Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)

1899-10-28 / nr. 114

Anul XL­I­ ll. Nr. 114 Sibiiu, Joi, 28 Octobre v. (9 Novembre n.) 1899. TELEGRAFUL ROMAN. Aptire Marţi®. Juni și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45-Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se retuşa. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Conferenţa dela Reghin. După deschiderea conferenţei parochul local dl Duma salută pe comisariul cons. şi pe învăţătorii întruniţi şi le doresce succes bun în lucrările ce-i preocupă. Constituindu-se biroul, se aleg de notari Michail Todea şi George Cazan, şi de membrii verificatori Ioan Duma şi Ioan Borşan. Notariul zilei ceteşte catalogul şi să constată a) din protopopiatul Reghinului pre­­senţi 17 învăţători şi directori şcolari, absenţi 9. b) din al Mureş-Oşorheiului presenţi 2, absenţi 7 inşi. Fiind numărul celor absenţi prea mărişor, să decide a se recerca V. Consistoriu ca deoparte să aplice celor absenţi fără motive binecuvântate, pedepse cuvenite ; de altă parte cât pentru părţile cercului Re­ghin, se fixeze un termen de întrunire mai timpuriu. Comisariul presentăză „Instrucţiunea pentru conducerea şi decurgerea conferenţe­­lor“ şi se ia spre ştire şi acomodare. Se statoreşte programul lucrărilor: 1. Chestiunea examenelor dela finea anului şcolariu. 2. Declamarea poesiei „Toporul şi pădurea“ şi în legătură cu acesta discuţia asupra de­­clamaţiunei în şcoala poporală. 3. Prelegere practică despre metropolitul Sava Branco­­vici. 4. Curenţii. Şedinţa II. Sa deschis la orele 3 p. m. Punându-se la ordinea zilei chestiunea examenelor, învă­ţătorul Ioan Borşan ceteşte operatul seu, cu elaborarea căruia de mai nainte a fost însăr­cinat din partea comisariului consistorial. înv. Borşan d espune în liniamente generale unele din momentele, ce sunt a se observa la ţi­nerea examenelor anuale. Directorul şcolariu, parochul Grigoriu Kicură, luând cuvântul pune deosebit pond pe măsurile, ce sunt a se lua pentru parti­ciparea părinţilor la examene, alegându-se o zi corespunzătore referinţelor locale şi atră­­gându se din partea preotului atât comitetu­lui cât şi poporului în biserică de timpuriu atenţiunea asupra examenului şi a însemnă­tăţii sale. Cere se se întocmască pentru pu­blic un loc corespunzător, ca se nu conturbe decursul examenului şi admite, ca întrebări se pun chiar şi părinţii copiilor, dar fiind acele greşite din punct de vedere pedagogic, să le îndrepteze învăţătorul. După unele scurte observări, ce sau mai făcut, comisariul Dr. Elie Cristea espune vederile şi cunoştinţele, ce şi le-a câştigat asupra acestei chestiuni, în urmatoarele. Examenele. Examenele publice de la finea anului şcolariu sunt o instituţie veche, introdusă deodată cu introducerea instrucţiunii publice. Deatunci au remas în us până în zilele nostre. Intro motivele, din cari s’au introdus, cu deosebire , merită amintire şi consideraţiune mai de aproape. Deoparte în timpurile mai vechi şcola nu se bucura în măsura de azi de sprijinul organelor statelor. Era un timp, când nu era introdusă obligativitatea învăţământului, ci sta în voia părinţilor, se’şi dee copiii la şcolă sau nu. Intre astfel de împregiurări desigur multe sale de învăţământ rămâneau goale. Cei ce au dorit progresul şi luminarea poporului s’au cugetat deci la anumite mijloace de atra­gere şi astfel au introdus aşanumitele „probe publice“, examenele. Aceste examene au fost împreunate cu festivităţi strălucite, ca astfel să atragă şi „amăgâscă“ în şcollă cât m­ai numeros public şi în special pe părinţi. Cu acele ocasiuni să îm­­părţiau apoi premii, căutând a măguli vani­tatea părinţilor; cu un cuvânt întreg actul sărbătoresc ţintea într’acolo, să captiveze pe părinţi, ca să-şi trimită copiii la şcolle, şi se capete voie a-i instrui. Scrisorile de probă, desemnurile, erau făcute pe prepise şi hârtie încadrate în figuri frumoase, adeseori în forme aurite, erau aşezate pe mese împodobite cu flori, în jurul cărora ocupa loc elita comunei, care a lua şi admira produsele tinerimei, spre a stîrni astfel invidie în inima părinţilor, a căror fii n’au ajuns a fi lăudaţi de hotvoleul locului. Aceste apucături au putut avea atunci şi pot avea şi azi folosul lor practic, dar cu toate aceste exagerările sunt inadmisibile şi împreunate cu pagube, şi tocmai de aceea mulţi bărbaţi de şcollă cer delăturarea exa­menelor, susţinând că sunt niste lucruri, cari şi-au trăit traiul şi au devenit superflue, mai ales după­ ce obligativitatea instrucţiunii e basată pe legi positive. Noi însă susţinem, că legea încă nu este garanţie suficientă pentru a asigura mer­sul regulat al învăţământului şi al cercetării şcolelor. Experienţa de toate zilele e dovadă eclatantă despre aceasta. Deci ţinem de nece-­­ sar —fără a încuviinţa abusurile — susţine­rea examenelor şi din motivul indicat, mai ales la toate acele şcolle şi institute, a căror scop publicul mare încă nu-­l cunoşte, dar a căror susţinere şi înflorire este o necesitate socială şi naţională. Poporul nostru este încă în multe părţi puţin consoii despre foloasele şcoilei şi de aceea simte o deosebită greutate, când este necesitat a lua copilul seu de la gâsce, viţei pri vite, de la plug şi alte lucrări economice şi a-1 da la şcolă. Tocmai de aceea plângerea organelor noastre din parochii, că cercetarea şcu­­lelor progreseza tare anevoios, este generală. Intre astfel de împrejurări cele văzute în decursul unui examen bine condus şi suc­ces poate contribui mult la înduplecarea multor părinţi, ca pe viitor să-şi dee şi ei copii la şcolă, ca se-i vadă şi pe ai lor rostind rugă­ciuni frumoase, poesiere şi povestiri instructive, cântări şi declamaţiuni atrăgătore etc. De altă parte se intenţionază, ca susţi­nătorii şculelor prin csmisii sei la examene să se convingă despre modul, cum a înde­plinit învăţătorul datorinţele chemării sale, şi de ce educaţiune şi instrucţiune s-au împăr­tăşit elevii încredinţaţi conducerii sale, în de­cursul unui an şcolar. In timpul mai nou s-au ivit mulţi peda­gogi, cari nu dau nici acestui moment vreo însemnătate deosebită şi cer sistarea exame­nelor. Vederile acestora se reasumă în ur­­mătoarele. La examene se întâmplă des, că învă­ţătorii, voind a mai arăta mult ca şi cât se cere, se produc cu lucruri din clase superioare, şi pregătesc astfel pe băieţi ca pentru o pro­­ducţiune, pernind din vedere scopul şcolei. Acesta n’ar face-o, de n’ar fi examene publice. Examenele împedecă mersul învăţă­mântului cu aceea, că elevii şi învăţâtoriul se ocupă o mulţime de timp cu pregătirile pentru examen : scrisori de probă, desemnuri, caiete curate etc., cari n’au nici un scop in­structiv, nici educativ, scurtând astfel timpul de instrucţiune. Să fac adeseori spese cu aranjarea exa­menelor şi se pune în mişcare un aparat întreg. Examenele au adeseori în fluinţă demo­­ralisatore, susţin ei mai departe. învăţătorul e adus într’o situaţiune grea. Vine mama încopoţonată a cutărui băiat în sală, cu nerăbdare aşteptă momentul, ca să fie provocat şi „odorul“ ei; ba dacă nu să întâmplă curând, îl ruga chiar pe preşedintele examenului să-­l provoace. Odorul — ce-i drept — n’a învăţat nimic în tot decursul anului, dar înveţătoriul îi formuleaza acum nişte întrebări uşore, aşa încât să-l poata dimite cu un „bine, şezi !