Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)
1897-10-28 / nr. 119
Nr. 119. Sibiiu, Marţi, 28 Octobre (9 Novembre) 1897. Anul XL. TELEGRAF ABONAMENTUL la „Td. Rom.“ într’una cu suplementul „Foaia Pedagogică“ Pentru Sibiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. Luptă pentru hegemonie. 1. (*) Ochii politici ai Europei sunt astăzi îndreptaţi asupra Vienei. Acolo se petrec lucruri, caii dau material de gândit şi de vorbit. Stările din Reichsad-ul austriac au eşit din cadrele însemnătăţii lor locale, ele au provocat în multe părţi chiar discuţiuni asupra viitoriului ţării; se vorbesce prin cele mai serioase foi de reformarea constituţiei, de alterarea dualismului, de introducerea absolutismului, o împrejurare, ce dovedesce importanţa critică a stărilor parlamentare din Austria. In fond aceste stări sunt o luptă pentru hegemonie dată între elementul german şi elementele slave plus naţionalităţile de rasa latină. Lavina s’a pornit odată cu cunoscutul ordin al lui Badeni privitoriu la favorurile făcute limbei cehe în Boemia şi Moravia. Au urmat nouele alegeri dietale, la cari partidele slave, îndeosebi prin introducerea curiei a V-a, au reuşit învingătoare. Guvernul s-a format o majoritate compusă din toate partidele slave, din români, italieni şi din fracţiunele ultramontane (catolicii) ale germanilor. Hegemonia a trecut în mâna acestei majorităţi. Germanii radicali au declarat resboiu guvernului şi aliaţilor lui, au arangiat în părţile nordice ale ţării meetinguri de protestare, luând resoluţii în potriva guvernului, oi după deschiderea dietei au continuat resboiul pe cale parlamentară, usând, mai binejis abusând, de urma obstruării. In istoria parlamentelor europene se vor găsi foarte puţine capitole, cari se presinte incidente asemenea celora din parlamentul austriac de pe timpul obstrucţiei, ce dâinuiesce acum deja de luni de zile. Deputaţii germani au folosit toate posibelele mijloace pentru a frustra funcţionarea parlamentului, s’au folosit de gălăgie la extrem, s’au înjurat şi pălmuit, au arangiat serii de votisări nominale, or acum mai dăunănji s’a găsit un orator, deputatul Lecher, care 12 ore neîntrerupt a vorbit. In faţa acestei lupte încăpăţinate purtată cu atâta rafinărie, parlamentarismul este jignit, viaţa publică a statului este scosă din ogaşul ei normal, guvernului îi este făcută impossibilă activitatea, cu tot ajutorul ce i-l dă majoritatea, şi se va vedea constrîns a lua refugiu la măsuri escepţionale pentru luarea pământului de sub picioarele minorităţii. Guvernul actual are perfecta încredere a Monarchului şi fiindcă interesele statului cer votarea urgentă a promisoriului, este probabil, că guvernul va obţine din partea Maiestăţii Sale îndemnisăii pentru a lua măsuri severe faţă de minoritate. Orice măsuri înse ar lua, acele nu vor fi în stare a pune stavilă curentului destructiv al Germanilor. Dacă vocea lor în parlament va fi pe un timp înăbuşită, ei vor afla alte căi, pe cari sper a ajunge în posesiunea puterii perdute, în posesiunea hegemoniei faţă de celelalte naţionalităţi. Pe o cale au pornit deja. Au dat alarm prin massele Germaniei, în curând se vor ţinea în Berlin şi alte colţuri ale Germaniei meetinguri, unde se va vorbi despre Germanii austriaci oprimaţi. . . Impregiurările aceste vor aduce cu sine, ca simpatiile germanilor austriaci faţă de Prusia să se potenţeze şi mai tare, numărul pangermaniştilor va cresce tot mai mult. Dar dincolo se găsesc agitatori, ca renumitul Th. Mommsen, care nu se sfieşce a stîrni pofte în pepturile Austriacilor, riscând aserţiuni ca „credeam până acum că Austria şi Germania formează o ţară“ etc. Interesul Germaniei, (altcum des aprobat de multe foi germane şi în special de „Hamburger Nachrichten“ a lui Bismarck) chiar şi dacă abstragem deja tendinţele aşa numite pangermaniste, se esplică. Vanitatea lor e mare, şi în biruinţa actualei majorităţi conducătoare în Austria, ei văd o înghenunchiare a elementului german, care pănă acum multe veacuri de-a rândul a stat în fruntea Austriei. Nu este deci vorbă numai de o luptă în contra ordinului