Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)

1899-11-27 / nr. 126

514 căm mai în jos, după dorinţa funda­torului, „ca să iee şi alţii pildă bună şi să fie gata spre jertfire şi pentru a se înlesni astfel înaintarea fiilor poporu­lui român, dăruit de la Dumnezeu cu multe însuşiri neîntrecute, dar cari adese­ori rămân ascunse ca diamantul în năsip şi nu ies la iveala din lipsa de mijloace“. Este neînsemnată suma indicată în acest act, dar ea apare însemnată, considerând faptul, că donatorul a adunat-o în un șir lung de ani ca por­tărel la poștă, ca să înlesneasca cât de cât traiul fiiului său Taraziu , dar neavând noroc să-i trăiască, o încre­­dinţază neamului, care are destui fii lipsiţi. Dumnezeu să-i răsplatescă no­bila faptă, lungindu-i firul vieţei încă mulţi ani! Iată actul: Act funda­ţional. „Subsemnatul, călăuzit de firma con­vingere, că tot omul este dator a trăi nu­­numai pentru sine, ci şi pentru rimul şi bi­serica, a căror filu este, m'am decis a destina pentru un scop filantropic, românesc şi or­todox, o parte din puţintică avere, câştigată cu multă trudă şi osteneala, prin cumpăt şi cruţare. „In scopul acesta m’am presentat în ziua mai jos însemnată la Onoratul Domn Dr. Elie Cristea, secretar al consistoriului archidiecesan din Sibiiu, şi­­ am predat li­berul de depunere Nr. VIII/367 din anul 1875 de la institutul de credit şi economii „Albina“ din Sibiiu despre un deposit de două mii patru sute (2466) coroane, cu însărcinarea, ca să încredinţeze Venerabilului Consistor ar­chidiecesar al bisericei ortodoxe­ române din Transilvania administrarea acestei sume după normele şi disposiţiunile statutului organic şi a regulamentelor în vigoare, dar cu adausul, că ca­pitalul poate fi învestit şi în acţiuni de ale institutelor de credit „Albina“ din Sibiiu, „Ardeleana“ din Orăştie, ori de ale altor in­stitute solide. „Suma depusă să se administreze ca fundaţiune specială, care să poarte numele meu şi al fiiului meu repausat, şi anume „Fundaţinea Vasile şi laraziu Cora“. „Dorinţa mea este, ca interesele după suma depusă să se capitalizeze până va a­­junge fundaţiunea la 3000 coroane , iar atunci din venitul curat să se dee ajutor la câte un tinăr student din seclele medii ori şi de la alte scale de specialitate ori mai înalte, care va fi român şi de religiunea ortodoxă şi se va afla vrednic de ajutorare pentru purtarea sa morală corespunzetoare şi pentru sportul do­vedit în studii. La conferirea ajutorului Ve­nerabilul Consistor să dee întâietate tine­rilor născuţi în Viştea superioara, dară numai în caşul, când aceştia vor dovedi aceeaş pur­tare şi aceeaş diriginţă. „Totodată autorizez pe Venerabilul Con­sistor, ca după a sa bună şi părintescă chib­­zuire să folosăscă venitul fundaţiunii even­tual şi pentru alte trebuinţe ale archidiece­­sei noastre, de sine înţelegânduse caracterul românesc şi ortodox al acelora, procurat aceste date, membrii representanţei erau: din archidiecesă: metropolitul Miron Romanul, loan cav. de Puşcariu, jude de curte în pens, şi Parteniu Cosma, directorul executiv al instit. „Albina“ din Sibiiu ; din diecesa Aradului: episcopul loan Metianu, Dionisiu Pognar de Királydarócz, jude la tabla reg. din Orade, şi George Şerb, depu­tat dietat, din diecesa Caransebeşului, epis­copul Nicolau Popea, Iosif Gali, membru al ca­sei magnaţilor şi Avram Berlogia, jude de curte. Representanţa se întrunesce în fiecare an la două sesiuni