“ Acest băiat îşi formeaza acum o idee curioasă despre caracte­rul învăţătoriului, care în decursul anului nu i-a putut zice o vorbă bună. Starea sufletescă a băiatului se conturbă, căci învăţătorul i-a apărut până acuma cu totul altcum ; or de altă parte mama nu va cuprinde faptul, cum de bă­iatul ei, care a respuns la examen între aplause generale, are în testimoniu tot calculi răi ? Şi dacă învăţătorul nu purcede astfel, se nasc conflicte între el şi părinţi, cari pre­supun, că copiii lor au fost neîndreptăţiţi. Mai afirmă, că învăţătorul pregătesc ei pe elevi nu din materialul prescris în planul de învăţământ, ci îi instrează cu lucruri, cari plac mamei, şi moşului etc. şi preste tot publicului laic, care cere de regulă mai mult şi astfel să îndopă bietul băiat cu lucruri mai presus de priceperea sa. De aceea mulţi pedagogi au cerut sis­tarea lor, er la noi pedagogul helveţian Ver­­naleken, care a stat în serviciul guvernului austriac, a cerut în o scriere a sa încă la 1851, ca examenele publice anuale din şce­­lele poporale să fie numai festivităţi de înche­ierea anului. In Austria şi Germania s’au şi şters de ani de zile. Nu încape Indoela, că cele indicate şi multe alte scăderi obvin la multe scóle. Cu toate aceste abusurile ce să fac nu în­dreptăţesc delăturarea instituţiunii ca atare. Fapt este, că susţinătorii scelei nu pot numai din examene se câştige o icona fidelă despre viaţa internă a scalelor şi despre re-­zultatul obţinut. In scopul acesta se recere o visitaţiune sistematică prin esperţi specialişti. Dar totuşi examenele publice, ţinute înaintea susţinăto­rilor scolei, a autorităţii şcolare, înaintea pă­rinţilor etc. au o influenţă bună atât asupra învăţătoriului cât şi a elevilor. Pentru elevi constatarea publică a re­­sultatului de un an va fi o inpintenare spre diriginţă, şi întărire a încrederii în sine , şi pentru învăţător o mângăere, văzându-şi oste­­nelele sale de preste an recunoscute şi prin complacerea celor presenţi. Dar chiar şi părinţii doresc se-şi com­pleteze vederile lor despre copii şi despre ca­­pabilitatea lor, spre a se ştii orienta cu pri­vire la creşterea lor din viitoriu. Părinţii, văzind mişuinţele învăţătorilor pentru luminarea copiilor lor, să intereseze mai mult de şcolă şi de învăţător şi se decid mai uşor la suportarea speselor pentru susţinerea şcoalei. Examenele sunt bune şi pentru auto­ritatea şcolară. După referinţele noastre de azi organul central bisericesc nu poate visita toate sculele prin experţi, cari să fee privire amănunţită în mersul lucrurilor nici chiar odată în decursul unui an. Astfel exame­nele publice suplinesc încâtva controlul pu­blic şi ori­cât s’ar obiecţiona, că examenele ne pot duce în erore cât pentru succesul instrucţiunii — totuşi un ochiu ager şi ex­pert şi din examen, din întrebări, din răs­­punsuri, din ţinuta elevilor etc. poate să-şi formeze o idee corespunzătoare despre modul, cum şi-a înplinit învăţătorul chemarea. . La noi în ţară există un curent nepri­elnic susţinerii examenelor publice. Chestiu­nea a preocupat toate reuniunile învățători­lor de stat, în urma decisiunei luate de reu­niunea din comitatul Vas, care a cerut co­mitetului central se întrevină la guvern pentru sistarea examenelor, din motivul că în forma de azi nu contribue la cultura generală, reduc autoritatea învăţ. etc. Din 45 reuniuni, cari au desbătut chestiunea a) 4 s’au pronunţat pentru susţinere. b) 22 le-au aflat păgubitiare şi cer şter­gerea lor. c) 18 au cerut înlocuirea lor cu Dare festivităţi pentru încheierea anului. Opiniu­­nea din urmă au acceptato și unele Reuniuni romano-cat.