de introducere a limbei cehe, ci de o apărare a ambițiunei înrădăcinate. Bine a cis deputatul Stransky în sed. din 22 oct. 1897: „Germanii cred, că ordinele privitoare la limbi sunt întocmite pentru nimicirea elementului german. Insă un popor, care pe terenul vieţii spirituale a avut bărbaţi ca Goethe, Herder şi Humboldt, un popor care are o cultură de o miie de ani şi nici în privinţa fisică n’are să se plângă, ... un astfel de popor se poate fi nimicit prin un ordin de felul acesta? Asta e o nebunie de a o susţine ! . . . Inse la ei de hegemonie e vorba“. Să cercetăm, dacă e justificată atitudinea germanilor, pretenţiosă până la aroganţă, în orice stat poliglot conducerea este depusă în mânile acelui popor, sau acelui partid politic, care este în preponderanţă numerică, care prin cultura sa, prin numărul bărbaţilor capabili şi prin consciinţa misiunei întrunesce toate condiţiile pentru cârmuirea statului spre binele tuturor cetăţenilor. Este aici elementul german în preponderanţă numerică? Nu, el formază numai 36 procente faţă de cealaltă poporaţiune. Este elementul german atât de superior în cultură, încât celelalte naţionalităţi să nu aibă bărbaţi cualificaţi, capabili de a dirige destinele ţerii? Nu, cu toate că sub regimele germane naționalitățile au fost greu apăsate, eleși-au creat centre de desvoltare spirituală, ele dau astăzi cel mai mare contingent de bărbați de stat pentru Austria. Legitimitatea pretensiunilor germane nu se poate documenta cu nimic, cu atât mai mult nu, că ei între ei sunt divisaţi, dovada, că se află fracţiuni germane, cari desaproba atitudinea radicalilor şovinişti, atitudine, ce numai la sdruncinarea statului din temeliile sale poate duce. Cu toate aceste lupta va fi dusă până la cuţite. Conflictele devin din di în di mai complicate. Chaosul cresce şi nime nu este în stare a vedea sfârşitul. Asupra Austriei planeaza astăzji ducitul cel rău, ca şi când o voce dispunătoare, o putere ce pe ascuns încurcă iţele ar fi şoptit: „ Ceterum censeo, Austriam esse delendamJ. Revista politică. Din parlamentul magiar. In şedinţa de la 4 i. c. n. ministrul-preşedinte dr. Desideriu Bánffy respunde la interpelaţia deputatului Dr. Nicolau Şerban în privinţa decorărei consilieriului ministerial Alexandru Jeszenszki cu ordul român „Coroana României“. Era „respunsul“ . In şedinţa, de ori afis, că interpelaţia deputatului Şerban nu aparţine acestei case; cu declaraţiumiea aceasta a dat respunsul, că la un lucru, ce nu aparţine camerei, nu respunde. Băgă deci camera se ia la cunoscinţă, că în meritul interpelaţiunei nu respunde Dar răspunde la acea parte a vorbirei lui Şerban, unde acesta o fice, că contraste nu există între poporul român şi poporul magiar, ci între poporul român şi guvernul magiar. Şerban n’are drept, o fice ministrul-preşedinte, căci contraste nu există nici între poporul român şi guvernul magiar, ci acela există numai între guvernul magiar şi agitatorii valachi, cari prin agitaţiuni ilegale îşi câştigă panea de totefilme! Intre monarchie însă şi între statul român există cele mai amicale relaţiuni. — Şerban nu e de faţă, şi astfel majoritate ia respunsul la cunoscinţa. Dl ministru-preşedinte a rămas însă datoria cu răspunsul, să număscă pre acei agitatori valachi, care îşi câştigă pânea de toatejilele prin agitaţiuni, şi aşa nici un om de bună credinţă nu-i poate lua respunsul în serios şi demn de un bărbat de stat de poziţia dlui ministru-preşedinte Br. Banffy, cu tot votul majorităţii parlamentului magiar. Afirmaţiuni generale nebasate pe caşuri concrete nu sunt încă dovedi despre existenţa cutărei sau cutărei stări de lucruri. Din parlamentul austriac. Obstrucţiunea continuă; cu toate acestea provisoriul cu Ungaria a fost în prima cetire primit în lunga şedinţă de Joi şi Vineri cu 177 voturi contra 122. Din România. Inaugurarea universităţii dela Iaşi Spaţiul fetei nu ne permite să publicăm tot ce s’a petrecut la trumpele sărbări dela Iaşi; ne mărginim deci a reproduce de astădată măreţul discurs rostit de Maiestatea Sa Regele la inaugurarea universităţii, apoi frumosul discurs al