptă conducă­tori înţelepţi şi cumpăniţi. Eri datoria cătră ţară era desluşită: recâştigarea independenţei. Astăzi condiţiunile vieţei noastre sociale s’au lărgit şi înmulţit şi ţara are lipsă de puteri noue spre a asigura mersul neîntrerupt al desvoltărei noastre naţio­nale. Aceste elemente de ponderaţiune înţeaptă, care urmază a fi precumpănitore în direc­ţiunea politica şi sociala a Statelor moderne, le aşteptăm de la acestă Universitate, care se stabilesce astă­­i în noul său palat. Da. Am încredere, că Universitatea din Iaşi va răs­­punde la acestă înaltă menire, şi că împreună cu sora sa din Bucuresci, aceste două făclii luminoase, vor răspândi schintei de viață suflet­­easca asupra întregului neam românesc. Regret, că Principele Ferdinand, scumpul Meu Nepot, care a pus piatra fundamentală a acestui asedament nu poate fi de față la inaugurarea lui. Gândul său înse este cu noi în acest moment, căci pătruns de recunoscință pentru atâtea dovezi de iubire ce i s'au adus în timpul lungei Sale boale, cea mai vie a Sa dorință este de-a aduce prinosul Său de muncă pentru binele scumpei noastre Românii. Regina este fericită de a se găsi astăzi lângă Mine spre a asista la acastă frumosă serbare închinată literilor şi sciinţei. Ea mul­­ţămesce împreună cu Mine, din suflet, pentru frumoasa cuvântare şi bunele urări ce Ne fa­ceţi ; la rândul Nostru îndreptăm cătră cer ru­gile cele mai ferbinţi ca să reverse toate binecu­vântările sale asupra iubitei Noastre a doua capitală. Discursul Suveranului a entuziasmat totă lumea şi ultimele cuvinte au fost acope­rite cu urare nesfârşite. * Draperia care acoperia raportajul pala­tului universitar, dispare la un semn dat. Draperia dispărând, Regina putu citi următorea inscripţie în litere de aur: MAMEI DUIOASE A POPORULUI REGINEI ROMÂNIEI, ELISABETA Geniul literar şi artistic care a înălţat şi în­călzit inimile tuturor Carmen Sylva dedică acesta tabelă commemorativă Univer­sitatea de Iaşi, în semn de recunoscinţă şi veneraţiune. 22 Octobre 1897. Carmen Sylva citind inscripţia, adânc emoţionată mulţumi cu lacrămi în ochi. Urale nesfârşite şi puternice au isbuc­­nit atunci în adunare. După aceea Regele fu condus la intra­rea uşei şi trase draperia de pe altă tabelă commemorativă. Suveranul citi urmatoarea inscripţie: Aşedatu-s’a în 23 Maiu 1893 de cătră A. S. R. Principele Ferdinand, Moştenitorul Tronului, temelia palatului universitar de Iaşi, fundată în 26 Octobre 1860, — inaugurân­­du se clădirea terminată în 21 Octobre 1897 de MM. II. Regele şi Regina României. Alte urale entusiaste. * * *

Next