Telegraful Roman, 1900 (Anul 48, nr. 1-146)
1900-01-15 / nr. 5
* Interesul pentru popor. Dl Ioan Kalinderu, administratorul domeniilor coroanei române, a adresat agenţilor săi nu demult o noua circulară, în care le dă îndrumări detaiate cu privire la conservarea pădurilor şi a păstrării unei proporţii între suprafaţa acoperită cu pădure şi câmp. Credem de interes a publica finalul acestei circulare, care cuprinde poveţe foarte preţiose privitoare la instruirea ţeranilor, mai ales că ele sunt potrivite a fi aplicate de toţi oamenii mai luminaţi, aflători în contact zilnic cu poporul şi chemaţi a-l instrui. Iată, cum conclude Dl Kalinderu . Calea pentru a convinge pe săteni şi a-i îndruma la vre un lucru nou nu este totdeauna citirea, căci sunt puţin deprinşi cu acesta şi n’ar avea multă încredere într’o circulară care li s’ar trimete tipărită, ci numai acea a explicaţiunilor verbale. Să’i adunaţi, să le explicaţi limpede ideile şi exemplele conţinute în aceasta circulară şi veţi vedea, dacă vă adresaţi la cei cari sunt mai în măsură de a vă înţelege, când se vor pătrunde de sfaturile ce li se dau cu desinteresare şi pentru a le înlesni îmbunătăţirea soartei lor. Cât de curând va veni momentul priincios pentru a le vorbi de lucrările de făcut primăvara, 80 nu căutaţi înse atunci a cruţa minutele, ci să ascultaţi cu răbdare şi părerile lor, să răspundeţi întrebărilor şi obiecţiunilor lor pentru ca să fiţi siguri că s’au dumerit bine şi să aibă şi ei mângâierea că au putut să-şi arate părerile lor. Pentru a ajunge la acest scop, va fi nevoie de a repeta de câteva ori asemenea întruniri, cari cu preferinţă se vor putea ţinea în localurile societăţilor culturale, înfiinţate după cum ştiţi pe toate domeniile Coroanei. Nu trebue să vă lăsaţi a fi influenţaţi de resistenţa pasivă a ţăranului, cu stăruinţă o veţi învinge. Trebue să ţinem toţi sămă de trecutul istoric al ţărei şi atunci vom vedea că neîncrederea ce ne miră astăzi la ţăran, e cam justificată prin suferinţele trecute, când autorităţile nu se îngrijau ca acum în privinţa protecţiunei sale. Ştim asemenea că în timp îndelungat satele au fost lipsite de orice mijloc de luminare intelectuală, aşa încât nepriceperea ce constatăm că a mai rămas, e o moştenire durerosă a acelor vremuri, cu totul diferite de timpul de faţă. Persistenţa nepriceperei şi a indiferenţei pentru îmbunătăţiri agricole şi economice în genere, ajunge a fi o primejdie socială, precum s-a văzut anul acesta, când statul şi mulţi proprietari au fost nevoiţi a îngriji de hrana ţerănimei şi de existenţa vitelor, care sunt instrumentele ei de muncă. Dacă tocmai la urmă, nu s’ar fi îndreptat întru câtva situaţiunea, răul ar fi luat proporţiuni mari, care nu poate să le aibă niciodată la o populaţiune înzestrată cu spirit de prevedere, de economie şi de îmbunătăţire. Nu pot sfîrşi fără a spune din nou ceea ce am observat la toate înspecţiunile mele; că circulările ce dau nu sunt făcute în vederea publicităţei, de ochii lumei, cum s’ar zice, ci pentru a satisface o datorie morală, un sentiment adânc, că binele terei cere ca mijloacele noastre de luminare şi de influenţă să servesc la progresul populaţiunei rurale. Veţi îndeplini dar totd’auna cu grabă şi în toata întinderea lor instrucţiunile ce vă dau pe acesta cale din ordinul Majestăţei Sale Regelui, a cărui înaltă solicitudine vă este prea bine cunoscută, şi îmi veţi raporta pentru fiecare circulară, cel mult două săptămâni după primirea ei, cum aţi pus-o în practică. Graba şi destoinicia la executarea măsurilor ordonate pentru fericirea ţăranului vor fi luate totdauna, precum ştiţi, în cea mai mare consideraţie pentru înaintarea şi pentru propunerea recompenselor onorifice. Ca oameni luminaţi, cari trăiţi în mijlocul acelei clase rurale, din care v-aţi ridicat prin muncă şi învăţătură, cred că şi inima vă va îndruma a lucra cu căldură în sensul acestei circulări. 