ordinare, în Martie şi în August. In Martie obiectele principale sunt: censurarea raţiociniilor şi inventariilor pe anul precedent şi stabilirea budgetului pe anul viitor, iar în August votarea stipendii­­lor pentru proximul an şcolar. Averea fun­daţiunii se pastreaza şi manipuleaza în cassa metropolitană sub respunderea metropoliei. Raţioniniile censurate de representanţă se înaintăză la congresul naţional-bisericesc spre aprobare şi numai după primirea ab­­solutorului de la congres, se transpune un extras al lor la guvern spre ştire. (Va urma) „Astfel,­­ mângâiat în sufletul meu, că am contribuit şi eu cu dinarul văduvei să­race din sfânta evangelie la înaintarea nea­mului şi a dreptmăritorei sale biserici, — încredinţez suma de mai sus, prin întreveni­­rea dlui Dr. Elie Cristea, Venerabilului Con­sistor, învestindu-­l pe acesta între marginile disposiţiunilor de mai sus cu dreptul de pro­prietar şi dispunător asupra fundaţiunii făcute, de acum şi până ’n vecii vecilor. Amin. Sibiiu, în 10/22 Iuliu 1899. Vasile Cora Solimar de Vist m. p. înaintea noastra . Dr. Elie Cristea, m. p. secretar consist. Dr. Nicolae Vecerdea, m. p. advocat. Teodor Orlea m. p. Pavel Cotoţiu m. p. TELEGRAFUL ROMAN Conferenţa preoţescă din Selişte. (încheiere.) Membrul Ioachim Muntean declară că studiind cu temeiu întrebările date spre discuţie, află de bine a propune următorea soluţiune, drept răspuns la acelea. La punctul a): „Cum­ ar fi scăderile ce pro­duc indiferentismul religios în popor, şi prin ce mijloace s’ar putea desvolta tot mai mult simţul religios în popor pentru a delătura şi para­­lisa acele scăderi : „Poporaţiunea aproape curat românesca şi ortodoxă a ţinutului representat de trac­­tul Săliştei, în general vorbind, nu e încă înfiorată într’un mod, care ar pută să insu­fle îngrijiri mai seriose, de indiferentismul religios, acest morb moral atât de periculos pentru esistenţa şi viitorul neamului nostru. In­caşuri sporadice însă a început el totuşi a se ivi şi în acest ţinut, unde odini- oră înfloria religiositatea şi moralitatea ca în puţine alte locuri ale patriei noastre, mai ales la pătura cea mai de jos, mai mi­­seră şi prin urmare mai decăzută a poporu­lui, apoi la aşa numiţii semidocţi, acel soiu de oameni vanitoşi, cari sunt pretutin­­denea reagenţii cei mai periculoşi pentru biserică, personalul şi instituţiunile ei, şi în fine în clasa acelora, cari după condiţiunile lor de traiu în diferite moduri vin în atin­gere cu elemente străine, nouă duşmane, ori moraliceşte stricate. Sistemul politic dominant favorisăză şi el din a sa parte mersul fatal spre decadenţă. Ca mijloace de combatere şi îndrep­tare a răului acestuia considerăm a fi de recomandat: a) Pentru tinerime: o instrucţiune religioaso-morală cât de îngrijită, aducerea după putinţă şi a celuialalt material de in­strucţiune, în consonanţă cu preceptele bise­­riceşti­ divine, frecventarea regulată a biseri­cei din partea tinerimei şcolare şi participa­rea ei activă împreună. b) Pentru adulţi şi popor: pre­­mergerea cu exemplu bun şi demn de imi­tat din partea familiei preotului şi învăţăto­rului, apoi predici corespunzătoare—exortaţii — în biserică şi la alte ocasiuni potrivite spre a­­cest scop, şi în fine înfiinţarea de reuniuni economice, culturale, de înmormântare şi de temperanţă, prevăzute cu biblioteci acomodate diferitelor trebuinţe şi punerea acelora sub conducerea preoţilor, învăţătorilor, ori a altor bărbaţi cu vază, probaţi, experţi şi zeloşi, cari în puterea poziţiei lor alese şi a facul­tăţilor de cari dispun, vor înştiinţa cu bun succes în direcţiune moralizătire mai întâi în mod direct asupra membrilor, apoi prin ei asupra mulţimei.