*) Cu toate aceste se află și între Unguri bărbați, cari susțin examenele. Așa profesorul gimnasial Tóth Kálmán, care în o broșură de 37 pag. a studiat ob­iectul examenelor arătând, cum stă aceasta chestiune în Anglia, Francia,, Germania etc. Acesta ajunge în fine la convingerea, că exa­menele sunt bune şi astfel susţine ordina­­ţiunea ministrului de culte dela 22 Iuliu 1876, în parte identică cu disposiţia din Regulam, nostru şcolar. Iată ordinaţiunea: „La finea fie­cărui an se ţine examen public, deoparte, ca se câştige părinţii şi publicul interesat idee înmediată despre spiritul in­strucţiunii din şcoala, de altă parte şi mai ales, ca elevi, ajunşi a termina o parte uni­tară a studiilor, se aibă o pasiune şi îndemn a privi cele învăţate din diferite puncte de vedere“. Iar regulamentul nostru şcolar dispune în § 103: „Spre a face părinţilor cu putinţa a constata mai cu înlesnire, încât şcoala îşi împlinesce misiunea şi pentru a stîrni un interesat mai mare şi mai general pentru insti­­tuţiunile şcolare, să va ţinea la finea fiecărui an şcolar un examen public." Drept aceea la noi nu poate fi vorba de sistarea examenelor, ci din contră trebue să căutăm a delătura numai eventualele defecte observate , or examenele a le întocmi astfel ca să fie şi ele niste instituţiuni puse în serviciul progresului şcolar. Reuşirea examenului atârna dela de­cursul instrucţiunei de preste an. Deci cum se va sămăna, aşa va fi şi secerişul. O deose­bită atenţiune însă trebue dat repeţirii ma­terialului percurs. înainte de încheiere e necesar să se facă în şcoilă repetiţie generală din fiecare obiect, dar nu cu scopul a percurge în grabă minuţiositâţile obiectului, ci spre a înţelege corect noţiunile principale şi spre a cuprinde mai uşor legătura sistematică dintre ele. După aceasta repetiţie fiecare învăţător trebue să fie în clar cu judecata sa asupra elevilor, pe care o mai poate completa în conferenţa în­­văţătorască pe baza vederilor descoperite re­ciproc, unde sunt mai mulţi învăţători. Apoi ur­­mază examenele. Cât pentru materialul şi sistemul lor trebuesc considerate din cele per­­curse numai o parte de materii înrudite şi mai ales astfel de teme şi întrebări trebuesc puse, cari se dec elevilor ocasiune a-şi da sama despre cunoscinţele câştigate în legătură mai mare. Mai mult nici că se poate, căci e impo­sibil a percurge în un examen tot materia­lul şi nici pe elevi nu­­ poţi mortifica cu un lucru aşa greu şi obositor. In celelalte se va putea lua privire în tabela materiei percurse. Spre a nu se întempla, ca învăţâtoriul să propue în decursul anului numai partea de ma­terie admisă la examen, prof. dem. Dr. Stroia, cere în tractatul seu publicat în„Foaia pedagogi­că“ din a. c. că nu învăţătoriu, ci alţi factori (comitetele parochiale cu preoţii) se stabilesc. *) Vezi cele ce s’au scris în acest obiect în „Biserica şi Şcoala" din Arad, dela Nr. 37/899 Incoace. învăţătorii din diecese sunt cu deosebire preocupaţi de întrebarea: cine să pue întrebările în examene ? comisariul ori învăţătoriul ? Reuniunile învăţătoreşti toc­mai discută aceasta temă. —

Next