18 ofiţerii au primit la 1 Ianuariu tot salariele cele vechi. Urcarea însă se socoteşte cu 1 Ianuariu, şi plusul cuvenit ’l vor primi acum ulterior, după ce se publică noua sistemisare a salarielor. De multe ori însă părinţii î’şi strică copiii prin necontenitele mângăeri şi printr’o îngăduinţă nemăsurată a greşelelor lor, prin cuvinte nesocotite, prin fapte necuviincioase prin poveţe rele şi prin deprinderi nepotrivite. In multe familii micii copilaşi, în loc de o rugăciune aud sudalme de la părinţii lor, in loc de o istoriera morală, aud o afacere de înşelătorie, în loc de caritate, avariţie etc. etc. şi ştiut este că primele impresiuni adeseori şi de regulă determină desvoltarea ulterioară a caracterului unui individ. 2 Instrucţiunea în şcală. Este oare cu putinţă, ca chiar şi instrucţia modernă din şcola poporală să fie o causă la slăbirea sentimentului religios moral ? Pare că văd pânditorii ochi ai celor direct interesaţi, privindu-mă ironic, şi aşteptând cu dispreţ se vadă dacă aşi putea răspunde afirmativ. Nu numai că nu mă sfiesc, dar am adâncă convingere, că instrucţia de azi în cele mai multe şcofe poporale, slăbeşte simţul religios moral. Şi pentru ca să documentez acesta, nu am decât să fac o paralelă între trecut şi present. Dar înainte de a face acesta, anticipez un lucru de altfel cu tuturor prea bine cunoscut şi anume : Cultura este de două feliuri: a spiritului şi a inimei. In timpul mai nou oamenii s’au pus cu d’adinsul pe cultura spiritului, neţinând equilibru, ba chiar ignorând pe aceea a inimei. Oamenii cu o astfel de cultură unilaterală devin egoişti, vanitoşi, despreţuitori, aroganţi şi falşi, calcă în picioare bunele obiceiuri, sfaturile înţelepte şi poveţele bătrânilor pricepuţi, împunându-şi voinţa lor, vânând după măriri deşerte etc. înainte vreme, oamenii nu erau aşa înaintaţi în cultura spiritului, o aveau însă pe aceea a inimei, aveau religiositate şi moralitate, fundamentul şi isvorul tuturor virtuţilor. Omul se încredea atunci în om, pacea şi dragostea domnia între fraţi, încrederea reciprocă era în floare, fie cine ţinea mai mult la sine şi la cinstea lui, iar ipocrisia, pisma, ura şi răsbunarea lipseau aproape cu desăvârşire. Iată cum caracteriseza poporul în neîntrecutul său talent de satirisare, instrucţia din şcară în ziua de azi: „Nu ştiu — zice — ce învăţătură mai e şi asta; de multe ori aud pe copilul meu învăţând, câte ghiară are pisica la un picior, câţi dinţi are cânele şi ce fel sunt, ce mănâncă vaca şi câte urechi are calul, par’că el nu le-ar şti ăstea tote şi fără să i le spună învăţătorul dar să cânte un domne milueştene în biserică, te-a ferit sfântul ? — Să vă spun şi o caracterisare a şcelei vechi. Este o istorie ce o am auzit dela un venerabil domn protopop. „Călătoriam odată — spunea — pe tren. Dela un timp mi s’a părut că în cupeul vecin aud cântând cineva o melodie bisericescă. — Curios să aflu, mă duc şi deschid uşa acelui cupeu şi spre bucuria şi mirarea mea, văd pe un harnic şi foarte respectabil domn bătrân, preumblându-se prin cupeu şi cântând „Sfinte Dzeule“. — Da soli să-ţi omori urîtul într’un mod minunat — îi zisei. — Da — îmi răspunse. Ca mic copil am învăţat la şcăla din sat între altele şi cântările bisericeşti şi multe alte lucruri voi fi mai învăţat prin gimnasiu şi la academie pe cari de mult le-am mai uitat, şi multe decepţiuni, ispite şi viscole au dat preste înălbitul meu cap în viforoasa-mi viéţa şi dacă am putut da pept cu toate şi să ies victorios, aceasta am să o mulţumesc în prima linie