“ La punctul b.): „Cum­ ar fi scăderile ce slăbesc forţele materiale ale poporului, şi mijloacele la ridicarea acelora ?“ , „Forţele materiale ale poporului nostru le slăbesc înainte de toate dările şi aruncu­­rile crescânde din an în an, apoi secarea isvoarelor de câştig, din cauza schimbării re­ferinţelor în purtarea economiei, în fine încuibarea unor deprinderi şi obiceiuri rele, cum sunt: fumatul, pe aiurea jocul pă­timaş în cărţi, beţia, mania de a purta pro­cese, dar mai pe sus de toate luxul sau falsa ambiţiune de a nu se lăsa întrecut de alţii în traiu, îmbrăcăminte şi sport. Ele se pot ridica prin combaterea şi delăturarea căuşelor expuse mai sus şi deda­rea poporului la o viaţă patriarchală mai simplă, la trezvie, cumpăt, cruţare şi labori­­ositate. Când fie­care cap de familie ar şti să -şi inventariseze averea, multă puţină, câtă o are, şi se poarte jurnal despre „intrare şi e­­şite", la finea anului ar putea ţine un fel de examen economic cu sine însuşi despre capacitatea sa de muncă şi câştig, ca şi des­pre natura speselor ce le-a avut şi aşa î­ s’ar oferi o casă reală de meditaţiune şi în­dreptare. Şcola, catedra, biserica, amvonul şi even­tualele reuniuni economice, industriale, de meserii şi de temperanţă sunt chemate şi aici să ducă greul luptei spre îndreptare şi progres.“ La punctul c.): „pentru­ ca preoţii să se reţină dela alte ocupaţiuni economice, şi să se dedice numai înaltei lor chemări pre­oţeşti, cumi ar fi mijloacele şi la ameliorarea dotaţiunei preoţeşti.“ „îmbunătăţirea sorţii preoţilor depinde în prima linie dela luminarea şi cultivarea poporului în direcţiune religioaso-morala şi apoi dela ridicarea stării lui materiale. „A putè, dar a nu vrea“ se contri­bui la susţinerea preotului, este pentru el tot aşa de puţin folositor, ca şi „a vrea, dar a nu putea“. De aceea ne aflăm într’un cerc viţios, căci lumea pretinde dela preot să aibă cul­tură superioară, să se dedice pe sine întreg înaltei sale chemări, punându-şi activitatea şi toate forţele sale intelectuale şi morale exclu­siv în serviciul poporului, ca în schimb să se bucure apoi şi el la rîndul său nu numai de stimă şi de iubire platonică, ci şi de spri­jin şi sucurs material din partea poporului,— dar îndată după acelaş resonament poate zice şi preoţimea cătră popor: asigură-ne existenţa noastră şi a familiilor noastre, scapă-ne de grija zilei de mâne şi atunci întreaga noastra activi­tate, toate puterile noastre intelectuale şi mo­rale, mărite încă prin studiu continu şi meditaţiune seriosă, le vom jertfi scopului înalt de a te lumina şi Încălzi. Am făcut însă dureroasa experinţă, că chiar cei­ ce pretind de la preot mai mult, aceia contribue cu mai puţin la susţinerea lui şi a casei lui D-zeu. Prin cele atinse aici la acest punct am voit să vizăm o scădere, pe care din nefe­ricire o întîmpinăm prea des nu numai în tractul nostru, ci aproape pretutindenea la Ro­mâni, şi nu atât la poporul de rînd, cât mai ales la clasa mai inteligentă. Acestea în general. Iar în special amin­tim, că în tractul acesta se află puţine co­mune, în care preoţii se ocupă din necesitate mai intensiv cu economia, dar şi ocupaţiunea acestora este de aşa fel, încât nu