Maj. Sale reginei rostit ca răspuns la adresa de omagii a corpului profesoral universitar Discursul Maj. Sale Regelui: Inaugurarea acestui frumos palat, închinat stiinţei şi literilor, este un eveniment însemnat nu numai pentru Iaşi, ci şi pentru România întregă. Falnic şi măreţ, el se înalţă în mijlocul acestui oraş, care de a pururea a fost la fruntea pornirilor patriotice pentru unirea şî mărirea Patriei, el va străluci ca o mărturie despre recunoscinţaerei şi despre avântul, ce a luat mişcarea intelectuală in a doua nostră capitală. De acum înainte studiile înalte vor avea aici un lăcaş demn de dânsele unde studenţii se vor putea adăpa la isvoarele curate ale stiinţei şi a patriotismului, spre a se areta odată urmaşi vrednici ai atâtor oameni de Stat, născuţi în acestă parte a ţarei, cari au fost servitori credincioşi ai Patriei şi înţelepţi consilieri ai Tronului. Nu numai cu numerur soldaţilor şi cu desvoltarea vieţei economice se măsură astăzi puterea Statelor. Un factor de căpetenie, poate cel mai însemnat, este gradul de cultură. O direcţiune sănâtosă şi naţională a înaltelor studii, ce se urmăresc în Universităţi, este clar condiţiunea neapărată a adevăratei propăşiri. Voi, domnilor profesori, este încredinţată misiunea, cu grea răspundere, de a pregăti pentru tară pe acei fruntaşi ai viitoriului, de a le înălţa vederile, de a sădi în inima lor ambiţiuni nobile şi generose şi de a le încăldi sufletul pentru tot ce este drept, bun şi românesc. Consciinţa naţională redeşteptată prin luptele vitejesei ale armatei, aşteptă conducători înţelepţi şi cumpăniţi. Eri datoria cătră ţară era desluşită: recâştigarea independenţei. Astăzi condiţiunile vieţei noastre sociale s’au lărgit şi înmulţit şi ţara are lipsă de puteri noue spre a asigura mersul neîntrerupt al desvoltărei noastre naţionale. Aceste elemente de ponderaţiune înţeaptă, care urmază a fi precumpănitore în direcţiunea politica şi sociala a Statelor moderne, le aşteptăm de la acestă Universitate, care se stabilesce astăi în noul său palat. Da. Am încredere, că Universitatea din Iaşi va răspunde la acestă înaltă menire, şi că împreună cu sora sa din Bucuresci, aceste două făclii luminoase, vor răspândi schintei de viață sufleteasca asupra întregului neam românesc. Regret, că Principele Ferdinand, scumpul Meu Nepot, care a pus piatra fundamentală a acestui asedament nu poate fi de față la inaugurarea lui. Gândul său înse este cu noi în acest moment, căci pătruns de recunoscință pentru atâtea dovezi de iubire ce i s'au adus în timpul lungei Sale boale, cea mai vie a Sa dorință este de-a aduce prinosul Său de muncă pentru binele scumpei noastre Românii. Regina este fericită de a se găsi astăzi lângă Mine spre a asista la acastă frumosă serbare închinată literilor şi sciinţei. Ea mulţămesce împreună cu Mine, din suflet, pentru frumoasa cuvântare şi bunele urări ce Ne faceţi ; la rândul Nostru îndreptăm cătră cer rugile cele mai ferbinţi ca să reverse toate binecuvântările sale asupra iubitei Noastre a doua capitală. Discursul Suveranului a entuziasmat totă lumea şi ultimele cuvinte au fost acoperite cu urare nesfârşite. * Draperia care acoperia raportajul palatului universitar, dispare la un semn dat. Draperia dispărând, Regina putu citi următorea inscripţie în litere de aur: MAMEI DUIOASE A POPORULUI REGINEI ROMÂNIEI, ELISABETA Geniul literar şi artistic care a înălţat şi încălzit inimile tuturor Carmen Sylva dedică acesta tabelă commemorativă Universitatea de Iaşi, în semn de recunoscinţă şi veneraţiune. 22 Octobre 1897. Carmen Sylva citind inscripţia, adânc emoţionată mulţumi cu lacrămi în ochi. Urale nesfârşite şi puternice au isbucnit atunci în adunare. După aceea Regele fu condus la intrarea uşei şi trase draperia de pe altă tabelă commemorativă. Suveranul citi urmatoarea inscripţie: Aşedatu-s’a în 23 Maiu 1893 de cătră A. S. R. Principele Ferdinand, Moştenitorul Tronului, temelia palatului universitar de Iaşi, fundată în 26 Octobre 1860, — inaugurându se clădirea terminată în 21 Octobre 1897 de MM. II. Regele şi Regina României. Alte urale entusiaste. * * *