simţământului religios, ce mi l’am însuşit în şcoala satului. Când mă cuget, ca fie cine, în orele de singurătate la copilăria mea, pare că şi acum văd pe mama cu ce foc mă privea şi cu ce evlavie asculta, când îi cântam câte un „irmos“ ce’l învăţasem în şeară, şi pare că şi acum văd mărgăritarele ce luceau în ochii ei fericiţi. De câte ori mă aflu în aceste duioase aduceri aminte, totdeuna involuntar mă pomenesc frenodând câte o melodie bisericească. — In o astfeliu de reverie mă aflași adineaori“. Astăzi pe lângă toate principiile pedagogice moderne, simţul religios moral decade în şcoala poporală, pentru cuvântul spus mai sus, că adecă se pune mai mult pond pe cultura spiritului, decât pe a inimei. Astăzi văd că se tractează prin conferinţele învăţătoresci că, mai e sau nu mai este de lipsă a mai pune în mâna elevului „Catechismul“ sau e de ajuns pentru instrucţia lui în studiul religiunei a-l îndopa numai cu noţiuni abstracte, cu vorbe gole şi cu principii reci despre atotputernicia şi fiinţa lui D-zeu. (Va urma). TELEGRAFUL ROMAN Din Macedonia (O luptă în biserica din Perlepe) „Drapelul“ comunică următorele amănunte de o gravitate extraordinară cu privire la o luptă între Români şi Grecomani: In ziua de Crăciun Românii din Perlepe au cerut ca într’o strană a bisericei de acolo, se se cânte în limba română, ceea ce grecomanii nu au voit să permită. Atunci s’a început o încăerare între Români şi grecomani, cari aveau în frunte pe Hagi Latinul, un supus grec forte bogat. Acesta plătise pe nişte bătăuşi, spre a face scandal şi cumpărase chiar pe comisariul de poliţie local, ca să-i susţină, ascunzându-l în altarul bisericei. . Românii surprinşi de aceste bande au fost scoşi din biserică şi ciomăgiţi. Aşa bătrânului argintar Dimitrie Buzdra i-au spart capul, iar curagiosul său fiu Steriu se luptă ca un leu, spre a scăpa pe tatăl seu din ghiara acelor fiare. Româncele între care şi institutoarea Rosa Nachi au arătat un mare curaj. In acea învălmăşală unul din grecomani a lovit cu cuţitul, chiar în faţa poliţiei, pe Chiru Dumitru. Taşcu Pucerea, în frunte cu alţi Români, vrând să între în biserică, au fost opriţi pe loc de baionetele poliţiei, iar comisarul a ameninţat cu revolverul în caz de opunere. Atunci femeile Românilor au sărit în ajutorul lor. In acestă încăerare mulţi Români au fost răniţi, prin faptul că erau nepregătiţi, pe când grecomanii erau înarmaţi şi aveau şi concursul poliţiei. Imediat Românii au telegrafiat Exc. S. Valiului din Bitolia despre acest caz, care în dragostea ce o are pentru Români, a ordonat telegrafic se se facă dreptate Românilor. Suntem siguri că se va face dreptate. Şi dreptatea va fi a nostră mai ales că autofisarea ce s’a dat la clădirea acestei biserici zice astfel: „Se autorisăză partidul Român să-şi construăscă o biserică în Perlepe“. Resboiul din Africa Sudică. In jurul Ladysmithului decurg lupte foarte violente, căci pentru a putea despresura orașul, Englezii trebue să plateasc scump fiecare petec de pământ, ocupat de Buri și prefăcut în redută puternică. Generalul Buller a raportat, că va încercaocuparea celei mai puternice posiţii ale Burilor, de pe muntele Spions-Kop, preste care Englezii nu pot înainta nici o palmă de loc, înainte de a o fi ocupat. Patru zile încercase generalul Warren în zadar să încunjure muntele, a trebuit după mai multe atacuri se retireze cu mari perderi şi acum se pregăteşte să atace din front. Generalul Woodgate a murit în urma rănilor prime la asaltul asupra redutei Spionshop. In Londra e mare agitaţia pănă la sosirea raportului despre operaţiunile acestea ; se spune, că de când ţin minte Englezii n’ast o mai mare nelinişte. Personalul minsteriului de răsboi e întreg în