deroga statului lor preoţesc. De altcum părerea noastră principială asupra acestui obiect este, că purtând preoţii dela sate economie, fie în agricultură, fie în pomărit sau vierit, însă în mod raţional şi dela o înălţime oare­care, nu numai că aceea nu le-ar fi de rău, ci ea li-ar aduce chiar considerabile folose, putând servi în acelaş timp şi poporului cu exemple şi modeluri vii, demne de urmat. Dar punerea în practică a unor atari economii de model reclamă pe de o parte cunoscinţe speciale, pe de altă parte mijloace materiale însemnate, condi­­ţiuni cari noua ne lipsesc cu totul, ori în parte. De aceea e nu numai de lipsă, ci şi just ca ajutorul să ne vină de acolo, de unde şi pentru cine muncim: dela popor. Ameliorarea dotaţiunii credem că s’ar pute face prin introducerea unui stelar după putinţă uniform şi urcat mai ales pentru ser­viciile ordinare preoţesci, cum sunt: botezul, înmormântarea ş. a., apoi şi prin sistemizarea de salarii din fondurile bisericeşti şi alimen­tarea acestora prin donaţiuni şi contribuiri benevole, iar unde acestea lipsesc, prin im­punerea de contribuţiuni pe familii, în bani sau bucate , după împrejurările locale, şi numai în ultima linie ar fi a se lua refugiul la ajutor din visteria statului, la a cărui sus­ţinere de altcum şi noi contribuim din greu. Ajutorul însă ar fi a se cere şi primi numai pe lân£â păstrarea intactă a autonomiei bi­sericeşti, precum şi a libertăţii şi indepen­denţei noastre individuale.“ In jurul acestei soluţiuni s’a încins o discuţie vie ; în urmă conferenţa o primeşte de a sa şi exprimă autorului mulţămită pro­tocolară. Membrul Nicolau Neamţu crede că în viitor ar fi bine, dacă mijloacele cari con­­ferenţele preoţesei le află de potrivire pentru sanarea a multor obiceiuri rele, precum şi a desvoltării simţului religios, le ar comunica comitetelor parochial­e, cari în sensul Stat­ organic între cele mai principale datoriţe au şi aceea a supravegherii morale a credincioşilor, şi să insiste ca comitetele parochiale să şi desvolte greş­care activitate în scopul acesta. Membrul Petru Juga jan, arată, că o causă principală a slăbirii simţului religios sunt şi neînţelegerile ce se nutresc chiar în sinul preoţimei ; insistă pe lângă convenirea cât mai deasă a preoţimei la­olaltă, prin ce s’ar ajunge la adevărată cunoştere reciprocă, atât de lipsă pentru om­ şi care membru al vre unei societăţi. După ce s’a dat cetire şi cercularului archieresc referitor la observarea strictă a pedecilor canonice la căsătorii, presidiul in­tre vii aplause declară prima conferinţă pre­­oţască de încheiată. Corespondentul, tanţii emigranţilor la Meran pentru a stabili condiţiile reintoarcerii noastre în patrie, e o simplă scornitură. Noi stăm pe basele pre­tenţiilor de la 1894, prin care cerem amnestie pentru toţi condamnaţii poliţiei, îndepărtarea definitivă a regelui Milan şi restaurarea con­stituţiei din 1888.* Mesagiul preşedintelui Statelor Unite. Congresul deschis în 23 i. c. la Wa­shington a primit mesagiul preşedintelui Mac­Kinley, care constată prosperitatea ex­­tra­ordinară a ţărei. Veniturile din anul curent sunt evalu­ate la 641 milioane­ de dolari ; cheltuelile la 601 de milioane Mesagiul declară că un îm­prumut nu este acum necesar ; insistă asupra necesităţii de a mări flota comerci­ală şi de a crea un canal care ar uni Atlanticul cu Oceanul Pacific. Relaţiunile cu Germania sunt foarte cor­diale şi intime. Vorbind de