permanenţă; în jurul edificiului ministerial mii şi mii de oameni aştepta cu o nerăbdare indescriptibilă cele mai noue ştiri. * Intr’un discurs ţinut la Chataham, lord Roseberg a declarat că sarcina impusă actualminte Angliei este cea mai mare pe care a avut-o vreodată o naţiune ca să o îndeplinască. Aceasta sarcină va ocupa guvernul actual şi poate chiar şi alt guverne. Anglia trebue acum să sfârşască resboiul în mod victorios, apoi sarcina sa va fi de a realiza idealul imperiului englez. * Din Bruxella se anunță, că ambasadorul din Transvaal Leyds a avut în presența consulului american în Transvaal Macron o convorbire foarte importantă, cu ministrul frances Delcassé, căruia i-a făcut cunoscute condițiile, sub care presidentul Krüger e aplecat pentru pace. Condiţiile sunt: independenţa desăvârşită a Transvaalului şi status quo în privinţa uitlânderilor. Apel cătră toţi Domnii în viaţă, cari au făcut examenul de maturitate ("bacalaureat) la gimnastul român gr.-or. din Braşov. Din incidentul jubileului de 50 de ani dela înfiinţarea gimnasiului român din Braşov, s’a pus în lucrare o monografiă istorică a şcollelor române gr.-or. din Braşov. Monografia acesta va da şi o listă completă a tuturor, cari au făcut aci examenul de matu-r ritate, indicând la fiă-cine posiţia sa socială de astăzi. Pentru ca lucrarea aceasta se se potă săvârşi fără de greşeli sau lacune, rog pe toţi Domnii, cari au făcut examenul de maturitate la gimnasiul gr.-or. român din Braşov, ca să ne comunice pe o cartă de corespondenţă posiţiunea socială şi ubicaţia d-lor. Pentru de-a înlesni utilizarea datelor trimise, rog a se face comunicatul în forma aceasta: 1) N. N. 2) exam. de maturit. în anul . . . 3) (posiția socială)........în.......... Subscrierea m. p. Se trimite la adresa: Direcțiunea gimnasiului român Braşov (Brassó). Virgil Oniţiu, directorul gimnasiului român gr.-or. NOUTĂȚI Cásătoria ved. Stefania moștenitore de tron cu contele Lányai Elemér, după o știre din Viena, se va sărba în săptămâna viitoare la Londra, dacă nu se vor naște nouă pedeci. Noii căsătoriți vor petrece după cununie câteva săptămâni în Anglia. * Monumentul Reginei Elisabeta. Imediat după crima detestabilă din Geneva s-au pus la cale colecte între popolaţia din Gödöllő, pentru ridicarea unui monument defunctei regine, pe piaţa din faţa castelului din Gödöllő. Monumentul a fost executat de sculptorul Zala, şi va fi desvălit la 10 Septembre, ziua aniversării morţii reginei. # Ministrul VVlassies în concediu. De câtva timp ministrul de culte şi instrucţie publică e într’o stare gingaşă sanitară, de aceea s’a decis a-şi lua un concediu de mai multe săptămâni, care le va petrece în Meran pentru restabilirea sănătăţii. Din cauza plecarei sale se schimbă şi ordinea pertractărei bugetelor în parlament, lăsânduse mai la urmă bugetul ministeriului de culte pe când se speră că se va reîntoarce dl ministru din concediu. * Colonia română din Paris a serbat cu o deosebită strălucire ziua anului nou. Slujba bisericească de la capela romînă din cuartierul latin strînsese sub bolta trezită de acordurile noi ale cherului tot ceea ce Românii contează mai de samă printre dînşii. D. ministru plenipotenţiar Ghika cu tot personalul legaţiunei, în stralucitorea ţinută de paradă interesa asistenţa cu prezenţa domniilor lor împreună cu personalul consulatului. Puţin mai târziu sosi şi d. Fleva în treacăt la Paris, într’o ţinută de o avantajoasă simplicitate însoţit de tot personalul comisarului general al exposiţiunei române, în frunte cu simpaticul d. D. Olănescu. * Români vrednici. Precum ni se scrie din Boz (protopresb. Mercurea), a 2-a zi de Boboteza s’a sfințit în scoala tabloul cu botezul Domnului nostru Iisus Christos și Sfân-