relaţiunile cu Anglia, me­sagiul spune că, în urma neutralităţii în con­flictul nenorocit din sudul Africei, Statele­ Unite rămân credincioase principiului de a nu se angaja în alianţe cu privire la afaceri cari nu ating America în mod direct. In ceea ce priveşte Cuba, mesagiul declară că guvernarea insulei nu va fi lăsată populaţiunei insulare de­cât atunci când liniştea va fi restabilită pe deplin. Fi­lip­in ele nu pot fi părăsite. Pro­punerea de a da acestor insule independenţa lor, menţinându-le sub protectoratul ameri­can, nu poate fi luată în consideraţiune.­­ Guvernul Filipin a adresat guvernului american un apel vehement, cerând pacea şi recunoaşterea independenţei Filipi­­n­e­l­o­r. El acuză pe preşedintele Mac Kinley, că s’a îndepărtat dela principiul de drept, care zice că cel tare trebue să apere pe cel slab. Statele-Unite au făcut rezbel Spaniei sub cuvânt că acesta oprima pe Fiii pini şi acum acestea vor să ia locul Spaniei. Revistă externă Emigranţii şerbi. Comitetul central al refugiaţilor sârbi cu sediul în Geneva, a lansat un manifest oficial de următorul cuprins : Ştirea respândită despre aceea, că re­gele Alexandru ar fi invitat pe represen­ Revistă economică Legea despre avantagiile de stat acordate industriei indigene. In şedinţa din 30 Nov. a. c. a legisla­­ţiunii ungare s’a primit, după a treia cetire, noul proiect de lege, presentat de ministrul de comerciu încă în şedinţa din 14 Nov. a. c., relativ la „avantagiele de stat acordate industriei indigene". Conform acestei legi se vor bucura de avantagii. Fabricele înzestrate cu mijloace technice moderne, cari vor produce pe teritorul co­­roanei ungare articoli, cari înainte de intrarea în vigoare a legii presente nu s’au produs en gros. Fabricile şi stabilimentele industriale, prevăzute cu mijloace technice moderne, ce se vor înfiinţa de aci înainte şi se vor ocupa cu fabricaţiunea de: porţelan, vase de petril, sticle de fe­­restră, de oglinzi şi de butelii, marmoră, ţevi de metal (cu escepţiunea celor de tuci), sîrme de metal, cuie de drot, ace, instrumente musicale, arme, maşini de unelte, apoi lampe, articole de lux din metal, orologe, jucării, hârtii, mătase etc. însoţirile de industriaşi, dacă produc articolii amintiţi. Toată întreprinder­­e, cari cultivă în mod sistematic industria de casă, aplicând un nu­măr mai mare de lucrături. Fabricele de vase maritime etc. amin­tite în § 13 art. de lege XIII. din 1893. Fabricele resp. stabilimentele industriale înşirate se vor bucura, pe lângă favorurile acordate prin art. de lege LI. din 1870, (scutirea de contribuţiunea de casă) încă da urmatoarele avantagii: a) Vor fi scutite de contribuţiunea de venit resp. de contribuţiunea ruonta­­nistică şi de contribuţiunea întreprinderilor obligate la dare de semă publică, precum şi de aruncurile comunale, de competinţele ca­­merilor comerciale şi industriale şi în fine de aruncul după contribuţiunea de venit. b) Vor fi scutite de competinţele şi taxele comunale, ce sunt a se solvi la cumpărarea şi transcrierea realităţilor ne­cesare pentru fabrică, iar dacă întreprinde­rile amintite vor fi societăţi pe acţiuni resp. se vor transforma sub durata avantagiilor în asemenea societăţi, ele vor fi scutite de toate timbrele şi competinţele, ce ar fi a se solvi la întemeierea societăţii, resp. la urcarea ca­pitalului social. c) întreprinderilor înşirate ministrul de finanţe poate să le vîndă sarea necurăţită.

Next